Universitatea de Stat a Republicii Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul de Drept Public

Referat
Tema: Noiunea i componena

sustragerii n dreptul

penal

A elaborate: Neculai Virginia gr.310

A verificat: Spoial Alexandru

Chiinu 2015

CUPRINS
Introducere.3
Noiunea si semnele sustragerii..4
Obiectul..4
Latura obiectiv.6
Latura subiectiv..12
Subiectul..14
Concluzie.15
BIBLIOGRAFIE.16

Intoducere
Necesitatea abordrii acestei teme este multitudinea infraciunilor svrite prin sustragere
.Astfel este nevoie de o examinare corect a infraciunilor privind sustragerea bunurilor
incriminate n capitolul VI Cod Penal al Republicii Moldova pentru calificarea acestora n
dependen de aciunile faptuitorului.O alt particulariate a acestui referat este nelegerea
corect i esenial a sutragerii.
Obiectivul prioritar al oricrui sistem de drept este reprezentat de ocrotirea patrimoniului prin
normele dreptului penal , patrimoniul reprezentnd o component important a vieii de zi cuzi a
oricrei persoane fizice sau juridice,de care depinde att satisfacerea cerinelor curente,dar mai
ales prosperitatea, la nivel individual dar i micro sau macro-social.
Legislaia penal a Republicii Moldova,n contextul legislaiilor penale moderne ale Europei,a
plasat,n decursul timpului,printre cele mai de seam reglementri juridico
penale infraciunile contra proprietii sau contra patrimoniului astfel noiunea de patrimoniu are
exact acelai neles ca i n terminologia dreptului civil: totalitatea drepturilor i obligaiilor
patrimoniale, privite ca o sum de valori active i pasive, strns legate ntre ele, aparinnd unor
persoane fizice i juridice determinate. Referitor la caracterizarea rolului i locului patrimoniului,
privit, n primul rnd, ca valoare social fundamental, acesta reprezint o condiie de participare
la raporturile juridice de ordin patrimonial. Bunurile i drepturile ce constituie obiectul acestor
raporturi permit persoanei s-i ndeplineasc obligaiile cu caracter economic. n aceast
ipostaz, patrimoniul apare ca o condiie a capacitii juridice a persoanei i deci ca o valoare
social care trebuie s fie aprat prin toate mijloacele juridice, inclusiv cele de drept penal.
n cele ce urmeaz voi dezvolta ideea de sustragere prin prisma termenului de patrimoniu
precum i semnele pe care le mbrac aceasta n cadrul componenei de infraciune.

1 Noiunea i semnele sustragerii

3

Sub egida Codului Penal al RM sustragerea reprezint luarea ilegal i gratuit a bunurilor
mobile din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, svrit n
scop de cupiditate adic de profit.
Aceast definiie doctrinar a noiunii de sustragere cuprinde urmtoare- le apte semne
constitutive, care au un caracter necesar i suficient: 1) luarea; 2) din posesia altuia; 3) a
bunurilor mobile; 4) ilegal; 5) gratuit; 6) care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv
acestuia; 7) svrit n scop de cupiditate (profit). Semnele nominalizate sunt obligatorii
pentru orice infraciune contra patrimoniului, svrit prin sustragere. Absena oricruia din
aceste semne ne permite s percepem cele comise deja nu n calitate de sustragere, ci ca alt gen
de infraciune, sau, n genere, ca fapt care nu are relevan penal.
Consider binevenit examinarea semnelor constitutive ale noiunii de sustragere n cadrul
analizei elementelor componenei generice a infraciunii de sustragere, componen ce formeaz
un sistem integral.

1.1.Obiectul
Abordnd problema obiectului infraciunilor svrite prin sustragere, menionm c, la toate
aceste infraciuni, obiectul juridic comun l constituie relaiile sociale cu privire la posesia asupra
bunurilor mobile. Desfurarea normal a relaiilor sociale interesnd existena, dezvoltarea i
consolidarea patrimoniului impune respectarea posesiei asupra bunurilor, adic a poziiei, de
fapt, n care se afl, din punctul de vedere al pstrrii i al destinaiei lor, bunurile ce in de sfera
patrimonial a victimei.
Prin comiterea de sustragere a acestor bunuri, violndu-se reglementrile ce sunt destinate s
asigure poziia de fapt a bunurilor aparinnd altor persoane fizice, persoanelor juridice sau
statului, se aduce, implicit, o grav atingere relaiilor i valorilor sociale menionate mai sus.
Anterior svririi sustragerii, bunul se afl ntr-o anumit poziie, cu relevan social, care
const n faptul c el se gsete n posesia de fapt a unei alte persoane dect fptuitorul.
Sustragerea implic, pe de o parte, preexistena acestei situaii privitoare la poziia bunului, iar,
pe de alt parte, svrirea aciunii prin care bunul este scos, n mod ilicit, din aceast poziie i
trecut n acelai mod ntr-o alt poziie, sub stpnirea fptuitorului. De obiectul juridic comun al
infraciunilor svrite prin sustragere se ine seama att la stabilirea gradului de pericol social
generic, ct i la determinarea gradului de pericol social concret al faptelor care aparin acestui
subgrup al infraciunilor contra patrimoniului. Cercetarea obiectului infraciunilor svrite prin
sustragere nu se poate limita la obiectul juridic comun.
Obiectul material al infraciunilor svrite prin sustragere l constituie bunurile care au o
existen material, care sunt create prin munca omului i care dispun de valoare material i
cost determinat, fiind bunuri mobile i strine pentru fptuitor.
Astfel, n calitatea lor de obiect material al infraciunilor analizate, bunurile se caracterizeaz
printr-un ansamblu de aspecte de natur social, economic, fizic i juridic.1

