Sunteți pe pagina 1din 3

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Pedagogic de Stat "Ion Creang"


Facultatea Psihologie i Psihopedagogie special
Catedra Psihologie
Specialitatea Psihologie

Studiu
Timiditatea ca factor negativ n dezvoltarea abilitilor de comunicare

Elaborat:

Urmau Maria

Verificat:

Pletniov Olesea
Chiinu 2015

Timiditatea ca factor negativ n dezvoltarea abilitilor de comunicare


Ce reprezint timiditatea?
Timiditatea este o tulburare afectogen a personalitii, a contiinei de sine, de auto i interestimare, n
limitele personalitii normale sau ntre normal i patologic, care se manifest n prezena oamenilor sau a
reprezentrilor lor prin blocaje verbale i acionale repetate i care determin inadaptarea social sau
adaptarea negativ a individului. (Elena Dimitriu).
Timiditatea este un termen folosit pentru a descrie sentimentul de team, lips de ncredere sau jen atunci
cnd o persoan se afl n imediata vecintate, se apropie, sau este abordat de alte persoane, n special n
situaii noi sau cu persoane nefamiliare. n acest sens, timidul prezint probleme n ce privete comunicarea
verbal i non-verbal, perturbri ale stimei de sine i ale comportamentului social. Timiditatea este, o dat,
ceea ce se vede: comportament ezitant, mers pe lng ziduri, nroire, tremur, vorbire cu intensitate
sczut, uneori aproape n oapt sau cu nghiirea cuvintelor, dar i ceea ce nu se vede: conflictul intern
ntre a vorbi i a nu vorbi, a aciona i a nu aciona.
Timiditatea este una dintre cele mai ntlnite probleme si poate avea o influenta nefasta asupra celor care isi
traiesc viata sub aura ei. Cu toate acestea, oamenii timizi nu se bucura de prea mare intelegere si simpatie.
Acest lucru se intmpla deoarece timiditatea duce la manifestari sociale neplacute. Un om care ncearc s
scape de timiditate si sa fie mai sociabil cu alti oameni poate fi perceput datorit ca plictisitor, neprietenos
sau slab.
n lucrarea Dialog terapeutic despre timiditate de Elena Dumitriu, ea vorbete de ce anume timidul
prezint dificulti n comunicare. Ea spune c tcerea este modul cel mai specific de comunicare al
timidului. Timidul se teme de social pentru c nu-l cunoate, nu i l-a internalizat prin instrumentul numit
spirit de turm (n sensul bun, modelator i adaptativ, al termenului). El are o imagine fals asupra
socialului: fie l supraestimeaz, fie l subestimeaz. Totodat timidului i este specific un anumit fel de
comunicare, fie cea verbal sau nonverbal. n mare parte, timidul chiar dac are ceva de spus cu referire la
o anumit situaie, comunicarea lui, fiind caracterizat prin tcere, va fi una scurt. El va vorbi dar limbajul
su va fi unul neclar, parc rupt din context, fragmentat, supraconcentrat. Timidul face ct mai mare
economie de cuvinte, se manifest ca un nottor nceptor. Anume prin aceast modalitate timidul n
comunicarea cu ceilali nu implic interlocutorul, acesta prezint un motiv pentru care acestor persoane le
este greu s menin o convorbire, cu att mai mult s creeze relaii de lung durat. Att limbajul verbal ct
i cel nonverbal sufer ntruct timidul prezint o profund tulburare n ceea ce privete emitor, cod i
receptor. Timidul are un cmp de referin reprezentat de nencrederea n sine, susceptibilitatea,
asociabilitate, ceea ce nc odat confirm faptul c relaia dintre timid i interlocutorul su este una dificil.
Timidul n comunicarea cu ceilali, se comport ca un suflet imens care n loc s gndeasc cu creierul, el
gndete cu sufletul, el mai mult produce emoii i sentimente, din acest motiv i este greu s mai ajung s i
vorbeasc despre emoiile i senimentele sale.
n mare parte, timidul are o gndire analitic, poate prezenta chiar un caracter hiperanalitic, prin acest mod
timidul induce o stare de blocaj n a rspunde la ntrebare, astfel poate fi considerat de interlocuror un
neinteligent, nenelegtor, astfel nct interlocutorul s ntrerup comunicarea.
Zimbardo, un psiholog italian, n urma cercertrilor sale asupra timidit ii a enumerat cteva consecinele ale
timiditii. El a depistat att probleme sociale ct i cele cognitive. Ceea ce ine de probleme sociale sunt
dificulti de a face cunotin cu oamenii i a nchega prietenii, ceea ce i condamn pe timizi la singurtate
i depresie.

