DREPT ADMINISTRATIV CURS 4-26.10.

2015
REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR ADMINISTRATIVECONTINUARE
REVOCAREA reprezinta operatiunea juridica prin intermediul
careia organul emitent sau cel superior ierarhic lui desfiinteaza un
act.Sub aspect terminologic, organul emitent retracteaza actul iar
cel superior il revoca.Constitutia nu o reglementeaza in mod
direct, insa indirect ea o recunoaste , ii creeaza bazele ,trimitand
la o lege organica de reglementare a contenciosului administrativ
prin art 73 alin e lit k.
Legea la care trimite Constitutia reglementeaza revocarea in art 7
alin 1,care consacra procedura prealabila pe care trebuie sa o
parcurga obligatoriu cel care se considera vatamat printr-un act
administrativ,in sensul de a solicita organului de la actul emana
sau celui superior revocarea in tot sau in parte a actului.Din
interpretarea textului rezulta ca desfiintarea actului pe calea
revocarii , ca si a anularii de altfel , poate sa priveasca actul in tot
sau in parte.
Sub aspectul cauzelor care o genereaza, revocarea poate fi
determinata de cauze de nelegalitate sau neoportunitate ,care
pot sa apara anterior,concomitent sau ulterior emiterii sau
adoptarii actului. In primele 2 situatii,efectele revocarii se produc
pt trecut,iar in ultima situatia efectele sunt pt viitor. Pt intelegerea
regimului juridic al revocarii ,aceasta este analizata comparativ cu
suspendarea, rezultand urmatoarele:
-suspendarea este o exceptie a regimului juridic al actului
administrativ, revocarea este o regula a acestui regim juridic
-suspendarea intervine cand exista dubii cu privire la
nelegalitatea actului,inclusiv pe considerente de oportunitate,
revocarea intervine cand exista certitudini cu privire la
nelegalitatea actului.

-suspendarea are ca efect intreruperea efectelor unui act

administrativ ,pe cand revocarea are ca efect incetarea definitiva
a efectelor actului.
-sub aspectul competentei ,revocarea poate fi dispusa doar de
organul emitent sau de cel superior ierarhic,pe cand suspendarea
poate fi dispusa de cei care pot dispune revocarea ,dar si de alte
autoritati in care includem si legiuitorul.
Revocarea reprezinta o regula a regimului juridic al actului
administrativ de la care exista si anumite exceptii, care privesc
insa numai actele administrative cu caracter individual ,dat fiind
faptul ca actele cu caracter normativ sunt intotdeauna
revocabile.Exceptiile sunt :
1)Actele administrative jurisdictionale,prin intermediul carora
se solutioneaza un anumit litigiu din sfera administratiei publice
active de catre un organ investit prin lege cu o asemenea
competenta,utilizand o procedura similara celei folosite de
instantele judecatoresti (ex : CNSC in materia achizitiilor
publice).Astfel de acte intr-o prima etapa au fost exceptate de la
controlul de legalitate ,iar ulterior au fost supuse unui asemenea
control ,ca regula prin recurs, procedura specifica in care sunt
adoptate excluzand posibilitatea revocarii lor pe cale
administrativa.
2)Actele administrative care au fost emise sau adoptate in
baza unor acte de dr privat (denumite si acte-conditie) sau
care produc efecte juridice in planul dr privat (ex: un ordin
administrativ de repartizare a unui spatiu emis in baza unui
contract de inchiriere). Pt stabilitatea raporturilor juridice astfel de
acte sunt exceptate de la revocare
3)Actele care au fost declarate irevocabile de catre
legiuitor -respectarea principiului simetriei juridice impune ca o
eventuala revocare a unor asemenea acte sa fie tot opera
legiuitorului

