Diagnosticul toxicologic se bazeaza pe coraborarea datelor epizootologice, clinice,
morfopatologice, a rezultatelor analizelor de laborator si a testelor biologice. a) Ancheta epizootologica urmareste in general tipicul din cadrul patologiei infectioase , cu atat mai mult cu cat toxicozele sunt imbolnaviri cu caracter de masa, ca si bolile infectioase . Ancheta toxicologica are insa unele particularitati ( anexa 1 ). Trebuie verificat modul de pastrare ,manipulare si utilizare a medicamentelor, pesticidelor, ingrasamantelor chimice, produselor petroliere sau a altor produse chimice. Se examinneaza apa si hrana pentru descoperire sursei toxice. In cazul descoperirii acesteia, trebuie evaluat riscul de intoxicatie si gradul de expunere la toxic. Se culeg informatii privind cursul evenimentelor . Valoarea anchetei epizootologice este mare daca se stabileste cu crtitudine ca aimalul a fost expus la toxic. Simpla prezenta a toxicului nu este un indiciu sigur ca anialul l-a ingerat sau ca a consumat cantitatea suficienta pentru a putea aparea intoxicatia. b) Examenul clinic este foarte important in stabilirea diagnosticului, dar simptomele intoxicatiilor sunt in general complexe. Nu sunt semne patognomonice si exista foarte putine semne caracteristice pentru anumite intoxicatii. Trebuie acordata o importanta deosebita detaliilor. Animalul trebuie examinat cu atentie incepand cu cavitatea bucala. Uneori se pot surprinde leziuni erozive sau ulcerative ale mucoasei bucale, care sugereaza consumul de substante iritante sau caustice. Examenele paraclinice au valoarea orientativa. - examenul ecografic permite evidentierea hemoragiilor interne, in intoxicatii cu raticide anticoagulate sau a leziunilor congestive si degenarative hepatice si renale din numeroase intoxicatii - examenul hematologic poate orienta diagnosticul prin aparitia : *
methemoglobinemiei, care se manifest clinic prin culoarea cenuiu-brun a
mucoaselor aparente, dispnee, stare ebrioas, astenie (intoxicaie cu azotai, azotii, clorai, fenacetin, anilin, sulfamide, nitrobenzen, acetanilid); hemolizei, care se manifest clinic prin icter hemolitic, hemoglobinurie, tulburri cardiace (intoxicaii cu ciuperci otrvitoare, plante care conin saponine, cupru, venin de viper, penicilin etc.); tulburrilor de hemostaz prin: deficit de factori de coagulare (intoxicaii cu antivitamine K: warfarina, plante care conin compui cumarinici sulfin etc.); insuficienei hepatocelulare toxice (intoxicaii cu benzen, fosfor); trombocitopenie toxic (micotoxicoze produse de micotoxine cu proprieti radiomimetice trichoteceni elaborate de Fusarium spp., Stahybotris alternans); coagularii intravasculare (intoxicaii cu Amanita phaloides, Colchicum autumnale, hemolize toxice); fibrinolizei (rareori n intoxicaia cu arsen).
examenul urinii poate releva urmatoarele :
* * * * *
* * * *
poliurie cu hematurie (intoxicaiile cu cantarid, nitrii, lupin, feriga de cmp)
oligurie, anurie (intoxicaiile cu mercur, oxalai, ochratoxicoz) hemoglobinurie (intoxicaia cu plante care conin saponine, tioglicozizi, cupru) modificarea culorii urinei n galben nchis (intoxicaia cu santonin, fenacetin), n rou (intoxicaia cu fenotiazin), verde (intoxicaia cu fenol)
c) Examenul morfopatologic este obligatoriu in orice situatie in care apar imbolnavari
in masa. Poate confirrma o toxicoza suspectata. Trebuie efectuat cu atentie, acordand importanta detaliilor.Unele toxic dau leziui intense, altele dau leziuni discrete sau nu produc leziuni. Unele dau modificari ale sangelui, culoare sau miros caracteristic. d) Analiza chimica este indispensabila pentru confirmarea diagnosticului. Poate furniza criteriul cel mai important pentru diagostic. Valoarea ei insa nu trebuie absolutizata. e) Testarea biologica se utilizeaza pentru confirmarea diagnosticului. Ideal ar fi sa se reproduca intoxiacatia cu substratul suspect ( apa, furaj ), pe animale din specia la care a aparut intoxiacatia. Metodologia este insa costisitoare si uneori imposibil de aplicat. De obicei se reproduce pe soareci, sobolani.