CAPITOLUL VI CATRE ACELASI: SCRII DESPRE MANIA FATA DE CEL CU INIMA

IMPIETRITA Asculta-ma iarasi ! pune temelie buna. Zideste-ti palat frumos in ceruri.
Curateste paharul pe dinlauntru, asa cum ne invata Domnul, pentru ca sa fie si pe
dinafara curat. Toate cele care sunt savarsite cu trupul sunt ca frunzele care
acopera omul pe dinafara. Acestea sunt bune si frumoase. Cele despre care ti-am
scris mai inainte, acelea curatesc omul pe dinlauntru. Acelea vor deschide ochii
sufletului. Din acelea se va curati inima si va putea vedea pe Dumnezeu in ziua
aceea. Fara lucrarea mintii, este putin folosul celor din afara. Daca nu vezi lacrimile
curgand la fiecare aducere aminte de Dumnezeu, bolesti de necunoastere, din care
se naste mandria si se invartoseaza inima. Sa-ti fie tie smerenia ca imbracaminte in
toate miscarile tale. Sa fii ca un burete in obste, luand asupra ta orice ocara sau
umilire. Hraneste-ti sufletul nu cu cinstiri si laude, ci cu ocari si invinuiri, ca un fara
de minte. Nu cauta sa afli totdeauna ceea ce este drept, pentru ca atunci esti in
nedreptate. Invata sa rabzi cu barbatie ispitele, oricare ar fi cele ingaduite de
Domnul. Fara multe explicatii, sa spui : " Binecuvinteaza ". Si, fara sa fi gresit, sa te
caiesti ca si cum ai fi gresit. Cu tot sufletul sa faci aceasta, nu numai pe dinafara,
pentru a fi laudat; sa spui ca ai gresit, iar in sinea ta sa te judeci. Nu cere in
necazurile si intristarile tale mangaiere de la oameni, pentru ca sa fii mangaiat de
Dumnezeu. Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor ce cad. Daca nu-l
ierti pe cel care cade, strici podul si nu mai ai cum sa treci. Sa fii exemplu bun
celorlalti prin faptele tale cele bune si bineplacute la Domnul si sa nu cauti ca prin
limba ta sa biruiesti pe toti. Sa nu te simti bine atunci cand, vorbind, cauti sa afli
dreptatea. Dreptatea inseamna sa induri cu barbatie ispita care vine asupra ta si sa
iesi biruitor, daca ai fost vinovat, si chiar daca nu ai fost vinovat. Daca zici : " Pai de
ce ? " , lupti impotriva lui Dumnezeu, care iti trimite cele spre intristare pentru
starea supusa patimilor. Dumnezeu ne pedepseste pentru a ne conduce la
nepatimire. Si daca te impotrivesti celor ce vin asupra ta si nu le induri, cu adevarat,
impotriva lui Dumnezeu lupti. Imi scrii despre mania fata de cel cu inima impietrita.
Mania, in sine, este fireasca. Precum nervii in corp, aceasta este nerv al sufletului.
Fiecare suntem datori sa o folosim imppotriva demonilor, a oamenilor eretici si
impotriva a tot ce ne impiedica in calea spre Dumnezeu. Daca te manii imppotriva
fratilor tai sau, iesindu-ti din fire, strici toata lucrarea mainilor tale, sa stii ca suferi
de slava desarta si faci abuz ded acest nerv al sufletului. Elibereaza-te de aceasta
prin dragoste fata de toti si prin smerenie adevarata. Cand iti vine mania, strange
din dinti cu tarie si sa nu vorbesti in nici un fel celui care te ocaraste sau te
necinsteste, te cearta sau te ispiteste in multe feluri fara vreun motiv. Atunci
sarpele se va rasuci in inima ta, se va ridica pana in gat, dar daca nu-l lasi sa iasa se
va innabusi si va crapa. Daca acest lucru se va repeta de cateva ori, se va imputina
si in cele din urma va inceta. Deoarece omul este zidit cu minte si bland, se
indreapta neasemuit mai bine cu dragoste si cu blandete decat cu manie si cu
salbaticie. Acest lucru l-am descoperit si eu in multa si mare incercare. Cu binele si
cu dragostea poti imblanzi pe multi. Si daca cineva este bine intentionat, il faci
foarte repede sa se indrepte si chiar sa devina ca un inger al lui Dumnezeu. Deci,
aceasta iti spun tie si tuturor. Nu cautati niciodata sa indreptati pe cineva cu manie,

deoarece ispita pe ispita nu poate vindeca, ci cu smerenie si cu dragoste sincera.

Daca vezi ca se apropie mania, lasa pentru mai tarziu indreptarea. Cand vei vedea
ca a trecut mania si a venit pacea, iar duhul deosebirii lucreaza nepatimas, atunci
sa vorbesti cele de folos. Eu niciodata nu am vazut sa fie cineva indreptat cu manie,
ci totdeauna cu dragoste. Asa sa faceti. Ia exemplu de la tine insuti. Tu cum te
imblanzesti ? Cand ti se aduc ocari, sau cand ti se arata dragoste ? Nu te minunezi
de cuvantul acela din Pateric, cand zice sfantul acela ca : " omul manios si furios,
chiar daca va invia vreun mort, nu va fi primit in Imparatia lui Dumnezeu ? " Spui ca
cinstesti cuvintele mele. Incearca daca se adevereste ceea ce iti scriu. Inabusa tu
patima atunci cand vine sa te inabuse ea pe tine. Tine sarpele inchis bine o data, de
doua ori, de multe ori si vei afla repede calea bucuriei si a biruintei. Atunci vor lucra
si rugaciunile mele pe care le fac pentru tine. Si daca va fi biruita mama, va fi
aruncata si multimea fiicelor pe care aceasta le naste. Pentru ca cele dintai patimi,
care dau nastere la toate celelalte, sunt mania si pofta. Asadar, inabusa cu toata
puterea ta mania in fiecare clipa cand apare si o vei afla data viitoare mai slabita. Si
iarasi continua sa o lovesti si sa-i tai capul - cand vezi ca-l ridica - si-n putin timp,
indelunga rabdare va rodi netulburarea. In aceasta vei afla pace si har si toate
celelalte bunatati. Cealalta mama este pofta, care da jos pe cel care urca. Cand
dobandesti in toate infranare si nu devii un adaos al materie, nu ai sange prea mult.
Si cand nu este sange prea mult, nu poate pofta sa doboare pe om. Impotrivestete
cu tarie. Nu lasa gandurile sa vina, ci lupta-te prin rugaciune. Lupta-te cu barbatie,
nu ca un molatec. Si vei birui. Facand aceasta, va inflori floarea curateniei si a
neprihanirii, care va bucura sufletul tau cu bucurie de negrait si vei cunoate ca deacum ti s-a gatit tie loc de odihna. Asa vei indeparta si rautatea acestei patimi si
rautatile tuturor fiicelor ei.