LS.B.N.: 973-9343-40-6 MOONRAKER 'S BRIDE in dimineata acelei zile de martie, din Anul Porcului, cind a sosit la Tsin Kai-feng strainul cel urit, am deschis ochii la rasaritul soarelui. Constatind c4 nu se schimbase nimic, disperata, am.simfit 0 stringere de inima. Presupun c& asta era o dovada de prostie, deoarece demult invatasem ca rareori se intimpla ca problemele sd dispara aga, brusc, peste noapte. in ceea ce le privea pe‘ale mele, cel putin, nici prin cap nu-mi trecea c& ar putea si aib’o asemenea soarta. Trebuia s4 0 hranesc pe domnigoara Prothero si pe cele cincisprezece fetite pe care le aveam in grija, iar micuta pivnita ce ne servea drept camara era aproape goala. Mai erau in €a numai niste cartofi si citeva livre de mei. Deci problemamea avea 0 singura rezolvare. Era clar ca astazi trebuia sa merg din nou pina in oragul Chengfu pentru a fura niste bani M-am infiorat, mi-am tras patura uzata pina peste umeri si m-am ghemuit pe rogojina aspra care ma despirtea de scindurile bine frecate ale dugumelei. Stiam din proprie experient& cA era inutil si ma duc pe strazile din Chengfu pentru acersi. Oamenii erau generosi, considerind ca cergitul era o ocupatie onorabild deoarece le didea ocazia si demonstreze cit de marinimosi pot fi, dar Asociatia Cersetorilor instituise reguli foarte stricte: nu permitea 5COMOARA BLESTEMATA niciodat vreunci femei tinere s4 cergeasca ocazional — in special uneia ca mine, care facea parte din tagma yang kuei- feu, adica din tagma demonilor straini. : Cu un an in urma, dupa ce se imbolnavise domnisoara Prothero, incercasem sa cergesc, ins fusesem prinsé de trei membri ai Asociatiei. Pe atunci, nu aveam decit saisprezece ani, intrucit vorbeam limba mandarinilor aproape la fel de fluent ca toti ceilalti, caci o stiam. dintotdeauna, reusisem, printr-un noroe, si spun ceva amuzant $i inveselisem.Altfel, oamenii aceiaar fi putut s&-mi taic urechile; dar asa, rizind, et se multumisera si-mi dea numai 0 bataic buna, cu © varga din trestie. imi aminteam si acum cit de intepeniti imi fuseser umerii si ce minciuni sfruntate fi spusesem domniyoarci Prothero cind ma intorsesem la Misiune, pretinzind ca, alunécind intr-un sant, malovisempespate. ‘Astizi voi fi nevoit& s-i mai spun niste mineiunt, am indit mihnita. Y ote obloanele din sindrila ajungeau pind la mine trilurile matinale ale corului de pasarele din curte. Stiam c& era deja tirziu si trebuia si ma scol. Trecuse de ora sase. as nici un dubiu, nu eram deloc dornica sa-mi parisese ,patul” deoarece imi era teama de ziua care ma astepta. Eram ins constient& cd nu aveam alternativa, deci trebuia s~ infrunt. Drumul spre Chengfu dura doud ore, iar drumul de intoarcere ‘inca dou’ ore. In afara de asta, pind la plecare, aveam multe de facut, De dincolo de perdeaua zdrentuita care ma despartea de restul paturilor din camera lunga, se auzeau fosnete ale copiilor. Kimi, bebelusul nostru — evident, toto fetita es trezise, iar acum scincea, in timp ce Yu-lan incerca sd 0 ee rae patura de pe mine, m-am ridicat si pe splat in grab cu apa din ligheanul pe care il umplusem de cu sear. Apoi mi-am pus tunica $1 pantalonif'si mi-am. strecurat 6 ' MADELEINE *BRENT picioarele printre curelele sandalelor. Subtirele material matlasat al hainelor mele nu era prea calduros, dar stiam c& n voi inc&lzi cind voi incepe treaba. Singura oglinda din toata Misiunea era cea de pe masa de toaleté din camera.dommnisoarei Prothero. Iarna trecuta vindusem mai toate lucrurile ce nu ne erau strict necesare. Dar pe peretele micii desp&rtituri in care dormeam eu, exista un scut din bronz lunguiet, care nu atirna de cui, ci fusese infipt direct an tencuiala. intotdeauna aveam grija si-1 \ustruiese bine pentru a-| putea utiliza drept oglind&. Inainte ca domnisoara Prothero si sora sa si inceapa s4 lucreze in vest sat, adic& cu peste patruzeci de ani in urmé, cladirea in care se afla acum Misiunea fusese un vechi templu chinezese :bandonat, partial ruinat. Scutul antic din bronz era singura cva a acelor vremuti, in rest, toate efigiile ferocelor zeitati neze fusesera mutate de domnisoarele Prothero atunci cind restaurasera templul pentru a-] transforma in Scoala Misionara, Acest lucru se intimplase cu mult timp inainte de nasterea mea, chiar cu mult timp inainte ca parinfii mei sa fie trimigi aici de Misiunea Crestiné din China, pentru a da o mina de ajutor. Nu aveam nici o amintire legata de parintii mei. Amindoi murisera in timpul epidemici de holera care izbuenise la un an dupa nasterea mea, ca si domnisoara Adelaide Prothero, care astfel o lésase singura pe sora sa, Victoria. imi plicea ciudata mea oglind’. Suprafata sa curba distorsiona totul, estompind atit uritenia ochilor mei mari i rotunzi, cit si hidogenia labelor mele imense. Iar culoarea bronzului imi ascundea albeata stranie a pielii, in special in lunile de iarna, cind razele soerelui nu ma ajutau s& par ceva mai normal. Cind ma priveam in scutul-oglinda, eram chiar in stare s& pretind ca sint destul de frumoasa: o fata cu piele galbena catifelata, cu ochii atragatori, alungiti, si cu picioare 7COMOARA BLESTEMATA minuscule, strins legate in fege. Ma bucuram ca domnisoara Prothero nu ne permisese niciodatad sa legam picioarele copiilor, deoarece, asa, iegeam mai putin in evident atunci cind ma aflam printre ei. Dup& ce mi-am periat rapid parul cu un manunchi de ace de pin fixate intr-un suport de pamintars, am tras perdeaua si am strabatut culoarul dintre cele dou rinduri de rogojini, strigindu-i pe copii pe nume, pentru a-itrezi. Bebelugul, bine infasat, era culcat intr-un sertar pe care il gAsisem intr-unul dintre birourile ce le aveam in sala de clas4. Linga bebelus, statea intinsa Yu-lan, care, la cei paisprezece ani ai ei, era cea mai mare fat care rimtisese la Misiunc. in momentul in care am ingenuncheat alaturi de ca, Yu-lan i-a ridicat privirile, zimbitoare. —Micutei asteia i-a iesit un dintisor, Lu-tsi. De acum, din moment ce i-a iesit, se va simti mai bine. Nici unul dintre copii nu reusea s4-mi pronunte corect numele; Lu-tsi era cea mai apropiata varianté a lui Lucy. Vorbind in limba chinezi inainte de amiaza, Yu-lan incalca 0 regula. Toate fetele ar fi trebuit sd discute in engleza in timpul diminetii, sau macar si se striduiasca s-o fact, dar domhisoara Prothero find fintuita in pat de atitea luni de zile, din cauza bolii, eu fusesem aga de ocupata, incit nu-mi putusem permite s4 pierd vremea ajutindu-i pe copii sa se exprime corect intr-o limba strain’ Si, oricum, nu vedeam ce importanta ar putea avea un asemenea obicei. O data plecate de la Misiune, era putin probabil c& aceste fete aveau si mai vorbeascd vreodata englezeste. Desfasind fetita, am constatat cu multumire c accasta prea a creste frumos. Carnea ii era tare; cel putin, deocamdata, pentru cd nu avea s& ramind aga dacd nu reugeam sa umplu curind rafturile goale ale cAmarii noastre. 8 MADELEINE BRENT ~— Schimba-i scutecele si hraneste-o, i-am spus lui Yu- lan, in limba chineza. —A mai ramas lapte, Lu-tsi? = Foarte putin. Astizi voi incerca s4 mai aduc din sat. Vezi ca ai si niste rimasite de peste uscat. Framinta-le cuo bucata de turti cu boabe de soia si adauga un strop de lapte, pentru a o ajuta sa inghita mai usor. M-am ridicat $i m-am uitat de-a lungul incaperii. Copiii se imbricau cu vestoanele si pantalonii lor matlasati, flecarind ca niste pasarele gurese. Unii dintre cei mici voiau sa se zbenguie si sd se joace, dar cei mai mari interveneau rapid si-i potoleau. Era prea mult treaba de ficut. Le pusesem pe trei dintre fete, cu virste cuprinse intre zece si doisprezece ani, s& aiba grija, fiecare, de citiva dintre cei mai mici. ~Atentie, copii, am strigat! Grupa lui Chu-yi face curat in dormitor, grupa lui Mei-lin se ocupa de scoala, iar grupa lui Mai-chai are in grija sala de mese si coridoarele. Cind terminafi, fetele mai mari trebuic sé aduc& apa de la rfu pentru ca toaté lumea sa se poata spaila... Urma o serie de proteste . vehemente. Copii voiau apa calda, de la bucatarie, asa cum era obiceiul nostru, iarna. 5 — Nu va mai rasfatati atita, zipada s-a topit de citeva zile. Si, oricum, astazi n-am timp sa incilzesc api, trebuie si plec la Chengfu. Dupa ce faceti curat si va spilati, ne stringem in sala de clasa pentru a cinta immul de dimineat, apoi mincam. ary Cind cele trei fete mai mari incepura sa-si organizeze grupele, in inc&pere se instalé din nou vacarmul. Nu ma deranja si incale regula pe care o stabilise domnisoara Prothero in privinta utilizdrii limbii engleze, dar legile de igiend, care tot.ei fi apartineau, erau atit de bine inradacinate in mine, incit nici nu-mi trecuse vreodata prin cap ideea de a nu le respecta. De fapt, eram constienta de importanta acestora. Datorita lor scipaseram de-a lungul anilor de o 9COMOARA BLESTEMATA mulfime de infectii gi boli. .,Din punctul de, vedere al insemnatatii, curatenia urmeaz’ imediat dupa cucernicie, drag Lucy‘, o auzisem pe domnisoara Prothero spunind de mii de ori, si, ca sd fiu sincera, cred c&, pentru ea, dintre cele doua, curatenia avea intiietate. ‘Am mai z4bovit putin, pentru a o urmari pe Yu-lan cum schimba scutecele. Aceasta cra 0 fata foarte draguta si foarte buna. Nu era pentru prima data cind gindeam ca este mare pacat c4 domnisoara Prothero nu ma lasa s-o vind pe Yu-lan camuncitoare sau concubina. Oricum, cind avea sa plece de Ja Misiune, ea avea si devina ori una, ori alta. N-o mai puteam fine mult timp al&turi de noi. Banii pe care i-am fi obfinut pe ea ne-ar fi solutionat unele dintre problemele urmatoarelor luni. Stiam ca batrinul domn Chuan, care locuia in casa cea. mare de dincolo de riu, ar fi cumparat-o cu bucurie contra unei sume frumusele; chiar el imi spusese acest lucru. Dar, furioasi, domnisoara Prothero refuza intotdeauna acest gen de oferte. ,,Este o barbarie!", ipa ea, inrogindu-se de indignare. ,Oamenii acestia isi inchipuie cA le salvam fetitele si le cregtem numai pentru a le vinde apoi ca sclave ori con- cubine?" Cu toate acestea, exact asa ceva pateau fetele care ne paraseau, desi domnisoara Prothero yoia intotdeauna sa creada cd le gisea de lucru lao ,,familie draguta‘. Dupa ce igi petrecuse mai mult de o jumatate din viata printre chinezi, ea tot nu reusea si injeleaga multe dintre obiceiurile acestora, obiceiuri imp&mintenite de mii de ani. Or, pentrumine, aceste obiceiuri crau ceva natural si inevitabil Probabil ca eu le acceptam mai usor deoarece ma nascusem aici. In ceea ce le privea pe fete, dact rezultatul urma sa fie acelagi fie ¢8 le vindeam, fie cd nu, mi se prea pacat sa le dam drumul pe degeaba, cind puteam obtine bani in schimbul lor. intotdeauna apirea cite 0 gura nou de hriinit. Coborindu-mi privirile spre prune, am simfit o stringere 10 : MADELEINE BRENT de inima. Dacd aceasta fetit’an-ar fi fost adusa Ja Misiune de litre mama ei, soarta i-ar fi fost clara: ori ar fifost abandonata afars pentru a muri de frig, ori ar fi fost aruncata in riu. Desi ii intelegeam pe chinezi mult mai bine decit domnisoara Prothero — la drept vorbind, ma obisnuisem si ma consider chinezoaica —, nu suportam sa analizez aceasta deprindere a lor, Fiii sanatosi urmau sé aiba grija de parintii lor batrini, dar fetele crau considerate a fi nefolositoare, astfel incit deseori Se intimpla ca, imediat dupa nastere, acestea si fie lasate sa moara. Asa ceva mi se parea efectiv de neconceput. Ridicindu-si privirile, Yu-lan intreba: = Ce avem pentru micul dejun, Lu-tsi? ~ Astazi facem o mica schimbare, i-am spus, zimbind. in loc de lapte cu boabe de soia gi terci de ovaz vom avea terci de ovaz si lapte cu boabe de soia. : Yu-lan scoase un chicot cristalin. intotdeauna speram si le pot smulge fetelor hohote sincere de ris, chiar daca glumele banale pe care le faceam erau repetate pentru a zecea ard, — Dar pentru prinz, Lu-tsi? intreba Yu-lan plina de Speranta. ; __ = Cartofi, i-am raspuns, ridicind putin din umeri. Se implinea deja o sAptimina de cind nu le puteam servi la prinz decit cartofi, asa incit nu ma ldisa inima si fac glume pe aceasta tema. Yv-lan se ridic’ in picioare, cu bebelugul in brafe. Ochii fierau ingrijorat _ =Ce ai de gind sa faci, Lu-tsi? Celor mici le este tot _ timpul foame. ___=Nu foame. Pofta. Am incercat sa zimbese, dar, de data aceasta, Yu-lan nu reactiona. _ _=Foarte curind le va fi foame. Tuturor ne va fi foame. — Nu fi prostut, am spus, pierzindu-mi rabdarea. Pina HW—__ COMOARA BLESTEMATA acum, nici una dintre voi n-a stiut ce este foamea, Adica, cel putin, n-a murit de foame. in plus, pentru urmitoarele doud zile, avem suficient mincare. — $i dupa aceea, de unde vei face rost de hrana, Lu-tsi? La aceasta intrebare, i-am dat sigurul raspuns la care m-am putut gindi —raspunsul pe care mi-I daduse intotdeauna domnigoara Prothero, atunci cind ma interesasem de meniul nostru, exact ca Yu-lan. 4 —Bunul Dumnezeu ne va pune ceva pe masa, am spus pe un ton increzator, dupa care i-am intors spatele pentru a mia duce in bucatarie. Gindul imi zburase la ceea ce trebuia si fac in acea zi, la Chengfu. Speram ca bunul Dumnezeu va avea grija ca macar sa nu fiu prinsa in timp ce-yoi incerca sa fac rostde bani. : Zece minute mai tirziu, fi duceam micul dejun domnisoarei Prothero, in cimérufa ei cu vedere spre curte. Femeia aceasta, asezatd in capul oaselor, cu spatele sprijinit de peme, era atit de palida si de slabita incit imi yenea greu si recunosc in ea pe energica, dolofana si inimoasa misionara care jucase, pentru mine, rolul de mama, aproape de cind ma nscusem. Cu patruzeci de ani in urma, ea venise in Asia impreuna cu Adelaide, sora 'sa, pentru a pune bazele unuiia dintre centrele Misiunii Crestine din China. Probabil ca domnisoarele Prothero fusesera niste femei cu totul deosebite, deoarece nici inundatiile si molimele, nici foametea si Hizboaicle, nu reusiserd si le impiedice si-si ducd la indeplinire sarcinile. Celelalte ajutoare trimise de M.C.C. venisera si plecaserd, dar ele ramasesera aici. ‘ ‘ae Parintii mei, Charles si Mary Waring, fuseserd trimisi tn China in anul 1882. Domnisoara Prothero imi spusese deseori c&, dintre toate ajutoarele pe care le avusese, ei au fost cei mai buni. Pe vremea aceea, atit ea, cit si sora ei deja depasisera virsta de cincizeci de ani, asa incit s-au simtit ugurate cind au constatat ca la Misiune aparuser4, in sfirsit, niste oameni care 12 MADELEINE BRENT le puteau scdpa de o parte din greutatile care le impovarau umerii. Dar optsprezece luni mai tirziu, holera imi rapunea ambii pirinti. Atunci a murit si Adelaide Prothero, in plus, M.C.C., coplesiti de numeroasele certuri iscate intre el si organizatiile misionare ale altor grupatri religioase, se retrasese din China de Nord. Cu toate acestea, domnisoara Prothero rimasese. Uneori inceream sa-mi imaginez prin ce situs tii trecuse batrina, care, pe vremea aceea, avea in ingrijire, la Misiune, douazeci si doua de fete; zece dintre ele nu implinisera inca virsta de cinci ani, Eu, Lucy Waring, eram doar uni prunc de sase luni. Sora si ajutoarele i se pripadisera. M.C.C, nu-i mai asigura nici un fel de sprijin ~ nici financiar, nici de alt natura. Si toate aceste greutéi{i se iviseré taman in momentul in care domnisoara Prothero abia incepuse sa spere ci va mai sc&pa de unele probleme. Totusi, nu stiu cum, ea reusise s4 uite de necazuti si de oboseala, adunindu-si toate puterile pentru a tua treaba de la capat, Tatal lor le lsase o mostenire pe care nici ea, nici sora ei n-o atinseser pind atunci. Domnisoarele* Prothero planuiau sa se foloseasca de acei bani numai pentru a-i usura zilele grele ale batrinefii, pe care ele sperau ca si-o Vor petrece in Anglia, Dar in,momentul acela de rascruce Victoria Prothero isi transferase banii la o banca din Chengfu si incepuse si-i foloseasc treptat, putin cite putin, pentru a asigura existenta zilnic& a celor din Misiune. Trecusera deja multi ani de cind scosese prima lira din contul ei banear. Mise intimpla descori si n-o pot infelege pe domnisoara Prothero. Batrina avea multe deprinderi si idei ciudate. Ins, pentru ceea ce ficuse, o iubeam si o admiram mai mult decit pe oricine altcineva. Se implineau deja sase luni de cind femeia din fatamea nu mai reusise s& parasesca patul. Stiam, de la doctorul Langdon, un medic american pe care fl adusesem din Chengfu, 13(OMOARA BLESTEMATA Ga nu mai are mult de trait, In seara zilei in care am aflat vestea, am plins mult, iar senzatia fusese ciudata deoarece, din vremea prunciei, nu mi se mai intimplase niciodati sé vars lacrimi.Apoi, dupa ce-mi stersesem ochii, realizasem ca Singurul lucru eare imi ramisese de ffcut era s-o protele? pe domnisoara Prothero de orice griji i dificultaitt ce aveau si se iveascd in scurta perioada care ti mai rimfsese de trait Ce avea si urmeze dupa disparitia ei, nu-mi Puteam imagina. imi aminteam c& odaté o intrebasem Pe batrina cum reugise s& depasescd toate greutjile teribile ce-i aparusera in cale in decurs de numai citeva siptimini pe vremea epidemici de holer’. Nu am uitat nici acum raspunsul pe care mi-l daduse: ,Draga Lucy, ori de cite ori nu poti gindi o soluie de perspectiva, f% numai primul pas logic; abia dupa aceea concentreazi-te la urmatorii". , - Pe moment, pentru mine, primul pas logic cra sama due la Chengfia pentru a fura niste bani, dar nu indrézneam - impartgese un asemenea gind domnisoarei Prothero. Cin iam asezat vechile perne de la spate, pe fata ci a aparut un “Ambet sters, nesigur. Apoi i-am ayezat in poald tava pe cane se afla.o ceagca cu ceai, amestecat cr ultimul nostra strop de lapte, siun tol cu mincare. Era vorba de acelasi gen idemincare cu care Yuclano hriinea acum pe Kimi, fetija cea mai micé & Misiunii. Numai ca, pentru domnisoara Prothero, eu adfugasem un ficat de oaie fiert,thiat foarte marunt, pe care {lobtinusem cu zi in urma de laun fermier, drept recompensa pentru ca-i curdtasem un canal. e ' — ji multumese, draga Lucy. Mincarea asta pare a fi foarte tentanta. Vocea batrinei era slabi, dar sigura. Ridicindu-si privirile spre mine, ea se inerunté. Copilo, ag dori s& porfi ia aceea frumoasa, pe care 0 al. : ae Cees lao ech pe care mi-o facuse chiar ea, pe vremea cind aveam sase ani. Era 0 rochie verde pal, dine 14 MADELEINE (DREN TA oe bumbac, cu fusta plisaté —singura rochie de moda englezeasca pe care o avusesem vreodati. imi aminteam si acum cit de mult o urisem pentru ca, in loc s4 ma fact sé seman cu restul copiilor, aceasta scatea in evident faptul ci nu eram decit un ,,demon strain”. ~ Este la spalat, domnisoara Prothero, am spus, gindind. cutristefe cf aceasta nu era decit prima minciuna din acea zi, prima minciuna pe care ingerul inregistrator ayea sao treaca, in caietul sdu, pe pagina destinati lui Lucy Waring. De-a lungul anilor, domnisoara Prothero avusese destula bataie de cap pentnu a gisi céile prin care ne putea asigura supraviefuirea pentru a mai avea timp sa ne fina predici, atitea cite ar fi dorit. Totusi, reusise si ne citeasci zilnic miacar cite un paragraf din Biblie si s4 faca o scurta discutie privitoare la el, asa incit ajunsesem sa aflu gi eu de ingerul Inregistrator. intotdeauna mi-I imaginam pe acesta stind in fata unci catedre mari, completindu-si registrul cu un toc din aur. Din cine stie ce motiv bizar, in desenele in care era reprezentat, el avea trup de albina, cu dungi galbene gi negre, si purta ochelari. Niciodata nu indraznisem si ma tntreb cite pagini imi alocase mic Ingerul Inregistrator. In afaré de cele patru drumuri pe care le f’icusem pind la Chengfu pentru a fura, in ultimele citeva luni fi spusesem multe minciuni domnisoarei Prothero. Se implinea aproape un an de cind memoria acesteia din urma incepuse sa slabeasca. Doninisoara Prothero nu stia ca banii ei se terminaser4, degi directorul bancii o avertizase de acest lucru, atit verbal, cit gi in scris. Slabindu-i puterile prea mult pentru a se mai duce pina la Chengfu, ea trimisese un bilet la banca pentru a ma autoriza si scot banii din cont in locul ei. Domnul Wei, directorul, fusese deosebit de politi- cos, avind in vedere faptul cai nu eram decit o adolescenta, si imi explicase clar c& domnisoara Prothero nu mai avea nici 15un ban. De atunci incepusem sé fur. Nu gi solutic. De'cind ma stiam, absolut in fiecare iarna, facusem foamea, aga incit nu suportam gindul ca sicopiii de care aveam grija sa sufere din aceasta cauza. . : — Miine s&-ti pui rochia aceea frumoasé, imi spuse domnigoara Prothero. Nu-mi place sa te vad in permanenta imbracati‘in pantaloni, Trebuie si-fi aduei aminte intotdeauna cd esti englezoaicd, drag’. Asta nu inseamna cf ai fi mai bund decit ceilalfi copii, desigur, dar trebuie sé fii mindra de tara ta. Nu-mi place s& vad ca te transformi intr-o chinezoaica, doar sti. 2 “Da, domnisoara Prothero, am spus, asezindu-ma pe scaunul de ling’ pat. Mincati, va rog, inainte de a se raci micul dejun. an ~ Micul dejun? Domnisoara Prothero isi cobori privirile spre tava. Ah, da, mi-e teama ca u-s prea flaminda, Lucy. _ Dar trebuie s& mincafi. Domnul doctor Longdon a spus cA medicamentul se ia dupa masa, Domnisoara Prothero dadu din cap. Pri confuze prin ineapere. : — fntr-adevar, medicamentul acela imi calmeaza durerile Poti si mai faci rost de aga ceva, dragii? ~ Da. Medicul mi-a zis sa mai trec pe la el inainte dease termina ultimele picaturi din sticlufa. E Domnisoara Prothero lua furculita si incepu sé manince incet. Dup& o clips sau dou, expresia fetei ti deveni ceva mai vioaie, amintindu-mi oarecum de energia cide altadata. _ Pastrezi curditenia, Lucy? ma intreba. $i ai grija ca fetitele sd se spele? ai bd —Da, domnisoara Prothero. Toate Sarcinile Zilnice sint duse la indeplinire, la fel ca intotdeauna. ‘ —$icea micd? Cum ati botezat-o...? 16 le fi ratacira, MADELEINE BRENT — Kimi. fimerge foarte bine. Momentan, tofi copii o due bine. —N-am auzit inca imnul de dimineata, draga. —Vaficintat ceva mai tirziu, domnisoara Prothero. Dupa ceva fi terminati curatenia, adic exact inainte de micul dejun. — Desigur, ce proasta sint! Pentru o clipa, am vazut-o pe batrind infepenind. Cu un efort, ea isi stpini o strimbatura de durere. Acum este momentul si-ti incepi lectura, Lucy. ~Ce sd alegem? Un capitol dintr-o carte scrisa de domnul Borrow, unul dintr-un roman de-al lui Trollope sau citeva pagini din cunoscutul Jn Memoriam, al lordului Tennyson...? —Nu, draga, cred cd ar fi frumos si citesti ceva scris de- o femeie. Sa ne oprim la o carte a domnigoarei Austen. Acesta era un obicei zilnic, care data inca de pe vremea cind invatam alfabetul. Domnisoara Prothero fusese intotdeauna hotirita s4 nu ma lase s uit limba corecta a mamei mele, aga incit in fiecare dimineata