3.05.

2015
Cardiograful

Cei mai multi isi canta dragostea. Aduna cateva cuvinte, cateva note
muzicale si incep sa o fredoneze transformand-o in banal, comercial,
dezumanizand-o.
Cativa si-o scriu in jurnale parfumate dupa care o ingroapa in inimi
desenate stangaci pe bucati de carton. Le uita sau le arunca in amarul
vietii. Isi amintesc de ele, dupa ani si incep sa rada copios, aproape
insensibil.
Dintre acestia, o mare majoritate viseaza la un trai decent alaturi de
marea dragoste a vietii lor. Isi proiecteaza locuinte din carti de joc, scari
interioare din piese domino si isi cumpara cele necesare existentei din bani
de monopoly. Dintre acestia, o mare majoritate se joaca.
Cei mai putini se ascund in spatele unei banci din parc. Se pozitioneaza
intr-un loc si raman acolo. Se uita in jur si invidiaza jocurile copilariei.
Urasc muzica din surdina ce descrie fluturi si calca in picioare hartiile
colorate. Cei mai putini devin cu timpul cei mai multi. Nu isi mai amintesc
de unde au plecat si unde au ajuns. Zambesc ironic si caricaturizeaza
emotiile, transformandu-le in vapori de alcool si fum de tigari ieftine.
Balanta sociologica a universului se inclina in favoarea rasetelor subtile.
Muzica devine bun consumabil, jurnalele devin carti science fiction,
jocurile sunt etichetate, in cel mai bun caz, cu numere ( 0-6 ani, 0-11 ani )
sau in cel mai rau caz, in timpi: ( 20 de min, 30 de min, o ora etc). Lumea se
transforma intr-un casino, unde tot ceea ce conteaza este sa castigi si sa
blamezi.
Vizualul lacrimogen se traduce prin telenovela. Nu conteaza daca negru
pe alb se numeste film, reclama, emisiune de divertisment, dezbatere
s.a.m.d; iar omul se redefineste: de la animal social se preschimba in lup
singuratic.
Tendinta de a desfinta emotia si a o inlocui cu jocul de poker, probabil ca
apare o data cu societatea. Care societate? Acel grup de oameni organizat si
inarmat ce porneste in lupta pentru supravietuire. Acel grup care pune
bazele conventiilor, care sapa dupa mine de aur, care ucide, care este ucis.
Cei care nu fac parte din grupare, se retrag in locuri intunecoase , fiind
numiti de semenii lor: nebuni ( sau in ziua de azi: poeti, scriitori, actori,
pictori, filozofi etc).

Balanta se inclina in favoarea productivitatii; iar la intrebarea de ce?

raspunsul se pierde in opinii desarte.
Cei mai multi nu isi mai canta dragostea. O ascund dupa perdele inflorate.
Jurnalele, le arunca in sertarele unui birou ingropat in documente menite
sa fie productive. Jocurile le doneaza copiilor conceputi din motivul
mostenirii. Telenovelele le blocheaza cu cifre magice.Tot ce mai ramane
este implacabilul cinism. Forma fara fond. Lumea fara profunzime. Viata
traita dupa modeul asa. Universul macelarit de uniformitate. Suflul uman
condus de un cardiograf care mereu produce acelasi zgomot un iuit
liniar ce ne urla in salonul interior: Ati murit!