1.

Mersi vasi de indicatie. O sa incerc sa ajung unde spui. Din fericire fratele meu
e mare iubitor de munte si stie zonele respective. Mi-a spus ca el nu a simtit nimic si
a fost pana la Omu de multe ori. Cunoaste totusi pe cineva care colinda muntii
(indeosbi Bucegi) de vreo 20 de ani si a spus ca stie unele lucruri dar nu vrea sa
vorbeasca. A zis ca da, lucruri care depasesc cunoasterea noastra, exista in zona
muntilor Bucegi, dar el nu vrea (deloc, deloc) sa spuna nimic concret... De altfel nici
eu n-as spune in gura mare oricui orice.
Spre exemplu daca maine as descoperi o zona care are energii benefice (oriunde ar fi
asta) nu stiu cui as spune. Un investitor s-ar gasi (adica un smecher) si ar ingradi
zona, ar face vreun sanatoriu, sau mai rau, in incercarea de a obtine bani, ar
distruge-o. Asa s-a intamplat si cu Templul Ursitelor, care, se pare ca, si-a pierdut
proprietatile dupa interventia omului...
Nici nu ai cum sa sim ti ceva, daca nu ti se permite.
In acel loc ajung doar cei care trebuie sa ajunga. Mii de turisti merg la Omu, dar 1%
stiu de acel loc. Nici cabanierii de acolo nu stiu. Nu mai asculta ce spun unii sau altii.
Important este ceea ce simti tu. Aici nu este vorba de grup. Este o experienta
individuala.
De jos nu vezi nimc. Doar daca ajungi in varf ti se deschide ceva. Nu-ti spun ce.
Trebuie sa descoperi singur. Daca nu vei vedea ceva.....trebuie sa te mai pregatesti.
Ce pot sa-ti spun este ca, ceea ce vei "vedea acolo", iti va schimba viata. de asta
trebuie sa fi pregatit. Daca ti se va permite sa vezi locul....un sfat: nu intra incaltat si
acorda toate semnele de respect pe care le cunosti tu mai bine. Incearca sa fi smerit
dar nu lingusitor.
Daca vrei sa o apuci pe drumul asta trebuie sa lasi prejudecatile si dogmele deoparte.
Ceea ce ai sa descoperi si ai sa te descoperi iti va intarii credinta, dar te va indeparta
de dogme.
Daca esti bisericos nu incepe acest drum. Pregateste-te inainte
i acum, n contemporaneitate

Dup aceast lung punere n tem, vin faptele. Zilele trecute, discutam cu
domnul Ctlin Oprei, proprietarul unei pensiuni din Cheile Dmboviei, care mi
spunea c turitii si au descoperit un loc, din apropiere, n care se ntmpl
ceva. E o poian, la poalele muntelui Toi cei care se trec pe acolo, simt
nevoia s se opreasc, s se ntind n iarb. Cic asta i relaxeaz extraordinar.
Mai mult, unuia de i se umflase mseaua, avea un abces, i-a trecut durerea
instantaneu Btrnii zic c nu-i mai dor ncheieturile, c parc li se ntinde
pielea pe fa!. Dintr-odat, m-am gndit la Gura de Rai. tiam c, n 1999, un
institut de cercetri particular din Bucureti, angajat de o firm strin pentru a
studia subteranul unei zone din Bucegi, a gsit ceva care poate fi asimilat cu
legendara "Gur de Rai". Era vorba despre o pant cu o suprafa de
aproximativ un kilometru ptrat, unde se manifesta o anomalie magnetic atipic,
dup cum o definesc specialitii, zon care are efecte benefice uluitoare asupra
organismului uman. Ulterior, nu au mai aprut informaii n pres i e lesne de

neles de ce o astfel de zon intereseaz nu numai structuri ale statului

(armat, servicii etc) ci constituie o adevrat min de aur pentru orice investitor,
gata s construiasc acolo un hotel, o clinic, un sanatoriu. Acum, mi se oferea
posibilitatea de a vedea ceva similar! Dar cum un ziarist nu dispune de aparatur
de magnetometrie diferenial, m-am hotrt s procedez old fashon way, lund
cu mine un prieten radiestezist. Din motive lesne de neles, nu o s-i dau
numele. Era o zi mohort de mai, iar oseaua spre Rucr era plin de nisip i
piatr, cu o noapte nainte plouase torenial, veniser puhoaiele. De la Podul
Dmboviei am luat-o spre Stic, pe Chei. Aici, furtuna smulsese stnci serioase,
aruncndu-le pe drum. n sfrit, am ajuns la pensiune, am lsat maina i, dup
cteva explicaii de la gazd, ne-am urmat drumul pe jos, pe firul apei, apoi am
urcat o pant abrupt, spre o poian de pe versant. Abia mi trgeam sufletul
Prietenul i scosese instrumentarul i mergea prin iarba ud, atent la cea mai
mic micare a ansei. Un pas, doi, trei Deodat, acul instrumentului a zvcnit,
trezit la via. Apoi a rmas lipit, parc, de marginea cadranului. Ne-am privit
uimii. Toat osteneala drumului dispruse ca-n farmec. O cldur plcut ne-a
nvluit, de la picioare pn n cretet. Btile inimii s-au potolit brusc. Aici e
ceva ce am mai vzut n zona Carnac, n Bretania. O anomalie, desigur, i una
destul de puternic. E n subteran, la sute de metri adncime, dar efectul l simi
i tu. F cunotin cu o mic Gur de Rai!.