aveam datoria sa m& agez linga ea si s4-i citesc ceva timp de o jumitate de ora, urmind ca seara s& ne mai permitem si risipim o orf, pentru a ne deprinde, dupa cum se exprima ea, cu ,,arta conversatici*. mi placeau cArtile ei, desi, de multe ori, nu le prea intelegeam. Stiam ce inseamni fiecare cuvint in parte, dar povestirile se refereau la lumea bizaré a demonilor straini, motiy pentru care ma derutau complet. Lumea pe care o cunosteam eu cuprindea Misiunea si sdtucul Tsin Kai-feng de la poalele dealului, un satuc format din doua sau trei sute de suflete ce-si duceau viata intre zidurile sale antice, facute din c&ramizi de pamint. Stiam numele fiecdrui satean in parte, ajunsesem sa ma deprind cu obiceiurile si felul lor dea gindi. Or, lumea pe care 0 cunostea cel mai bine domnigoara Prothero, deoarece isi petrecuse in sinul ei primii treizeci de ani de viaff, lumea pe care incerea s mi-o prezinte prin 17COMOARA BLESTI ‘EMATA intermediul cartilor, nu era, pentru mine, mai real decit un tarim de basm. Cu toate acestea, nu consideram c& lecturile noastre zilnice ar fi fost o pierdere de vreme. Recitind de mai multe ori toate cartile din colectia domnigoarei Prothero, nu mai trebuia si ma concentrez la rindurile carora le dadeam glas in fata ei. Astfel, in fiecare dimineaga aveam parte de ojumatate de ord linistita, in care ma puteam gindi la problemele zilei si imi puteam face planuri. Uneori ma simteam foarte descurajata cind realizam cit de rar reugeam s4-mi pun cu succes in aplicare aceste planuri. fn cursul anului trecut, incercasem si cultiv peticul de pamint din spatele misiunii, pentru a ne asigura legumele de care aveam nevoie in lunile de iarna. Dar pamintul acela era nefertil Fiind situat pe virful dealului, soarele il pirjolea in saptiminile caniculare de vara. Desi in fiecare dimineats, timp de doud sau trei ore, c&rasem cui copiii galeti pline cu apa de lariu, nu reusisem sa satisfacem solul setos. Entuziasmata de ideea mea, domnigoara Prothero ne sprijinise spunind mgaciuni speciale pentru izbinda noastré Cu toate acestea, pind la Sarbitoarea-Recoltei, nu reusisem sA stringem decit citiva saci ou fasole si nigte cartofi cam spongiosi. Asta fusese singura dovada a acelor luni de munca grea, de care avusesem parte. ‘Acum, in timp ce fi citeam domnisoarei Prothero, am ajuns la concluzia c& anul acesta trebuia s4 depunem eforturi mai sustinute pentru obtinerea unei recolte proprii. Era pacat ca sediul Misiunii nu se afla in sud, unde existau conditii mai une pentru cultivarea orezului. Aici, in nord, nu puteam planta decit orez pitic, dupa cum era denumit — mai exact, un gen de mei — pentru care, orieum, peticul nostri de pamint era neadecvat. Consideram ca, daca lucram timp de citeva zile pe gratis 18 MADELEINE BRENT pentra domnul Hsun, un fermier foarte cumsecade, puteam primi de la el un oarecare ajutor. Ma interesa sa aflu ie plante pot cultiva si ce metode ar trebui sa folosese pentru a_obtine 0 recolta buna. De asemenea, imi trecuse prin cap ideca c& am putea incerca sa crestem viermi de matase si sa vindem coconii unui comerciant din Chengfu. Nu aveam duzii necesari hranirii viermilor de ,,calitate superioara*, dar ma. gindeam ci ag putea creste unit ,inferiori*, mai exact aga- numitii viemi tasar. Daca reuseam sa obfin niste oud de tasar, {c-am fi putut pune la ,clocit' in bucatarie ~ evident, shemiad in cazul in care eram in stare si mentinem acolo o atmosfera. suficient de calda —apoi puteam hrini viermii iesiti din oud ou frunze de stejar, pind cind acestia aveau st se infgoare in coconi. Din acesti coconi nu se obtinea decit matase »salbatica®, nu matase cu adevarat valoroasé, ceea ce insemna cA nv aveam cum s& obtinem.pe ei un pret prea’mare, dar, daca totul mergea bine si daca eram capabile sa erestem suficienti viermi, exista posibilitatea ca banii rezultati din vinzarea. coconilor s4 ne ajunga cel putin pentru alimentele pe citeva saptamini. Regretam c& nu stiam prea multe amarunte despre aceasta indeletnicire, insa eram dispusa sa incere orice solutie care ma putea salva de hotie, deoarece de fiecare data porneam spre Chengfu, la furat, mai inspaimintata ca oricind. incheind paragrafiul romanulului Mindrie si prejudecatd, am ebservat c& domnisoara Prothero nu terminase decit jumiatate din mincarea de pe tava gi ci. acum statea tolanita pe perne, cu ochii inchisi. Am crezut c& adormise, dar, cind am pus cartea inapoi, pe raft, am auzit-o spunind: es Ai facut planul activitatilor de astézi, Lucy? Sper c& esti metodiea, draga. intotdeauna si-ti aduci aminte ca planificarea grijulie duce la o serioasa economisire de timp si de munca. 19COMOARA BLESTEMATA — Da, domnisoara Prothero, am planuit totul pentru zi ua de astdzi. Dup’ micul dejun, voi face niste lectii cu copiii, iar dupa-amiaza, cind nu va mai fi atit de frig, voi vedea daca domnu! Hsun le poate gasi fetelor mai mari ceva de lucru. O jumatate de normé.,, Mci-lin le va supraveghea pe cele mict pe'care le voi pune sa-si peticeasca -si cirpeasea lucrurile. ‘Am ezitat; apoi am continuat: Eu va trebui si merg pi Chengfiin aceasta dupa-amiaza. —Dece, Lucy? Ma duc la banca, pentru a scoate niste bani, Accasta era. doua minciuna. $i aveau s4 urmeze gi altele, am gindit cutristete. — Bani? Domnisoara Prothero isi deschise ochii si ma privi surprinsa. Dar abia ai fost dupa bani... Acum 0 lund sau doua. Cu siguranta, de atunei pind acum, n-ai putut cheltui dowd lire Mtregi, din aur. Deodata, m-am simtit slibiti. Incepusem sa ma agit Domnigoara Prothero parea a-gi aduce fntotdeauna aminte numai de amanuntele pe care eu voiam sa le uite. In timpul ultimei mele vizite in Chengfu, reugisem sa fur cifiva faeli * dinargint, de la un tip care’venise tn orag pentru a vinde niste magari. Barbatul respectiv se imbatase atit de tare intr-una dintre circiumi, incit abia se mai putuse fine pe picioare. Cind domnisoara Prothero ma intrebase ce am facut in Chengfu, ti spusesem ca Inasem de la banca doud monede de aur de cite © lira — si, culmea, exact acest amanunt fusese inregistrat de memoria ei slaba. — imi pare rau, dar banii aceia s-au terminat, am raspuns, pe un ton.cam disperat. _Doui lire intregi! Bétrina isi clatina capul eu tristete. * fael = veche unitate monetar’ chinezA, egala cu valoarea unui Tiang de aur (aproximativ 37 de grame de aur) (nota trad.) . 20 ‘6 MADELE BRENT Sincer, drag, este necesar s& te straduiesti sa fii mai cumpatat’. —Nui-am cheltuit de pomana, credeti-ma, domnigoara Prothero. ~ Sper c4 nu, copila. Dar cind te duci in piata satului trebuie s& fiimai grjulte. Precupefele cer mult mai multi bani decit sperd si obfina. Sincer, erai foarte priceputi atunci cind se punea problema si le convingi s& scada pretul pind la limita minima. Nu-mi pot da seama ce ti s-a intimplat. ~ Imi pare rau, domnisoara Prothero. Voi incerca sa ma descure mai bine. { ~ Perfect, Lucy. Acum, fugi. Probabil ca este aproape ora la care obignuiti s& cintafi imnul. in afard de asta, pind atunci, trebuie s& pregatesti micul dejun. ~ Nu-mi va lua mult timp. Dupa masa, voi incalzi niste apa pentru a va putea spala. Revin atunci. _~ Iti mulfumese, drag’. Esti o fat tare buna. Nu te rog decit s4 nu fil prea neglijenti cu banii, Doar stii, banii nu crese in copaci. = Voi retine, domnisoara Prothero. Luind tava, am iésit din dormitor. O data ajunsé in hol, am fost nevoita sa ma oprese puin. Pieptul mi se ridica si imi cobora ritmie, de pared in el ar fi fost ceva care se zbiitea st ias& afara, Nu stiu de ce anume intrasem in agitatie abia atunci, dar am reusit s-mi stipinese plinsul. Si am fost foarte mulfumita de reusita mea. Aveam senzatia ¢a fetitele vor crede cA s-a sfirsit lumea daca ma vor vedea vreodata inkacrimata Domnigoara Prothero fiind atit de bolnava, eu cram singura persoana care 1g purtam de grija copiilor din Misiune, asa incit nu-mi puteam permite sa le art cit sint de nelinistita. Daca Lu-tsi ar fi plins, tofi s-ar fi speriat foarte rau. _in bucatarie, fiertura de mei clocotea, la fel ca apa din cratifa de alaturi, cu care voiam sa pregatese ceaiul. in cursul 21COMOARA BLESTEMATA. anului trecut, izbutisem sa obtinem 0 mica recolta de ceai. Frunzele culese, umezite putin, presate intr-o forma, fusesera transformate in cubulete. Numérind cubulefele din borcan, am constatat ci acestea ne mai ajungeau pentru trei zile. De deasupra, se auzea vocea lui Yu-lan, care ti aduna pe copii in sala de clasa. Ureind la etaj, i-am privit cum se agaza pe scatune si cum isi iau cartoanele pe care era seris imnul destinat diminetii de astizi. Luind loc in fata armoniului vechi si scirfiitor, m-am uitat la titlul cintecului religios ales de Yu- jan. Era aria Piinea Cerului. Nu stiam sa citese notele muzicale, ins& invatasem sd cint mecanic patra imnuri. Dupa ce am lovit o clapa, m-am intors cu fata spre copii ~ Ridicati-va cu tofii in picioare, le-am spus in limba engleza, si cintati tare, pentru a fi auzi i de domnisoara Prothero. Yu-lan, cred c& ar fi mai bine s-o scoti de aici pe Kimi; s-ar putea ca zgomotul s-o sperie. Am fost nevoita sa repet aceasta ultima frazii, traducind cuvintul ,,sperie* in chinezi, pentru ca Yu-lan sa mé poata intelege in cele din. urmé, Sinteti gata, copii? Unu, doi, trei... acum! Toti incepura sé cinte imnul, Unul dintre motivele pentru careeram foarte constienta c& fac parte din rindurile _.demonilor straini* era faptul c& puteam sé urmirese si sd fnteleg 0 arie 1a fel ca domnigoara Prothero. Pentru copii chinezi, nici melodiile, nici masurile muzicale nu insemnau nimic. Acestia nu ficeau decit sa citeascd cu voci stridente cuvintele de pe cartonase, cit mai repede posibil, folosind acelasi ton, de parca n-ar fi existat decit 0 nota muzicala. ‘Cum intre versuri nu ficeau nici un fel de pauza, eram nevoita sfapis pe clape din ce in ce mai iute, pentry 2-1 putea ajunge din urma. Chu-yi termina prima, eu a doua, imediat dupa ca, apoi urmara fetele mai mari, care prin nu stiu ce intimplare fuseserd astizi ceva mai lente, si, in final, fetele mici. Cind toata.lumea 22 MADELEINE BRENT a terminat de cintat imnul, am spus Tatdl Nostru; de data aceasta, Mei-lin a fost cistigatoarea. : = Bine, copii, acum haideti sa mincdim.Mergeti sa vi luafi lingurile si asteptafi-ma cuminti la masa, am spus asezindu-ma ling’ usa. j cals Dupai ce toate fetitele iesira, arditindu-mi ficeare mtinile pentru a-mi demonstra ca erau curate, am chemat-o pe Chu- yin bucatarie. Aveam nevoie de ajutorul ei pentru a imparti mincarea in eincisprezece porfi. Dimineata trecu repede, mult prea repedé din punetul meu de vedere. imi era groaza de momentul in care urma sa pornese spre Chengft. Inainte de a incepe leefia despre tehnica utiliziril abacului, am trimis-o pe Yu-lan la domnul Hsun, a carui ferma se afla chiar lings drum, la o dstanfd de o mila fata de noi. Fata trebuia sa-| intrebe daca ne putea oferi ceva de lucru. Fermierul o las pe Yu-lan si astepte aproape o ora pentru ai scoate in evidenfa neinsemnatatea, dar in cele din urmié fi spusese c&, desi ast&zi nu avea de ce si ne cheme la mune, ne putea promite ceva pentru ziua urmiatoare, cind avea de gind si faci niste c&ramizi din pamint, pentru un nou zid pe care voia s&-l ridice. Se. hotrise si ne plateasca citiva cash * pentru patru fete mai marigoare, care urmau sd se duca la el pentru ca, amestecind cantitatile corespunzatoare de pamint umed si paie, sa pregdteasca materialul care, printr-o presare ulterioar8, urma si fie transfornat in chirpiel. Eram foarte mulfumita de raspunsul primit, deoarece cu citiva cash puteam cumpira micar pufin lapte pentru Kimi. : La amiaza, am mincat un piure fierbinte de cartofi. Apoi m-am dus in asa-numitul meu ,,dormitor* pentru a-mi schimba hainele in vederea calatoriei pe care trebuia s-o fac. Mi-am 5 ‘ 4 cash = denumire generic’ pentru orice moneda chineza din cupru, avind valoare unic& (nota trad). aeCOMOARA BL! ‘EMATA tras cizmele calduroase din pisla si mi-am pus 0 haina pe care o ficusem dintr-o paturai veche, dupa care mi-am asezat pe virful capului o palarie conica din paic de orez. imi placea acca pilarie deoarece ma ajuta sé seman destul de bine cu cei din jurul meu. Pentru cazul in care vintul devenea prea rece, aveam totusi la indemina si gluga atasata gulerului hainei. Miinile incepuser sé-mi tremure deja, dar nu de frig, ci de fricd, Le-am frecat cu vigoare si mi le-am ascuns sub mineci Apoi, rusinata de lasitatea de care dadeam dovada, mi-am spus canu avea important daca imi mai aminam plecarea cu cinci minute. Simteam nevoia sa ma oprese putin lingd cutia care stitea la capul rogojinei mele, care acum era rulata. Era vorba de o cutie mica, facuta din lemn. Pentru mine era ins& deosebit de importanta deoarece continea toate comorile mele. Nu aveam nici un lucru cu adevarat valoros, pentru ca vindusem atit ceasul tatei, cit si britara de arginta mamei, cu mult timp in urmé, inainte de a incepe sa fur, dar aveam citeva obiecte cu valoare sentimental: o fotografie destul de estompata a parintilor mei, 0 carticicd de rugaciuni, niste modele de broderie facute tle mama, si o panglica albastra, cam decolorata, Pe aceasta din urma o pistram pentru a-mi lega parul intr-o eventuala ocazic mai deosebité, desi znu-mi prea puteam imagina ce fel de ocazie ar putea fi aceea, De asemenea, tot in acca cutie imi tineam sandalele de vara, confectionate, pentru a-mi fi oferite in dar, de doua fete de zece ani. Jar ling& cle, pusesem un mic teanc de poze si ilustratit ingalbenite, tdiate din rarele reviste si ziare care ajunsesers la Misiune de-a lungul anilor, Si... in plus, mai era si... desenul. ‘Acest desen imi retinuse atentia si chiar ma obseda inca de cind il descoperisem, cu trei ani in urma, sub stratul gros depraf dintr-un cotlon al pivnifei celei mari, in carene fineam Jemnele pentru iama. Era ficut cu cemealé neagra, sau cu alta substant’ neagra, pe o bucata foarte grosolani de canava, 24 7 Denne DRU Nae eS de culoare maro deschis. Rama nu avea. Marginile bucatii de cunava erau neregulate, de parca aceasta ar fi fost taiaté de 0 mina Aeglijents, dintr-o fisie mai mare. Vazind materialul im gindisem ca I-as putea folosi la peticit. Abia cind seulturasem bine praful de peel, descoperisem desenul. Acesta sicoperea o arie dreptunghiulara, cu lungimea de aproximativ doulizeci de inci gi indltimea de zece inci si ceva. Initial, desenul mi se piruse distorsionat, dar, intinzindu-l pe o seindura, observasem cA, deodata, pare a cdpata viata. Reprezenta 9 casa frumoasi, plasata pe o movila sau pe un deal i ftr-0 parte se rispindea un sir de pomi. De pe Aoperisul cu versante abrupte se ridicau citeva cosuri inalte. Versantele erau perfect plane, nu concave, mirginite de ot a sus, ca cele din China. Ferestrele inghiulate, elegant proportionate, erau dispu el Sse inraccd era forte uous. Enact ub ouch Siperioars a acoperigului, pe centru, exista o singuri fereastra semicircular. in fata versantelor laterale ale acoperigului, la (lor, se aflan dou parapete pe care erau asezate dou de coloane scurte, avind fiecare in capat cite o sferti din Perefii erau partial acoperifi de o plant& edratoare, bare, dupa parerea mea, trebuia sé fie ieder’, Desenul fusese din linii apasate, sigure, aproape degajate, de parca arf opera miinii iuti a unui artist talentat. Sub desen, intr-un Golf, era scris un singur cuvint: Moonrakers. __ Domnisoara Prothero nu avea nici cea mai vaga idee de ar fi putut proveni acest desen. "= Probabil cé zace aici de dinainte de venirea mea, imi se ea. Ciudat, totusi. Asta este o casa englezeasca, oe = Cine a stat aici inainte de venirea dumneavoastra, soard Prothero? : | —Pai, nimeni, drag’, Presupun cA doar preofii templului 25COMOARA Bi EMATA Dar, in timpul R&zboaiclor Opiului, cladirea aceasta a fost avariata serios. A fost lasatA in pardsire cu mmulti ani inainte de sosirea mea gi a Ini Adelaide. wpa — Credeti ci Moonrakers este numele artistului 2 —Dumnezeule, nu, copila! Cine a mai auzit de un om : i care s& aiba un asemenca nume? i whe "Nu stiu, domnisoara Prothero, Nusint prea familiarizaté cunumele englezilor. Pentrumine, toate sunt a fel de ciudat. — Da, sigur, draga. Ce proasté pot fi. Domnisoara Prothero scosese un suspin tnabusit. Mi-as fi dorit smu gindesti ca un copil chinez, dar nu prea pot site invinovates®, Asta este numai vina mea. De mult trebuia sa gasesc 0 cale ie a te trimite acasa, in Anglia. Pte : mi mai spusese acest lucru de nenumarate ori. Initial, ideea de a pleca ma agitase, ins acum nu-mi mai ficeam bleme. ) ; eae Atunci, Moonrakers poate fi numele casei? 0 intrebasem. aia — Da, cred ca da, draga. i ~ i ce inseamna? Cuvintul pare a se referi la un obiect foarte inalt, cu care poate fi scrijelita suprafata lunii, ‘a a din desen este mai scunda decit unele pagode din Cheng _Nu, semnificafia este cu totul alta. Am dat peste cape undeva, dar asta s-a intimplat cu foarte multi ani in urma $1 -mi mai amintesc. 5 miss parca c& domnigoara Prothero nu dadea prea mare importanta nici desenului, nici imprejurarilor ip care wee gisit acesta, Ca atare, de atunci, nu mai facuse be Ae putine referiri lal. fn schimb, pe mine ma fascina atit Be in sine, oft si misterul care parea a se ascunde in spatcle lus Mise intimplase deseori sitincere si-mi imaginez 0 povestc care s& explice prezen{a tntr-un templu chinezes¢ ne ciudate bucati de canava pe care o mind necunoscuta schitase, cu atitia ani in urma, 0 casi englezeasct. r 26 MADELEINE “BRENDA Se Casa aceea exercita asupra mea o forta de atractic stranie. inca din primul moment ma simfisem fascinata de ea. Bra un fel de dor, de dorinfa fierbinte de a fia mea, care nu disparuse, in ciuda faptului cd nu infelegeam deloc ce anume ma putea lega de ea. intr-adevar, casa-era frumoasé, ins’, pentru mine, nu avea nici o insemnatate. in afara de asta, faird nici un dubiu, in lume existau o multime de case mult mai frumoase decit cea din desen. Poate c&4 ma simteam atrasa de ca numai din cauza faptului cA era o constructie tipic englezeasca. Nu-mi cunoscusem pitrinfii, asa incit nu avusesem sansa de a prelua de la ei macar un strop din dragostea pe care o simtisera acestia fat de Anglia, dar exista posibilitatea ca singele sa pastreze amintiri necunoscute mintii. $i poate ca, la urma urmelor, dorinta mea arzatoare nu avea nici o legatura cu casa, ci cu poporul din care ma trageam. Eram sigur c desenu! fusese ficut de mina unui englez si aveam presimtirea cA respectivul englez il ficuse cu dragoste. Poate cd de aceea ma simteam reconfortata atunci cind, confruntindu-ma cu diverse probleme, ma uitam la el. Puteam sta mult timp cu privirile atintite la casa, imaginindu-mi camerele din interiorul ei sau peisajul din jur, cu farmecul adus de fiecare anotimp in parte. lar cind ma desprindeam de bucata de canava pentru a ma ocupa de problemele curente, constatam c& puteam sa le abordez mai linistita, mai increzétoare in sansele mele. Speranta si calmul nu durau mult timp, dar imi dadeau, cel putin, elanul initial de care aveam nevoie pentru a infrunta dificultitile care imi apareau in cale. Uncori imi era rusine ca dadeam dovada de atita naivitate; realizam ca apelam la acest desen ori de cite ori simfeam nevoia'sa fiu alinata, la fel cum un copilas isi cauta mingtierea 27___ SS COMOARA BLESTEMATA ling’ papusa lui din cirpe, atunci cind este bagat, seara, sub patura, Dar de data aceasta, desenul nu avu nici un efect magic asupra mea. Desi privirile imi erau atintite la el, ochii mei nu-1 prea vedeau. Mintea imi prea preocupata de sarcina pe care o aveam de'dus la indeplinire in aceea zi, in Chengfu. In momentul in care am pus ins desenul la loc, in cutie, am auzit vocea lui Yu-lan. —Lu-tsi! A venit soful lui Liu dupa tine. Zice ca bebelusul lor se va naste foarte curind. Brusc, m-am simfit extrem de usurata. Nu mai puteam s&imerg la Chengfu. Nasterea pruncului lui Liu avea si dureze, asa incit, ficindu-se prea tirziu, nu mai aveam posibilitatea sa ma due pind in oras. Desigur, acest lucru insemna cine vom mai confrunta cu 0 zi de foame. A doua zi tot trebuia sé merg la furat, orice s-ar fi intimplat, dar eram multumita de aceasta aminare temporara. Cinci minute mai tirziu, inearcat’ cu imensa valiza din piele a domnigoarei Prothero, eram deja in drum spre sat, alaturi de sotul lui Liu. Lok, — acesta era numele lui — nu avusese nici macar intentia de a ma ajuta si duc valiza. Domnisoara Prothero I-ar fi mustruluit zdravan pentru comportamentul sau, dar en stiam cd Lok nu voia sa fie nepoliticos, ci, pur si simplu, considera cd asta era o munca de femeie. Domnisoara Prothero invatase ce trebuie si faca 0 moasa pe cind triia la Londra, tnainte de a veni in China. lar cu o ajutasem si aducd pe lume copii de cind implinisem virsta de paisprezece ani. Tot de atunci, o asistam in permanent cind trebuia cusuta o taictur’, aplicaté o atela sau bandajata rana vreunui saétean accidentat in timpul acti lor sale de zi cu zi. De cind domnisoara Prothero nu-si mai putuse parasi patul, mosisem singura peste doudizeci de femei. Unele dintre sdtence nu voiau s& ne vada prin preajma 28 . M LEINE BRENT inasemenea momente, deoarece, fiind,,,demoni straini®, Je era teama ca ar putea stiri minia zeilor lor, solicitindu-ne ajutorul. Multe dintre femei insi, ca de altfel si multi dintre Sofii lor, ajunsesera sa apeleze cu bucurie Ja domnisoara Prothero, constatind, de-a lungul timpului, cé mamele si pruncii asistati de ea aveau mai multe sanse de supravietuire. F lind mina ci dreapta, acum, aceasta aura de succes imi fusese transmis’ mic. Adevarul era c&, pind in prezent, fusesem foarte nOrocoasa. Pierdusem numai doi prunci din cei douazeci si ea pe care ii adusesem pe lume si eram extrem de feeunoscatoare Domnului pentru reusita mea, Cred ca nici domnisoara Prothero nu i-ar fi putut salva pe cei doi: Satenii NU izbuteau si inteleaga faptul ca ,,minunile“ noastre se datorau in principal importantei pe care o dadeam curstenici sisterilizarii. Acesta era al treilea copil al Jui Liu, dar nasterea pareaa fimai grea decit primele doua, deoarece Pruncul era intors in Pintece. Din fericire insi, Lok venise la timp dupa mine, asa ineit Speram Sa 0 pot ajuta pe sotia sa. Dac& as fi-avut un oe cit de mic pentru a putea gindi, m-as fi speriat. windu-l ins&, mi-am dorit doar in treacat, cu disperare, ca domnisoara Prothero sa fi fost linga mine, pentru a-mi prelua obligat ile. Apoi n-am mai avut timp nici miacar pentru a-mi exprima asemenea dorinte. Dupa-zece minute de eforturi vitoare, eram plind de transpiratie, fa fel ca sirmana Liu, are o apaisam cu putere pentru a pune pruncul in pozitie Na. Totusi, in cele