1 Sergiu

Brinza Drept Penal Partea speciala volumul 2 pag. 228-229

Bibliografie
1) Hotarirea Curtii supreme de Justitie cu privire la sustragere
2) Sergiu Brinza Drept Penal Partea speciala volumul 2

Sub aspect social, obiectul material al sustragerii este constituit din bunurile in
a cror creare este investit munca uman, prin care bunurile sunt detaate de starea
lor natural. Aspectul examinat este important mai ales in planul delimitrii
infraciunilor contra patrimoniului, svarite prin sustragere, de unele infraciuni
ecologice prevzute la art. 231,233, 234 din CP al RM. n concluzie, este necesar a specifica c,
pentru a delimita obiectul material al infraciunilor contra patrimoniului,svarite prin sustragere,
de infraciunile ecologice este nevoie de a stabili scopul aplicrii muncii umane asupra
componentelor materiale ale mediului inconjurtor. Dac acest scop a constat in a restabili sau a
pstra situaia ecologic favorabil pentru viaa i activitatea omului, atunci cele svarite
formeaz una din faptele infracionale incriminate la art. 231, 233 sau la art. 234 din CP al RM..
Din contra, dac scopul in care s-a aplicat munca uman asupra componentelor materiale ale
mediului inconjurtor s-a exprimat n a include componentele date in circuitul marfar, n
procesul de producie, atunci cele comise se calific potrivit normelor corespunztoare cuprinse
n Capitolul VI din Partea special a Codului Penal al RM.
Sub aspect economic, bunurile care formeaz obiectul material al infraciunilor svarite prin
sustragere trebuie s aib o valoare material adic economic i un cost determinat. Prezena
valorii materiale const in aceea c,n calitate de bunuri apar valorile material-marfare, precum i
alte valori care au cost i expresia bneasc a acestuia - pre. Costul exprim valoarea obiectiv a
bunului, utilitatea social a acestuia. Dac bunul are doar o valoare subiectiv,sentimental,
avand o utilitate individual, el nu va putea forma obiectul material al infraciunilor svarite
prin sustragere de exemplu, o agend, o poz a unei cunotine, un jurnal intim cu nsemnrile
persoanei. Aceasta se datoreaz fptului c un astfel de bun nu va putea fi evaluat in bani.
Exist bunuri care ins, pe lang o utilitate individual, au i o utilitate social: pozele unor
celebriti cu autografele acestora, jurnalele intime ale acestora, scrisorile lor etc. Evident,
asemenea bunuri, constituind exponate muzeale, piese de arhiv, obiecte de vanzare-cumprare
sau de licitaie, trebuie recunoscute ca obiect material al infraciunilor svarite prin sustragere.
Sub aspect fizic, bunurile, privite ca obiect material al infraciunilor Svarite prin sustragere,
trebuie s fie bunuri mobile. Reprezentnd unul dintre semnele constitutive ale noiunii de
sustragere, calitatea de bun mobil permite delimitarea infraciunilor svarite prin sustragere de
infraciunea prevzut la art. 193 dirl CP al RM ("Ocuparea bunurilor imobile strine").Limitarea
obiectelor materiale ale sustragerii la bunurile mobile are ca explicaie faptul c sustragerea este
ineleas tradiional ca deplasare a bunurilor n spaiu de pe o locaie permanent sau provizorie,
in rezultatul creia fptuitorul devine stpanul de facto al acestor bunuri, iar posesorul precedent
nceteaz a le mai stpni. n contrast, un bun imobil nu poate constitui obiectul material al
sustragerii. De altfel, cu privire la un asemenea bun,realizarea aciunii de luare e de neconceput:
5

nu poi lua ceva care este imutabil prin definiie.

Sub aspect juridic, bunurile, privite ca obiect material al infraciunilor svarite prin
sustragere, trebuie s fie strine pentru fptuitor. in ali termeni, evocand unul dintre semnele
constitutive ale noiunii de sustragere, bunul trebuie s se afle, n momentul svaririi
infraciunii, in posesia altuia. Fapta va fi calificat ca sustragere atat in cazul in care bunurile au
fost luate de la proprietar sau posesorul legitim, cat i in cazul in care ele au fost luate de la un
posesor nelegitim, deexemplu de la persoana care a sustras anterior aceste bunuri.
Pentru calificare nu conteaz dac bunurile, sustrase de la posesorul lor de fapt, au fost
dobandite de el legitim sau nelegitim nici dac dorina acestuia de a dispune de ele corespundea
normelor juridice i morale. in acelai timp, dac fptuitorul ia bunurile de la posesorul
nelegitim, pentru a le transmite proprietarului sau posesorului legitim,fapta nu poate forma
sustragerea. Aceasta deoarece nu are loc o instrinare a bunurilor, ci o revenire a acestora in sfera
patrimonial a victimei. in genere,"sustragerea" propriului bun nu vatm relaiile sociale cu
privire la posesia asupra bunurilor mobile. Revendicarea, prin metode ilegale, a propriului bun
(de exemplu,revendicarea de ctre proprietar a bunului aflat la o alt persoan care este posesorul
lui legitim) sau a bunului asupra cruia fptuitorul admite c ar avea careva drepturi trebuie
calificat ca samavolnicie (art. 352 din CP al RM sau art.175 din Codul cu privire la
contraveniile administrative) sau ca pregtire de escrocherie (art. 26 i art. 190 din CP al RM)
(dac a fost probat intenia fptuitorului de a obine compensarea pentru bunul, sub aparen,
disprut).

