Dedicata D-lui Ion Spanu, pt. lucrarea "Asasinarea lui Eminescu"
Simt sufletul strngndu-mi-se ghem,
nfricoat ntre comar i vis, cnd vd cu ochii minii-acel blestem n care Eminescu-a fost nchis! I-a suprat pe marii efi de state c dragostea de neam i-a fost povara i c-a cerut ntr-una libertate i-unirea Transilvaniei cu ara. Drept arm au gsit un "prieten bun" ce, mielesc, l-a acuzat de viciu i, declarndu-l pe ascuns nebun, i-a pregtit un loc intr-un ospiciu. n visul meu l vd cum, ngrozit, ncearc s se-ascund i se zbate, n timp ce ei, vicleni, l-au ncolit i-i leag bine minile la spate. i pun un diagnostic foarte dur i l nchid ntr-un salon pustiu, apoi i fac injecii cu mercur, tiind sigur c n-o s ias viu. Fac tot ce pot ca toi s-l dea uitrii prin vorbele acelui "prieten bun" i ca s-l scoat-n veci din viaa rii l-au declarat oficial nebun. Ba e lucid, ba nu tie ce scrie, politic nici vorb s mai fac! De-o vrea, s scrie numai poezie!
De nu, atunci l-or face ei s tac!
i iese i-l nchid o vreme iar i iese iar i iar l nchid! De n-ar fi pomenit din nou de ar l-ar fi lsat n pace, linitit. l zvorsc mai zdravn ca-nainte i tratamentul este tot mai dur! De n-au putut s-omoare-a lui cuvinte l vor ucide-n chinuri, cu mercur! Ce groaz-n suflet a putut s poarte! n mine simt ce-o fi putut simti, stnd singur, trist i-mbolnvit de moarte, nici printre mori, dar nici printre cei vii! Simt sufletul strngndu-mi-se ghem, nfricoat ntre comar i vis, cnd vd cu ochii mintii-acel blestem n care Eminescu-a fost ucis!