din urma, am reusit si duc la bunCOMOARA BLESTEMATA acid carbonic. Dar, cum travaliul incepuse, abia am avut timp $-o pregitese putin pe Liu gi si-mi iau toate masurile igientce, de spalare si dezinfectare, pe care le invatasem de la domnigoara Prothero. in cazul lui Liu, prunetul se nastea aproape imediat dupa inceperea primelor contractii. Totul sa terminat in mai putin de doua ore. Am fost mulfumita sa constat c4 hebelusul era de sex masculin, deoarece Liu si Lok aveau deja o fetit’a, pe care nici n-o lasaserd sé moara, ca alti pirinti, nici n-o adusesera la Misiune. Ei erau niste oameni buni, Ma bucuram cd aveau parte de inc’. un fiu. : Dupa ce am facut tot ce am putut pentru avedea ca Liu si pruncul ei se simt bine, |-am chemat pe Lok si-si vada baiatul. Apoi m-am dus in magazia in care pastrau furajele, pentru a ma spala din nou si pentru a-mi pune hainele. In timp ce-mi impachetam luerurile asezindu-le in valiza, gindind satisPicut& cd nu fusesem obligata sa utilizez forcepsul si nici nu avusesem de ce si-i cos vreo ruptura clientei mele, am auzit de afara, de la o distana destul de mica, niste voci care discutau animate. in momentul in care mi-am facut aparijia in striduta ingusta din fata casei, m-am. trezit strigata de mai multi siteni. —Lu-tsi! Vino si vorbeste cu el! x —A apirut un demon nou, cu par auriul _ Daca se uit lanoi, ochii lui vor aduce nenorociri asupra nostra; Lu-tsi? Ae O clipa mai tirziu il vedeam pe necunoscut. Uni dintre s&tenii mai curajosi stéteau in preajma calului sau, alti se retrageau in spate, temitori. Taranii de acolo se obisnuisera de mult timp cu mine si cu domnisoara Prothero, dar acesta era unalt,,demon strain“, mult mai ciudat si, chiar, mult mai urit decit noi, Parul lui era de nuanté galben-pai, cu straluciri aurii, iar ochii fi erau albastri ca cerul de vara. Fata nu-i era nici galbena, nici alba, ci, find batuta de vinturi si luminata 30 MADELEINE BRENT 9 de soare, cipatase o usoara tenta aramie. Ochi sai albastri eral rotunzi, la fel de neplacut de rotuzi ca ai mei, numai cA acum ii tinea strinsi pentru a se uita printre pleoapele intiedeschise la cei din jur. Palarie nu avea. Era imbracat numai into pereche de pantaloni bufanti si o manta scurta, de ouloatea nisipului. De-a curmezisul crupei calului era legat Un pachet lung, infiisurat intr-o bucata de pinza impermeabila, Stitinul parea sa fi cAlatorit multe zile la rind, sau poate chiar multe saptimini. De asemenea, dupa cum arata, imi dadea impresia ci dormise la marginea drumului, in hainele pe care le Purta. Dar, in ciuda acestui fapt, avea aerul unui om care eri obisnuit mai degraba si comande decit s& se supuna. Stiitea pe cal degajat, exact ling poarta de sud a satului, uiltindu-se nestinjenit la oamenii care se strinsesera in jurul lii-tn timp ce ma apropiam de el, I-am vazut ridicind o mina pentru a face liniste, apoi consultindu-si bucata de hirtie pe (reo tinea in cealalté mina. in cele din urma, pronunta citeva elivinte care ar fi trebuit s& fie chinezesti — lucru pe care nu leas fi putut deduce daca n-as fi fost obisnuita s-o aud pe domnisoara Prothero vorbind in aceasta limba; chiar si dupa alit de multi ani petrecuti in aceast’ fara, ea avea un accent Attain deosebit de pronuntat. in orice caz, cind necunoscutul fepeta cuvintele, am infeles cite ceva din ceea ce se straduia Mi spuna: ,,Caut... loc... barbat solid... cutit curbat. + Terminind de citit, barbatul ficu o pauza si isi desprinse irile de pe hirtie. Apoi, vazind nedumerirea intiparita pe celor din jur, ridicd din umeri. Buzele fi erau strinse de re. Multimea ma impinse spre el. Fara nici un dubiu, ii, mai tematori, sperau ca-I pot impaca intr-un fel pe it demon strain = Buna ziua, domnule. Va pot fi de folos? El se apleca putin in fafa, incercind si-mi vada chipul, in mod clar, efortul ii fu zadarnic, deoarece trasaturile 31COMOARA BLESTEMATA imi erau umbrite de palaria de paie tipicd unui culi chinez. Atunci I-am auzit spunind: ; a = Scoate-ti palaria, fato. O clipa mai tirziu, dup’ ce m-amvsupus, l-am vazut indreptindu-se in sa. $a fiu al naibii! Esti englezoaica. Ce faci aici? ; — Am venit in sat pentru a asista o femeie care a dat nastere unui copil, domnule. ‘ Deasupra ochilor lui reci, sprincenele se ri —Da? Dar ce virsta ai? = §aptesprezece ani, domnule. = $i de unde ai venit? s y ~De la Scoala Misionara, am raspuns, arditind apoi cu degetul spre vechiul templu, Este acolo sus, pe deal — Pai, ce faci la Scoala Misionara de pe deal? i ~Acolo locuiesc dintotdeauna. Am grijé de niste copii. Mulfumiti, sitenii schimbau priviri forise, dind aprobator din cap. Evident, ei nu intelegeau nici un cuvint, dar erau mindri ca gisisera un om care putea discuta cu noul demon strain in propria lui limba. Asa, ieseau cu fata curata din aceasté afacere. Necunoscutul cel urit ma intreba: Cum te numesti, fato? 4 = Lucy Waring, domnule. Automat, am facut o micd reverent, aga cum ma invatase domnisoara Prothero. Apoi, pe neasteptate, am uitat complet de manierele si obisnuintele chinezilor, din cauza cirora eram atit de politicoasa si supusa icard usor. puternica repulsie fata de acest barbat cu un comportament atit de necizelat. Dindu-mi seama c& obrajii mi se aprinsesera, am incercat si ma gindesc ce atitudine ar fi adoptat tinerele eroine ale romanului Mindrie si prejudecata, Lucru deosebit de prostesc, mi-am dat seama o clipa mai tirziu, Tinerele din 32 r BMADEISINE BRENT. carte erau bogate si traiau in vile pline de servitori, pe cind eu nui eram decit Lucy Waring, o fata sirmana, cu 0 cimara goal si cincisprezece guri de hranit. Totusi, cind am vorbit de data accasta, am adoptat un ton foarte rece: ~ Vi rog si nu va obositi sa va prezentati daca vi se pare jenant s-o faceti in fata mea. Si am fost extrem de mindra de reactia pe care am avut-o, d@oarece mi se parea cd gaisisem o formula zdrobitoare. Dar Strainul cel urit nu parea a fi deloc zdrobit. Aruncindu-mi o privire evaluatoare, dupa citeva secunde, a spus: ~Falcon. Robert Falcon. Copilul este siinatos? Neasteptata intrebare m-a derutat complet. = Copilul? am repetat, aproape bilbiindu-ma, Oh... da. Adic&, da, multumesc. Am fost nevoita sa-l intore pentrit c& hil stitea in pozitie normal in pintece, dar treaba s-a terminat eubine. $i el, si mama {ui sint sanatosi. Spre surprinderea mea, strAinul cel urita zimbit. Era un zimbet sumbru, amarit, dar, in acelasi timp, am surprins in Ochi lui o foarte fugard licdrire de amuzament sincer. —Dumnezeule, Lucy Waring, mi-ar placea si te duc in bileva saloane englezesti. Cred cd stlul tau de conversatic le-ar unchea pe doamnele din inalta societate — evident, daca ‘Aravea genunchi. Doamnele englezoaice nu exist mai jos de tali Desi habar n-aveam la ce se referea, am constatat “Surprinsd cA indignarea mea de moment disparuse. in schimb, 4 mA simfeam ruginata. Europenii pe care fi cunoscusem id atunci puteau fi numarati pe degetele unci singure mini. tofi fusesera persoane in virst’. Barbatul din fata mea era imul tindr englez pe care imi fusese dat sa-l intilnesc, Desi Consideram urit, el imi declanga niste emofii deosebite. | Punindu-mi palaria pe cap, pentrua-mi ascunde fata, am spus: c 33COMOARA BLESTEMATA ‘rebuie S& intore la Misiunt Pot sa va ajut cu ule Falcon? ! een c& omul acesta. voia sa. cumpere alimente din sat sau sa obfind gazduire pentru noaptes urmiatoare, dar {kui fac totul altul. i ee ae pind in virful dealului, spuse, dupa care descalec’, imi lua ‘valiza din mina si ies Pe poarta sudic’, trigindu-gi calul de dirlogi. Din spate, am auzit exclamatiile de uimire ale satenilor, carora NU te venea sa creada ca un ‘parbat poate edra valiza unel femei lipsite de important cu toate acestea, am incercat sa dau senzatia. ca mi © parea nor mal, ca atitudinea necunoseutului erape masura asteptarilor oe timp ce uream pe cararea care ducea spre virful i, ma intreba- : pace aareeetemplu prin preagma? Unul foarte vechi? Mica fost greu s4 1 zimbese auzindu-l. qe: _ Sint sute de temple, domnule. $i majoritatea sint foarte vechi. Sint temple mari sitemple mici, unele abandonate, altele fncd functioneaza. Le puteti vedea rasirind pe lings fiecare sat, de-a tungul Sntregului drum spre Chengfv. De fapt, nu toate sint la vedere. Destul de multe dintre ele sint ascunse inspatele pileurilor de eopaci de pe marginea drumului. — Caut unul anume, jmi spuse cl. _ Este un templu de-al lui Buddha, de-al lui Confucius sau de-al ‘yreunui zeu al Chinei antice? —Puteti satisface toate preferintele? ~ oly, da, domnnle Falcon. SHH ( _Lasé asta, ma intrerups© el cu nerabdare. Ajunseset dejan virful dealului Oprinds -selingazidul Misiunii, domnul Falcon lisa jos valiza $! jsi deschise mantaua O lip mai tirziu, scotea dintr-un buzunat jnterior un portofel din piele, jn care avea © bucata impaturita de pergament. {ntinzind 34 MADELEINE B pergamentul pe margi ea seii calului, imi facu semn sé uit pe el. Era vorba de o harta schifaté cv cereala neagra. Desemul, care nu era ficut la scar, avea mareat pe el unul sau dowd dealuri, un riu, citeva pilcuri de copact gi un oras gau un sat imprejmuit de ziduri. Nu se vedea inscrisa denumirea nici unuia dintre aceste repere. — Lipsese unele detalii, spuse domnul Falcon. Ele sint trecute pe o alta harta. Nici una dintre cele doua arti nu poate fi citita corect decit atunci cind se afla alaturi de complementara ei. in orice caz, aceasta este zona in care Se presupune ca ar fi acel templu. Poate ca, pentru tine, informatiile de aici sint suficiente pentru a recunoaste locul. ‘Micam scuturat capul doar dupa o clip& sau doud de gindire. — Sint sute de zone asem&natoare cu cea schitaté pe aceasta hart’, domnule. Satele din China seamana intre ele. Dar pot si va spun cu siguranya cl templul nu se afla aici, deoarece riul nostru are cursul diferit de cel pe care il vad desenat. ‘Domnul Falcon ridica din umeri, impaturi pergamentul iil puse la loc, dupa care mi intreba: “Sti si dezlegi ghicitori? Nu cred, Nu proa am experienta in acest domeniu, domnule Falcon. Mai devreme, afi incercat s& le spuneti ghicitoare oamenilor din Tsin Kai-feng? _ Da. Era 0 traducere fonetic’, pe care 0 am de la un comerciant englez din Tientsin, care pretinde car vorbi foarte bine limba chinez&. Lucu eronat, presupun. Ai inteles ceva din ceea ce am zis in sat? _—Nuprea mult, domnule jn limba chinéz&, acelasi cuvint poate aveasemnificatii diferite, in functie de tonalitatea vocit, aga incit aceasta este o limba destul de dificild pentry un ‘tomo... adied, pentru o pérsoand strind, am spus, dupa care 35 —————=———————COMOARA BLESTEMATA am completat in graba: in orice caz, cred c& era yorba de un barbat solid si de un cutit curbat. ~Dumnezeule, astas-a inteles? Domnul Falcon igi clatina capul, aruncindu-mi un zimbet deprimat. Bine, asculta intreaga ghicitoare, in limba englezi: ,, Deasupra cujitului colosului curbat, Unde zhoaré florile batute de vinturi, Sta templul ce adéposteste norocul. Dincolo de minunata lume rdsturnata Mareaté de puiul de urs al cerurilor Se odihnese ochii orbi ai tigrului.“ M-am intrebat daca nu cumva strainul acesta voia sa facai o glum, dar el m-a privit cu o sprinceané ridicat, fara ada semne de amuzamet. ~ Scuzati-mi, am spus cu parere de rau. Nuinteleg despre ce este vorba. Deci, colosul este curbat sau respectivul colos are un cufit curbat? Domnul Falcon ridic& din nou din umeri. so ~ Asta este prima dintre nenumiratele intrebari pe care mi le-ai putea. pune, Dar s stii cd nu am nici un raspuns. Ag fi curios sa aflu daca printre satenii de aici circula vreo legenda privitoare la un colos, preferabil dotat cu o spada sau cu un cufit. Poate ci respectivul colos a spat un tunel printr-un munte, areusit sé modifice cursul unui rfu sau... ma rog... tii tu, genul acesta de legende. — Da, oamenii din Tsin Kai-feng au legendele lor, dar nici una dintre ele nu se potriveste cu ghicitoarea dumneayoastra, domnule. = Mai ascult-o 0 data, spuse el, dup care imi repetii 36 BRENT. rostind rar cele doua strofe. Nu te frapeazi nimic? Absolut nimic? — Nu, domnule. Singurul lucru care ma frapeaza este calitatea deplorabila a versificatiei. ~Te pricepi la poezii? M-am inrosit. — Nu, dar domnisoara Prothero are citeva volume de poezii scrise de Tennyson si Wordsworth, asa incit am avut ovazia si le citesc. ~ Inteleg. Hi, bine... versurile astea au fost scrise de bunicul meu. De data aceasta, am simtit ca tot singele mi se surge din Obraji. il insultasem pe stramosul domnului Falcon. imi era greu si-mi imaginez ce ofensa mai mare i-as fi putut aduce omului din fata mea. El continua: = Bunicul n-a avut intentia de a serie un poem. $i nici mMacar o simpla poezie. Este vorba numai de niste versuri Neinspirate. —Da, domnule, am binguit. imi pare nespus de rau. ~ —Nuare sens sa pari atit de distrusa, fetito. Ma indoiese ‘ea bunicul meu ar fi putut scrie macar un vers armonios fic si pentru a-sisalva viaja- care, oricum, a fost cam scurta; prostul de ela fost ucis infr-un duel, pe vremea cind avea virsta mea. Tn sinca mea, am dat drumul unui suspin adine de usurare. Chinezii isi venerau strabunii gi se inchinau lor, iar eu stiam bine acest lucru. Gindisem ca 0 chinezoaica. Dar se vedea “Clar cd domnul Falcon nu avea asemenea sentimente fata de iintasii sAi, motiv pentru care nu se simtea ofensat, Statea Iburat cu o mind sprijiniti de sa. Ochii sai reci erau “ mnelancolici. Privea undeva, dincolo de mine, de parca ar fi - vitae complet de prezenta mea. Dupa citeva momente, se F 37COMOARA BLESTEMATA indeparta de cal, parcurgind éei citiva pasi care fl desparteau de locul in care pamintul era insemnat cu un cere negru.Acolo aduceam o dat’ pe siptimin’, atunci cind o curatam, cenusa din marea noastra soba de bucataric. Curind, cenusa era impristiat’ de vint sau prelinsi de ploi printre fisurile pamintului, dar ‘in cercul cu pricina ramascserd citeva ramasite de lemn, puternic carbonizat. Strainul cel urit lua o bucata de Jem ise intoarse cu fata spre zidul care inconjura Misiunea. Apoi intinse mina si faicu pe zid 0 linie neagra, apasata. Tnifial, nu mi-am putut da seama ce voia s& fact. O clip’ mai tirziu ins&, mi-am finut respiratia, uluiti. Lemnul ars zgiria zidul, dind nastere unui chip omenesc. N-as ficrezutniciodata cf se poate face un desen atit de clar numai din citeva linii. Realizat la o scara mai mare decit naturalul, chipul era al unui barbat cu Pilci inguste si gurai mare. Parul, des si cirlionfat, jiincadra obrajii, Nasul ii cra lung, iar buzele, ridicate numai jntr-un colt, schifau o jumatate de zimbet. Apoi, din dou miscari rapide, strainul cel urit a creionat ochii, dind viata portretului sau, Douaimigcari cu efect magic... Desi nu facuse pe piatra rugoasa a zidului decit dowd semne negre de carbune, ochii celui desenat pareau a avea licariri amuzate, de-a dreptul dracoase. O clip’ mai tirziu, domnul Falcon arunca batul si isi sterse mfinile. Facind un semn cu capul spre chipul desenat pe zid, el ma intreba: —ilcunosti? Eram prea uimita pentru a putea vorbi, asa incit mi-am. clatinat capul, in sens negativ. Domnul Falcon se intoarse Fingai cal. i — Este foarte posibil sa-1 vezi pe aici intr-o bund zi, imi spuse. Daca va veni, ifi va pune aceleasi intrebari pe care fi Je-am pus eu si iti va recita versurile aceleiasi ghicitori. Te-as 38 MADELEINE BRENT sfatui s& nu-i pomenesti nimic despre intilnirea pe care ai avut-o cu mine. - — Dar ce rau mi s-ar putea ‘intimpla, domnule? am intrebat, simtindu-ma din ce in ce mai derutata. — Ce riu? Pai si-ti spun. Ochii domnului Falcon erau inversunati. Omul acesta ar putea crede ci m-ai ajutat sa dezleg ghicitoarea si cd te-am platit pentru a nu-! ajuta si pe cl, intr-un asemenea caz, Lucy Waring, n-ai mai fi deloc in sigurant4, deoarece omul despre care iti vorbese este periculos. Este un barbat cu minte sireata, un barbar cum este putin probabil sd mai fi intilnit yreodata. * Uitindu-mé la trasdturile dure, infricosatoare ale chipului de pe zid, i-am dat crezare domnului Falcon, deoarece ochii celuilalt pareau a fi ai unui duh rau. Cu toate acestea, fara nici un motiy si fara nici o logic’, am presimtit ca omul cin desen nu avea sa fie niciodata periculos pentru mine — asta, evident, in cazul in care aveam s-| intilnesc vreodata. Dar consideram c& este foarte putin probabil ca prin Tsin Kai- feng-sA mai apari vreun demon strain pentru a ma pune sé deAleg ghicitori. Domnul Falcon stringea acum chingile seii. Privindu-1, mi-a venit o idee. Desi nu c4latorea in conditii confortabile, ‘omul acesta era englez si, ca atare, trebuia s& aiba niste bani. Daca i] rugam sa-mi dea citeva monede, puteam renunta la furat timp de o saptimina sau chiar mai mult. Ag fi- fost pecunosciitoare pentru fiecare zi de aminare a drumutui spre Chengfu. * Vazusem cum actioneazi cersetorii, atit in satul de la ele dealului, cit si in Chengfu, asa incit stiam cum sa procedez. Mi-am strins umerii, mi-am coborit colfurile buzelor “i mi-am lésat capul intr-o parte, apoi m-am apropiat de el Je una de alta si tragind un picior dupa mine, 39COMOARA BLESTEMATA —Varog, domnule, am spus pe un ton tinguitor, va rog, dati-mi niste bani. Sefa Misiunii este foarte bolnava, iar eu trebuie si hriinese ciricisprezece copii. Nu avem nimic de mincare, domnule. Va rog, ajutati-ma... Apei vocea mi s-a stins. Nu pentru ca asa ar fi cerut scenariul, ci pentru ca, spre surprinderea mea, m-am simiit, deodata, cumplit de rusinata. Nuaveam nici un motiv si ma rusinez~ tn definitiv, nu faceam altceva decit sa cergesc, iarcersitul era mai lgudabil decit hofia — dar, pur si simplu, cuvintele mi se oprisera in git si nu mai reugisem si insist a ma jelui. fn urmatoarea clipa, am fost palmuita peste fata cu 0 forta atit de mare incit m-am clatinat. Palaria mi-a zburat de pe cap. : — Cum indrdiznesti? Vocea domnului Falcon era joasa, dar dura, Nu esti una dintre t&rancile astea leginate de foame. Esti o fat avantajata de soarta —tonul tau o spuné, fata, felul gn care te misti... Cum indraznesti sd te injosesti cergind? Strecurindu-si un picior in scara seii, Falcon sari pe cal. Bra clar cdnu se astepta s& primeasca nici un fel de raspuns la intrebarea sa. De fapt, pe moment, nici n-as fi fost in stare 88-i dau un raspuns. Eram prea derutatd. fn timp ce stateam cu mina lipité de obrazul palmuit, realizam vag, cu numai 0 particicd a minfii mele incejogate, cA noi doi, adicé eu gi strainul cel urit, ficeam parte din doud lumi cu totul diferite. in lumea lui, cersitul era o rusine. ina mea, nu era o dezonoare. Dar cu apartineam oarecum si lumii lui, deoarece singele imi era de englezoaici. Drept urmare, rusinea pe care am simtit-o a fost pemasura dispretului acestui strain. . intorcindu-si calul, domnul Falcon ma privi cu ochi goi sispuse: : _ {mi trece prin minte gindul c& esti o mincinoasa. Nu cred cf ai in griji niste copii si nici c& prezinfi inerederea 40 MADELEINE BRENT necesara pentru a fi chemata s& asisti la nasteri. Poate ca versurile mele enigmatice fi-au spus ceva $i m-ai mintit si in aceasta privinta? Ei bine, fie si aga, daca asta ti-e dorinta. Voi gasi singur cea ce caut. Apoi Falcon isi indrepta cu bruschete degetul mare spre desenul de pe zid. Dar, in numele lui Dumnezeu, te rog, fato, s& ai grija ce minciuni fi debitezi /ui, daca iti va aparea vreodata in cale. Rec&pitindu-mi yocea, am deschis gura pentru a vorbi. Voiam sa-mi cer scuze pentru ca cersisem. Voiam sa-i spun ca nu-I minfisem. $i voiam sa-l determin sa vind la Misiune pentru ase ita in ctimaranoastra si pentru a-mi explica apoi de ce consider ca sint avantajata de soarta. Se Domnule Falcon, am inceput cu voce tremuratoare. imi pare foarte rau... Dar, vorbind, |-am vazut intorcindu-si calul, batindu-1 pe git si infigindu-si cilcfiele in burta lui, —Haide, Moonraker, |-am auzit spunind. in clipa urmatoare, cei doi porneau la drum, coborind dealul in pas de galop. I-am urmarit cum ocolesc satul, apoi cum o iau spre sud, de-a lungul drumului care ducea spre Chengfu. Moonraker. Numele calului imi rasuna in minte. Domnul Falcon avea un cal care se numea Moonraker. lar in cutia mea cu comori exista acel misterios desen care reprezenta o casa numita Moonrakers. Desenul, facut cu foarte mult timp in urma pe canavaua aspra, era opera unui om cu mina la fel de sigura si talentati ca cea a lui Robert Falcon, care, din numai citeva linii, schitase pe zid un chip de om. Gindind astfel, m-am simtit trecut& de un frison, Aveam. strania impresic c&, fard s4 vreau, trezisem o stafie j 41COMOARA BLESTEMATA necunoscuta, care avea sa ma hdituiasca pind in momentul in care aveam sa fac tot ceea ce era necesar pentru aci teda pacea. 