2.06.

2015
Contrarii
Lumea se imparte in contrarii: bun-rau, frumos-urat, destept-prost, albnegru, fericit-trist. Se cauta mijlocul. Linia aceea subtire, bine trasata, care
delimiteaza. Se cauza echilibrul.
Arata cum? Este oare o balanta pe care un zeu atotputernic se chinuie sa o
transforme in static? Sau este doarimaginatie? A vazut-o cineva? Exista?
Ce culoare are? Din ce material e conceputa? si lista poate continua la
nesfarsit
Lumea se imparte. Nu prezinta adunari sau inmultiri. Tot ceea ce a invatat
sa faca din anii copilariei a fost sa imparta. Lumea clasifica oamenii, tarile,
orasele, muntii, apele. Le ordoneaza asa cum un computer ordoneaza
fisierele memoriei sale. Pe ce se bazeaza? Raspunsul nu exista dar se cauta
inca de la prima impartire observabila.
Zeul se joaca. Pentru el contrariile sunt atractie. Se distreaza teribil atunci
cand realizeaza ca balanta nu poate sta locului, nu poate ramane in
echilibru. Accepta si priveste in jos. Ne priveste si ne transmite un singur
gand: success!
Lumea isi construieste strategii, incearca sa se observe facand fata
opuselor, ajunge sa traga concluzii, sa spere, sa planga, sa rada, dar la final
se trezeste in aceeasi incertitudine: unde este linia? De ce nu este vizibila
asa cum ar trebui sa fie?
Opusele se atrag. Expresia aceasta reprezinta salvarea. Plasa de
siguranta a omenirii pe care cineva, candva, a creat-o in lipsa unui raspuns
concret. Am inceput sa credem cu tarie in aceste trei cuvinte; pentru ca nu
am avut incotro, pentru ca am realizat ca balanta nu e de fapt o balanta.
Daca sunt trist, incerc sa zambesc; daca sunt urat incerc sa ma transform
in frumos; daca sunt rau trebuie sa par bun. Incercarile umanitatii de
a-si gasi un echilibru au luat diverse forme, dar indiferent de chinul
interior.contrariile raman contrarii. Opusele nu se atrag. Din contra. Se
resping si se trimit reciporoc la miliarde de km distanta.
Echilibrul e imaginatie. Schimbarea apare natural, tot ceea ce face chinul
de a fi ceea ce nu esti este sa iti accentueze starea naturala. Echilibrul isi
gaseste caminul in fiecare: om, animal, pamant etc. Propriul contrariu
devine linia aceea de mijloc: daca esti suficient de inteligent incat sa ignori
rasul zeului si sa nu mai speri la o balanta, iti gasesti linistea in propria ta
constitutie. Clasificarea nu te mai deranjeaza, iar faptul ca esti trist, urat
sau rau nu mai reprezinta o frustrare.

Lumea este conceputa din contrarii. E vinatuturor si nimanui. Daca te

chinui sa o schimbi, te chinui sa dispari.
Opusele nu se atrag!