Datorit faptului c persoana timid este orientate spre sine, spre gndurile sale, apar dificulti n relaionare
cu lumea exterioar. Pentru aceste persoane comunicarea reprezint un blocaj,o dificultate. In momente
considerate tensionate, persoanele timide au tendinta sa isi amplifice propriile stari negative, sa isi creeze in
cap un intreg dialog interior negativist si sa isi creeze un scenariu negativist care de cele mai multe ori se si
intampla, ceea ce poate prezenta o neinelegere pentru lumea exterioar, de aceea de cele mai multe ori ei
sunt nenelei i ignorai.
Timiditatea este un atribut personal, ntr-o anumit msur determinat genetic, dar este influenat i de
modul n care sunt crescui copiii. De cele mai multe ori, timiditatea este dobndit n copilrie din cauza
educaiei deficitare acordate de prini. Ei refuz s atribuie diverse responsabiliti copilului lor sau i
interzic acestuia petrecerea timpului cu ali copii de vrsta lui, determinnd astfel apariia unor sentimente de
inhibiie, de inferioritate sau agresivitate specifice timiditi.
Un alt studiu realizat n America a adus nc cteva aa numitele dezavantaje ale timidului:

timidul este tot timpul in alerta; se teme ca va fi evaluat negativ, judecat sau criticat; este evitant si
retras; ii este dificil sa ia initiativa sau sa fie asertiv; crede ca este neatractiv, nedemn de a fi iubit; se
simte frustrat , nelinistit, nefericit; se inroseste sau prezinta alte simptome fizice ce-i tradeaza
nervozitatea : tremur, transpiratie.

Dar cu toate c muli autori vorbesc despre faptul c timiditatea ar repreezenta o tulburare de personalitate
aceast tulburare se poate corecta i reconstrui cu ajutorul unei terapii a timiditii.
Cu toate acestea, timiditatea i are i ea avantajele sale.
Pentru unii timiditatea reprezinta o problema cu care se confrunta zilnic in relatiile cu cei din jur,fie ca se
afla la serviciu ,fie la scoala sau in oricare alta parte ,timiditatea este un obstacol in comunicare ,in formarea
de prietenii si nu numai. Scriitori vad timiditatea ca pe un mod de intoarece catre sine,
''timiditatea este arma pe care ne-o ofera natura pentru a ne apara singuratatea''
da, asa este ,pentru ca e firesc ca o persoana sa simta nevoia de acea intoacere catre sine si sa stea ,sa
mediteze asupra lucrurilor ce se petrec in viata sa ,sa constientizeze atunci cand ceva nu merge bine si sa ia
masuri,si iata ca si timiditatea are rolul ei.
Daca timiditatea duce catre singuratate...acea singuratate este temporara si nu te invata sa fi singur ,ci
singurul ea reprezinta o stare in care fiecare persoana se va regasi la un momendat ,depinde in ce masura va
stii sa profite de ea.
Surse bibliografice:
1. Elena Dumitriu. Dialog terapeutic despre timiditate
2. http://artaseductiei.ro/wp-content/uploads/2012/05/despre-timiditate.pdf
3. http://www.psihoterapeutarhip.ro/index.php/explore