4)Actele administrative care au fost executate material (o

autorizatie de construire sau de desfiintare a unei constructii)
5)Actele administrative prin care se aplica sanctiuni
specifice formelor de raspundere administrativa -precizam
ca in dr administrativ sunt recunoscute 3 forme de raspundere
,respectiv raspunderea disciplinara, contraventionala si
administrativ-patrimoniala. Actele prin care se aplica sanctiuni
specifice lor (avertismente,amenzi,suspendari din
functie,destituiri) pot fi desfiintate doar de catre instanta
judecatoreasca.
Problema revocarii este recunoscuta si la nivelul dreptului UE
,consacrata ca atare,considerata un principiu de activitate prin
care le este recunoscut cetatenilor uniunii dr de formula un recurs
administrativ prin care sa-si poata solutiona problemele,fara sa fie
nevoie sa apeleze la instantele europene.Ea e considerata si o
componenta a dreptului la o buna administrare prevazut de
Declaratia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale a UE.
De aceea si legea contenciosului administrativ a retinut prin art 7
caracterul obligatoriu al procedurii prealabile,dand posibilitatea
autoritatilor publice sa-si poata revoca pe cale administrativa
actele,prevenind investirea instantelor cu cauze care pot fi astfel
solutionate.
ANULAREA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV
ANULAREA reprezinta operatiunea juridica de desfiintare a
efectelor juridice ale unui act administrativ ,atrasa ca regula de
cauze de nelegalitate,ea producand efecte pt trecut.Acceptarea
posibilitatii ca anularea unui act administrativ sa intervina si pt
cauze de neoportunitate a permis recunoasterea ca efectele
juridice ale acestui tip de anulare sa se produca pt viitor.
In perioada interbelica,lipsa de validitate a efectelor unui act
administrativ a fost recunoscuta sub 3 aspecte :

a)acte inexistente ,cand actul era supus unor vicii grave care nu
mai trebuiau dovedite ,ci doar invocate
b)acte lovite de nulitate absoluta ,in cazul in care viciile de
legalitate erau de fond,esentiale pt validitatea actului
c)acte lovite de nulitate relativa(anulabile) care intervenea cand
erau incalcate conditii de forma,procedurale,care puteau sa fie
acoperite.
Institutia anularii a fost cercetata in doctrina postbelica si cea
contemporana prin comparatie cu institutia similara existenta in
dreptul privat,doctrina identificand atat asemanari cat si
deosebiri.Ca si in dr privat,identificam cele 2 tipuri de
nulitate,absoluta si relativa, in functie de gravitatea conditiilor de
validitate care au fost incalcate de catre autorul actului.
Nulitatea absoluta are particularitatea ca sanctioneaza incalcarea
unei conditii de fond prin care se ocroteste un interes general iar
nulitatea relativa sanctioneaza ca regula incalcarea unor reguli de
forma,care ocrotesc un interes privat,particular,de aceea ea poate
invocata si de o anumita categorie de subiecte si in anumite
termene.Sub aspectul intinderii efectelor pe care le
produce,nulitatea poate sa vizeze intregul act, caz in care avem o
nulitate totala,sau poate viza anumite parti ale actului,avand un
caracter de nulitate partiala.
Ea reprezinta o institutie de rang constitutional fiind consacrata
expres de art 52 conform caruia cel care se considera vatamat
intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei
autoritati publice poate sa solicite urmatoarele :
a)recunoasterea dr pretins sau a interesului legitim
b)anularea actului
c)repararea pagubei

Competenta de a dispune anularea unui act administrativ

apartine :
a)organului ierarhic superior,ca o componenta a raportului de
subordonare ierarhica,acesta incluzand anumite prerogative pe
care le are seful ierarhic asupra subordonatului sau,intre care se
regaseste si anularea actelor acestuia.
b)se poate dispune de instanta judecatoreasca in temeiul
prevederilor art 52 , 123 alin 5 si 126 alin 6 din Constitutie si ale
legii 554/2004.
c)Ministerul Public care are competenta sa anuleze anumite acte
cum ar fi pe cele ale organelor prin care executa sanctiuni penale.
Procedura de anulare difera corespunzator autoritatii care o
dispune ; in cazul in care anularea e dispusa de instanta de
judecata, ea este cuprinsa in hotararea judecatoreasca pe care o
pronunta, potrivit normelor CPC si dispozitiilor speciale din legea
contenciosului-administrativ.Cand anularea e dispusa de organul
superior ierarhic ea se concretizeaza in actul administrativ prin
care este anulat actul autoritatii subordonate.
De esenta regimului juridic al anularii este incidenta principiului
de drept cuprins in adagiul latin "quod nullum est,nullum producit
efectum"=ceea ce este nul produce efecte nule.
INEXISTENTA reprezinta un caz particular de nulitate si intervine
cand actul e lovit de vicii atat de grave incat practic el nu a
existat niciodata.Ea reprezinta o institutie de rang constitutional
consacrata ca atare prin art 100 si 108 din Constitutie,potrivit
carora nepublicarea in MO a unui ordin al presedintelui,hotarare a
Guvernului sau ordonanta a acestuia atrage inexistenta ,singura
exceptie fiind cea a hotararilor cu caracter militar.
In mod implicit inexistenta e recunoscuta si prin art 78 care
reglementeaza intrarea in vigoare a legii care e intotdeauna
ulterioara publicarii ,fie ca regula la 3 zile de la aceasta data fie la