1.2.Latura obiectiv
Prin prisma laturii obiective,a infraciunilor svarite prin sustragere aceasta are urmtoarea
structur:
a) fapta prejudiciabil care const in aciunea de luare ilegal i gratuit;
b) urmrile prejudiciabile sub form de prejudiciu patrimonial efectiv;
c) legtura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabil i urmrile prejudiciabile
Optnd pentru termenul "luare", in vederea desemnrii aciunii prin care sesvarete
sustragerea, am ajuns la concluzia c tocmai acesta caracterizeaz cel mai deplin i corect toate
formele posibile ale sustragerii. Considerentele n sprijinul acestei afirmaii sunt urmtoarele:
1) acest termen indic asupra faptului c, pn la svarirea aciunii prejudiciabile, bunul se
6

gsea in posesia altuia;

2)prin coninutul su semantic, acest termen mrturisete despre inevitabilitatea prejudiciului
patrimonial efectiv ca urmare a sustragerii svarite;
3) indicand mecanismul de atingere a obiectului juridic comun al infraciunii svarite prin
sustragere, acest termen reflect cel mai exact insui procesul de influenare nemijlocit
infracional din exterior asupra bunului strin, privit ca obiect material al sustragerii;
4) termenul dat determin cel mai reuit momentul de consumare a sustragerii.
n baza celor menionate mai sus, este oportun s examinm termenul "luare", care desemneaz
i unul dintre semnele constitutive ale noiunii de sustragere, prin prisma analizei construciei
terminologice similare din cadrul celei mai elaborate definiii a noiunii de sustragere ce se
conine la nota 1 a art. 158 din Codul penal al Federaiei Ruse: "in articolele prezentului Cod,
prin sustragere se nelege luarea sau trecerea ilegal i gratuit a bunurilor strine in folosul
fptuitorului sau al persoanelor tere, prin care s-a cauzat prejudiciu proprietarului sau altui
posesor al acestor bunuri, svarite in scop de cupiditate".Observm c, in aceast definiie,
aciunea prejudiciabil este descris ca"luarea i (sau) trecerea bunurilor strine in folosul
fptuitorului sau al persoanelor tere.
Din aceast formulare se poate deduce c fapta prejudiciabil din contextul sustragerii poate fi
caracterizat prin trei aciuni posibile:
a) luarea bunurilor strine;
b) trecerea bunurilor strine in folosul fptuitorului sau al unor tere persoane;
c) luarea bunurilor strine i trecerea lor in folosul fptuitorului sau al unor tere persoane
n doctrina penal rus este rspandit punctul de vedere conform cruia"luarea", alturi de
"trecere", sunt aciuni obligatorii in cazul furtului, jafului,escrocheriei; numai "trecerea" este
aciunea obligatorie in cazul delapidrii i al escrocheriei.
Cu alte cuvinte, de una singur, aciunea de luare nu este conceput de aceti autori in raport cu
nici o form a sustragerii.n context, urmeaz s stabilim: care sunt motivele reticenei unor
autori vizavide termenul "luare", folosit la caracterizarea noiunii de sustragere n acest sens,
menionm c, in Hotrarea Plenului Judectoriei Supreme a URSS, nr.4 din 11.07.1972,
"Despre practica judiciar in cauzele cu privire la sustragerea averii de stat i obteti", se
explica: trecerea ilegal gratuit a averii de stat sau obteti in proprietatea fptuitorului ori in
proprietatea altor persoane trebuie recunoscut ca sustragere.
Potrivit opiniei absolut corecte a lui B.A. Kurinov, o caracterizare atat de unidirecional a
laturii obiective a sustragerii ii are originea in perioada aciunii Ucazului Prezidiului Sovietului
Suprem al URSS din 04.06.1947 "Despre rspunderea penal pentru sustragerea averii de stat i
obteti"', care prezenta o list exemplificativ a formelor de sustragere ("furtul, insuirea,
delapidarea sau alt sustragere") i in conformitate cu care orice trecere ilegal a bunurilor (chiar
i a celor gsite) in folosul fptuitorului era recunoscut ca sustragere".
Dup acest excurs istoric, s trecem la examinarea punctelor de vedere ale autorilor care au
manifestat reticen fa de aplicarea termenului "luare" la desemnarea absolut a aciunii
prejudiciabile din cadrul sustragerii. De exemplu,G.A. Krigher invoc dou considerente care, in
7

