MARUL BUCLUCAS

ntr-o zi de toamn trzie cnd copacii se goliser de mult de frunze, n

vrful unui mr slbatic , din pdure, mai atrna un mr, un singur mr.
Tocmai n timpul acesta, iepuraul _ Iepurici, care alerga prin pdure , a
vzut mrul.
Dar cum s-l ia de acolo ? Mrul era sus, sus de tot iar el nu putea s sar
pn la el !
- Crra crra ! se auzi de sus dintr-un brad. Era Cioara cea neagr i
urt care rdea.
Se uit iepuraul Iepurici la ea cu uimire i-i strig:
- Ei, Cioaro , rupe-mi i mie mrul ala de sus !
Cioara a zburat din brad i a rupt mrul. Numai c nu a reuit s-l in n
cioc, i mrul a czut.
- i mulumesc, Cioaro ! a strigat bucuros Iepurici i a dat s ridice
mrul de jos, dar acesta parc ar fi fost viu, a nceput deodat s ssie. i a
luat-o la fug.
- Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriat foarte tare dar apoi a neles: mrul
czuse chiar pe ariciul epoil, care, fcut ghem, dormea sub pom.
epoil , buimac de somn, a srit n sus i s-a pus pe fug, cu mrul
nfipt n epii lui.
- Stai, stai ! striga Iepurici ct l ineau puterile. Unde fugi cu mrul meu
?
Ariciul epoil se oprete i zice:
- Acesta-i mrul meu. A czut, iar eu l-am prins.
Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciul epoil:
- S-mi dai mrul chiar acum ! Eu l-am gsit !
S-a apropiat n zbor i Cioara i zice: - Degeaba v certai . Acesta este mrul
meu fiindc eu l-am rupt din pom. i s-a pornit o ceart ntre cei trei, c nu se
mai puteau nelege. Fiecare striga n felul lui.
- Este mrul meu striga Iepurici c eu l-am vzut primul !
- Ba e al meu croncnea Cioara c eu l-a rupt!
- Ba e al meu striga ariciul epoil c eu l-am prins !