2 Am luat valiza si mi-am tiritpicioarele de-a lungul zidului pind la poarta Misiunii. Soarele asfintea. Ma durea capul. Ma simfeam obosita, furioasa si rusinata, in acelasi timp. in seara aceea am fost tifnoasa cu copiii, iar noapteaam avut parte doar de visuri chinuitoare, in care m-am vazut urmérita de un chinez urias, ce avea in mina un cutit curbat. Fugeam si l-am zarit pe strainul cel urit galopind in paralel cu mine, L-am strigat, cerindu-i ajutorul, dar el n-a facut decit sa-si intoarca privirile spre mine si s& tipe: Cum indraznesti Sacersesti, fato?. Apoi m-a depasit, recitind ciudatele versuri- ghicitoare. Cind m-am uitat peste umar, am vazut ca uriasul era cit pe ce sa ma ajunga din ura. Dar fata lui de chinez’se transformase in chipul periculosului demon strain pe care Robert Falcon mi-I desenase pe zid, pentru a ma avertiza si mi ferese de el. Apoi m-am trezit si am rimas cu privirile atintite in sus, spre fereastra ingust& a incaperii. Stralucirea stelelor plea. Cerul incepea s& se lumineze. Mai intii am simtit ugurarea coplesitoare care apare intotdeauna tn momentul trezirii dintr-un cosmar, dar sentimentul acesta a fost de scurta durata, deoarece mi-am dat seama ci astzi nu mai aveam cum si am parte de o alta aminare; era clar ca trebuia si merg la Chengfu si-sa fur. Azi ni se terminau ultimele resturi de mincare, Dimineata, mi-am indeplinit toate obligatiile obignuite, straduindu-ma sé nu ma gindesc la nimic. Domnisoara Prothero imi piiru mai putin suferinda, dar foarte somnoroast; 42 me decit de Goiceis mi-am pus haina si cizmele din Apoi am mai pierdut citeva minute pentru a-i da icfiunile necesare lui Yu-lan, care avea si-mi {ind locul ‘ind ma intorceam. a _~ Lace ordai si revii, Lu-tsi? ma intreba ea, conducindu-ma li usa, cu Kimi in brat -am raspuns. Deci va trebui si de cina copiifor. Da-le ce ne-a rimas. Am ezitat, fn cazul in care intirzii sau... sau apare oblema care m& va opri s& ma intore in scara aceasta, sa ai chestia asta... In tivul tunicii, aveam cusut un tae/ de argint. fl pusesem cu citeva saptimini in urma, el constituind singura si ‘pretioasa mea rezerva, Domnisoara Prothero imi neincetat ce important era si am ceva pus deoparte, hegre, asa incit ascunsesem moneda pentru o a situatic de urgenté. Daca aveam sa fiu prinsa furind , Situatia avea si devina, intr-adevar, amtras cu unghiile de afe, am scos tael-ul si ‘lan. Privindu-ma alarmatd, ea m-a intrebat: Dar te vei intoarce, Lu-tsi, nu? - Da, sigur ci da. Oricum, esti mare acum, Yu-lan, $i feusi s& te descurci intr-un fel daca se intimpla ceva jleptat. Cu oarecare bagare de seama, banul acesta iti va ficient pentru hrana tuturor, timp de citeva zile. Dupa I... Vocea mi se stinse. Dupa aceea, nu-mi puteam pui ce avea sii facd Yu-lan. Cum fata ma privea cuniste lini de sperante, am completat: Dupa accea, nu va trebui ci decit pasul urmator, adica ceea ce consideri ci ar urma, nod logic. $i, fra a astepta nici o reactic din partea ei, am 43COMOARA BLESTEMATA deschis usa si am luat-o de-a lungul aleii largi care ducea spre poarta. Satul Tsin Kai-feng era asezat intr-o meandra ampl& a riului care curgea pe la baza dealului. Asezarea era atit de mica, incit guvernul nu desemnase nici un functionar care sa se ocupe de ca nici macar un magistrat, acesta fiind gradul cel mai mic al unui functionar guvernamental. Ca atare, satul intrase sub jurisdictia mandarinului din Chenefu, care il ignora total, cu exceptia perioadelor in care isi trimitea stringatorii de taxe. Cind am ajuns la podul de peste riu, m-am intors pentru aaruncao privire inapoi. Pe coama dealului se inalta Misiunea, singurul cdmin pe care fl avusesem vreodat’. Clidirea, ficutd din cramizi cenusii, avea dona etaje si cuprindea intre cele trei aripi ale ei o curte mica. Acoperigul etajat, de parca ar fi fost, de fapt, coud acoperiguri puse unul peste celilalt, avea stresinile curbate in sus. In coltul de vest, se ridica peste nivelul cladirii 0 pagoda marmorata, care facuse parte din templul original. intr-o parte a curtii crestea un imens cedru, care ajunsese lao virst& venerabila; in partea cealalta, cra un grup compact de leandri si doi pruni, asezafi exact sub fereastra mea. Prinii erau foarte batrini. Odinioara, imi spusese domnisoara Prothero, fuseseri mult mai multi; trecusera deja citiva ani de cind nici cei rimasi nu mai faceau fructe. Bucttica de pamint pe care o numeam ,,ferma noastra se afla dincolo de cladire, ascunsa privirilor. Intorcindu-ma si pornind cu pas vioi la drum, am incereat s&-mi stapinese nelinistea, dar grijile nu voiau deloc s&-mi dea pace, Nu aveam voie si fiu prinsa furind. Nu aveam voie. Orasul Chengfu era guvernat de o persoani foarte important’, de un mandarin de rangul trei, pe nume Huang Kung, care era teroarea tuturor réufacatorilor. De-a lungul anilor, mi se 44 i MADELEINE BRENT intimplase descori si traversez piata din fata Palatului Justitici, unde erau puse in aplicare pedepscle. Multi oameni se adunau acolo pentru a se distra urmarind cum are loc o biciuire sauo executie. Odata, din pura intimplare, I-am z&rit si eu pe caliu —un om fioros, imbricat intr-un veston negru din piele, cu o spada imensi, curbatai, in mina. Simpla lui vedere mi-a fost suficienté. N-am mai zbovit pe acolo pentru a vedea ce face. Stiam ca nici macar Huang Kung, acest mandarin de “temut, nu m-ar fi lsat fara cap pentru un simplu furt — cel pufin, nu la prima incdlcare a legii. Acum, in vremurile moderne, aproape de debutul unui nou secol, pedepsele eran mult mai usoare decit cele din trecut. Dacd aveam noroc, ma alegeam doar cu o bataie zdravana. Daca insa mandarinul era prost dispus in momentul judecdrii cazului meu sau daca se enerva vazind cA sint un ,,demon strain“, era chiar posibil s& ma lase fara. o min’. Huang Kung era recunoscut pentru “ura pe care o nutrea fafa de demonii straini. El considera ca tofi sint nite barbari. Pentru a nu ma mai gindi la ce ma putea astepta, am inceput sa recit In sinea mea toate versurile pe care le stiam dintr-o carte de opere dramatice, ce aparfinea unui barbat numit William Shakespeare.Aceasta era una dintre cartile pe care le prefera domnisoara Prothero pentru lecturile noastre matinale. Piesele scrise de respectivul autor erau destul de stupide, deoarece personajele lui aveau comportamente atit de bizare incit imi formasem impresia ca alesese drept modele numai persoane nebune sau, in cel mai bun caz, reduse mintal. ’ Dar cuvintele erau frumoase. Chiar si atunci cind nu reugeam sa le inteleg pe de-a-ntregul, imi sunau in urechi superb... ca oO muzica magnifica. ~__ Dupaun timp, senzatia de greafa pe care mi-o provocase _frica a disparut, asa incit am reusit si mestec cele citeva seminte : de mei pe care le luasem pentru aceasta calatorie. Dincolo de 45COMOARA BLESTEMATA valea in care era asezat satul, drumul serpuia printre niste dealuri stincoase, dupa care traversa o cimpie batuta de vinturi aspre. in aceasti perioada a anului, drumut nu era prea folosit. De aceea, am intilnit putini oameni in cale si lucrul acesta m-a bucurat, deoarece c4rutele nu izbutisera si sparga inca, stratul de gheat de pe jos, transformind astfel totul intr-o masa imensé de noroi. Primavara, aceasti caliitorie ar fi durat cel putin de doua ori mai mult din cauza noroiului. Dupé o ora de mers, mi-a suris norocul. fn apropierea unuia dintre templele cu ziduri rosii de pe marginea drumului, am dat peste o femeie din satul nostru. $i ca mergea spre Chengfu, cu o c&ruta mic, tras’ de doi magari. Se oprise acolo pentru a-si lisa magarii sé pasca. Cind am salutat-o, sfteanca m-a invitat si ure in cdruté. Luind in considerare faptul c& era sofia numéarul doi-a producitorului de sandale din sat, atitudinea ei era foarte generoasa. intimpul calatorici, am purtat cu ea o discutie politicoasa. Fiecare dintre noi a avut erijé sa nu uite cd trebuie sa pretind’ cit de nedemna si insignifianta era in comparatie cu ceilalti oameni, ingéduitori si importanti. Femeia mi-a spus cd am dat dovada de o mare bunavointa consimfind s4 ma ure in caruta ei, eu i-am spus cd sint extrem de onorata ca a acceptat 8 fie acompaniata de o fiinfé atit de neinsemnata ca mine. Pentru mine, acest gen de comportament nu faicea parte chiar din firea lucrurilor, pentru ca apartinea Chinei antice, dar nici neobisnuit nu mi se parea. Din contri, aveam senzatia ci este mult mai normal decit cel pe care trebuia si-I adopt in timpul discufiilor de seara pe care le purtam cu domnisoara Prothero, cind ma familiarizam cu arta conversatici*, in spiritul demonilor straini. > jn cele din urma, am vazut in fata zidurile oragului Chengfu. intotdeauna considerasem ca acesta era un ora mare, dar domnigoara Prothero imi spusese ci Chengfu-ul 46 pute MADELEINE BRENT s-ar pierde in Peking sau in Tientsin, Intrind pe poarta dinspre _ Nord, ne-am facut loc incet pe strazile inguste care ne conduceau spre Piata Palatului Justitici. Strazile erau pline de carute, ricse, pietoni, magari si cite o lecticd ocazionala, cu care era cirat’ cine stie ce persoana importanta. Aproape nimeni nu avea miinile goale. Barbatii, femeile si cdrutele duceau alimente si alte marfuri fie spre piata, fic dinspre piati. Chiar in fatanoastra mergea o femeie care mina niste giste, in timp ce in spate era o alta ce cara in spinare 0 legatura imensa de lemne. Patura in care erau-infugurate lemnele se prindea de fruntea ei, asa incit femeia mergea aplecata pentru a contrabalansa greutatea. $i eu apelam fntotdeauna la aceasta metoda. Surprinzator ce greutati mari puteai duce asa. Nu toti oamenii erau tarani sau muncitori. Amestecati printre ei pe strazi sau stind in fata ceainariilor fara fatade, se zareau diferiti domni importanti, comercianti, invatafi sau proprietari de paminturi. Acestia din urma erau imbracati in anterie calduroase, frumos brodate, cu gulere inalte si mineci foarte albe. Unghiile le erau lungi, de multe ori si de lungimea unei jumatati de deget, pentru a scoate in evidenta faptul c& erau bogati si nu trebuiau sé munceasca. Unul sau doi dintre ei aveau in mind un ‘bat in virful c&ruia se afla o colivie minuscula, impletita, iar in colivie era 0 cicada — 0 insect foarte zgomotoasa, care scotea incontinuu un tiriit strident, pe care chinezii il considerau deosebit de muzical Cind am ajuns in piatd, m-am despartit de femeia din sat, dar numai dupa lungul schimb de complimente exprimat §n fraze inflorate, strict necesar. Mé& hotarisem sa fur din strada aurarilor. Nu avez sens saumblu dupa mincare, deoarece aceasta era prea voluminosa pentru a fi carat pe furis. Aveam nevoie de bani sau de un obiect foarte mic, care s poat& fi vindut. Jar aurarii erau 47COMOARA BLESTEMATA bogati. Mi se pirea mai bine s4-i fur pe ei decit pe oamenii sirmani. Pe de alta parte insa, aurarii erau deosebit de precauti, aga incit sarcina pe care mi-o“asumasem avea sa fie periculoasa. Constienta de acest lucru, mi-am simtit stomacul stringindu-se. Presupun ca, din pura lagitate, am ajuns pe neasteptate la concluzia cd trebuia si trec intii pe la domnul doctor Langdon. Daca acesta putea si-mi pregateasca astazi medicamentul calmant de care avea nevoie domnisoara Prothero, scapam de inca o cilatorie la Chengfu, pe care, altfel, ar fi trebuit s-o fac spre sfirsitul acestei saptimini, In intregul Chengfuu nu mai existau decit o jumitate de duzina de demoni straini. Doctorul Langdon se numéra printre ei Elera un american cu par cdrunt si ochi obositi, care venise in China inainte de nasterea mea. Se zvonea cf, odaté, demult, in tinerefea lui, omul acesta facuse un lucru rau in tara sa, asa incit nu ise mai permisese sA-gi practice meseria. Cind i-am pus domnisoarei Prothero intrebari privitoare la el, aceasta mi-a spus sa nu birfesc. Dupa parerea ei, doctorul Langdon isi oferea serviciile unor oameni care aveau, poate, nevoie de ele mai mult decit oricine altcineva din lume, drept pentru care, desi nu cra crestin si nici macar religios, trebuia sa fie respectat pentru munca pe care o presta de atita timp. M-am indreptat spre kungyu-ul in care locuia medicul. Aceasta era o casa mare, care acum fusese imparfita in mai multe apartamente micufe. Toate apartamentele aveau vedere spre curtea interioara si toate erau dotate cu ferestre cu ,,zabrele“ din hirtie, montate in rame lécuite. In momentul sosirii mele, doctorul Langdon tocmai terminase de consultat un biietel chinez, care venise insofit de mama lui. Initial, el paru surprins si ma vada, Apoi imi adresa un zimbet prietenos gi spuse: — Buna ziua, tinara Lucy. Ai dori un ceai? 48 ne A AER RO TT MADELEINE BRENT Nu ma intilnisem prea des cu doctorul Langdon — poate numai de vreo trei sau patru ori pe an, cind venea la Misiune pentru a o vedea pe domnisoara Prothero sau pentru a examina un copil bolnay. De aceea, mi s-a parut cd era foarte dragut din partea lui c4-mi retinuse numele. inftinindu-mi pornirea de a protesta in stil chinezesc, afirmind ca o persoana insignifianta ca mine n-ar putea concepe s& deranjeze intr-o asemenea masura un om in virsta, atit de onorabil ca el, am spus: ~ Va multumese, domnule doctor Langdon, Mi-ar plicea foarte mult sa beau un ceai. = Dar citeva usedifele ai vrea? —Nu stiu ce sint acelea, domnule doctor Langdon. — Uscatele. Cum le spuneti in limba engleza? Biscuiti, nu? Am citeva bucati deshaoping pe aici, pe undeva. Langdon ma masurd cu o privire ager’, de sus pind jos. Dup’ cum ariti, ar trebui si bagi ceva in burtica. Scoate-ti haina si asazii-te incepusem sa salivez la gindul c& voi fi servita cu saratelele cu susan care purtau denumirea deshaoping. Stind pe unul dintre scaunele scirtiitoare in timp ce domnul Langdon pregatea ceaiul, am intrebat daca mai pot obtine o sticluta cu medicamentul de care avea nevoie domnisoara Prothero. Cu un aer cam obosit, medicul imi réspunse printr-o inclinare afirmativa a capului. Da, Lucy, iti voi prepara medicamentul. As dori sa-i pot fi mai util, dar, ca sa fiu sincer, nimeni .u i-ar mai putea fiutil in momentul de fat. Singurul [ucru care se poate face este si-i calmam durerile pind cind... Langdon imi aruncé 0 privire scurta. Ei, bine... pind cind se stinge. $tii cd nu mai poate dura mult, nu? ~ Da, stiu, domnule doctor Langdon. Ma doare, dar _m-am obisnuit cu gindul cd sfirgitul ei este foarte aproape. - Dumnezeule, copilul Asta a crescut in spiritul ee 49 re reteCOMOARA BLESTEMATA fanatismului chinezesc, bombani medicul, clatinindu-gi nelinistit capul. Nu-l prea injelegeam, dar, oricum, parea sa fi vorbit mai mult pentru sine, asa incit m-am gindit c& ar fi nepoliticos si-I intreb la ce se referise Consideram ca este ciudat sa vad un barbat pregatind ceaiul, desi stiam foarte bine ca doctorul Langdon nu avea nici o femeie care sa se ocupe tn locul sau de treburi de acest gen. Domnigoara Prothero imi spusese cf in Anglia sotii le permiteau sofiilor lor sé manince si sa bea impreuna cu ei, la aceeasi masa. De asemenea, tot de la ca aflasem ca englezii au 0 singura nevasta si ci nu abignuiesc sA-si ia concubine. Eram convins& de veridicitatea acestor informatii, insi traiam cusenzafia ci domnisoara Prothero nu-mi vorbise despre niste oameni reali, ci despre niste personaje de basm. Doctorul Langdon turna ceaiul in doua cesti cu ureche Faptul nu ma. deranja deoarece ma obignuisem si folosesc acest gen de cesti fa Misiune, cu mai mult timp in urma, inainte de a se sparge ultima pe care 0 aveam, Apoi medicul imi puse in fata‘o farfurioara cui trei bueati de shaoping, spunindu-mi sA le minine pe toate, si se asez pe un scaun din trestie, intinzindy-si picioarele — Cum merge treaba la Misiune? ma intreba. ~Multumesc, bine, doctore. Toti copiii sint s Anditosi. —Asta e ceva, Dar ai destul de multi in grija. — Mda, uncori imi este dificil, dar pina acum m-am descurcat perfect. El se incrunta, aproape furios. ~N-ar fi trebuit sa tise dea o sareina atit de grea, copila. De ce naiba n-a fost preluata de misionarii vostri englezi? ~Au trecut multi ani de cind n-am mai fost contactati de nici una dintre organizafiile noastre misionare, domnule doc- tor.Acum citeva luni, domnisoara Prothero a scris mai multe 50. 7 MADELEINE BRENT scrisori unei organizatii din Soochow pentru a cere ajutor, dar nu am primit nici un rispuns. < ‘A urmat un lung rastimp de tacere, in care medicul n-a facut altceva decit s& soarba cite o gura de ceai, tinindu-si privirile afintite intr-un punct fix din spatiu. Parea a fi foarte trist. Cind, in cele din urma, a vorbit, am avut senzatia c& gindeste cu glas tare. — China... este intotdeauna plina de viata si de moarte. Dé nastere la milioane de copii si omoard alte milioane de copii. Iar chinezii accept chestia asta din pura obisnuinta. Asa a fost intotdeauna. Noi ne numérim printre cei citiva nebuni care au venit aici pentru a le da o mina de ajutor. Langdon ma privi,-adresindu-mi un zimbet obosit. Cred ci eu am reusit sa salvez citeva sute de vieti. O picatura intr-un - ocean. Banuiesc ca si domnisoara Prothero a salvat citeva sute de fetite. Probabil ca organizatiile misionare mari se descurc& mai bine, dar scopul lor principal este convertirea religioasa. Pacat ci majoritatea convertitilor lor nu sint decit niste crestini vinatori de orez, dupa cum i-as numi eu, nigte oameni dispusi sa li se alature doar pentru a avea ce baga in burti—Iucru pentru care nu-i invinovatesc. in orice caz, tot ceea ce facem pentru acest popor, luat in ansamblu, este nesemnificativ... 0 picdtura intr-un ocean. Crezi ci merita, Luey? Discufia semana in mare masura cu exercitiile de conversatie ale domnisoarei Prothero, numai c& era mult mai interesanté. Ma trezisem ca sint nevoita si ma gindesc la niste probleme pe care nu le luasem niciodaté in considerare cu Seriozitate, Era fascinant si constat ce simt, apoi sa-mi exprim simfmintele prin cuvinte. — Nu stiu daca osteneala noastra merita, domnule doc- 1 Langdon, am spus. Nu sint in stare sa judec ‘corect blemele la o scara atit de mare. N-am avut de-a face cu 451COMOARA BLESTEMATA milioanele de oameni despre care imi vorbiti, ci numai cu copiii de la Misiune. Dar copii aceia au nevoie de ingrijire si cusint singura care ma mai pot ocupa de ei. $i sint sigusa ca ei nu se considera a fi o picatura dintr-un ocean. Cred canici oamenii pe care ii tratafi nu se considera a fi o picktura dintr-un ocean. Doctorul Langdon ma privi curios. Apoi se ridiea de pe scaun si incepu s& se plimbe prin micuta incdpere in care ne aflam. —Nu-i tn regula, spuse el, incruntat. Eumi aflu in China din proprie voinfi. Domnisoara Prothero, la fel. Apoi se intoarse. Dar tu, Lucy? Tu n-ai avut nici o posibilitate de alegere. Nimeni nu s-a ingrijit de Situatia ta. Oricit de mult as Tespecta-o pe domnisoara Prothero, mi-e team cA ea este principala vinovata. Dar si eu ar fi trebuit s% fac ceva si asta cu mult timp in urma. Am fost un timpit. Apoi Langdon isi clitina capul, iritat. Esti englezoaicd. Ar fi trebuit sa te afli acasi, in Anglia. Ar fi trebuit s& ai parte de o viata si de o educajie corespunzatoare, nu si muncesti cao sclava, pentru anu-i lasa s4 moara pe citiva copii chinezi. Probabil ca uluirea intiparita pe fata mea era prea evident pentru 04, o clip’ mai tirziu, medicul continua: ~Oh, nu zic cA acei copii ar trebui sd fie lasati sa moara, . dar asta nu este treaba ta, Lucy. Daca fondurile oferite misiunilor voastre de catre guvernul britanic ar fi macar egale cu cele care s-au cheltuit pentru ducerea Razboaielor Opiului sau daca guvernul Statelor Unite ar... Langdon se opri si ridica din umeri. Nu, nu prea e corect. Nici chinezii n-ar accepta asa ceva. impiirateasa si Curtea Manchu n-ar ingidui nicio¢até shoardelor de barbari, adic noua, si navaleascd aici pentru a le face curat fn tara. $i poate ca le dau dreptate, Dar mai este ceva, Lucy... ne asteaptd un bucluc mare. Nu stiu cind anume. Anul asta, anul viitor... Dar de venit, vine, absolut 52 MAD) EB sigur. Foarte curind, chinezii vor ajunge la concluzia ca nu mai vor nici un demon strain in tara asta. $i vor lua masurile de rigoare. Se yor apuca si ne taie capetele. Incheind aceasta ultima propozific, doctorul, care pind in fafa mea, Dar nu i-am spus nimic deoarece tocmai mi ocupam de ultima saratica, iar domnisoara Prothero imi interzisese intotdeauna sa vorbesc cu gura plina. — Trebuie sa mergi acasa, Lucy, imi zise el cu hotirire. Sint foarte vinovat c& nu m-am gindit la acest Iucru mai demult. Trebuie sa mergi acasa, copila. ~ Sinteti deosebit de dragut c& va faceti griji pentru mine, _ domnule doctor, am spus imediat ce am inghitit imbucatura, dar aici se afla casa mea. Nuam nici o alta casa. in afara de . ; acum se plimbase dintr-un capat in altul al incaperii, se opri ‘ El igi freca ochii eu degetul aratator si cu degetul mare. — Da, stiu ca, in general, situatia este foarte dificila. in t asta, cine se va ocupa de copii? i ¢ea mai mare parte a timpului sintem atit de preocupati si ‘ __ gasim calea prin care ne putem asigura supraviefuirea zilnica incit nu avem posibilitatea si ne gindim la viitor. Dar problema Pe care am pus-o acum in discutie este foarte important, Lucy. Cind se va sparge buboiul, va fi jale, Cunose bine aceast fara. Cunosc Chengfu-ul. $i il cunose pe mandarinul Huang Kung. Omul acesta abia asteapta ziua in care isi va putea trimite soldatii impotriva demonilor straini.Am de gind si-i seriui chiar cu ambasadorului vostru din Peking. $i voi trimite Oscrisoare si uneia dintre organizatiile misionare americane, Trebuie s& se giseascd cineva care s& aiba grijai de copiii aceia pentru ca tu sa poti merge acasi. ~ Da, domnule doctor Langdon, am spus, considerind ¢8 ag fi dat dovada de prodsti crestere contrazicind un om “mai virstnic, mai ales cf acesta era barbat. in realitate insa, ~ Stedeam c era absolut imposibil si fac ceea ce dorea el, ¢ 53 .COMOARA BLESTEMATA Existau momente cind imi doream cu ardoare si vad acea Jara ciudata care se numea Anglia, fara clreia fi apartineam gi jar pe care ajunsesem s-o cunose din desele descricri pe care mi le ficea domnisoara Prothero, dar stiam c& nu voi ajunge niciodata acolo. Era absurd sd afirmi ca trebuia sa se gaseasca © persoand care si aiba grija de copiii Misiunii. Care persoana? ‘Nu exista nici o alta persoana in afara de mine Mi-am mincat shaoping-ul pe indelete, pentru 4 savura din plin ultimele inghitituri, Acum eram mai putin agitat& la gindul ca trebuia si ma due sa fur. Probabil c&, inainte, foamea fusese cea care imi provocase starea de nervozitate — Crezi cd te pofi descurca ined vreo lind, pind cind reusesc s fac un aranjament? ma intreba doctorul Langdon acum, in timp ce amesteca niste substante din sirul de sticlute care se afla pe masa din colful ineaiperii. Da, sint sigura c& ma pot descurca. Va multumese, El igi intoarse capul spre mine gi schita un zimbet forfat. —Mi-as fi dorit sa te pot ajuta cu citiva dolari, dar toemai am achitat noul transport de medicamente si sint, dupa cum spun-americanii, falit. Presupun c& n-ai avut ocazia sa invefi acest cuvint de la domnisoara Prothero. in orice caz, inseamna ca nu mai am nici un ban. Langdon amesteca substantele cu o bagheta lung’, din sticl. Majoritatea pacientilor mei sint prea s&rmani pentru a ma plati, — Imi pare rau. Nu aveti nici un pacient bogat, domnule doctor Langdon? Pe fafa lui aparu un suris care il facu si para mai tinar si mai putin obosit. ~Amcitiva, dar nu suficienti. in principal, am parte doar de oameni saraci, care nu-si pot permite si mearga la un medic chinez. Norocul lor, pentru ci medicii chinezi iti trateaza durerile de stomac infigindu-ti ace in brate si iti panseazai ranile’cu figii de hirtie care contin cine stic ce descintece, 54 | MADELEINE BRENT moenite sa-fi alunge duhurile rele din singe. Langdon turna amestecul de medicamente in doua sticlufe, pe care apoi le astupi cu cite un dop. Gata, tiniri domnita. Ti-am facut 0 portie dubla. Asta ar trebui si-ti ajunga pina la capat. Am simfit cum ma strabate un mic frison de teama. ~— Vreti sa ziceti ci domnisoara Prothero nu va... nu va Mai avea nevoie de acest medicament? —Foarte putin probabil, imi raspunse doctorul, punindu-mi ‘© mina pe umar. Pe masuri ce durerile se intensificd, mireste-i doza. Va ajunge si doarma aproape tot timpul, dar asta nu conteazA. Singurul lucru pe care il mai putem face tn faza actuala este sa-i usuram suferinta. Daca nu ma vei cAuta intre timp, voi veni la Misiune saptamina viitoare, — Bine, domnule doctor. Desi stiam ca domnisoara Prothero era pe moarte, am fost socat& cind am realizat ci " sfirgitul ci era atit de aproape. Buimicita, am spus: Am de facut un drum. VA deranjeazi daca mai tree o data pe la