opinia lui, denot inadmisibilitatea unei atare abordri: primo - "in practica judiciar, acest
termen este intotdeauna legat de caracterizarea numai a acelor forme de sustragere care presupun
deplasarea bunurilor din posesia strin (de exemplu, furtul, jaful)"7; secundo -"termenul "luare"
nu oglindete acea imprejurare important, potrivit creia in cazul sustragerii bunurile s fie nu
propriu-zis luate, ci s intre in posesia de fapt ilegal a unei anumite persoane, care obine in
rezultat posibilitatea de a dispune de acele bunuri ca de ale ei proprii". Un alt autor - S. A.
Tararuhin - prezint un alt argument. El menioneaz c acest termen este inaplicabil in raport cu
fapta de delapidare, intrucat, in aceste cazuri, "bunurile se afl in posesia legal a fptuitorului i,
prin urmare, aici nu poate fi vorba despre luare".ns, paradoxal referindu-se in continuare la
fapta de insuire, S.A. Tararuhin menioneaz c "sustragerea se exprim in fapta activ a celui
care insuete bunurile, din moment ce pan "a le reine", "a nu le restitui" infractorul le ia
(sublinierea ne aparine - n.a.), ridicandu-le din sfera patrimonial a altuia"10. n aceeai ordine
de idei, G.A. Krigher opineaz c, pe lang nerestituirea bunurilor la scaden, pentru delapidare
mai este specific c fptuitorul intr in posesia ilegal a acestor bunuri". Totui, aceast
constatare a autorului citat nu-1 impiedic s afirme c, in cazul comiterii sustragerii in forma de
delapidare, aciunile fptuitorului "nu sunt legate de luarea bunurilor din posesie strin. in
aceast situaie, fptuitorul mai intai posed bunurile in mod legal, dup care, luand rezoluia de
a le reine, incepe s le posede ilegal. Momentul de schimbare a caracterului posesiei reprezint
esenialmente nu altceva decat intrarea infracional in posesia bunurilor care anterior s-au aflat
in posesia legal a fptuitorului", in acest fel, spre deosebire de S. A. Tararuhin care a
recunoscut, de facto, ca i in cazul delapidrii trebuie s aib loc luarea bunurilor, G. A. Krigher
nu a explicat in ce mod posesia legal se transform in posesie ilegal.Este clar ins ca o simpl
"luare a rezoluiei" de ctre fptuitor, care nu este exprimat in careva aciune, nu este suficient
pentru a schimba caracterul social al posesiei. G. A. Krigher a recunoscut totui c, in toate
cazurile de sustragere,fptuitorul "intr infracional in posesia bunurilor, adic, extrgand aceste
bunuri din fondurile altuia, devine stpanul de facto al lor...".
Dar, n legtur cu aceasta,necesit a fi constatat faptul c termenul "extragere" nu este decat un
sinonim al termenului "luare".
n linii generale, principala obiecie a criticilor utilizrii absolute a termenului"luare" la
desemnarea aciunii din cadrul sustragerii se reduce la urmtoarele:"Dac nu ar exista rezerva
despre posibilitatea trecerii fr luare, unicul termen rmas "luare" ar trebui interpretat extensiv
in raport cu asemenea form de sustragere ca delapidarea".
Referindu-ne la esena noiunii de luare, trebuie de spus c pentru a inclca starea de
apartenen a anumitor bunuri ale posesorului, acesta trebuie lipsit de posibilitatea social de a-i
exercita puterea asupra acestor bunuri. Acest lucru se intampl atunci cand bunurile sunt
desprite fizic de ctre fptuitor de cealalt mas patrimonial. in cazul sustragerilor, ca metod
de realizare a unei astfel de departajri poate evolua luarea. Dar oare, in cazul delapidrii,
fptuitorul nu opereaz prin intermediul lurii?
Raportandu-ne la formele concrete de deplasare ilicit a bunurilor de la posesor la fptuitor,
observm c, in unele cazuri, ea se realizeaz pe calea uzurprii fizice rudimentare a bunurilor
8

altuia. ins astfel de cazuri nu epuizeaz intreaga natur a sustragerii. De aceea, nu putem agrea
viziunea lui S. V. Sklearov care menioneaz c luarea reprezint numai "deplasarea bunurilor in
spaiu".
Astzi, nu mai putem opera exclusiv cu un astfel de criteriu spaial. in context, nu putem s nu
amintim de aseriunea din cadrul doctrinei penale romne, potrivit creia luarea "se svarete fie
cu micarea i ridicarea bunului din locul unde se afl, fie cu lsarea bunului in acelai loc, dar,
in orice caz, cu incetarea dispoziiunii posesorului de pan atunci asupra bunului i stabilirea
dispoziiunii asupra acestuia".
n aceast incetare i stabilire, sau in aceast scoatere a bunului de sub stpanirea
proprietarului, posesorului sau a detentorului i in trecerea lui sub stpanirea fptuitorului i
const aciunea lurii. n acest sens, in literatura de specialitate se observ pe bun dreptate:
aciunea sustragerii const din dou acte cu rezultate ce se imbin: incetarea sau scoaterea din
stpanirea precedent este actul extinctiv, iar trecerea in noua stpanire este actul achizitiv sau,
mai scurt, const din deposedare i imposedare. Deposedrii ii urmeaz imposedarea.
Aceste idei conduc la teza c prin luare trebuie ineleas nu doar ridicarea bunurilor din locul
aflrii lor i deplasarea acestora, nici doar extragerea fizic i scoaterea bunurilor din stpanirea
altuia, ci i departajarea juridic a bunurilor care de facto se aflau deja in stpanirea fptuitorului
in temeiuri legale.De exemplu, in cazul delapidrii averii strine (art. 191 din CP al RM), aceast
tez poate fi ilustrat prin cazul cand administratorul patrimoniului unei uniti trece in mod ilicit
la pierderi careva bunuri aflate in administrarea lui. in cazul dat,poziia in spaiu a bunurilor se
pstreaz, dar se schimb ati- tudinea fptuitorului fa de aceste bunuri, care transform posesia
confirmat legalmente intr-o stpanire ilegal. Dei bunurile respective continu s se afle in
acelai loc, ele nu mai exist pentru proprietar, fiind trecute prin act la pierderi, ca i cum
distruse din cauza inutilitii lor. in acest context, aciunea de trecere (sau,altfel spus, actul de
imposedare), vzut de unii autori ca aciune absolut in cazul delapidrii, se infieaz in
realitate ca parte integrant a aciunii de luare. Mai mult, actele de deposedare i imposedare
urmeaz unul dup altul intr-un mod care face practic imposibil disocierea lor.
Din acest punct de vedere, dispare i temeiul de a considera c termenul "luare" trebuie
interpretat extensiv in raport cu o asemenea form de sustragere ca delapidarea. De asemenea,
dispare necesitatea de a utiliza, in definiia noiunii de sustragere, termenul "trecere". De vreme
ce este imposibil a trece bunurile in sfera de stpanire a fptuitorului, fr a le scoate din sfera de
stpanire a altuia, este suficient prezena termenului "luare".
Necesitatea specificrii ilegalitii aciunii de luare, ca semn constitutiv al noiunii de
sustragere, rezult din svarirea sustragerii pe calea violrii iminente a prevederilor legislative
ce reglementeaz regimul posesiei asupra bunurilor, i,implicit, din svarirea sustragerii numai
in formele cerute de normele incriminatoare din cadrul Capitolului VI al Prii speciale a Codului
penal (criteriul obiectiv al ilegalitii). De asemenea, necesitatea specificrii ilegalitii aciunii
de luare, ca semn constitutiv al noiunii de sustragere, rezult din lipsa la fptuitor a oricror
drepturi asupra bunurilor luate (criteriul subiectiv al ilegalitii).De aici se desprinde c luarea
bunurilor, asupra crora fptuitorul are un drept, nu este o sustragere, chiar dac aceast luare a
9

