Sunteți pe pagina 1din 2

AUDITUL PUBLIC al PROIECTELOR cu FONDURI STRUCTURALE

- sabie a lui Damocles sau pistol cu cerneala simpatica?


~ insemnari cu privire la conferinta Ambasadei Frantei (Bucuresti, 6 martie 2008) ~
Desi pana la ora auditarii programelor UE care co-finanteaza proiectele romanesti - incepand cu
anul acesta - mai sunt de parcurs multe luni si multe faze preliminare, initiativa Ambasadei Frantei
de a inaugura un ciclu de conferinte dedicate absorbtiei, implementarii, evaluarii si auditarii acestor
proiecte pare de bun augur. Aceasta nu este nici pe departe o graba nemotivata, cu atat mai mult cu
cat Romania nu dispune inca de un numar satisfacator de auditori de proiecte complexe in stil
european si de o practica extensiva in domeniu. Cu cat beneficiarii potentiali de finantare vor
cunoaste mai din vreme care sunt exigentele, riscurile, capcanele si problemele spinoase pe care
le implica evaluarea impactului final al unui proiect, cu atat autoritatile, ca si autorii proiectelor vor
fi mai atenti, inca din aceasta etapa a elaborarii si prevederii indicatorilor de evaluare, asupra
fiecarui detaliu ce ii va putea scuti de inutile complicatii si stress.
Impartirea responsabilitatilor de evaluare si audit nu trebuie sa dea batai de cap in plus
beneficiarilor de bani europeni
Prababil ca din acest motiv, la prima conferinta desfasurata prin medierea Institutului European,
E.S. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Dl Henry PAUL, s-a gandit sa il invite pe Coordonatorul
controlui guvernamental francez asupra gestiunii fondurilor UE, in persoana Dlui Jean-Pierre
JOACHUM, care asista la Bucuresti Curtea de Conturi autohtona, in vederea dobandirii
performantelor necesare auditarii de stat a utilizarii fondurilor europene. Expunerea a trecut in
revista cu brio, dar foarte succint, aproape toate problemele posibile cu care se vor confrunta cei
meniti sa vegheze la corecta folosire a banilor comunitari din Fondurile Structurale. Vorbitorul s-a
declarat destul de clar adversar al transferului de responsabilitati exonerante intre diversele
autoritati responsabile de managementul programelor sectoriale, mai exact impotriva traditionalei
pasari de responsabilitati intre diversii factori decizionali, spre a nu dilua strategia de audit si
asigurarea performantei si a evita eventualele paralelisme si suprapuneri ale controlului exercitat.
Mai mult, in raspunsul la una din chestiuni, expertul francez s-a pronuntat in favoarea exprimarii a
ceea ce el a numit factorul federativ in impartirea rolului/actiunii diverselor autoritati
responsabile ce numai astfel pot evita eficient aplicarea strategiei lui Pilat din Pont sau diluarea
raspunderii pana la proportiile unei pudori masochiste. Nici la nivel comunitar, partajarea
responsabilitatilor nu este neaparat un mecansim uns impecabil, mai ales deoarece Comisia
Europeana nu a impus sau nu a reusit sa impuna un sistem unificat si coerent de realizarea a
auditului, acceptat si de Curtea Europeana de Conturi. Mai mult decat atat, prerogativele acesteia
din urma raman destul de fluide, minate in special de faptul ca aceasta functioneaza pe baza
conceptului inter-guvernamentalist, in care nu exista un corp permanent transnational de realizare
a auditarii proiectelor, in continua consultare cu Comisia Europeana.
Auditorul ca terapeut cu nuielusa de argint
Evident ca in cazul unui nou Stat Membru precum Romania, lucrurile ar putea functiona mai greoi,
cu atat mai mult cu cat prestigiul institutional al Curtii de Conturi nu straluceste ca forta coercitiva,
iar Autoritatea de Audit, creeata pentru Fondurile Structurale ori Departamentul Anti-frauda de la
Guvern n-au dovedit un entuziasm sustinut a informarii beneficiarilor asupra rolului si atributiilor
lor si nici nu dau suficient curs invitatiilor societatii civile de a dialoga si identifica impreuna caile
de sporire a calitatii comunicarii inter-institutionale, transparenta si functionalitatea acestei
comunicari - indreptata in favoarea asigurarii performantei dorite pentru proiectele implementate.
Oricum, invitatul francez n-a iesit din limitele curtoaziei pariziene, evitand sa exprime judecati de
valoare si optand mai mult pentru duhul blandetii spre corectarea unora din metehnele pe care le-a
sesizat in cursul mandatului sau in Romania. In plus, in conceptia Domniei Sale, rolul auditiului

public este mai mult acela doar de a testa buna functionare a programelor operationale si nu
aceea de a afecta in vreun fel rolul de responsabil integral al autoritatilor centrale de management
din ministere asupra project management-ului de ansamblu al Fondurilor Europene.
Problematic insa va fi sa avem rezultate scontate de dezvoltare social-economica inalta prin aceste
fonduri in absenta celor trei culturi indelung puse la incercare, la treaba in Occident: cultura
parteneriala multi-sectoriala, cultura cooperarii trans-nationale si cultura consultantei in randul
corpului de functionari publici din administratia centrala si locala. Altfel, rolul nebeligerant al
auditorului in raport cu gestionarii de programe si beneficiarii este in principiu benefic, in
dimensiunea sa educativa. Totusi, o gradualitate in exces si o relativa franare a intransigentei ma
tem ca nu ar fi in stare sa induca din timp semnalele necesare catre cei care vor beneficia de
finantare europeana si nu prea au fost obisnuiti cu raportarea, monitorizarea, controlul intern si
evaluarile periodice mai drastice care se practica demult in UE.
In ceea ce priveste insa protocolul intalnirii, este regretabil ca a fost lasat un spatiu foarte restrans
pentru intrebari sau dezbatere, ceea ce a dat un aer mai degraba glacial reuniunii, ameliorat insa de
inteventiile la obiect si de bun simt ale amabasadroului francez care a co-moderat cu succes
reuniunea. Speranta este ca la intalnirile viitoare zona de socializare pentru participanti sa fie
mentinuta cel putin la finele prezentarii din sala.
Sever AVRAM