Sunteți pe pagina 1din 3

Aparatul circulator este format din cord, organul central care pompeaza sngele - si

un sistem nchis de vase, format din artere - capilare - vene.


Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral. Structural, este un muschi
striat, cu proprietati functionale comune si altor tesuturi, dar si cu proprietati
specifice.
Propulsarea sngelui este asigurata de contractia ventriculara, cea mai mare
importanta revenind ventricului stng; sngele este mpins la fiecare contractie, dar
curge n curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali.
Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face ca sngele sa fie sub o anumita
tensiune, denumita tensiune arteriala (TA).
TA variaza n functie de vrsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate.
Valorile crescute reprezinta hipertensiunea, iar cele scazute - hipotensiunea.
Valori normale:
* La copii si tineri: 90 - 110 / 60 - 70 mmHg;
* Adult: 120 - 130 / 70 - 80 mm Hg.
Cu fiecare contractie este mpins n aorta un val de snge, care izbeste sngele
existent n vas si se propaga ca o unda, dnd pulsul.
Valori normale ale pulsului:
* adult: 60 - 80 / minut;
* copil: 90 - 100 / minut;
* nou nascut: 130 - 140 / minut
Hemoragiile
Hemoragia reprezinta scurgerea sngelui n afara sistemului vascular printr-una sau
mai multe plagi (rani).
Dupa tipul vasului lezat poate fi:
* arteriala
* venoasa
* capilara
Dupa cantitatea de snge pierdut, hemoaragia poate fi:
* mica: se pierde o cantitate de snge de pna la 500 ml; tensiunea arteriala si
frecventa cardiaca se mentin n limite normale.
* medie: se pierd 500 - 1000 ml de snge si apar urmatoarele semne: agitatie,
ameteli n ortostatism, tegumente palide, reci, TA sistolica > 100 mm Hg, AV < 100
batai/minut.

* mare: cantitea de snge pierduta - 1000 - 1500 ml, iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, transpiratii reci, tahicardie si hipotensiune arteriala (TAs <
100).
* foarte grava: pierderi de snge de peste 1500 - 2000 ml, TA < 70 mm Hg, puls
slab, greu perceptibil, pacient inconstient.
Hemostaza
Hemostaza reprezinta oprirea curgerii sngelui, fie spontan, prin reactie locala a
organismului (hemostaza spontana), fie provocata, prin diferite gesturi terapeutice
(hemostaza terapeutica). Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.
Hemostaza provizorie:
* compresia digitala
* pansamentul compresiv
* garoul
Puncte de compresie:
* Pentru plagile superficiale de la nivelul fetei se comprima artera temporala
superficiala, anterior de tragus.
* Pentru hemoragiile din teritoriul arterei faciale, compresie la nivelul mandibulei.
* Pentru plagile umarului, se comprima artera subclavie, pe prima coasta, prin
plasarea degetelor n fosa supraclaviculara, napoia claviculei.
* Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie pe
carotida primitiva, situata ntre marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian si linia mediana a gtului. NU SE FACE COMPRESIE
SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI NU SE APLICA GAROU!
* Pentru membrul superior se comprima artera axilara, prin apasare n axila, sau
artera brahiala, pe fata interna a bratului, n santul bicipital intern.
* Pentru leziunile aortei si arterelor iliace, se face compresia cu pumnul a
peretelui abdominal, pna la coloana.
* Pentru plagile arterei femurale se comprima artera n triunghiul Scarpa, cu cele
doua police suprapuse si cu palmele cuprinznd grosimea coapsei sau se
procedeaza ca pentru artera iliaca.
* Pentru hemoragiile de la nivelul gambei sau piciorului se comprima artera n
fosa poplitee. Membrul inferior lezat se va mentine pe un plan mai ridicat fata de
restul corpului.
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a
realiza o hemostaza provizorie; se utilizeaza pansamente sterile puse direct pe rana
si comprimate ferm cu podul palmei.

Aplicarea garoului se foloseste doar n cazuri extreme si n situatia n care


hemoragia nu se poate controla prin alte metode.
Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata etc. Garoul, odata cu oprirea
sngerarii, produce oprirea circulatiei sngelui n portiunea de membru situata
dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la
complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un
bilet, care nsoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date:
nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Dupa fiecare 20 ? 30 minute se
slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar n conditii de spital sau de personal competent.