fost realizat in una din formele cerute la art. 186-188, 190-192 din CP al RM. in prezena unor
condiii necesare, asemenea aciune poate fi calificat ca samavolnicie.

n calitate de alt semn constitutiv al noiunii de sustragere, examinat in contextul laturii

obiective a sustragerii, trebuie consemnat gratuitatea lurii bunurilor de ctre fptuitor. Luarea
ilegal, dar echivalent (integral compensat) a bunurilor altuia nu constituie sustragere,
deoarece in acest caz posesorului nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu patrimonial.Gratuitatea
lurii are loc in cazurile in care aceast luare se realizeaz fr o despgubire in bani pe msur a
costului bunului luat sau fr o acordare a echivalentului sub form de munc sau bunuri de
aceeai valoare, fie cu despgubire simbolic ori neadecvat a costului bunului luat. De exemplu,
primirea mijloacelor bneti pentru munca efectiv prestat, dei in baza unor documente
falsificate sau incorect perfectate, nu constituie o sustragere. Aceasta deoarece luarea ilegal nu
este legat, in acest caz, de cauzarea unui prejudiciu patrimonial,dac fptuitorul il compenseaz
printr-un echivalent sub form de munc .Totodat, dac remunerarea muncii se face nu numai
cu luarea in calcul a cantitii i calitii muncii prestate, dar mai include i diverse sporuri de
retribuie(pentru anii servii, pentru munca in localitile indeprtate, pentru gradul tiinific
etc), atunci primirea ilegal intenionat a unor asemenea sporuri de ctre persoanele care nu au
dreptul s beneficieze de ele se calific nu doar conform art.361 din CP al RM, dar i ca
sustragere (sub form de escrocherie). ins, in acest caz, mrimea sustragerii o va forma nu
intreaga sum a banilor primii, ci numai acea parte a ei care constituie sporul procentual de
retribuie sau diferena dintre salariul obinuit i cel majorat.
Luarea ilegal va fi considerat gratuit i atunci cand compensarea costului bunurilor luate a
avut loc deja dup svarirea sustragerii, dup consumarea acesteia ca urmare a cinei sincere.
in conformitate cu lit. g) a art. 76 din CP al RM, aceast circumstan poate atenua rspunderea
penal pentru sustragere, dar nicidecum s-1 absolveasc pe fptuitor de ea.Despre lipsa
gratuitii lurii, ca absen a semnului constitutiv al noiunii de sustragere, se poate vorbi in
situaia acordrii compensrii corespunztoare pan la consumarea sustragerii, nu ins ulterior
acesteia.
Ca parial, compensarea costului bunurilor luate trebuie considerat in funcie
de mrimea prii in raport cu intregul, ca: 1) lipsa sustragerii infracionale(operand prevederea
de la alin. (2) al art. 14 din CP al RM); 2) sustragere in proporii mici din avutul proprietarului
(art. 51 din Codul cu privire la contraveniile administrative); 3) sustragere prevzut la alin. (1)
al art. 186-188, 190 sau la art. 192 din CP al RM; 4) sustragere svarit cu cauzarea de daune in
proporii considerabile (lit. d) din alin. (2) al art. 186; lit. f) din alin. (2) al art. 187; lit. f) din alin.
(2) al art. 188; lit. c) din alin. (2) al art.190; lit. c) din alin. (2) al art.191 din CP al RM); 4)
sustragere in proporii mari (alin. (1) al art. 195 din CP al RM); 5) sustragere in proporii
deosebit de mari (alin. (2) al art. 195 din CP al RM).
10