dumneavoastra, inainte de a o porni spre casa, pentru a lua abia atunci medicamentul? ~ Esti binevenita oricind. Daca voi fi chemat s& fac 0 Viziti la domiciliu, iti voi lasa sticlutele la spalatoreasa de alaturi. Este o femeie vrednica de toa increderea. Mi-am pus haina si palaria, i-am multumit doctorului Langdon pentru ceai si pentru saraitele si, in final, am vrut si-1 salut. Tocmai eram pe cale sé ma inclin in fafa lui, cind mi-am amintit de uzantele englezesti, asa incit, in cele din urma, am fntins mina si am facut o micd reverenf4. El mi-a finut mina _ cu delicatete intre degetele sale, privindu-ma ciudat, ~MA intreb daca iti dai seama cit de draguta esti, Lucy, imi spuse. Pentru o clipa, m-am incilzit de rugine, crezind ca Mredicul ridea de mine. Apoi, observind ca acesta era foarte " Serios, m-am gindit cd demonilor straini le-or place fetele cu 55 PE etm Sa a eneCOMOARA BLESTEMATA ochi rotunzi, picioare mari si piele alba, ca mine, deoarece, in definitiv, toti erau facuti asa. — Viata asta este pusa pe ghidusii, continua el pe un ton melancolic. inAmerica gi inAnglia trebuie sd existe un milion de fete de virsta ta, a cliror principala problema este buclarea corecta.a parului. Pe neasteptate, pe fata lui aparu un zimbet. Daca ag fi fost cu treizeci de ani mai tinar, as fi negociat tot milionul acela de fete pentru una ca tine, Lucy. ‘Nu prea stiam ce voia sa zict medicul despre buclarea parului sau despre ,negocierea* acelor fete pentru una ca mine, dar intelegeam ca-mi facuse un compliment. lar lucrul acesta m-a intristat,deoarece, daca ar fi stiut ce planuri aveam pentru acea dupa-amiazi, Langdon nici nu m-ar mai fi respectat, nici nu mi-ar mai fi facut complimente. a Douazeci de minute mai tirziu, ma plimbam de-a lungul magazinelor si dughenel6r tn care lucrau aurarii. fn afara de ei, existau si argintari, si negustori de pietre prefioase, dar ma decisesem sa fur un obiect din aur. raed am mers prin fata magazinelor, incercind si-mi dau seama care dintre ele imi putea oferi o sans& mai mare de reusita, Ucenicii, in toate cazurile baicti de virsta foarte fraged’, actionau foalele micilor cuptoare din caramida, in care se aflau creuzetele. Mesterii faurari se uitau la metalul topit, urmarindu-i culoarea, ori stéteau-in fata bancurilor, lucrind cu tot felul de ejocane acoperite cu picle, cu dalti fine, matrite si clesti avind forme dintre cele mai ciudate, Pe nicaicri nu existau bani sau obiecte din aur, lasate neglijent la vedere. Cotind, am luat-o pe aleea ingusté din spatele magazinelor. Usile dosnice ale acestora trebuiau si ma duc in magaziile lor. Deci, daca puteam intra nevazuta pe acolo, exista sansa de a gisi ceva de furat. Dar numai gase dintre magazine aveau usi in spate, iar dintre ele, numai una era 56 MADELEINE BRENT descuiata— lucru constatat dupa ce le-am incercat pe furig pe - toate. "copii cu miinile goal yar eae Usa descuiata era cea. a magazinului de la capitul sirului Inima imi batea din ce in ce mai repede, iar senzatia de greata, provocata de frica si de rusine, mi se intensifica treptat, rozindu-mi stomacul cu forta unei substante acide. Dupa prima expeditic de acest gen, crezusem c& ma voi obisnui sa far $i c&nu ma voi mai speria prea tare. Dar nu era asa. Din contray de fiecare dati ma simteam mai rau ca inainte. Acum, de exemplu, ag fi dat orice s& pot face stinga-mprejur si s-o iau spre casa. Dar imi era imposibil. Nu ma puteam intoarce la Deodata, mi-a Sirit inima din loc. Ceva rece si umed imi atinsese mina, Coborindu-mi privirile, am vazut un ciine mare, cu bland murdara si coaste procminente. Era unul dintre nenumératii clini care rata¢eau grin Chengfu. Scofind un suspin de usurare, i-am dat cele citeva boabe de mei care imi ramasesera si l-am gonit, straduindu-ma si nu fac nici un zgomot. Timp de citeva clipe, mi-am strins cu putere miinile una intr-alta, pentru a le determina s4 nu mai tremure, apoi am deschis cu precautie usa subreda a pravaliei. Camera de dincolo de ea nu era decit putin mai mare decit un dulap. Pe perefi erau atirnate tot felul de ustensile Podeaua era acoperit’ cu mizerii: saci goi, bucati de sfoara, oale din lut si piese ruginite din fier. Nimic nu merita-sa fie luat. Prin usa intredeschisi de pe latura opusa, auzeam Cioc&niturile mesterului fiurar. 3 Am iegit, am tras usa dupa mine si am ocolit cladirea, pentru a ma intoarce pe strada principala. in magazinul pe care il vizasem nu se zArea nici un ucenic. Aurarul, un tip ‘solid, cu mustafa lunga, ce-i atirna pind sub barbie, purta un din piele. Acum, tocmai faicea o bros filigranata. imestecindu-ma printre trec&tori, |-am vazut fixind bijuteria 57COMOARA BLESTEMATA intre falcile unei menghine din lemn siluind in mina o scula subtire, din ofel. Privind acum omul a ‘inceput si-si utilizeze ustensila, am simtit deodata c& pielea de pe obraji mi se face cade gisca, de parcii tot singcle mi s-ar fi scurs din cap. mi venise, brusc, 0 idee... Stiam ca mi-as fi pierdut curajul daca mai asteptam putin sau dacé imi analizam ideea cu mai mult atentie, aga incit am ocolit in graba cladirea, indreptindu-ma din nou spre aleea dosnicd. Ciinele vagabond era tot acolo. N-atrebuit decit simi Pocnesc o data degetele si sa-l chem in soapta pentru ca animalul si vind imediat, fra nici o ezitare, in speranfa c& va mai primi niste seminte de mei. Astfel, l-am convins si ma urmeze pind in spatele magazinului, am deschis usa.cu mare atentie si m-am aplecat pentru a lua de pe podeaua murdara amagazici o bucata de fringhie. Vorbind cu ciinele th soapta, Pentru a-l linisti, i-am legat un capat al fringhiei de git, facind un nod solid, apoi I-am impins in minuscula ineapere cu as- Pect de dulap si am inchis bine usa in urma lui, astfel incit capiitul liber al fringhiei sa ramina prins zdravan intre ca si toc. ‘ ; O clipa mai tirziu, dadeam colful in fuga, indreptin- du-ma spre intrarea magazinului. Ajunsi in apropiere, am incetinit pasul, am trecut de el sim-am oprit in fata pravalici alaturate, prefacindu-mé ca ag studia pieptenii si acele de par din argint care erau etalate acolo, pe o mica tava asezati linga bancul de lucrual argintarului. Dar cu coltul ochiului il urmaream pe aurarul cu mustata pe oalé, ciulindu-mi totodati urechile in speranta c& voi auzi zgomotul pe care il asteptam. Eram convinsé cd nu va mai trece mult timp pina cind ciinele Pe care il legasem in magazie va incepe si latre de frica, Si, intrsadevar, peste o clip’, din inciperea aflata chiar in spatele aurarului, se auziri scheunaturi si latraturi. Luat prin surprindere, mesteril fgiridica privirile uluit, apoi stiri in 58 Picioare, se repezi spre usa magazici si 0 deschise cu atita forta ineit, dupa disparitia lui, aceasta se izbi de toc, raminind inchisa. Nu mi-au trebuit decit trei Pasi pentru a ajunge Tinga, bancul de Iucra. Am rotit minerul menghinei si am insficat imediat brosa din aur. Auzeam vocea ridicata a mesterului, tare se chinuia s& deschida usa dosnica pentru a scapa de fine. Cu brosa strinsa in pumn, m-am intors pentruao luala fugi. Inacel moment, prin fafa magazinului nu trecea nimeni, Ca atare, eram cénvinsa ci nu fusesem zariti de nici un trecator. Pentru a iesi din Strada Aurarilor, trebuia s-o iau la Greapta. Citeva secunde mai tirziu, aveam sti ma pierd in Jabirintul de alei din jure ~ Abia cind am ajuns la iesirea din magazin m-am trezit fata in fafa cu acel baiat care mi-a Proyocat atitea necazuri. Era un baiat destul de gras, cu sort din piele, care ducea eu ambele miini un bol cu supa sau cu tocana. Ucenicul mesterului, trimis: sa aduca mincarea stapinului sau, se intorsese in cel mai nepotrivit moment posibil. Abia am avut timp si-i vad expresia uluiti a chipului inainte de ane cient unul de altul. Bolul a zburat din miinile baiatului, dar el s-a finut bine pe picioare. in schimb, eu am fost aruncati inapoi, mi-am pierdut echilibrul sim-am intins cit eram de lunga pe Podeaua magazinului. Cotul mi s-a lovit de unui dintre Picioarele bancului de lucru si brosa mi-a c&zut din mina. Ochii baiatului s-au marit, ~ Stapine! Stapine! O hoafa! incepu el si strige. Am insfacat brosa de Pe jos, m-am ridicat in graba siam fugit direct spre gréisan, reusind s&-i evit in ultimul moment bratul, care se intinsese pentrua ma opri. Mi-ar mai fi trebuit “Osingura secunda Pentru a mi face nevazuti, dar, din pacate, ‘un picior imi nimeri exact in gramada de tocand de pe podea, iecind de sub mine. $ 59COMOARA _BLESTEMATA M-am auzit giffind in efortul de a-mi recipata suflul. . ‘Tinind inca strins brosa in pumn, am incercat sa mi ridic din nou, cu migcari extrem de nesigure, dar exact in acel mo- ment umarul mi-a fost strins ca intr-o menghina de o mina mare $i viguroasa. Cind mina m-a intors, am dat cu ochii de chipul furios al aurarului, care ma privea de sus. Agitat peste masura, grasanul striga, tremurind tot: ~A luat brosa, st€pine! O are in mina! Tinindu-ma in continuare de umar cu atita fora incit imi venea sa urlu de durere, mesterul aurar m-a apucat de mina si mi-a forfat pumnul s& se deschida. Grasanul a prins bijuteria din zbor, in timp ce-mi c&dea din podul palmei. — © hoafai! spuse aurarul minios. hoafa din rindul demonilor straini! Apoi ma izbi zdravan cu pumnul in cap. Speriat&, am traversat de-a busilea magazinul, dar, loyindy-ma cu capul de perete, m-am rostogolit pe podea. Mintea mi'se incetosase. Capul imi vijiia. Aveam senzatia cd ma doare tot trupul, insd durerea nu avea nici un fel de importanta in comparatic cu frica turbata care pusese stapinire pe mine. ‘Nu-mi pierdusem complet cunostinta. Din cind in cind, aveam impresia ca atit vocile estompate pe care le auzeam, cit $i disperarea mea fficeau parte dintr-un vis urit, din care mi puteam smulge daca faceam efortul de a ma trezi. La un moment dat, cineva imi turn’ api rece pe fati. Apoi o mina dura mi ridica in picioare si ma zgiltii. Deschizind ochii, am yazut ci deasupra mea era aplecat unul dintre politistii lui Huang Kung. Abia atunci am realizat ci intimplarea prin care treceam facea parte din realitate. Fusesem. prinsd furind. Aurarul vorbea animat, impleticindu-si limba din cauza grabei cu care povestea incidentul, se pare, pentrua doua oara. Spun pentru a doua oara deoarece politistul n-a ‘vrut si-l asculte, reducindu- la tacere cu un cuvint rostit scurt, pe un ton autoritar. Citiva vinzatori din vecinatate si nigte 60 MADELEINE BRENT. cAtori ocazionali se strinsesera pentru a urmari scena. Grasanul le explica vesel cum-ma prinsese asupra faptului. Polifistul mi-a pus 0 intrebare, dar mintea mea era ined neclara si absenti. N-am reusit decit sa-mi clatin capul Prosteste. intr-o incercare inutilé de a-i da de infeles cd nu pricepeam ce-mi zice. Putin mai tirziu, m-am trezit mergind in pas de mars pe strazi, cu mina polifistului pe umar. Pe un ton furios, el imi tinea prelegeri-privitoare la ticdlosia mea} avertizindu-ma ci mandarinul Huang Kung stie cum trebuie Sa-i trateze pe barbarii care ti fura pe Oamenii Cerului. Capul ma durea puternic, carnea imi tremura de fricd Ca prin ceata, mintea mea a realizat subitca afirmatia facuta de doctorul Langdon cu numai o ora in urma era perfect adevirati, Ura pe care o nutreau locuitorii acestui oras fata de straini, de orice nationalitate ar fi fost acestia, era in plin’ crestere, Era ciudat c& pina si cel mai sdirac chinez se considera superior oric&rui ,barbar‘. Tofi se credeau copii ai Cerului si, totodata, membri ai singurului popor civilizat din lume, Jar acum, aceasta credinta daduse nastere unei uri atroce. Eu nu ma socoteam o fiica a demonilor siraini, ins chinezii aga mia vedeau, Exceptie faceau, poate, numai locuitorii micului nostru sat. in orice caz, politistul parea a fi foarte bucuros c& ma duce la inchisoare. _ Strabatind o multime de stradute intortocheate, am aj } in cele din urma la inchisoarea din spatele Palatului Justitiei. Laintrare, a fost chemat un contopist care a primit sarcina de 4 nota toate detaliile faridelegii mele. Apoi am fost dat pe mina temnicerului ~ un barbat bondoc, cu fafa rotunda si _ umeri enormi. Acesta purta o centurd lata, din piele, cu tinte metalice. Pe un sold, fi atima un manunchi intreg de chei nse, care zorndiau la ficcare pas. Pe celalalt sold avea feaca din picle a unei spade late, curbate spre virf, Fi 61COMOARA BLESTEMATA Vazind ca sint fata, temnicerul s-a enervat si, timp de " citeva minute, s-a certat cu confopistul, afirmind c&, zidul de vest fiind tn reparatie, nu mai are locuri in aripa destinata femeilor. in cele din urm, am fost scoasa din biroul Conjopistului, am coborit citeva trepte si am luat-o de-alungul unui coridor lat, cu perefi din piatra. Cum fampile erau stinse, coridorul era destul de intunecat. Pe una dintre laturile sale se insiruiau o multime de usi grele, cu gratii. in aceasta zona ainchisorii toti puscariagii erau barbati. fi vedeam printre gratii, in timp ce treceam pe lingi-ci. in unele celule era cite unul singur, in altele, mai multi. Unul sau doi dintre ei se vaitau de durere. Citiva erau complet ticuti. Si nu pufini isi umpleau timpul cu un joc de noroc improvizat, utilizind paie sau fire de bumbac. Faptul numa surprindea. Chiar daca stiau ci vor muri a doua zi, chinezii erau dispusi intotdeauna sd participe laun joe de noroc. Jocurile acestea pareau a le avea in singe Celulele erau separate de ziduri din piatra. Fiecare celula cra imparfit’ in dou’, mai mici, de un Sir de gratii metalice, ale cairor capete erau fixate in tavan i in podea. Unii dintre barbatii din celulele pereche jucau printre aceste gratii despartitoare. in treacat, m-am intrebat care o fi miza jocului, dar imediat, auzind clinchetul unei monede, mi-am dat seama c& temnicerii nu le luau puseariasilor banii atunci.cind i inchideau. Evident c& nu le luau banii; riminind la posesorul lor, acesta fi putea oferi ca mit& pentru un tratament mai omenos — daca isi putea permite asa ceva. Obisnuintade ada mitd avea radacini foarte adinci in China. Era o practica antica. La capatul coridorului exista o-pereche de celule mai putin spatioase. Temnicerul deschise usa celei de-a doua, ma impinse induntru si m4 incuie, dupa care faicu cale intoarsé, bombénind suparat. Fara nici un dubiu, eram o puscdriasa nedorité. Omul acesta ar fi preferat sa aiba de-a face cu un ae 62 MADE E BRENT ‘barbat, care sa fie dispus si-i dea citiva banuti pentru niste _ mincare in plus gi, poate, chiar pentru o cana cu vin. In celula nu exista decit un taburet, 0 rogojina murdara $i un hirdau. M-am asezat pe taburet, striduindu-ma sa nu “ma gindese la nimic. Dardisperarea nu voia si-mi dea pace, _ Cum avea sa se descurce Yu-lan la Misiune? Avea Sa-siaducd aminte de toate instructiunile pe care i le didusem? Ceavea 8a facd atunci cind se va termina medicamentul domnisoarei _ Prothero? Puteau sa treaca mai multe Zile pina cind se hotira mandarinul s&-mi judece cazul. $i aveam sa fiu declarati _ Vinovata, desigur. Apoi aveam si fiu biciuita, Sau mult mai rau... Ajungind aici, m-am cutremurat Drept pedeapsa, puteau Si-mi taie o mina, fn satul nostru traia un batrin care fusese mutilat in felul acesta. Un val de panica, asemanator unuia de _ realli, mi s-a ridicat, parca, pind in git, Chiar daca seapam de aici, cum aveam sa fac tot ecea ce era de facut la Misiune? Mi se mai intimplase s& nu stiu incotro s-o apuc, dar, cu 0 sigura mina, situatiile prin care aveam’ si trec puteau fi de zece ori mai dificile. O voce spuse intr-o chineza stileita citeva cuvinte incoerente. Ridicindu-mi privirile, am vazut cA linga gratiile care ma desparjeau de celula de alaturi stdtea un barbat, in fasciculul ingust de lumin’ care c&dea piezis peste el de la fereastra minusculé de ling’ tavan, i-am véizut fata si am tresirit Violent, socati. Nu ma mai intilnisem niciodata cu acest om, dar, in ciuda barbii sale nerase de doua zile, |-am recunoscut. Ayea exact trasaturile pe care mi le hitase Robert Falcon pe Zidul Misiunii, din numai citeva li apasate si graitoare, oute cu o bucata de lemn carbonizat, on Necunoseutul era cu-vreo trei sau patru centimetri mai lt decit domnul Falcon, ins’ avea un trup ceva mai zvclt. ul negru ji era buclat. Expresia fetei se deosebea de cea 63COMOARA BLESTEMATA din desen, deoarece acum nu-zimbea, ins nu puteam si nv-i recunose ochii, mandibula lunga si forma barbiei. Era imbracat ‘intr-o pereche de pantaloni de calarie, mulati pe corp, ce intrau in cizmele sale lungi, si intr-o haina calduroasa, confectionat din piele de oaic. M-am ridicat in picioare si m-am apropiat de gratii-Apoi, scotindu-mi palaria, am spus cu 0 voce cam tremuritoare: — Buna ziua, domnule. El fu surprins. Poate chiar plicut surprins, pentru ca, imediat, ochii fi risera, iar coltul buzelor i se ridica, schifind 0 jumatate de zimbet, exact ca in desenul de pe zid. ~ Dumnezeule, o fati! $i inci o englezoaica! spuse. Vocea fi era grava si domoala. Ce naiba faci imbracata in felul asta, intr-o inchisoare? ~ Intotdeauna m-am imbracat in felul acesta; domnule. Aici traiesc. Adic&, locuiesc tntr-un sat din apropiere. Obrajii mise aprinsera. lar in inchisoare ma aflu deoarece am incercat si fur o brosa din aur si am fost prinsa. & El scoase un chicot slab. —Ce nenoroc. Dar nu m-as fi gindit cd esti genul de fata care se da in vint dupa bijuterii. —Nici nu sint. N-am vrut sa fur brosa pentru a o purta, domnule. —Nu? Atit privirea, cit si tonul vocii necunoscutuluierau batjocoritoare. Atunci, care-i povestea ta? Intrebarea lui ma deruta. ~ La ce poveste va referiti, domnule? ~La povestea cu broga. De ce ai furat-o? ~Oh, pentru ca am in ingrijire niste copii de la Misiune. Am ramas fara mincare si fara bani. Membrii Asociatiei m-au batut atunci cind am incereat s& cersesc, asa incit nu mi-a mai ramas alta solutie decit sa fur. Barbatul si-a strecurat mina printre gratii si, pentru 0 64 MADELEINE BRENT. clipa, am ramas inmarmurita. Dar, spre surprinderea mea, el n-a facut decitsa ma ia cu delicatefe de barbie si si-mi incline putin capul pentrua-mi vedea fata intr-o raza slab de lumina. As fi putut si numarincet pind la treizeci in intervalul de timp pe care I-a pierdut pentru a ma studia. Dupa prima clipa de g0c, nu mi-a mai fost team&, asa incit am fost capabilA s&-l -privesc in ochi. In cele din urma, |-am auzit spunind pe un ton vesel: » =Lerecunosc dintr-o singura privire pe haimanalele de teapa mea. Tu nu esti o haimana... Acceptati scuzele mele, doamna? Mi s-a parut atit de straniu ca un barbat s&-mi ceara scuze $i, pe deasupra, s mi se adreseze cu apelativul de »doamna'*, incitn-anf fost in stare decit si dau din cap. Eram prea stinjenita-pentru a-i rispunde, El imi dadu dramul si Spuse: A trecut un oarecare timp de cind n-am mai auzit 0 voce de englez. Discutia pe care o purtim este tonica pentru mine. Aduceti-va taburetul linga gratii.As vrea sa mai vorbim. Va deranjeaza? Nu, sigur c& nu, domnule. Dar nu sint prea bund la arta conversatiei; cel putin, asa sustine domnisoara Prothero. ~ Cred c& domnisoara Prothero, oricine o'fi ea, nu m-ar considera nici pe mine un maestru al acestei nobile arte, spuse necunoscutul pe un ton solemn, Deci vom face o pereche buna. Amindoi ne-am adus taburetele ling’ gratii si ne-am asezat, umar la umér, in incdperea din ce in ce mai intunecati, Mie, totu! mise parea complet ireal. $i voiam si ramina asa, deoarece, avind senzatia ca ma aflu in lumea visurilor, eram mai putin fnspaimintata decit as fi fost daca ag fi realizat cA _ mi aflu cu picioarele pe pimint. __ ~ Este cazul sd ne prezentiim, spuse vecinul meu. Pe mine ma cheama Nicholas Sabine. Am multe ocupafii si i-am nici un domiciliu stabil. ei 65—_COMOARA BLESTEMATA ~ Eu sint Lucy Waring. Locuiesc la Misiunea de ling& satul Tsin Kai-feng. ~ imi pare bine de cunostinfa, domnisoara Waring. ~ {imi pare bine de cunostint&, domnule Sabine. Politicosi, ne-am scuturat miinile printre gratii. Apoi [-am intrebat: _ —Despre ce subiect dorifi sa discutim, domnule? — Pai, sa vedem... Domnul Sabine isi freca barbia, ginditor. Poate cd ar fi indicat sa incepem cu tine, Lucy. imi permiti sa-ti spun Lucy? ~ Oh... da, sigur. Va rog- ~Iti multumese. Bine, atunci... Haide, vorbeste-mi despre | tine, Lucy, despre domnisoara Prothero si despre Misiune, Propunerea lui ma facu sa rasuflu ugurat’. Ma temusem ci va dori sit discuttim despre piesele lui William Shakespeare sau despre romanele domnisoarei Austen. Initial, am avut intentia de a-i spune povestea mea in citeva minute, dar domnul Sabine mi-a pus o multime de intrebiiri, asa ineit am terminat de povestit aproape o ora mai tirziu. La sfirsit, el a ramas cu barbia sprijinita pe mina gi cu privirile atintite la dalele de piatra ale podelei. Tacerea a durat mult timp. Mi-as fi dorit ca tovarasul meu sa spuna ceva, deoarece, in aceasta pauza, gindurile imi zburasera din nou la Yu-lan, la copii, la sitmana domnigoara Prothero, si la ce ar putea sa mi se intimple mie. = Sper ca nu dau dovada de impolitete punindu-va o asemenea intrebare, domnule Sabine, am spus, dar de ce ati fost bagat in inchisoare? ~ Im? Gindurile Jui pareau a fii incu totul alta parte. Oh, am venit in China pentru a gasi ceva si, tot incercind sa gisesc respectivul lucru, am facut o mare gresealé, Mandarinul Huang Kung este profund ofensat. Dar asta nu conteaza. Sabine igi intoarse capul pentru a mA privi. Acum era atit de 66 MAD) NT intuneric incit abia ne mai puteam zAri. Domnisoara asta Prothero a ta se afla pe patul de moarte. Copiii vor fi in curind lihniti de foame- lar tu te afli in inchisoare. Ce se va intimpla? — Sper cf voi fi judecata miine si ci ma voi alege doar cu citeva bice. Insa... Mi-am simtit vocea tremurind. A trebuit si fac un efort serios pentru ao mentine la un nivel constant. ‘Ins mi-e team cé ar putea si-mi taie o mina. in ciuda intunericului din tnc&pere, am zarit sceapararile neasteptate ale ochilor vecinului meu si m-am speriat. _ Perdeaua de amuzament din ei disparuse, scotind la iveala demonul care statuse ascuns pina acum dincolo de ea. Am simtit furnicaturi pe ceafi, de parca toti perii mi se zbirlisera. Domnul Falcon mi avertizase c& acest om era periculos. Abia acum imi dideam seama c& avea dreptate. Chiar si inchis intre pereti de piatra si gratii, el era’ foarte periculos. Pur si _ simplu, tofi porii lui pareau c& emana amenintari. Dar cind vorbi, yocea fi fu calma: ~ Ai yreun prieten aici? Cunosti vreun om care te-ar putea ajuta? = I cundse pe doctorul Langdon, dar el nu mA poate ajuta. Nu are nici un ban, Este falit, asa mi-a spus. ~Presupunind ¢@ ar fi avut bani, cum te-ar fi putut ajuta? ~ Pai... s-ar fi dus la aurar gi i-ar fi dato sum echivalent4 cudublul prefului