Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lp 1 - ECG normal
ECG normal
Electrocardiograma este reprezentarea grafica a activitatii electrice a inimii inregistrata de
electrozi de suprafata. (activitatea electrica a cordului este reprezentata vectorial - vectori ce
sunt proiectati pe axele de derivatie).
Electrocardiograful (Einthoven 1903) consta in:
Galvanometru (voltmetru) care inregistreaza diferentele de potential dintr-un circuit pe care le
transpune grafic.
Sistem de derulare a hirtiei viteza standard de 25mm/sec => 1 mm=0.04 sec; mai
exista si viteza de 10 mm/sec si 50 mm/sec folosite rar cdt. speciale, cardiologie,
cercetare
Buton de calibrare astfel incat 1mV = 10 mm (1 mm=0.1mV)
Circuitul electric format din electrozii exploratori si cablurile electrice
Electrozii exploratori
a
A. Derivatiile frontale
1.
Bipolare (standard)
: inregistreaza
diferenta de potential intre 2 puncte (intre 2
electrozi exploratori cu pondere egala in
explorare) ale campului electric cardiac.
a) D I = inregistreaza diferentele de
potential intre umarul drept si umarul
2
stang; electrodul negativ plasat pe MS
(membrul superior) drept, cel pozitiv pe
MS stang; axa derivatiei D1 este linia
imaginara care uneste cei 2 electrozi.
b) D II = inregistreaza diferentele de
potential intre umarul drept si MI
(membrul inferior)stang; electrodul (-)
peMS drept, cel (+) pe gamba stg; axa
derivatiei D2 este linia imaginara care
uneste cei 2 electrozi.
c) D III = inregistreaza diferentele de
potential intre umarul stg si MI stg;
electrodul (-) pe MS stang, cel (+) pe
gamba stg; axa derivatiei D3 este linia
imaginara care uneste cei 2 electrozi
2. Unipolare:
intr-o
derivatie
unipolara un singur electrod este
explorator, el fiind situat intr-un
anumit punct al campului electric pe
care vrem sa-l exploram; al doilea
electrod are contributie redusa in
explorare = electrod indiferent.
( situat in centrul campului cardiac
unde potentialul electric este 0).
Wilson creaza un centru electric
artificial (cu potential zero) scurtcircuitand
cei 3 electrozi utilizati in derivatiile
bipolare ( cu rezistente de 5000 ohmi;
punctul de contact ale celor 3 cabluri =
borna centrala terminala (central
terminal); acestea insa determina
inregistrarea
unor
deflexiuni
de
amplitudine mica notate VR, VL, VF.
Goldberger scoate rezistenta de 5
Kohmi de pe cablul derivatiei in curs de
inregistrare (scoate din borna centrala
terminala cablul care scurtcircuiteaza
derivatia respectiva) = > unipolara
amplificata (augmented) a membrelor; se
noteaza aVR, aVL, aVF
aVR (unipolara bratului drept) = plasarea electrodului explorator pe bratul drept si cel
indiferent in borna centrala terminala; axa derivatiei VR = linia imaginara care uneste umarul
drept cu centrul electric cardiac, aceasta reprezentand segmentul pozitiv al axei; prelungirea
in sens opus reprezinta segmentul negativ al axei VR.
aVL (unipolara bratului stang) = electrod explorator pe bratul stang, electrod indiferent in
central terminal; axa derivatiei VL e reprezentata de linia imaginara care uneste umarul
stang cu centrul electric cardiac, aceasta reprezentand segmentul ei pozitiv; prelungirea in
sens opus reprezinta segmentul negativ al axei VL
B.
Derivatiile orizontale (precordiale) unipolare: V1, V2,
V3, V4, V5, V6
electrodul explorator situat in anumite puncte de pe torace, iar cel indiferent in borna centrala
terminala.
Derivatiile precordiale V1, V2: derivatii drepte privesc inima dreapta si septul
interventricular (V2)
Derivatiile precordiale V3, V4: derivatii anterioare privesc VS perete anterior
respectiv apexul
Derivatiile precordiale V5, V6: derivatii laterale/stangi privesc VS perete
lateral
primele zone din miocardul ventricular care se depolarizeaza sunt cele subendocardice deci
depolarizarea ventriculara se face dinspre endocard spre epicard.
proces rapid (QRS scurt, inalt)
vectorul de depolarizare septala orientat de
la stanga la dreapta de sus in jos si
spre anterior.
vectorul de depolarizare a VD orientat de la
stanga la dreapta, de sus in jos si spre
anterior nesemnificativ la normal datorita
masei reduse a VD
vectorul
de depolarizare apicala este
orientat de la dreapta la stanga, de
sus in jos
vectorul de depolarizare a peretelui stang
VS este orientat de la dreapta la
stanga, de sus in jos si spre posterior
vectorul de depolarizare a bazei VS este
orientat de la dreapta la stanga, de jos
in sus si spre posterior
asincronism fiziologic de depolarizare
ventriculara depolarizarea VD incepe si se
termina mai devreme decat depolarizarea
VS
6
procesul de repolarizare nu incepe de la endocard ci de la epicard datorita potentialului de
actiune mai scurt al celulelor epicardice
(repolarizare precoce si mai rapida datorata
permeabilitatii crescute a canalelor de K+);
astfel celulele capabile de a-si reface primele
echilibrul electric normal al starii polarizate(90 mV) sarcini pozitive la exterior si
negative
la
interior
sunt
celulele
subepicardice.
cum prin conventie sensul oricarui vector este
de la minus (-) la plus (+) rezulta ca vectorul
de repolarizare ventriculara este orientat de la dreapta la stanga si de sus in jos (in sens opus
inaintarii frontului de repolarizare care se face dinspre epicard spre endocard deci de jos in
sus).
Unda P - in derivatiile frontale - in general pozitiva cu exceptia aVR unde este obligatoriu
negativa
- amplitudinea maxima in D II
- in derivatiile precordiale - pozitiva in V3, V4, V5, V6
- pozitiva sau echidifazica in V1, V2 (cu primul complex
pozitiv) sau negativa
Complex QRS
unde e negativ.
- in derivatiile frontale stangi (D I, aVL) aspect
aVF, D III) aspect Rs
- in derivatiile precordiale:
V1 aspect rS
iar
II,
V6 aspect qRs