Pentru a alege corect una din aceste soluii, este necesar analiza tuturor circumstanelor
concrete ale cazului, cu luarea in seam, cand o cere situaia, a opiniei victimei.Infraciunile
svarite prin sustragere (cu excepia talhriei i a pungiei) sunt infraciuni materiale. Aadar,
la calificarea infraciunilor date este imperioas determinarea urmrilor prejudiciabile pe care le
provoac luarea ilegal i gratuit a bunurilor mobile din posesia altuia. in cazul fiecrei
infraciuni svarite prin sustragere (cu excepiile sus-menionate), asupra obiectului material se
produc schimbri privind bunul care formeaz acest obiect, schimbri in poziia de fapt a acestui
bun, legate de trecerea lui din sfera patrimonial a victimei in sfera patrimonial a fptuitorului.
Expresia juridic, pe planul dreptului civil, a acestor schimbri materiale (gol patrimonial) este
prejudiciul patrimonial cauzat victimei. Dar de ce numai prejudiciul patrimonial, nu i cel moral?
Rspunzand la aceast intrebare, menionm, in primul rand, c, intotdeauna, rspunderea penal
pentru infraciunile contra patrimoniului, in general, i pentru infraciunile svarite prin
sustragere, in special, era i este condiionat de mrimea prejudiciului cauzat. Anume aceast
concepie se desprinde din interpretarea prevederilor art. 126 din CP al RM. De altfel,
experimentul euat de promovare a tezei coninute in redacia iniial a alin. (2) al art. 126 din
CP al RM nu vine decat in sprijinul acestei concepii. Iar sensul acestei concepii este urmtorul:
contiina fptuitorului trebuie s cuprind in vizorul su toate semnele laturii obiective a
infraciunii; nu-i poi imputa unei persoane ceva care nu era cuprins de contiina ei la momentul
svaririi infraciunii. Or, determinarea mrimii prejudiciului moral, precum i probarea acestuia,
intotdeauna a fost dificil, fapt la care se face referin i in doctrina juridico-civil.
n al doilea rand, aa cum rezult din prevederile art. 1398 i art. 1422 ale Codului civil,
reparaia prejudiciului moral este posibil numai in cazurile prevzute de legislaie (de exemplu,
in cazul inclcrii drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi in ipoteza atingerii aduse vieii,
sntii, libertii, inviolabilitii sexuale i libertii sexuale sau a altor valori sociale care
privesc persoana). Evident, oricare infraciune, implicand o inclcare a drepturilor victimei,
pricinuiete acesteia cel puin suferine de ordin moral, dac victima este capabil s
contientizeze c i-au fost inclcate anumite drepturi. ins, la fel de adevrat este c nu orice
infraciune genereaz dreptul victimei la reparaia prejudiciuluitaoral cauzat prin respectiva
infraciune. in aceast ordine de idei, sprijinim punctul de vedere exprimat in doctrina juridicocivil, potrivit cruia "infraciunile care aduc atingere unor valori sociale ce in de patrimoniu (de
exemplu, furtul, escrocheria etc), dei in majoritatea cazurilor cauzeaz victimei suferine
morale, nu atrag apariia la aceasta a dreptului subiectiv de reparaie a prejudiciului moral; prin
corelaie, la fptuitor nu apare obligaia de a repara prejudiciul moral cauzat.
Logic, rezult c prejudiciul moral nu poate fi o component a prejudiciului provocat de
infraciunile contra patrimoniului, in general, i a infraciunilor svarite prin sustragere, in
special. Excepie constituie cazurile cand, in mod adiacent, se aduce atingere relaiilor sociale cu
privire la libertatea psihic, integritatea corporal, sntatea persoanei (lit. e) din alin. (2) al art.
187, art. 188 din CP al RM). in toate celelalte cazuri, luarea in calcul a prejudiciului moral la
calificarea infraciunii ar echivala cu inclcarea flagrant a principiului legalitii.
11

n literatura de specialitate este rspandit poziia potrivit creia mrimea prejudiciului