brosei, pentru a sustine ca a facut o greseala si pentru a-si retrage plingerea. Apoi ar fi trebuit si-I pliteasoa pe contopistul de la intrare, pentru a distruge hirtiile, gi pe temnicer, pentru a uita cd m-a vazut. Oh, gi pe politist. Asta-i fot. Nu cred ci ar mai fi cineva. Domnul Sabine paru cd se relaxeaza. __ ~Asamergtrebutile pe aici? Totul depide numai de mit&? _ - Oh, da, domnule. Doar la Misiune nu este aga. mnisoara Prothéro a afirmat intotdeauna ca iti strici 67——_________ COMOARA BLESTEMATA reputatia procedind astfel. Dar, oricum, noi n-am avut niciodata suficienti bani pentru a mitui pe cineva. De ce sum’ ar avea nevoie acest prieten al tau, doctorul Langdon, pentru a te scoate de aici? Am stat putin si ma gindesc. ~ Presupun ci i-ar trebui trei lire de aur pentru bijutier, una pentru politist, una pentru contopist si o jumatate de lira pentru temnicer. Apoi am inchis ochii, simtindu-ma bruse complet slabita. Vorbeam ca o proasta, de parca ar fi existat vreo raza de speranti si se gisesca cineva care sa vin.cu acea suma imensa de bani de care aveam nevoie pentrea fi salvata. - Hai si zicem de sase, spuse domnul Sabine. Deschizind ochii, -am vazut pe vecinul meu aplecindu-se pentru a-si strecura degetele in carimbul cizmei. De acolo, el scoase un obiect care semana cu un bat scurt, perfect rotund. Apoi mi-am dat seama cA nu era yorba de un bat, ci de un obiect cilindric din piele, de grosimea degetului mare al unui barbat. Sabine roti capacul de la una dintre extremititile cilindrului, dupa care inclina corpul acestuia. in clipa urmatoare, din podul palmei lui se zareau sclipirile unor monede de aur. Mi-am finut respiratia. Probabil ci ochii mi-au deyenit mai rotunzi si mai uriti atunci cind |-am privit hipnotizata cum numéra citeva monede de o lira, apoi cum igi clatina ciudatul portofel pentru a le pune la loc pe celelalte. Cilindrul parea sa fie plin de monede. Dacti impresia mea nu era eronata, el trebuia s4 contina vreo suta de lire din aur. —Avem o jumitate de lira in plus, pentru a-l convinge pe temnicer sa trimita pe cineva dupa doctorul Langdon, imi spuse Sabine. M-am uitat lung la cele sase monede de aur din mina lui. - Nu putefi face asa ceva! am goptit cu voce tremu- 68 i Titoare. Eu... eu nu stiu de ce va aflati in inchisoare, domnule Sabine, dar, daca l-ati ofensat pe mandarin, situatia este foarte grava si vetj avea nevoie de toti banii pe care ii aveli. —Nici daca as avea de zece ori pe atit, n-ar fi suficient pentru a-l determina pe Huang Kung sa se rizgindeasc&. Pe “neasteptate, pe fata vecinului meu aparu un zimbet. Mandarinul si-a facut planuri deosebite pentru mine. Mi-a spus-o chiar el, acum citeva zile, cind am fost dus in fata lui _ pentru a fi interogat. Acum, haide, Lucy. Cheama-l pe temnicer si incepe tratativele. fnainte de a-i putea raspunde, de pe coridorul pavat cu dale de piatra se auzira niste zgomote de pasi. Treptat, un _ cere de lumina galben& incepu sa risipeasca intunericul din jurul nostru, Zanganitul unor chei ne spuse cd cel care se apropia era temnicerul, Domnul Sabine imi puse in mind una _ dintre lire si imi spuse incet: —Deschide discutia utilizind-o pe asta. in cazul in care vine special pentru tine, le am si pe celelalte la indemina. Sunetele de pasi se intensificara si, curind, il vazuraim pe temnicer aparind, in mina avea o lampa cu ulei. Si nu era singur. Doctorul Langdon il urma indeaproape, cu o expresie incordata intiparita pe fati. Agafind lampa tntr-un cui, temnicerul spuse: —Uitati-o aici. Aveti la dispozitie ctteva minute. $i cu aceste cuvinte, temnicerul aruncd in sus moneda micé pe care o finea in mini, o prinse in podul palmei, scuipa dispretuitor si se retrase tirindu-si picioarele. Doctorul Langdon se apropic de gratiile usii. Avea respiratia intret&iati, de parcd ar fi alergat. _ - Oh, Dumnezeule, deci a fost adevarat! spuse el cu Voce tremuratoare. Vazind ca nu vii dupa medicament, am i sterge sudoarea de pe frunte,Am auzit de la nite trecitori 69 ae in cdutarea ta..., continua, dupa care se opri pentru "COMOARA BLESTEMATA ¢& o fata a demonilor straini ar fi fost prinsa furind in Strada Aurarilor. Oh, Lucy,... ce-ai Ricut, copila? mi era prea rusine pentru a-i raspunde. El tsi sprijini capul de gratii si isi inchise ochii pentru o clipa. = Oh, Dumnezeule, repeté apoi cu disperare. Glasul ti era.ca un geamit de durere. $tiam ca se gindea la ce putea sa mi se intimple. Din celula de alaturi, se auzi vocea domnului Sabine — Am salvat o jumatate de lirt si o gramada de timp, Lucy, Prezinti-ma prietenului tau Cred cai domnul doctor Langdon era prea tngrijorat din pricina mea pentru a se arata surprins sa descopere un englez in celula de alaturi. in schimb, expresia care s-a intiparit pe chipul fui in momentul in care domnul Sabine i-a pus lirele in mind avea si-miramind intiparita in memorie foarte multtimp. Pentru saptaminile si lunile urmatoare mi Se rezerva un viitor nou, de neimaginat, un viitor pe care majoritatea oamenilor -ar fi considerat un miracol al sortii mele norocoase. Cu toate acestea, mie avea si mi se para mai-greu, mai ciudat si mult mai inspaimintator decit trecutul dificil pe care fl infruntasem. Gindindu-ma deseori la doctorul Langdon in acea perioadi de cumpand ce a marcat viitorul meu, aveam sa-mi amintese in permanenfa de acest moment, cind, primind aurul cu care ma putea salva, fata lui obosita $i ingrijorata s-a luminat bruse de bucurie. Uitindu-se la englez, el spuse: ~Nu am cuvinte cu care sd vi pot multumi. ~ La naiba cu mulfumirile dumneavoastra. Vocea domnului Sabine era joast si severs. Se presupune ci sinteti prieten. De ce n-ati ajutat-o inainte de ase. apuca de furat? $i ce fac ceilalti europeni de aici? Ce face ambasadorul dumneavoastra? Ce face ambasadorul meu? Maimutica asta Costeliva este singura pe lume, cu un cird de prichindei gio 70 MADELEINE BRENT femeie muribunda, care depind in totalitate numai de ea. Pe deasupra, risc& sa-si piarda o min — 0 mind, fir-ati voi ai naibii ~ pentru c& vrea si-i mai poati hrini citeva zile pe cei de la Misiune. $i nimanui nu-i pasa! ~Mic imipasi, domnule Sabine, spuse doctorul Langdon cu 0 Voce obositi, lipsita de orice urmé de resentimente, Spre Tusinea mea, n-am stiut cit de grava este situatia, dar, in orice az, imi pasa foarte mult, > Daca va pasa, de ce n-afi stiut in ce situatie se afla? ~ Eu sint de vind. Nu i-am spus domnului doctor Langdon, m-am grabit si intervin, N-am spus nimanui, domnule. Doctorul Langdon igi clatina capul si zimbi crispat. ~ Nu mi apara, Lucy. Apoi se uitd la domnul Sabine, Sintefi tina $i nu cunoasteti China. Nu stiti ce pot pai oamenii in fara asta. Cind vezi ca in fiecare an moartea secera | aproximativ un milion de infometati, tinzi st devii insensibil, N-ar trebui, dar aga se intimpla. in ceeu ve o priveste pe Lucy, sint vinovat. A trecut mult timp de cind ar fi trebuit s& jan miasuri. De data aceasta ins&, am s-o scot din fara asta pentru 80 trimite acasi, in Anglia. Deocamdati nu stiu cum. in orice ¢az, am s-o fac, chiar daca acesta va fi ultimul meu gest, —{nprimu! rind, scoateti-o din inchisoare, spuse domnul Sabine pe un ton t&ios. Am intéles c& mergind la aurar.. Doctorul Langdon ridicd o mina pentru a-l reduce la facere, dupa care vorbi, dindu-ne senzaia ca-si cam pierduse | rabdarea, i —Nu trebuie si ma mrvefi, tinere. Trdiesc aici de dinainte |) dease finiscutLucy. $tiu foarte bine cine treble mituit. R ~Bine. Domnul Sabine se intoarse pentru a arunca 0 ___ Biivire spre fereestra minuscula de deasupra noastra. Pe peticul de cer care se zirea prin ea aparusera primele stele. Se face irziu, spuse el. Puteti rezolva treaba inca din seara asta? 71COMOARA BLESTEMATA —Nu va faceti griji. Doctorul Langdon igi batu buzunarul in care pusese monedele. Atunci cind vorbese banii, chinezii nu sint niciodat’ somnorosi. $i cu aceste cuvinte, se intoarse pentru a pleca. Apoi se opri si se uit inapoi, mutindn-si privirile de la unul la altul. Noi sttiteam lipiti, fiecare, de usa celulei sale. Sint convins ci Lucy va va mulfumi, dar vreau si va spun ca si eu vai sint deosebit de recunoscaitor, domnule Sabine. Mi-am cheltuit ultima jumatate de lira acum citeva minute, cind am fost nevoit si i-o dau temnicerului pentru a mA lasa sa intru. Daca n-ati fi fost atit de generos incit si-mi furnizati suma necesara sperturilor, ar fi trebuit si ma apue si eu de furat. $i nu cred ca as fi dat dovadi de prea mults istetime pentru anu fi prins. Apoi doctorul strébatu coridorul cu pasi elastici. Ajuns la capat, il striga pe temnicer cu autoritatea omului care poate plati orice serviciu. Dupa ce n-am mai auzit nici un zgomot, m-am dus linga gratiile dintre celule, ~ Domnule Sabine, am spus, mi-as dori ca multumirile mele sd poata fi pe masura generozitatii dumneavoastra. Cred c& nici un cuvint de recunostint nu este suficient. Pe neasteptate, practic ftiri nici un avertisment, m-a podidit plinsul, Mi-am muscat buza pentru a nu scoate nici un sunet, dar probabil c& vecinul meu a auzit ceva deoarece S-aapropiat de gratii sisi-a strecurat degetele printre ele pentru ami prinde de mina. ~Majoritatea femeilor pling atunci cind treaba nu merge bine, spuse el. Dar tu plingi acum, cind lucrurile sint pe cale sd se aranjeze. ~ Imi... imi pare nespus de rau, domnule Sabine, am biiguit. De obicei, nu pling deloc. ~Este destul de surprinzator si yergi lacrimi doar atunci cind iti suride norocul, continua el pe un ton sarcastic, Mai ae INE BRENT ' ales ca n-ai avut parte de prea mult noroc, Uite, batista mea este mai mare decit a ta, la-o. Mai am una. ~ Vamulfumesc, domnule Sabine. Am luat bucata patrata de pinzi care mi-a fost inminata printre gratii. Chiar... chiar Considerati c& seman cuo maimuticd costeliva? Urma un moment de tlcere, Apoi Sabine mi privi cu ochii mariti. —Cuce? —Cuo maimutica costeliva. — Cine ti-a spus asa ceva? ~ Dumneavoastra, domnule. Acum citeva minute. ~Eu? Dumnezeule, cine naiba m-a determinat si fac 0 _afirmatie atit de ridicola? —Nu stiu, domnuie. 2 ~ Ei, probabil c& am fost intr-o clip’ de derutA atunci cind am facut-o, Num-am exprimat clar, Euma gindeam, de fapt, la... la Huang Kung. Asta, da, maimut& costeliva. Dar nu afirmatia mea te-a facut sa plingi, nu-i asa, Lucy? ~ Oh, nu, domnule Sabine. Adica, cel putin, nu cred... dar acum, cind imi puneti aceasta intrebare, parca nu mai sint chiar atit de sigura. Elrise. ~ Lucy, esti transparent ca un ochi de geam. $i iti pot Spune ca nu zaresc in tine nici o urma de viclenie. Totusi, intr-un fel, pentru mine esti un mister. Un joc de puzzle. O enigma pe care mi-ar placea s-o dezleg, ~Nu mi se pare ca as fi misterioasi, domnule Sabine. . ~Nu, normal... Sabine se gindi timp de o clip sau doa, dupa care ma privi zimbind ca de obicei, cu o jumitate de Apropo, am yenit in tara asta pentru a dezlega o enigma. Asculti-mi cu atentie, Lue: Cred ca eram prea buimacit’ din cauza socurilor pe care suferisem in acea zi pentru a mé mai arta surprins’. Ca 73COMOARA BLESTEMATA atare, am ramas privindu-I prosteste printre gratii cum recita versurile pe care, la drept vorbind, ma asteptam sa le aud. » Deasupra cufitului colosului curbat, Unde zboaré florile bdture de vinturi, Std templul ce adtiposteste norocul. Dincolo de minunata lume rdsturnata Marcaté de puiul de urs al cerurilor Se odihnesc ochii orbi ai tigrului. in timp ce el recita, m-am intrebat daca ar trebui si-i spun ci mai auzisem o dati ciudata ghicitoare, din gura lui Robert Falcon, omul cu care ma intilnisem cu o zi in urma. Darin loc de a ma hotiri sa vorbesc, am rimas complet tacuta. Eram prea obosita pentru a ma Tansa i intr-o serie interminabila de explicatii. —Ei, ce zici? Ti se pare o aberatie? ma intreba Sabine. Cind i-am raspuns afirmatiy, printr-o simpla inclinare a capului, el a ridicat din umeri si si-a trecut degetele prin par. = Probabil ca asta gi este; doar o aberatie. Ah, bine, oricum ar fi, Nick Sabine si-a jucat norocul indeajuns de des. Apoi imi elibera mina si privi cerul. Prietenului tau, Langdon, fi va trebui un oarecare timp pentru a aranja treburile, asa incit este cazul sa incerci si dormi vreo ora, Lucy. Nu vreau sa mai vorbim. Trebuie s4 ma gindesc la ceva. $i, cu aceste cuvinte, Sabine se intoarse pentru a se intinde pe rogojina din celula sa. M-am dus si cu la rogojina mea, desi eram constient’ ca, in ciuda oboselii, nu aveam cum sa adorm.Asteptam cu prea mult nerabdare intoarcerea doctorului Langdon. Stind lungita, m-am intrebat la ce se referise domnul Sabine atunci cind afirmase ca ,,si-a jucat norocul indeajuns de des“. Acum, cind ma gindeam bine la 4 MADE BRE aceste cuvinte, aveam senzafia c& ele erau de rau augur. Nu ajunsesem sa aflu de ce fusese inchis acest om, dar, daci fl ofensase pe mandarinul Huang Kung, insemna c& intrase intr-un mare bucluc ~ intr-un buclue mult mai mare decit cel in care -intrasem eu. Realizind cit de egoista fusesem, m-am dezpustat. ‘Nu ma gindisem aproape deloc la ce il astepta pe Nicholas Sabine, a cérui viata putea sé fie in pericol. Ajungind cu gindurile aici, m-am simfit coplesita de rusine. Dar nu numai de rugine, ci si de somn, pentru ca, afipind probabil chiar in acea clip’, nu-mi mai aduc aminte " decit ca la un moment dat am auzit ca prin vis 0 voce care m-a strigat: ,Lucy... Lucy." Nu Lu-tsi, ci Luey, asa cum ma " strigau doar demonii straini. Mi-am ridicat capul, buimaca, intrebindu-ma unde ma aflu. Apoi, vazind umbrele lungi care clideau de-a curmezigul celulei, mi-am dat seama ci mi _giiseam dupa niste gratii si mi-am amintit. Domnul Sabine statea pe vine ling gratii si ma striga in soapti. Vocea ii era slaba, dar patrunzatoare. Am traversat fncdperea pentru a m aseza in fafa lui, in acecasi pozitic. ‘Ajunsa acolo, mi-am frecat ochii. — Te-ai trezit, Lucy? ma intreba el. Te-ai trezit de-a binelea? Da, domnule Sabine. in regula. Atunci, asculté-ma. Din punct de vedere ios, de cine apartii? —De Biserica Anglican’. La fel ca domnigoara Prothero. —Normal: fn Chengfu exist vreun cleric anglican? —Nu, deoarece Misiunea de aici a fost inchisa cu mulfi ani in urma... Oh, stati putin. Este bitrinul domn Tattersall. El armas in zona. Cred cA mai traieste. A avut o bisericuta tn Chengfu, care a ars cu mulfi ani in urma, in timpul unei ‘tebeliuni, Dar n-a plecat. Doctorul Langdon ar trebui sa-1 loasca. 75COMOARA BLESTEMATA ~Bine. Acum... tu ce virsta ai, Lucy? —§aptesprezece ani si jumatate. ~Domnisoara Prothero este tutoarea ta legal? —Nu, nu am aga ceva, domnule Sabine. Sabine igi frec& barbia tepoasa cu unul dintre degetele mari. Cind vorbi din nou, in ochi ii aparura scl:pirile amuzate, dricoase pe care le observasem tn portretul facut de domnul Falcon. . — Lucy, vrei s& faci ceva pentru mine? — Da, domnule Sabine. Nu cred a voi putea sa va recompensez vreodata pentru ceea ce ati facut pentru mine, dar voi incerca. Elisi strecurd bratele printre gratii si ma ln cu delicatete de miini. ~ Bine, atunci... sA nu fii socat si si nv te temi, Lucy, pentru c& nu ai de ce. In cazul in care se pot face aranjamentele necesare, vreau sd te rog s4 te mariti cu mine. Ag dori si ne casatorim chiar in seara asta. 3 Eram buimacita. Desi imi era frig din cauza temperaturii scazute din celula, obrajii imi ardeau. Pur si simplu, eredeam c& domnul Sabine igi batea joc de mine. Citeva clipe mai tirziu ins, am sesizat cA in ochii lui, nu se vedea nici o urma de batjocura. Derutata complet, am avut senzatiac-o sa-mi crape capul, in minte mi se invalmaseau 0 multime de intrebari, pe care as fi vrut sa i le pun in acelasi timp. Alegind-o pe ceamai stupida dintre ele, am binguit: = Dar... oamenii se por casatori in inchisoare? Stind pe vine de cealalta parte a gratiilor, fara a-mi elibera miinile, Nicholas Sabine imi adres’ un zimbet crispat. 76 MADELEINE BRENT ~ $tiu ca nu este o practicd uzualé, Lucy, ins& nici nu _ exist legi care sa ne interzica si facem aga ceva. Capul continua sa-mi vijiie. La fel de naucita, i-am pus intrebarea urmatoare: ~ Dar de ce, domnule Sabine? Adica de ce ar dori un domn de origine englez&, ca dumneayoastra, sa se insoare cu 0 tinara pe care a cunoscut-o in inchisoare... cuo tinaré despre care nu stie nimic? —Timpul pe care l-am avut la dispozitie a fost scurt, dar _ cred c4 am aflat destul: de multe amanunte despre tine, Lucy Waring, imi rispunse el pe un ton meditativ. Oricum, chestia asta nu are prea mare importanta. Problema este ca detin un anumit lucru care ar putea fi mostenit de sofia mea — daci am una. Altfel, respectivul lucru ar putea ajunge in mfinile unui om care imi este dusman, or, eu ag fi in stare s& fac orice _ pentru a preintimplina o asemenea catastrofa, imi era greu sa-mi adun gindurile. —Dar sotia dumneavoastra ar intra in posesia mostenirii doarin cazul in care ati muri, am spus. $i, oricum, chiar dacé... . chiar daci ag fi de acord, sint convinsa ci domnul Tattersall nu va veni aici asa, nitam-nisam, pentru a ne c&sitori chiar in aceasta sear’. Casitoria trebuie anuntata la biserica parohiala... Apoi mai sint de facut si... si alte lucruri, am incheiat in mod absurd, invocind niste scuze extrem de slabe. = Intr-o fari ca asta, preotul trebuie s& fie scutit de anumitevbligatii atunci cind este vorba de o situatie presanti, Lucy. Ne poate da un certificat special, de urgent — Dar nu cred ca va considera ca situatia aceasta este urgenta, domnule Sabine. Va va spune si asteptati pind cind _ iesifi din inchisoare. Nicholas Sabine ezitd, apoi vorbi, parc4, aproape cu re- gret. 77COMOARA BLESTEMATA —Lucy, problema este ca nu voi iegi de aici. Casiitoria noastr va dura cel mult douazeci si patru de ore. Realizind care era subintelesul cuvintelor lui, am tresarit ingrozita. ~ Asta-i motivul pentru care dorifi sA va insurafi? Vreti 0 sofie care si va mogteneasc4? am murmurat. O sotie care sa va mogteneasca pentru cA... pentru ca veti fi executat? ~Linisteste-te, Lucy, Sabine ma strinse mai tare de mini, de parca ar fi vrut sd le infrineze tremurul. Dar mi-e teama ci este adevirat, Vezi tu... acum citeva zile am facut o gregeala mare. in momentul respectiv, n-am fost constient de ea. incercind si gsesc un lucru care a fost ascuns cu mult timp in urma, am scotocit o cladire, care, dupa parerea mea, era un mic templu. in realitate insa, n-a fost yorba de un templu, ci de un cavou. L-am privit lung si am simfit c& tot singele mi se scurge din obraji. —Dar o asemenca fapta este extrem de grava... Mai grava decit aproape orice altceva, domnule Sabine! Este 0 profanare de morminte. Chinezii isi venereaz’ stramosii. Mormintele lor sint sacre. —Am aflat. Soldatii mi-au explicat foarte clar acest lucru. Soldati? —Mormintul despre care iti vorbesc este plasat intr-o padurice de pe creasta unui deal, care se afla in suduhorasului ‘Am fost prins acolo de citiva soldati. ~ Este mormintul unei familii sarace? m-am grabit si intreb, Dacd familia ar fi foarte saraca gi daca i-ati da mandarinului Huang Kung suficienti bani... —P&i, nu, tocmai in asta const’ complicatia, ma intrerupse Sabine zimbitor, clatinindu-si capul cu sarcasm. Parea a se ironiza pe sine insusi, Dupa cum a iesit ulterior la iveala, era B MADE BRENT. chiar cayoul familiei lui Huang Kung. Ce zici de un asemenea ghinion? M-am cutremurat. Ma intrebam daca barbatul din fata mea era nebun de putea si vorbeasc& cu atita indiferenta despre cele intimplate. Apoi mi-am adus aminte c4 domnigoara Prothero ma avertizase ca englezii sint uncori foarte bizari. Din cauza unui pariu sau, pur si simplu, din nevoia de amuzament, ei rau in stare si facd cele mai necugetate gesturi. Tn plus, te considerau prost crescut daci luai pericolele prea in serios. Cind am reusit si gindese clar, am spus: — Trebuie s&-i trimiteti o scrisoare ambasadorului -dumneavoastra din Peking, domnule Sabine. El se poate ‘prezenta cu o petitie la imparateasa. Daca ea fi interzice mandarinului Huang Kung sa va atinga, sinteti salvat. ~N-are sens, Lucy. Mandarinul nu-si va asuma riscul de -acrea probleme prin executarea publica a unui demon strain. Chiar el mi-a spus-o. Oficial, voi fi ucis de niste bandifi. Nicho- las Sabine vorbise absent, de parca s-ar fi gindit la cu totul altceva, inainte de a-i putea da vreo replica, de pe coridor se auzira niste zgomote de pasi. Abia ne ridicaseram in picioare ‘cind |-am zarit aparind pe doctorul Langdon. Batrinul medic ‘Pirea a fi obosit, dar zimbea. Temnicerul, care mergea alaturi de el zornaindu-si cheile, nu mai era ursuz. Din contri, vorbea extrem de politicos. O piesa de aur fusese suficienté pentru a-i modifica rapid manierele. ~— S-a rezolvat, spuse doctorul Langdon, dind drumul ‘unui suspin de usurare. Esti libera, Lucy. Apoi, printre gratii, ‘Scruta cu privirea celula de alaturi. Nu stiu cum si va multumesce, tinere domn. — Lam sugerat Ini Lucy 0 metoda de rasplaté, spuse licholas Sabine iute. imi puteti acorda o clipa pentru a o liscuta, domnule doctor? 79COMOARA BLESTEMATA Doctorul Langdon paru derutat. Apoi ridic& din umeri si ‘spuse: = PAi, sigur ca da. Inte timp, temnicerul imi deschise usa. Iesind din celula, i-am vorbit in limba chinezi: ~Afi fi extrem de amabil daca ne-ati permite si discutam timp de citeva minute cu demonul acesta strain, onorate domn. Presupun c& temnicerul primise o lira intreag’ deoarece, zimbind, el spuse: ~Putefi discuta oricit dorifi. Dar discutiile nu au cum sa-1 ajute. Nici tot aurul din Chengfu nu-1 poate ajuta pe omul asta. A adus o mare ofensi nobililor stramosi ai lui Huang Kung. Si cu aceste cuvinte, temmnicerul igi trecu mina de-a curmezisul gitului, scoase un hohot scurt de ris si se intoarse, luind-o spre celalalt capital coridorului. ~ Despre ce este vorba, Lucy? ma intreba doctorul Langdon. M-am apropiat de usa celulei lui Nicholas Sabine, unde se oprise medicul, si mi-am frecat sprinceana, incercind sti gasesc cuvintele cele mai potrivite pentru a explica cit mai simplu, incepusem s& ma simt foarte obosita. Totul imi piirea a fi complet ireal. —Acest domn doreste si ma mirit cu el in seara asta, am spus. Doctorul Langdon clipi, apoi se uit printre gratii, la Nicholas Sabine. "= Sinteti nebun? ~Nu, doctore. Este o problema foarte simpla, sincer. Mai am de trait doar vreo douazeci si patru de ore. Din anumite motive personale, foarte presante, vreau sa fiu cununat legal, inainte de a-mi da duhul. Lucy pare a fi, din punctul meu de vedere, singura candidata, dar, daca aveti alte idei, sint dispus sae ascult. 