o alta data ulterioara.Per a contrario,rezulta ca pana la trecerea

termenelor mentionate de Constitutie,legea nu exista.
Actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate
,iar subiectele de drept care cad sub incidenta lor au dreptul de a
se prevala de caracterul inexistent al actului in egala masura in
care autoritatile publice au obligatia de a lua act de un asemenea
caracter si sa nu recurga la eventuale masuri de impunere silita a
unui act inexistent.
CONTRACTUL ADMINISTRATIV
Reprezinta o creatie jurisprudentiala de sorginte franceza care a
patruns si in doctrina romaneasca interbelica,fara sa se bucure de
o recunoastere si o teoretizare ca in Franta.Constantele acestui tip
de contract au fost considerate a fi determinate de forma lui in
sensul includerii si a altor clauze decat cele convenite de parti;
puterile speciale ale administratiei care le incheia, facilitatile pe
care aceasta le putea acorda si competenta de solutionare a
eventualelor litigii recunoscuta tribunalelor administrative in
Franta .Constitutia actuala le consacra de o maniera implicita prin
art 136 alin 4 care reglementeaza modalitatile de punere in
valoare a bunurilor proprietate publica,respectiv darea in
administrare catre regii autonome sau institutii publice
,concesionarea,inchirierea, si darea in folosinta gratuita
institutiilor de utilitate publica.
Aceste proceduri de valorificare sunt ca natura juridica contracte
administrative,astfel cum rezulta din art 2 lit c a legii
contenciosului administrativ prin care sunt asimilate actelor
administrative si contractele incheiate de autoritatile
publice care au ca obiect punerea in valoare a unui bun
proprietate publica. Denumirea de contract administrativ e
utilizata in aceasta lege in art 18 alin 4 ,care reglementeaza
solutiile pe care o instanta le poate pronunta cand obiectul
actiunii il formeaza un contract administrativ.

Contractul administrativ reprezinta un acord de vointa

incheiat intre 2 sau mai multe parti din care cel putin una
este o autoritate publica care are ca obiect punerea in
valoare a unui bun proprietate publica ,efectuarea unei
lucrari publice,prestarea unui serviciu public sau un alt
obiect pe care legea speciala il asimileaza contractelor
administrative ,al carui constinut cuprinde pe langa
clauzele convenite de parti si anumite clauze de natura
reglementara prestabilite de legiuitor iar solutionarea
eventualelor litigii revine instantelor judecatoresti de
contencios administrativ.
Regimul juridic al acestor contracte se caracterizeaza prin
urmatoarele:
1)imbraca mereu forma scrisa,specifica actelor administrative
fara a se admite insa exceptii.
2)una din partile contractului are calitatea de subiect
determinat ,fiind intotdeauna o autoritate publica in sensul in care
legea 554/2004 defineste acest concept.El include pe langa
organele statului sau ale unitatilor administrativ teritoriale care
actioneaza in regim de putere publica si agentii privati autorizati
pt realizarea unui interes legitim public.
3)calitatea de subiect supraordonat confera autoritatii parte intrun contract administrativ o pozitie supraordonata fata de celalalt
subiect de drept din care deriva anumite drepturi ale
acestuia,inclusiv dr de a rezilia sau modifica contractul atunci
cand interesul public o cere.
4)contractele administrative au un obiect determinat care vizeaza
ca regula satisfacerea unui interes cu caracter public prin
valorificarea bunurilor publice,realizarea de lucrari,servicii sau
achizitii publice.

5)specific contractelor administrative este regimul de putere

publica care le guverneaza si care se armonizeaza cu regimul de
drept comun prin care partile au dreptul sa negocieze anumite
clauze carora se adauga cele de natura reglementara.
6)litigiile rezultate din incheierea,executarea si incetarea unui
contract administrativ sunt in competenta instantelor de
contencios-administrativ.Legea contenciosului contine norme care
particularizeaza solutiile pe care instanta le poate da atunci cand
obiectul actiunii il constituie un constract administrativ.Astfel, ca
si in cazul AA tipice ,instanta poate dispune anularea in tot sau in
parte a unui contract sau obligarea autoritatii sa incheie un
contract la care reclamantul este invinuit. Pe langa
acestea,instanta poate impune unei parti sa-si respecte obligatia
din contract,poate suplini consimtamantul unei parti cand
interesul public o cere si poate dispune obligarea la daune atunci
cand una din parti si-a incalcat obligatiile contractuale.
7)O alta particularitate este aceea ca actiunile care au ca obiect
contracte administrative sunt supuse unui regim diferit de taxare
spre deosebire de actiunile care privesc acte administrative tipice
supuse unor taxe de timbru cu caracter modic pt a permite
accesul la justitia administrativa.