patrimonial, cauzat de infraciunile svarite prin sustragere, corespunde valorii bunurilor
sustrase de ctre fptuitor, adic se exprim in prejudiciul patrimonial efectiv, nu i in venitul
ratat. Aceast poziie este corect, deoarece crearea, prin infraciunile svarite prin sustragere, a
obstaco- lelor in calea realizrii de ctre posesorul bunului a facultilor economice de
posesie, folosin i dispunere de acel bun exprim esena prejudiciului cauzat prin respectivele
infraciuni. Numai prejudiciul patrimonial efectiv (care se prezint sub forma valorii, exprimate
in bani, a bunului sustras) corespunde acestor cerine.
Pagubele sub forma venitului ratat nu au relevan la calificarea sustragerii, intrucat acesta
constituie nite beneficii prezumate, care nu se afl la momentul svaririi sustragerii in posesia
real a victimei i, din aceast cauz, ele nu pot fi luate din posesia victimei. in adevr, este de
neconceput s iei ceva care, deocamdat, nu exist in natur.
n afar de aceasta, trebuie de menionat c gravitatea i caracterul infraciunilor svarite prin
sustragere ii gsesc realizarea sub forma de ieire din posesia victimei a unei mase determinate
de bunuri ce-i aparin; valoarea economic a acestei mase de bunuri este condiionat de costul
lor, exprimat in bani, la momentul comiterii infraciunii. Iat de ce clarificarea cu privire la
caracterul efectiv (real) al prejudiciului patrimonial, cauzat de infraciunile svarite prin
sustragere, este important nu numai pentru elucidarea esenei obiectului material al acestor
infraciuni, dar i pentru intregirea imaginii noiunii de sustragere in ansamblu.
n concluzie, specificm c semnul "care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv altuia" face
parte in mod intemeiat din randul semnelor constitutive ale noiunii de sustragere; la calificarea
infraciunilor svarite prin sustragere trebuie s se in seama numai de prejudiciul patrimonial
efectiv, care este de esena acestor infraciuni i care se datoreaz mecanismului de atingere
adus relaiilor sociale cu privire la posesia exercitat asupra bunurilor mobile.
Imputarea prejudiciului patrimonial efectiv cauzat prin sustragere presupune stabilirea legturii
de cauzalitate dintre luarea ilegal i gratuit a bunurilor mobile din posesia altuia, pe de o parte,
i prejudiciul sus-amintit, pe de alt parte. Cu alte cuvinte, pentru a imputa cuiva svarirea
sustragerii, este necesar a stabili c golul patrimonial, creat in sfera patrimonial a victimei, i,
implicit, sporirea atestat in cadrul sferei patrimoniale a fptuitorului reprezint efectul tocmai al
lurii ilegale i gratuite a bunurilor mobile din posesia victimei.
Nu putem finaliza analiza laturii obiective a sustragerii fr a examina problema privind
momentul de consumare a acestei fapte. Infraciunile svarite prin sustragere (cu excepia
talhriei i a pungiei) se consider consumate din momentul in care bunurile au fost luate din
pose- sia altuia, iar fptuitorul are posibilitatea real de a se folosi sau a dispune de acele bunuri
la dorina lui. Dac fptuitorul nu a obinut posibilitatea real de a se folosi de bunurile luate sau
de a dispune de ele la propria dorin, adic nu a dus infraciunea pan la capt din cauze
independente de voina lui, cele comise urmeaz a fi calificate ca tentativ de sustragere (art. 27
i art. 186,187, 190 sau art.191 din CP al RM).
Criteriul, in baza cruia a fost determinat momentul de consumare a sustragerii, se intemeiaz,
aadar, nu pe deposedare (scoaterea bunului din sfera patrimonial a victimei), ci pe imposedare
12

(trecerea acelui bun in sfera patrimonial a fptuitorului). Dac deposedarea nu a fost urmat de
cel de-al doilea act -imposedarea, nu putem vorbi despre sustragere consumat.
Posibilitatea real de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria dorin a
fptuitorului nu presupune, necesarmente, ca acesta s inceap s se foloseasc efectiv sau s
dispun de acele bunuri. Dac ne amintim c dreptul de proprietate presupune existena a trei
atribute:
- posesia, folosina i dispoziia atunci, pentru a considera c sustragerea este consumat, doar
primul atribut posesia - trebuie s existe la modul obiectiv, in realitate, celelalte dou - folosina
i dispoziia - existand doar subiectiv, in sfera psihic a fptuitorului.
Aadar, prin "posibilitatea real de a folosi sau a dispune de bunurile luate la propria dorin" se
inelege situaia cand aceste bunuri se afl in posesia fptuitorului i el singur hotrte cum s
procedeze cu ele mai departe - s le consume, s le vand, s le transmit altor persoane etc.
Altfel spus, are loc o imbinare a dou criterii: a criteriului obiectiv (bunurile se afl in posesia
fptuitorului) i a criteriului subiectiv (fptuitorul se consider proprietar al bunurilor luate).
O examinare aparte reclam problema privind momentul consumrii sustragerii svarite de pe
teritoriul unui obiectiv pzit. De regul, in astfel de cazuri, sustragerea se consider consumat
din momentul scoaterii bunurilor in afara teritoriului pzit. in acelai timp, reinerea fptuitorului
avand asupra lui, la ieirea din obiectivul pzit, bunurile respective formeaz tentativa de
sustragere.
Lucrtorul investit cu paza unui obiectiv, care a contribuit intenionat la svarirea sustragerii
de ctre o alt persoan (de exemplu, a inlturat obstacolele din calea svaririi sustragerii),
trebuie tras la rspundere pentru complicitate la sustragere.
n acord cu prevederile art. 56 din CP al RM, persoana care a ascuns bunurile pe teritoriul
obiectivului pzit, avand scopul scoaterii lor ulterioare in afara acestui teritoriu, in cazul
retrocedrii din propria voin a bunurilor date, poate fi liberat de rspunderea penal in
legtur cu renunarea de bunvoie la svarirea infraciunii.
Pan cand bunurile nu au fost scoase de pe teritoriul obiectivului pzit, sustragerea nu poate fi
considerat consumat, chiar dac aceste bunuri au fost separate de restul i au fost pregtite
pentru scoaterea lor ulterioar sau dac a avut loc inelegerea prealabil cu lucrtorul investit cu
paza obiectivului respectiv. De asemenea, sustragerea nu poate fi considerat consumat in cazul
in care a fost scoas numai o parte din bunuri, existand intenia fptuitorului de a sustrage toate
bunurile selectate.
Aruncarea bunurilor, peste gard, unui alt participant la infraciune, care a fost de indat reinut,
de asemenea trebuie calificat ca sustragere neconsumat (in form de tentativ), deoarece
fptuitorii nu obinuse inc posibilitatea real de a se folosi sau a dispune de acele bunuri la
dorina lor.
La fel, o examinare aparte necesit problema privind momentul de consumare a sustragerii
titlurilor de valoare, dat fiind c exist cateva tipuri de astfel de titluri. Astfel, sustragerea
titlurilor de valoare la purttor i a titlurilor de valoare la ordin, girate in alb, trebuie considerat
consumat din momentul lurii lor fizice i, implicit, trecerii lor in folosul fptuitorului.
13