80 MADELEINE BRENT — Mai aveti de trait douazeci si patru de ore? intreba doctorul Langdon, pronuntind rar si distinct fiecare cuvint in parte. Ar fi mai bine si-mi explicati. in numai citeva propozitii, Nicholas Sabine repett povestea pe care abia mi-o spusese. Cind a pomenit de modul in care a profanat cavoul stramosilor lui Huang Kung, l-am vazut pe doctorul Langdon crispindu-se si claitinindu-si disperat capul. — Dumnezeule, baiete, spuse el in cele din urma, nici n-ai fi putut si-fi faci un dusman mai invergunat in toati China asta. Huang Kung ne urdste. ~Mi-a dat de infeles destul de clar ce sentimente nutreste fata de noi. Ca si nu niai spun cf a staruit cu multa placere asupra detaliilor legate de modul in care voi parasi aceasta lume. Nicholas Sabine vorbea pe un ton foarte calm. Nimeni nu-i poate schimba hotirirea, asa incit haideti si nu mai pierdem vremea de pomana. Vreau si ma tnsor cu Lucy in seara asta. Puteti face aranjamentele necesare? Doctorul Langdon scoase 0 batista si isi sterse fata. ~ Nu-mi place chestia asta, isi spuse el parerea fara menajamente. La naiba, Sabine, Lucy nu are decit saptesprezece ani. ~ Si ce conteazi? Va ajunge vaduva suficient de rapid. Singura deosebire pentru ea va fi ca, prin c&sitorie, imi va deveni mostenitoare. Asta este unicul meu scop. Oh, ba nu, va mai avea un avantaj. Mi-au mai rimas cam 0 sutai douazeci de lire de aur. De unele dintre ele s-ar putea si aveti nevoie pentru a aranja cununia, dar, si asa, vor ramine cel putin o sutd de lire. Acesta este cadoul de nunti pe care i-l ofer, El ar trebui s-o ajute si-i fntretind pe stirmanii tinci de la Misiune ‘un timp destul de indelungat. in orice alt moment, as fi ramas muta de fericire vizind _ ci am parte de un noroc atit de mare. intr-adeviir, banii de 81COMOARA BLESTEMATA care vorbea Sabine erau suficienti pentru a putea mentine Misiunea pe linia de plutire mult timp... prea mult timp pentru areusi sa-mi fac vreun calcul. Dar, in circumstanfele de fat’, nu eram deloc bucuroasa. Din contra, imi era frig, imi era great si aveam certitudinea ci ma aflu la numai un pas de acea ciudata senzatie de plins care, de obicei, ma incerca doar atunci cind eram foarte fericité. Doctorul Langdon isi freca barbia. Pe fat avea intiparita o expresie chinuita. in cele din urméa, el ma intreba: Ei, Lucy, ce zici? Am ramas tacuta. Nici unul dintre barbati n-a vorbit. Parind ca inteleg c& trebuie s4-mi clarific gindurile, amindoi m4 asteptara cu rabdare. imi era greu sa judec clar, mai ales cind ma uitam la Nicholas Sabine, perfect constient& — ingrozitor de constienta — c& acesta avea sd fie foarte curind distrus cu multa cruditate de Huang Kung. M& simteam presata de o tristete insuportabila. Inchizind ochii, m-am straduit si-mi ordonez gindurile. Aveam fat de acest om o datorie imensa. Iar el imi spusese care este singura cale pe care ag putea sa-I recompensez. $i nu ma costa nimic daca ti satisfaceam dorinfa. Din contra, intram in posesia unei sume mari de bani. O lunga perioada de timp — de cinci ani intregi sau, poate, chiar mai mult —aveam sa seap de groaza dea ma scula in fiecare dimineata cu mintea chinuiti de problema gisirii caii prin care as putea asigura hrana copiilor. Citisom Slujba de Casatorie in cartea de rugdciuni a domnisoarei Prothero, iar acum ma gindeam la juramintele pe care trebuia si le fac. Urma sa promit cA-| voi iubi si il yoi respecta pe Nicholas Sabine pina cind moartea ne va desparfi. Aceasta avea'si fie o minciuna, dar una cu viata scurta, M-am cutremurat din nou, dupa care am spus: — Daca vreti si ma marit cu dumneavoastra, domnule Sabine, atunci 0 voi face. 82 este situafia, batrinul pastor albit de ani spuse: MADELEINE BRENT ~ iti muljumese, spuse el cu politete.-ifi sint foarte recunoscator. Apoi se uita la doctorul Langdon. Puteti sa faceti aranjamentele necesare? Lucy mi-a pomenit de un pastor pe care fl cheama Tattersall. — Da. Sint medicul lui. As zice ca, intr-adevar, el este singura dumneavoastra sperantd, mai ales datorita faptului c, la virsta lui inaintatd, nu mai are mintea deloc clara. Ma indoiesc cdi va injelege prea bine ce se intimpla aici si de ce’se intimpla. — Dar ne va cununa, nu? — Cred c&-I pot convinge s-o faca. — Cununia trebuie sa fie facuta legal, dupa modelul obisnuit, doctore. imi trebuie aprobare, certificat, toate documentele necesare, —Nu stiu care sint formalitatile, dar s-ar putea si avefi noroc. Acum citeva luni, cind pastorul a fost bolnav, a trebuit s4 caut ceva prin biroul lui. Se pare'c& are formulare si cer- tificate pentru tot felul de situatii urgente. —E dragut s4 mai fii si norocos din cind in cind, spuse Nicholas Sabine pe un ton grav. Va rog ca inainte de apleca sa-i dati contopistului de la intrare niste a pentru a-mi trimite o hirtie si un toc. Cit despre cele petrecute in senntarele dou’ ore am pastrat foarte pufine amintiti. $tiu ci am luat o rics, care ne-adus pina la casa domnului Tattersall. Pastorul se culcase, dar nu ne dadu senzatia cd I-ar fi deranjat venirea noastra. Mai mult decit at?t, ne ruga si servim ceaiul impreuna cu el, avind senzatia c& era 0 dupa-amiaza intunecoasa de iarna. ‘Vazind c& are mintea atit de ratacita, am crezut cA ne vor _ trebui ore intregi pentru a-l lamuri de ce il vizitam. Totusi, nu fu aga. Dupa ce doctorul Langdon fi explici cu precautie care — Ah, da. Da, am mai avut un caz similar cam prin... 83COMOARA BLESTEMATA cind s& fi fost? in 1872, cred, Nu, probabil, in-’73. Era un tinar ofifer care, indreptindu-se spre sud, a nimerit exact in iuresul bataliei dintre doi comandanti supremi de armati. A fost ranit grav. S-a insurat cu fata care |-a ingrijit. O fata de la Misiunea pe care 0 aveam pe vremea aceea aici, in Chengfu Sau chestia asta s-o fi intimplat in ’74? Ia sma uit, imi pastrez toate jurnalele, doar tii. Pastorul tocmai incerca s& se ridice in picioare cind doctorul Langdon I-a oprit cu delicatete, convingindu-l pe c&i ocolite c& putea sa se uite alt data in vechile lui jurnale. Desi stateam pe scaun cu spatele perfect drept, probabil ca incepusem si mofai, deoarece eram numai vag constienta de discufia care se purta linga mine. Aceasta mai continua un oarecare timp. De citeva ori, |-am auzit pe domnul Tattersall spunind: ,,Bine, daca asa zici tw, doctore...* Apoi doctorul Langdon ma scutura cu delicatefe, readuicindu-ma in simtiri. Trebuia sa confirm faptul cf nu am nici parinti, nici tutore si ci eram de acord si ma marit, jueru pe care |-am gi ficut. Dar am mai pierdut o jumatate de ord inainte de a parasi casa, deoarece domnului Tattersall ti trebui un oarecare régaz pentru a gisi toate hirtiile de care avea neyoic. in cele din urma ins&, am pornit-o cu niste rise spre inchisoare, strabatind orasul, acum intunecat gi tacut. ~ $i Huang Kung chiar are de gind si-l execute pe acest tindr? intreb’ domnul Tattersall ca prin vis in momentul in care am intrat, sprijinindu-se de bratul doctorului Langdon. Foarte trist, foarte trist, Dar n-ag putea sustine ca sint surprins. Batrinul isi clatina capul. Nimic din ceca ce se intimpla in China nu ma mai surprinde. Barbatii din celelalte celule adormisera. Numai Nicho- las Sabine ne astepta linga usa celulei sale. in schimbul unui mic ciubuc, temnicerul aduse un scaun pentru domnul Tat- tersall si omasufa. Era scena stranic, complet ireala. Creierul 84 | MADELEINE BRENT mieu parea sa fi atipit. Presupun cd nelinistea, frica si oroarea din acea zi interminabila igi cereau birul. Doctorul Langdon iA prezent pastonului pe Nicholas Sabine, apoi cei trei birbati discutara putin, fra ca eu sa inteleg ce spuneau. Dupa parerea mea, domnului Tattersall i-a trebuit foarte mult timp pentrua pune toate intrebarile necesare si pentru a consemna raspunsurile pe hirtiile pe care le adusese de acasa. fntr-un tirziu, satisfacut, el se declara pregatit si inceapa ceremonia. Temnicerul refuzase sa deschida uga lui Sabine, cu toate _ c& fi oferisem o lira intreag’ pentru a-l convinge. Viata lui valora mai mult dectt atit, ne spusese, aga incit nu voia si-i _ dea diavolului strain nici o sansa s scape. Mandarinul Huang Kung ii precizase foarte clar c& avea si plateasc& cu capul daca prizonierul sau fugea. Ca atare, ceremonia nunfii mele se tinu printre gratiile ugii unei celule. La momentu! potrivit, am repetat automat, dupa domnul Tattersall, jurémintele wzuale. Propria-mi voce imi suna ciudat ‘in urechi. Parca era vocea unuia dintré copiii de la Misiune, care ingina cuvintele unui imn englezesc, firi a infelege ce spune. — Oh, draga, spuse domnul Tattersall pe neasteptate. Inclul. Amuitat complet de inel. ~il putem folosi pe acesta, se auzi glasul lui Nicholas Sabine, care, imediat, igi scoase de pe deget inelul din aur, cu sigiliu. Apoi, printre gratii, el ma lua de mina stinga si imi puse inelul, repetind cuvintele pe care le rostea pastorul. Inelul era mult prea larg pentru mine. Am fost nevoit si-mi tin " degetul usor indoit pentru a nu-l pierde. fn tumina galbend, pilptitoare, a lAmpii, am observat ci Sabine imi zimbea in timp ce spunea juramintul. Era un zimbet blind, linistitor.Am incercat si-i réspund in acelasi mod, dar n-am reusit. Ma ‘simjeam goal, parca chiar paralizata. 1! priveam prosteste, ‘eputind sama gindesc decit la faptul c&, foarte curind, omul 85COMOARA BLESTEMATA cu care m4 maritam avea sa fie ucis. Ochii lui Sabine erau luminati de acelasi zimbet calm, dar dincolo de el vedeam z&bovind o umbra a risului poznas pe care avusesem ocazia si-] observ de doua-ori — prima data in desenul pe care mi-I faicuse Robert Falcon pentru a ma pune in garda, a doua oar nrealitate, cu numai citeva ore in urmi, cind, intrind in celula, fusesem abordata de vecinul meu. Undeva, intr-un colt indepartat al minfii mele, se forma imaginea chipului lui Robert Falcon. Avui 0 stringere de inima in momentul in care mi-am adus aminte de cuvintele lui. O minte sireatd... periculos... un barbar cum este putin probabil sa mai fi intilnit vreodate Cu un efort, am lasat lao parte aceste ginduri.A firmatiile: ficute cu privire la Nicholas Sabine erau neadevarate. Nu trebuia si le dau crezare, deoarece omul din fafa mea nu-mi aratase decit bunavointa. $i chiar daca ar fi fost adevarate, acum nu mai aveau importanté, Barbatul cu care ma méritam nu putea si mai fie periculos pentru nimenii. Mi-am venit in fire exact in momentul in care domnul Tattersall a ajuns la ultimele cuvinte:,,...ciil voi mulfumi atit trupeste citsi sufleteste, $i vom trai impreund in dragoste sfinta, pina la sfirsitu} vietilor noastre. Amin.“ Urma o scurta perioada de tacere, dupa care Nicholas Sabine spuse: = iti multumese, Lucy. Acum, mi-ar place si-mi s&rut mireasa. $i, tragindu-mi mina printre gratii, mi-o atinse cu buzele. Barba lui aspra imi intepa pielea. Simfind ca inelul imi este prea larg, el adauga: Daca nu vrei st-l pierzi, este mai bine sa-| scofi. Apoi se uita la doctorul Langdon. Toate actele sint in ordine?. 2 ~Da. Domnul Tattersall m-a asigurat ca sint in ordine. ~ Va sint foarte recunoscator amindurord. Eliberindu-mi mina, Sabine scoase din buzunar o foaie de hirtie. Acesta este testamentul, prin care fi las absolut toate posesiunile sofiei < 86 MADELEINE BRENT | mele, Lucy. Semn&tura mea trebuie sa fie confirmata de doi martori. Sinteti atit de buni incits4 semnati si dumneavoastra? Doctorul Langdon lua testamentul gi il puse pe masuta. Apoi il semni si il tmpinse in fata domnului Tattersall. Euma uitam la Nicholas Sabine, la... sotul meu, am realizat inméarmurité, nevenindu-mi sa cred. El ti privea pe cei doi barbati de linga m&suta, cu niste ochi care nu mai faceau efortul de a-siascunde diavolii batjocoritori ce salasluiau in . ei, Acum fi vedeam clar. Bra ca si cum Sabine ar fi fost un duh ru care se bucura de obtinerea unei victorii — Va rog, domnule doctor, spuse el, puteti pastra la loc sigur acest testament pind in momentul in care yeti face aranjamentele necesare pehtru plecarea sotiei mele inAnglia? Lucy va avea nevoie si de-actele de casatorie, desigur. Aplecindu-se, Sabine scoase din carimbul cizmei acel ciudat portofel, lung si subtire. Cred ca este bine sd avefi grija si de cadoul ci de nunt&. Este mai in siguranji la dumneavoastra decit la Misiune. Atita timp cit mai ramine in China, Lucy va _ poate cere bani ori de cite ori are nevoie. ‘fn momentul in care Sabine a strecurat portofelul cu lirele _ de aurprintre gratiile usii, m-am gindit c4 face o mare greseala crezind ca voi pleca in Anglia. Stiam ci doctorul Langdon yea intentia de a face tot posibilul pentru a ma trimite acolo, dar, pur si simplu, consideram c& planul lui era irealizabil. Nimeni nu avea sa vina la Tsin Kai-feng pentru a avea grija de copii in locul meu, ori ewnu puteam si-i las asa, singuri pe lume. — Existé vreo persoana.., adica, cine ar trebui sa fie jnformat? intreba doctorul Langdon cu 0 voce joasa, trista. —De moartea mea? Nu este necesar s& faceti nimic. Pe spatele testametului am scris adresa firmet de avocati care se ocupa de afacerile mele din Anglia, Sigurul lucru pe care va trebui si-I faci Lucy va fi si meargi la ei, s4-si spund povestea, 87COMOARA BLESTEMATA s& arate actele si sd-si ceara drepturile. $i acum, doctore, va tog, vreti s-o luati de aici? Sarmana copila este alba ca varul. Ca s&i nu mai pomenese de faptul c& este pe cale s& adoarma in picioare. Poate c& pentru noaptea aceasta ji veti putea asigura un pat. Dar s& aveti’griji ca mine s pardiseascd Chengfii-ul la prima ora a diminetii. Nu vreau sa mai fie prin preajma oragului atunei cind voi fi adus de cine stie unde, ucis de acei asa-zigi banditi. Sabine ridic& din umeri, zimbind cu colful buzelor. N-a§ dori s& i se ofere ocazia sa ma vada. Asta nu-i cu siguranta un inceput frumos pentru viata de femeie maritata. Stomacul mi se strinse pina cind, aparent, se transforma intr-o mica sferi de gheafa. Am fost nevoita sa-mi inclestez filcile pentru a-mi potoli clant&nitul dintilor. ~ Sint convins ca a fost in °73. Celalalt tinar, vreau si spun, se auzira vorbele ambigue ale domnului Tattersall. Nicholas Sabine isi strecur’ braful printre gratii gi isi puse mina pe um&rul meu. As fi vrut si-i mulfumese pentru ca ma salyase si pentru c& imi daduse acei bani, as fi vrut s&-i spun cit de rau imi parea cA el avea sa moara, dar nici un cuvint nu micar fi putut oglindi perfect sentimentele si, oricum, nu exista nici o sansa ca gitul meu inghetat s& poat scoate vreun sunet. in orice caz, cred c& Nicholas Sabine m-a infeles foarte bine, pentru cd l-am vazut clatinindu-si capul. —Nuincerca s& vorbesti, Lucy, spuse el. Nu incerea nici micat sa te mai gindesti la mine sau la cele fntimplate aici, decit atunci cind vei ajunge in Anglia. De fapt, este vorba doar de un vis, sincer. La revedere, Lucy. Apoi, adresindu-mi inca un zimbet, Sabine se intoarse. L-am mai vazut doar intinzindu-se pe rogojina, cu miinile sub cap. Asta a fost ultima lui imagine intiparit’ In mintea mea, Q clipa mai tirziu, strabéiteam coridorul. Doctorul 88 MADELEINE BRENT Langdon ma tinea de brat, iar domnul Tattersall ne urma indeaproape. in putinele ore care mi-au mai ramas pind in zorii zilei urmatoare, am dormit pe canapeaua din cabinetul medical al doctorului Langdon. Soarele se ivise pe cer de o ora cind, 4nsofita de el, am ajuns la poarta de nord a orasului. Ma aflam intr-o cdrut& mic, tras de'un catir voinic, care putea duce fara greutate nenumiratele provizii pe care le procurasem. din piafa. Ma cocotasem chiar pe mormanul de cumparaturi, pe care il ascunsesem sub un strat de fin. Nu mi se paruse inutil si cheltuiesc citiva cash pe un balot de fin, deoarece nu Voiam ca oamenii s4 vada ve incarcatura pretioasd aveam. Luasem cumine doar doua lire de aur, pe care le bagasem in dublura hainei. Restul banilor fusesera pusi intr-un loc sigur, fn casa doctorului Langdon. Stind linga c&ruya, medicul se wit cam nelinistit dincolo de poart, de-a lungul drumului pe care urma s4 pornesc spre Misiune. — Esti sigura ca te vei descurca, Lucy? ma intreba el. Drumurile astea sint bintuite de tilhari chiar si in timpul zilei. — Va rog, nu va faceti probleme, domnule doctor Langdon. M-am mai intilnit de doua ori cu tilharii si nu mi s-a intimplat sa fiu oprita. Tofi stiu ca sint prea saracd. Nu-si dau osteneala sa incerce si ma fure. EL isi trecu mina prin parul carunt si oft: —Nu trebuie sd te gindesti doar la furt, Lucy. Gindeste-te in primul rind la tine, Dupa standardele chinezesti, esti dejao femeie in toata puterea cuvintului i... intelegi ce ma straduiesc sa-ti spun? Z =Da, domnule Langdon, incercati sa-mi dati de inteles ‘4 barbatii ar putea profita de mine, prin forta. O tinara din i nostru a patit asa ceva in cursul verii trecute. Dar eu nu de ce si-mi fac griji. Stat mult prea urila pentru ei. 89Langdon scoase un hohot scurt de ris, cam nervos, mormai: 4 ~ Pentru ei, poate. Dar presupun ca este mai bine Apoi ma batu ugor pe mina in care fineam haturile, Haid fugi. Voi veni si te vad imediat ce voi putea. , ~ Mai puteti face ceva pentru mine, domaule docto Incere si nu ma gindese la... la ce i se va intimpla asta domnului Sabine... am spus, dupa care m-am oprit deoareet gitul incepuse din nou sa mi se blocheze si nu mai eram f stare si vorbesc clar. Medicul ma astepta cu ribdare, Dup} citeva clipe, am continuat in graba: pus ca autoritati vor inscena moartea lui, pretinzind cd ar fi fost ucis de nig bandifi. Dar nu stiu ce vor face cu el cind... adicdi, dupa ef totul se va termina. Va rog, puteti incerca sA-i luati... luati trupul si, cu o parte din lirele acelea din aur, $4 av grija sa fie... inmormintat crestineste? in paduricea aceea din sudul orasului, unde a fost biserica noastra, este micutul cimitir englezesc... Poate ca I-ati putea ruga pe domnul Tattersall Sa... _ Am dat din cap, nefiind inc& in stare sa vorbesc, apoi mi-am imboldit catirul s-o porneascd in pas incet, dar cons stant. Cind m-am uitat inapoi, Iam vazut pe doctorul Langdon, stind ling& poarta, in fafa marelui zid cenusiu care inconjura oragul. Ma urmarea din priviri, Cind m-a vazut intoreindu-ma, aridicat o mind. I-am rispuns la fel, tot printr-o fluturare de mina, dupa care m-am concentrat la noul meu cattr, Trebuia sa ajung la o infelegere cu cl, fiind prima data cind il minam, Daca mi s-ar fi spus cu o zi in urma c& in-aceasta 90 dimineafi aveam si ma intore la Misiune cu o asemenea cantitate de alimente gi c&, in plus, voi avea in pastrarea doctorului Langdon o adevarata avere, in bani, ag fi fost incereat& de o bucurie coplesitoate. Dar acum sufletul imi cra greu, iar gura amara. Am inceréat si-mi inchipui cum va arlita clmara noastré plin& si cum ma voi trezi dimineata, fr griji $i fir teama, dar prin minte continuau s4-mi zboare cu totul altfel de imagini. Inelul, inelul meu de nunta, imi atima pe sub tunica, legat de git cu un snur. Simtind cum mi se lipeste de piele la fiecare zdruncinatura a carutei, n-am putut si nu-mi amintese de Nicholas Sabine si si nu-mi imaginez cum yor veni soldafii mandarinului la inchisoare pentru a-l lua sia pune in aplicare planurile crude ale lui Huang Kung, oricare ar fi fost acestea. Desi din punctul meu de vedere calatoria a fost foarte lungi, cind am ajuns in virfill colinei si am vazut zidurile satului din vale, din fata pantei in virful careia se inalfa Misiunea, soarele nu se ridicase inc prea mult deasupra orizontului. - Citeva {4ranci m-au salutat pe cind traversam satul, indreptindu-mé incet spre poarta opusa. ~Ah, ai o c&rufi noua, trasa de catir, Lu-tsi! imi spuse una dintre ele. Te-ai intilnit cu vreun magician pe drum? ~ Cu un magician ilustru, i-am raspuns, imitindu-i apoi chicotul infundat. Dar nu pe drum, Magicianul asta statea in. banca demonilor straini din Chengfu, unde isi tine banii Doamna Picior de Magar. Satenii o-supranumisera pe domnisoara Prothero in felul acesta din cauza modului in care mergea, Utmari o serie intreagi de chicote si risete infundate. Apoi, continindu-mi drumul, am auzit-o pe femeie repetind prosteasca mea glum privitoare la magician. Probabil cd Yu-lan il pusese pe unul dintre copii si stea la fereastra, deoarece nu urcasem decit pind la jumatatea OFdealului cind i-am vazut pe toti scurgindu-se pe poarta, ciripi si strigindu-ma entuziasmafi. ~Nu-i ldsa si se apropie de caruta, am fipat la Yu-l fluturindu-mi amenintitor biciul. Nu-i ldsa si pund mina pi nimic pind nu ajung dincolo de ziduri. Nu voiam ca satenii si vada cu ce incarcdtura pretioasd ma intorsesem acas&, deoarece, daca ar fi stiut cX am bani, mi-ar fi pretins sumi mai ridicate pentru orice serviciu. , . Trecind de poarté, am cotit imediat spre dreapta. inghesuindu-se in jurul meu imediat ce am coborit, copiii a inceput sa ma traga de haina si de pantaloni, bucurosi peste masurai ca venisem, 9 ~ Ce face domnigoara Prothero? am intrebat-o pe Yu- lan. Bebelusul o duce bine? Apoi, fara a-i da sansa sa rispunda, am continuat grabita: imi pare rau, n-am putut si ma intore, aseari, Am intirziat din cauza unei probleme, dar am adus o mulfime de alimente. I-ai pe cei mici de aici si determin’-i sa stea linistiti pind cind fetele cele mari ma vor ajuta si descare caruta. Douazeci de minute mai tirziu, cind tot ceea ce adusesem se afla deja depozitat intr-un loc sigur, i-am strins pe copii in sala de clasd si i-am pus si copieze un imn pe niste cartonase noi. Apoi m-am dus in bucatiirie, unde Yu-lan tocmai o punea pe Kimi in patutul ei, dupa ce fi schimbase scutecele, Imediat ce am intrat acolo, privirile mi-au ciizut pe un prune nou aparut, In virsta de numai citeva zile, acesta era infasat intr-o bucat de patura si era pus pe masi, intr-o cutie umpluta cu paic. ~ Aseara am primit copilul. Ni |-a adus o sateanca. Lan Ping o cheama, spuse Yu-lan, ridicind din umeri. Este fetita, normal. Soful ei Voia s-o arunce in riu. ~— Trebuie s-o hranim noi? am intrebat nelinistita. Hranirea sugarilor era vesnica noastra problema, Mulfi dintre ei nil” 92 MADEGEINE BRENT S25 ee suportau laptele diluat de care puteam face noi rost, motiv pentru care unii mureau. ~ Am vorbit cu mama ei pe un ton sever, spuse Yu-lan, aga cum te-am auzitpe tine vorbind, Lu-tsi. Asa cf, s-a hotarit s& vind de trei ori pe zi, pentru a-si hriini pruncul. O dati dimineata, inainte de a pleca Ja cimp, o data seara, cind igi termina munca, si o data in pauza de prinz. A primit permisiunea sotului ei. é Am scos un suspin de ugurare. ~Bine. Trebuie s-o determinam sa ne dea si 0 cantitate suplimentaré de lapte, pe care s-o pastram intr-un castron oparit, pentru a putea hrani fetita si intre aceste intervale, mai ales noaptea. Daca femeia asta are suficient lapte, poate ca fi varamine putin gi lui K mi, Am desfagat noul prune pentrua ma uita la el. Trupul ii era minuscul, dar plingea cu vigoare, aga incit am tras coneluzia ca era foarte sinatos. Ducindu-ma si iau una dintre paturile pe care abia le cumparasem din oras, i-am asigurat copilului o invelitoare mai calduroasa si L-am pus la loc in cutie, dar nu pe masa, ci ling cuptor. Aproape imediat, fetita a incetat s4 plinga si a adormit. In regula, am spus. Acum... domnigoara Prothero se simte bine? A mincat de dimineata? Ce explicatii i-ai dat atunci cind a intrebat de mine? Frumosii ochi ciprui ai lui Yu-lan imi aruncara o privire plina de regret. —N-am putut sa vorbesc cu ea, Lu-tsi, sopti fata. Cind i-am dus micul dejun, am constatat ci murise. Cred ca gi-a dat duhul in somn pentru ca, de aseara, de cind am culcat-o, nu si-a modificat pozitia. - i Toate gindurile imi fugiré din minte. in continuare am auzit vocea lui Yu-lan ca prin vis, de parca ar fi venit de la mare distanfa. —Nule-am spus copiilor, Lu-tsi. Din moment ce ai lipsit, OF;n-am stiut ce s& fac. Mi-a fost foarte fricd. M-am tot rugat te intorci. Facind un mare efort, mi-am concentrat din nou atentia larealitate si am vazut c& pe obrajii lui Yu-lan se rostogol incet citeva lacrimi. imi puteam imagina cu ugurinta prin momente de teroare trecuse fata aceasta, crezind ca s-ar put intimpla sd nu ma intorc. Fara mine si fara domnisoar Prothero, acum moartd, toati responsabilitatea cresterii copiilor ar fi c&izut pe umerii ei. — Esti o fata bun’, Yu-lan, am spus. Te-ai descure: minunat. Ea imi zimbi printre lacrimi. —I-am pus pe copii sa cinte imnul de dimineafa, cu toat cA era moarté. M-am gindit c& aga ar fi vrut. _ Ar fi fost foarte miridra de tine, am spus. Inge Inregistrator va consemna fapta ta cu litere mari, in paginil destinate conduitelor frumoase. Acum rami aici si ai grija pruncii astia. Eu am multa treaba. M-am dus in camera domnigoarei Prothero, c1 prosteasca speranté ca Yu-lan se inselase. Dar, ca si mine, fata aceasta avusese prea des de-a face cu moartea pentru se pacali. Am aranjat parul domrisoarei Prothero, apoi am imbracat-o cu o camasa de noapte curaté. Trupul nu-i era rigid, lucru care m-a facut sa ajung la concluzia ca murise in primele ore ale seri anterioare. Slabise atit de mult incit acum era foarte ugoara. Nu mi-a fost greu s-o infasor strins intr-o- paturd, lisindu-i afar numai fafa. Apoi am coborit pentru a’ vorbi din nou cu Yu-lan. —1-ai pe copii din calea noastra. Vom lua o targa pentru: a.o duce jos, in capela. Ma refeream la o inc&pere micufa, aflata in spatele cladirii vechiului templu, careia noi ii spuneam’ ,capeli Astazi ti voi ruga pe cei din sat sé-mi facd un cosciug, iar miine voi pleca devreme cu c&rufa, pentru a ojduce in . o4 MADEDEINE DRONE Chengfu. Doctorul Langdon si domnul Tattersall m vor ajuta s& fac toate aranjamentele necesare pentru inmormintare. Dar copiilor nu le vom spune nimic pina cind nu se va termina totul. Yu-lan ma aproba printr-o inclinare a capului. —Astia mici nu se vor intreba ce-i cuea, N-au mai vazut-o de prea mult timp. —Adevarat. $i astazi fi vom pune si se ocupe de curafenia de primavara, Toata Misiunea trebuie s& fie luna: Nu vom avea timp sa le tinem lectiil Mise parea o adevarata binecuvintare si am atit de mult treaba, deoarece activitatea nu-mi permitea si ma gindesc la durerea pe care mi-o pricinuise moartea domnisoarei Prothero, De asemenea, munca ma ajuta sti nu-mi concentrez atenfia la ceea ce se intimpla in oras—un Ineru nunumai trist, dar si oribil, pentru mine. Toata ziua fusesem nevoita sa lupt impotriva ‘propriei imaginatii. Absolut in fiecare moment, indiferent de ocupatia pe care o aveam, vedeam cu ochii mintii tablouri care mai de care mai inspaimintatoare, in centrul c&rora se afla Nicholas Sabine si reprezentantii autoritatilor, care il chinuiau. ; fn seara aceea am fost atit de obosita, incit am rugat-o pe Yu-lan st-i culce pe copii intrucit sarcina aceasta era intotdeauna istovitoare. In schimb, am coborit in bucatarie pentru a-i face o baie noului nostru prune i pentru a-l hrani. Abia pusesem fetifa in cutia ei, cind am auzit scirfiitul putemic, imposibil de nerecunoscut, al masivei porti din lemn a Misiuni Cineva o deschisese. Iesind in fuga din bucatirie, m-am uitat pe furis afara, prin micutul orificiu-vizor al usii noastre solide. Uncar cu boi —unul dintre cele mai mari care pe care le vazusem vreodata — intra incet pe poarta. Cei doi boi se opinteau s& urce cararea, indemnati de un om care mergea calare, pe linga ei. Omul era imbracat intr-o pelerind groast 95siavea pe cap o palarie rotunda, din bland neagra. in lumi puternica a lunii, puteam observa fiecare detaliu, asa incit. sesizat c4 era vorba de un demon strain pe care nu-l intilnisem niciodat&. Barbatul care mina boii era chinez, d: linga el, pe capra, mai era un demon strain — mai exact, femeie inalta, infasurata bine intr-o pelerind larga care o fer de frigul de afara. Aceasta avea pé cap o palarie, cum eu mai yazusem decit in fotografi sau in ziarele si revistele c: odinioara, ne rau trimise cu regularitate la Misiune. In momentul in care am deschis usa, cAlaretul mi s- adresat pe un ton ridicat, intr-o chinezi defectuoasa. —Nu-{i fie teama. Sintem prieteni. Am facut cifiva pagi inainte, Probabil c&, apropiindu-se de mine, strinul mi-av: mai clar fata, deoarece, de data aceasta, a vorbit fn limb: englez’. Sintem de la Misiunea Anglican4 din Tientsim, Numele meu este Stanley Fenshaw. — Oh! Buni seara, domnule Fenshaw, am spus cu 0 vot care mi-a tradat uluirea. E| se intoarse si striga: = Acesta este locul pe care il cautam, Margaret. Apoi sri din ga si se apropic de mine. Miscarile fi erau atit de. viguroase, incit am avut senzatia cd ofnul acesta are prea mult energie pentrua avea rabdare s& se miste incet. Cind si-a scos palaria, am vazut ca avea in jur de patruzeci de ani. Fata fi era patratoasa, piclea maronie, brazdata de cute adinci in jurul ochilor. Daca nu ar fi fost ochii aceia, foarte luminosi si zimbitori, chipul i-ar fi fost extrem de sever. = Trebuie si fii Lucy Waring, imi spuse. —Da, domnule. Sint Lucy Waring. El igi scoase o m&nusé si isi puse mina pe umarul meu. —Bine, Lucy, cred ci domnisoara Prothero a avut parte de multe greutati, dar acum toate problemele ei sint ca gi” rezolvate. La fel ca si ale tale, desigur. Mi-e teama c4 ne-ati 96 MADELEINE BRENT asteptat prea mult timp ajutorul, insa, in sfirsit, iata-ne aici. Nu stiam daca trebuia s4 rid sau s& pling. Nu-mi dideam seama daci‘ma bueur sau dacd regret. Dupa atitia ani de zbateri, ni se intinsese, in fine, o min’ de ajutor, o mind de ajutor pe care o primisem la mai putin de o zi de la moartea domnisoarei Prothero, 0 mina de ajutor pe care o primisem intr-un moment in care aveam nevoie de ea mai pufin ca oricind, Deschizind usa larg, am spus: — Va rog, intrafi, domnule. Probabil ca ati inghejat cu totii pe drum. Am si va fac un ceai. Doamna cea inalt& coborise din car fara a astepta ajutorul cuiva, intimp ce se indrepta cu pasi mari spre noi, am presupus cera englezoaica. Avea parul rogcat. Vizitiul chinez se dusese in spatele carului pentru a‘le ajuta si coboare de acolo pe cele dow’ tinere de aceeasi nufionalitate cu el. in hol, rogcata si-a aruineat pelerina de pe umeri, si-a pus miinile in golduri si sa uitat de jur-imprejur, cu ochi fiorosi. Nu mai vazusem niciodaté un par cu o asemenea nuant, asa ca o priveam fascinat’; la fel cum ii priveam si ochii, care erau, dup cum constatam abia acum, verzi. Cind a vorbit insi, a trebuit s-o ascult cu atentie, deoarece avea un accent foarte ciudat din punctul meu de vedere. — O droaie de tinci in darapandtura asta si numai 0 domnisoara de saptezeci de ani care sa aiba grija de ei. Avem multé treaba, Stanley! — Da, intr-adevar. Domnul Fenshaw ma privi zimbitor. Poate ca binevoiesti s-o anunti pe domnisoara Prothero de sosirea noastra, Lucy. — Regret, domnule, am spus. Domnigoara Prothero... a fost imobilizat’ la pat din cauza bolii cu multe luni fn urma si... a murit aseara, Urmd o lunga perioada de técere. Domnul Fenshaw si 97roscata se uitard unul la celalalt, dup’ care isi atintira privinil asupra mea. ~ Era bolnava de mai multe luni? intreb’ domai Fenshaw. Vrei sa spui ci de luni de zile te descurci singura Da, domnule, Nu s-a gasit nimeni care s& doreasca § se ocupe de Misiune. 4 Roscata se apropie de mine si ma lua cu un brat pe duy umeri, Cind vorbi, de data aceasta, vocea ii fu mai joasa mult mai putin fioroasa. —Acum s-a gisit, copila O ora mai tirziu, stiteam cu cei doi musafiri in camer domnisoarei Prothero. Eram tot derutata, desi aflasem unel amanunte despre vizita lor neasteptata. Reverendul Stanley Fenshaw gi sotia lui lucrau de cinci ani la Misiunea din Tientsi Ea era de origine scotiana — presupun ca acesta era moti pentru care avea un accent atit de ciudat si pentru care folosea nigte cuvinte mai curioase. Vizitiul era un convertit, ca si cele doua tinere chinezoaice, care primisera o educatie speciala, de asistente medicale. Mormanul de haine, paturi, medi- camente si provizii din imensul car cu care venisera minimalizau extrem de mult importanta putinelor aliménte cu care imi umplusem eu caruta in cursul diminetii. s in ora ce trecuse, le aratasem sotilor Fenshaw intreaga. Misiune, pe care o strabatusem ducind fiecare in mina cite una dintre splendidele lampi cu ulei aduse de ei. Flacdrile acestor limpi erau atit de puternice, incit incdperile pareaua | fi aproape la fel de luminate ca ziua. Doamna Fenshaw avea la fel de multi energie ca soful ei. Stipinind limba chinez& | foarte bine, ea vorbise cu toti copiii din dormitorul mare. Apoi fi examinase pe cei doi prunci, pusese sute de intrebari si le daduse cclor doua tinere asistente de origine chineza 0 list intreaga de instructiuni. inainte dea face turul Misiunii, 98 MAD BRENT. ii dusesem in mica noastra capela, in care zicea domnisoara Prothero. Acolo, domnul Fenshaw spusese citeva rugaciuni pentru sufletul ei. — Curati ca o picdtura de apa, zise doamna Fenshaw, stind acum cu miinile pe genunchi gi tintuindu-mé cu privirile, Avea un aer sutprins. Toati cladirea asta este curati ca 0 picdturd de apa. In plus, fincii au un oarecare strat de carnifa pe coaste. Esti o fata pe cinste, Lucy Waring. Vocabularul meu nu continea expresia ,,pe cinste", aga incitn-am ficut decit si-i adresez un zimbet politicos, raminind tacuta. incepuse s&-mi fie teama — nu de acesti oameni, deoarece era clar cA ei nu-mi doreau raul si cd aveau sa se descurce cu treburile de la Misiune mult mai bine decit reusisem cu vreodat4. Dar tocmai asta era problema. Nu mai eram necesara, motiv pentru care ma simteam pierduta. Domnul Fenshaw isi ridica privirile de pe actele pe care le cerceta, in biroul domnisoarei Prothero. — Dupa cum vad, contul ei din banca este epuizat de mult timp, Lucy. Cum te-ai descurcat? —Ne-am mai plantat cite’ceva, am spus. in plus, ori de cite ori am gisit 0 oferta de munca la cimp, le-am luat pe fetele mai mari pentru a cistiga cijiva cash. Apoi, cum nu ‘m-am putut hotari s4-i vorbesc despre incursiunile pe care le ficusem in Chengfu pentru a fura sau despre intimplarea prin care trecusem cu numai o zi in urma, am ticut. Domnul Fenshaws-a ridicat brusc in picioare si a inceput sa se plimbe de colo-colo, cu miinile impreunate la spate. — MA tree fiorii cind ma gindesc c umerii tai tineri au fost impovarati de o asemenea responsabilitate, draga mea, spuse el aproape furios. Dar acum totul s-a terminat. Poate ci ar trebui s4-ti explic cum am ajuns aici. In ultimii doi am, domnisoara Prothero a trimis mai multe scrisori Misiunii Anglicane, pentru a cere ajutoare. Din nefericire insa, cei de 99acolo-n-au putut si-i raspunda, Reverendul facu o grimasa. Lipsd de fonduri, spuse. Niciodat nu sint suficienti bani pen a acoperi toate necesitatile. Ajuns aici cu explicatiile, reverendul se opri in fafa mea. — Lasind asta la o parte, pe scurt, s-a petrecut un eveniment de-a dreptul miraculos. Un domn englez, care trdieste th regiunea Kent, s-a prezentatla sefii nostri din Londra cu 0 cerere extrem de neobisnuita. Pe acest domn il cheama Charles Gresham. Omul a spus ca este interesat s& primeasca in sinul familiei sale o chinezoaica tinara, vorbitoare de limba engleza. Fata trebuie s& provina din China de Nord. Se pare c& domnul Gresham si-a petrecut mulfi ani facind un studiu stiintific, foarte detaliat, al acestei regiuni. Un studiu. istoric si geografic. In orice caz, domnul acesta a promis ci MisiuneaAnglicana va primi o donatie substanfiala din partea_ lui daca fi poate recomanda o tiara corespunzitoare. Ei, bine... initial, ni s-a parut imposibil si-i satisfacem pretenfiile. Dup cum stii, exista foarte putini chinezi care cunose limba englezi.,. Cas nu mai spun ca si mai pufini s-ar arita dornici s& mearga in tata demonilor straini. ‘La aceste ultime cuvinte, pe fata domnului Fenshaw ~ aparu un zimbet luminos. q ~ Sint sigur ca stii ce sentimente nutrese chinezii fata de noi, Lucy. Ma rog... directorul nostru din Tientsin si-a amintit de scrisorile domnisoarei Prothero, in care aceasta fi vorbise pe larg despre tine. Drept urmare, a telegrafiat la Londra, pentru a intreba dac& domnul Gresham ar accepta o englezoaica. Nu una obisnuitd, ci una care si-a petrecut toata viata aici. $i domnul Gresham a fost incintat de idee. Frica punea stapinire pe mine din ce tn ce mai tare. Fafa mi se intepenise. Ori de cite ori imi era teami, fata imi devenea rigida si tsi pierdea orice expresie. $tiam lucrul acesta deoarece mi-o vazusem mai demult, cind se imbolnavise domnigeara 100 MADEL DIRE. i ——— Prothero. Atunci, aflindu-mA in ‘camera ¢1, tha‘estasem in oglinda de pe masa de toalet& si sesizasenrcetigura putcam| sa fac in asemenea momente. we) — Trebuie séti spun, continua domnul Fenshaw, ca oamenii nostri de acas4 au facut investigafii complete privitoare la domnul Gresham si au ajuns la concluzia ca reputatia lui este nepatata. Este insurat, are copii si se bircura de yn mare respect. Deci, de acum inainte, vei avea parte de o soarta de invidiat, Lucy. Vei merge in Anglia, vei locui alaturi de o familie buna gi vei fi ingrijita aga cum trebuie. Reverendul imi zimbi, asteptind sa ma arat incintata. —Este.., foarte drgut din partea dumneavoastra, am spus cu voce tremuratoare. Dar cu... eu nu vreau's’ merg, domnule Fenshaw. Prefer s4 ramin aici. Doamna Fenshaw se intinse spre mine gi ma privi fix. —Ce-i cu mutra asta cézuta, copila? ma intreba ea pe un ton tiios, N-aj fi crezut niciodata cd poti face asemenea figuri. = Scuzafi-ma. N-am vrut si fac figuri urite, doamna Fenshaw, am spus atitomat, desi fata imi era in continuare rigida si nu puteam face nimic pentru a-i modifica expresia. ‘Vi rog sA mu credefi cd sint o nerecunoscatoare, dar... n-as putea ramine aici pentru a va ajuta? Va rog... Sint convinsa cA vA pot fi utila. ‘Domnul Fenshaw fu cel care imi raspunse. Aparent, reactia mea fl cam intristase, dar in voce avea o vaga nuan{a de simpatie pentru mine. —Mé tem ca nu se poate, draga mea. Domnul Gresham furnizeazi Misiunii noastre fondurile initiale, necesare preluarii sarcinilor domnisoarei Prothero, dar generozitatea Jui ulterioara va depinde numai de acceptul tau dea pleca in ‘Anglia, pentru a trai in casa lui, ca membru al familiei sale. ‘Accasta a fost infelegerea, Deci tu hotirasti. Vrei sa disparem 101de aici si sa te lism si te zbafi singur’ cu acesti copii? Di fiiubesti, sigur mu vrei. Speranfele mele murird. Acum realizam cf dadus dovada de lasitate intrebindu-i daca pot rimine. intotdeaun: considerasem c& domnisoara Prothero greseste refuzin si-gi vinda fetele ca muncitoare sau concubine atunci cind acestea ajungeau la o virsta prea inaintata pentru a mai fi tinute la Misiune, in definitiv, perspectivele lor erau aceleasi, indiferent dac& noi incasam sau ny bani pe ele. Trecuser abia doua zile de cind ma gindisem c4-i mare pacat cd nu pot s-o vind pe Yu-lan. lar acum, eu eram cea care urma si fie vinduta si nici macar nu ma puteam plinge, deoarece, dupa cum dedusesem, banii dati in schimbul meu aveau s& asigure intretinerea Misiunii pe o perioada de cel putin citiva ani. in treacat, m-am intrebat cum o fi aratind domnul Gresham. Apoi, grabitd, mi-am inchis portile mintii pentru orice alt gind privitor la el. Incercind si zimbesc, am spus: —Da. infeleg, domnule, Cind trebuie si plec? ~Peste citeva zile. Te voi conduce chiar eu pina la gara din Yang-su. Misiunea noastra va trimite pe cineva acolo pentru a te lua in primire gi a te conduce cu trenul pind in Tientsin, Reverendul imi adrés& un zimbet incurajator. Ai vazut vreodatd marea? Mi-am scuturat capul. Ei, bine, Lucy, inseamni ca asta va fi o adevarata aventura pentru tine. Vei merge pin’ acasi cu vaporul. Pind se va definitiva acea minunata cale feraté transsiberiana, va mai trece un an sau. doi. Pe vas, vei fi insotita de doi dintre oamenii nostri, care se _ retrag de la Misiune si pleaca inAnglia. Sint convins cate vei | simfi foarte bine. — Va multumesc, domnule, am spus, dupa care m-am ridicat in picioare. Ma-simfeam foarte ciudat. Parca mintea mis-ar fi incolacit in cap si ar fi adormit, dornicd sd-si gaseasci pacea. Voiam sa uit de toate — macar un timp, cit de seurt. 102 MADELEINE BRENT Pa Cu un efort, mi-am adus totusi aminte de regulile de conduita si am spiss: Veli avea nevoie de un loc in care si dormiti —atit dumneavoastri, cit si prietenii dumneavoastra. Aveti la dispozitie camera domnisoarei Prothero. Am schimbat toata lenjeria de pat. Din nefericire, este foarte uzata si peticita, dar este curata. Apoi mai exist citeva camere libere, pentru care nu avem nici rogojini, nici lenjerie, dar stiu ca afi adus aga ceva. Sa va arat camerele? — Nu-i nevoie, copila, spuse doamna Fenshaw cu fermitate in glas. Am vizitat intreaga cladire. De acum, poti sa lagi totul inseama mea. — Foarte bine, doamna Fenshaw. O s-o iau la mine pe fetita care ne-a fost adusa ieri. Trebuie sa fie hranita si in timpul noptii. jn bucdtrie am niste lapte lasat de mama ei. —Ba reais’ faci asa ceva, Lucy! spuse sofia reverendului, nu fara o oarecare bundvointa. De asta se va ocupa una dintre chinezoaicele care au venit cu noi. Hai, fugi in pat, fetito. Trebuie sé fii obosita. in acea noapte am avut parte de un somn adinc, dar nu odihnitor, deoarece visele au fost atit de chinuitoare, incit am fost bucuroasi sé ma trezesc a doua zi dimineata. De fapt, a fost vorba de o adevarata invalmaseala de vise infricosatoare. Vise in care am vazut-o pe domnisoara Prothero ridicindu-se din cosciug pentru a cinta ca o nebuna la armoniu. Vise in care Robert Falcon, urcat pe cal, cu parul su auriu stralucind ca o aura in jurul capului, ma urmarea cu o spada lunga tn mina prin niste piduri interminabile, pind cind am reusit sa mé ascund intr-un imens cavou din piatra rosie. Dar in loc sa fiu in siguranfa acolo, am constatat c& drumul imi este barat de un mandarin imbricat intr-un anteriu stralucitor din matase albastra. Mandarinul era mascat. Initial, am crezut ca este Huang Kung, dar, cind necunoscutul gi-a dat jos masca, am vazut chipul lui Nicholas Sabine, omul cu care ma mritasem, 103COMOARA BLESTEMAT: omul care, acum, era cu sigurantii mort. Sabine rise si dem din ochi ii dansar& in momentul in care rosti: ,,Ai fos avertizati, Lucy! Ai fost avertizatal“*, M-am intors si am luat- din nou la fuga, dar peste tot se lasase 0 ceata densa, din cat yenea 0 voce fantomatica ce cinta subtire, pe un ton plingarefy »Dincolo de minunata lume rasiurnaté, Marcaté de pui de urs al cerurilor...* Vocea s-a stins, ceata a disparut, iar e m-am trezit in cabinetul medical al doctorului Langdon, urmarindu-l cum dizolva niste lire de aur intr-un recipient din sticla, in care era un lichid verde. Apoi, in acest vilmisag de vise, s-a ivit casa pe care o stiam numai din acel misterios desen gasit cu mult timp in urmé, in pivniti — casa numita Moonrakers. Am intrat si m-am plimbat printre o multime de’ demoni straini, care nu puteau nici si ma vada, nici sA ma auda, care, de aceea, treceau prin mine, de parca ag fi fost stafie. Dimineata am scos bucata d= canava aspra pe care cra desenati casa Moonrakers. inainte mi se intimplase destul de des ca, uitindu-mi la ea, sd simt o oarecare alinare, desi n-as fi putut preciza de ce anume. Astazi insa, ea mi-a creat 0 senzatie de neliniste aproape de teama. Mi-ai spus ci explicatia consta in faptul cd desenul imi amintea de trimul strin pe care aveam si ajung in curind, pentru a incepe 0 viata noua. Ca atare, am pus canavaua la loc. in urmatoarele doua zile am avut ciudata i impresie. ci Sint 0 stafie — exact ca in vis — deoarece, deodata, m-am trezit c& nu mai am nimic de facut. Sub conducerea doamnei Fenshaw, treburile de la Misiune facepuseri si se rezolve atit de usor si de bine, incft am realizat cu groazi ci.eu ma descurcasem foarte prost. Ma simteam mizerabil. A doua domnisoara Prothero 2 fost ingropata sub unul dintre batrii pruni de ling& zidul Misiunii. Domnul Fenshaw a fost cel care a tinut slujba religioasi, Deasupra mormintului a fost pusio 104 MADELEINE BRENT cruce din lemn, care avea sa ramina acolo pina cindreverendul reusea sf obfin& o piatra funeraré corespunzatoare, cu inscriptiile wzuale. Inmormintarea n-a facut decit si-mi scoata in evidenta lipsa de discernamint, deoarece mi-am dat seama ca era sa fac o gregeala planuind s-o duc pe domnigoara Prothero la Chengfu. in definitiv, era mult mai bine ca ea sfi-si doarma somnul de veci aici, ling& Misiunea in care muncise atitia ani, salvind atit de multe viefi. A treia zi m-am trezit devreme $i am luat-o pe jos spre Chengfu.As fi putut merge cumica mea caruté trasé de cattr, dar aveam senzatia c& nu mai am dreptul sa o folosesc. Dowd ore mai tirziu, eram in fafa casei doctorului Langdon. Cind mi s-a deschis usa, am observat cA fata medicului era trasa. Sub ochii, el avea cearcine mari. Inifial, vazindu-ma, Langdon paru a fi luat prin surprindere. Apoi ma lua de mina si ma trase induntru. p — Intra, Lucy. Nu mé asteptam si te revad atit de curind, Ayeam de gind s& trec pe la Misiune peste 0 zi sau doua, dar am fost foarte ocupat. : rf Apoi medicul incepu si pregiteascd ceaiul. Avind impresia ca imi evita privirile, am spus: — Am venit cit de repede am putut, domnule doctor Langdon. Va tog... ce s-a intimplat? MA refer la... domnul Sabine. Miinile ineepusera sa-mi tremure. ~Am reusit s& fac ceea ce m-ai rugat, spuse doctorul Langdon incet, uitindu-se la ceainicul in care apa ajunsese la temperatura de fierbere. Fafa ti era descompusd. Ceva mai tirziu, am s&te duc la cimitir, Lucy. imi era greu sa vorbese. Totusi, am reusit sa ingin: —Ce s-a intimplat? Ce i-au facut? latina capul. —Nuare sens sa pui intrebari. Ones nu mai conteaza. Doar fi-a zis s4 nu te gindesti la chestia asta... siinu te gindesti 105