Sustragerea titlurilor de valoare nominative i a titlurilor de valoare la ordin, girate la ordin,

trebuie considerat consumat din momentul inregistrrii transferului de drepturi asupra acestor
titluri de valoare in sistemul de inere a registrului deintorilor titlurilor de valoare sau din
momentul in care fptuitorul a obinut posibilitatea real de a exercita drepturile ce rezult din
acele titluri de valoare.
Luarea fizic a titlurilor de valoare nominative sau la ordin, girate la ordin, care nu este urmat
de o luare juridic a acestor titluri, trebuie calificat ca tentativ de sustragere.

1.3.Latura subiectiv
Latura subiectiv a infraciunilor svarite prin sustragere se exprim, in primul rand, in
vinovie sub form de intenie direct. De asemenea, este obligatorie prezena scopului special a scopului de cupiditate (profit). in definiia noiunii de sustragere, pe care am formulat-o supra,
nu am concretizat nici forma de vinovie - intenia - nici tipul inteniei - intenia direct. Aceasta
deoarece concluzia cu privire la ele poate fi fcut in urma examinrii profilului faptei
prejudiciabile din cadrul sustragerii (a lua ceva, manifestand impruden, este practic imposibil),
precum i prin specificarea scopului special de cupiditate - care circumstaniaz prezena
inteniei directe.
Totui, este necesar a meniona c, in literatura de specialitate, exist i viziunea potrivit creia
sustragerea poate fi comis cu intenie direct sau indirect. Considerm incorect aceast
viziune.
Argumentele sunt urmtoarele: prevzand cauzarea, prin aciunea sa, a prejudiciului
patrimonial efectiv dauna victimei, fptuitorul dorete s intre in posesia bunurilor victimei,
incluzandu-le in sfera sa patrimonial. Orientarea inteniei fptuitorului este focalizat pe luarea
bunurilor din posesia altuia. Tocmai aceasta ii dirijeaz dorina de luare. O asemenea orientare a
inteniei deosebete sustragerea de alte fapte, in cazul crora fptuitorul, obinand ilegal i gratuit
anumite bunuri, nu dorete, ci doar admite in mod contient obinerea lor.
Lipsirea victimei de bunurile ce-i aparin, in prezena inteniei indirecte, survine ca un rezultat
colateral. Or, fptuitorul dorete s realizeze alte scopuri (de exemplu, s-i justifice absena
nemotivat de la lucru). in aceast ipotez, primirea banilor, ca urmare a prezentrii certificatului
medical pentru justificarea absenei nemotivate, nu era cuprins de dorina fptuitorului; aceasta
s-a produs ca un rezultat colateral.
n doctrina penal se afirm c, alturi de intenia direct, poate exista, excepional, i o
intenie indirect, atunci cand bunul sustras ar conine in el un alt bun, a crui eventual prezen
fptuitorul a putut s-o prevad i a acceptat rezultatul eventual al aciunii sale (de exemplu, a luat
un palton in care se aflau valori). Nu putem sprijini un astfel de punct de vedere. Or, este
cunoscut c printer tipurile nenormative de intenie se numr i intenia iniial, i intenia
supravenit.
Intenia iniial exist atunci cand fptuitorul a prevzut rezultatul faptei sale pan a incepe
executarea acesteia; intenia supravenit apare in situaia in care, in timpul executrii unei fapte
infracionale, fptuitorul prevede un alt rezultat decat cel iniial - datorit condiiilor in care a
14

comis fapta - i se decide s-1 produc i pe acesta.

Prin prisma exemplului evocat mai sus, chiar dac intenia iniial se poate exprima i in
intenie indirect - odat ce fptuitorul dobandete certitudinea c pe lang palton nu mai sunt i
alte bunuri sau c pe lang acesta sunt i alte bunuri, pe care le ia - aceast intenie iniial se
transform intr-o intenie supravenit. Or, la calificare, are importan tocmai intenia
supravenit. Aceasta se formeaz pan la consumarea sustragerii, de aceea nu poate s nu fie
luat in consideraie la calificare.
Amintim c, dac exist intenia de a sustrage intregul, format din mai multe bunuri,
sustragerea va fi considerat consumat doar atunci cand pentru fptuitor va exista posibilitatea
real de a se folosi sau a dispune de toate prile acestui intreg, adic de toate bunurile. O astfel
de posibilitate nu poate exista in cazul in care fptuitorul nici nu cunoate dac in bunul pe care
il ia mai sunt sau nu i alte bunuri.
Absena inteniei directe i a scopului de cupiditate exclude calificarea ca sustragere a lurii
ilegale i gratuite a bunurilor mobile din posesia altuia, prin care acestuia i s-a cauzat un
prejudiciu patrimonial efectiv. De vreme ce scopul de cupiditate (profit) este semnul constitutiv,
fr care noiunea de sustragere nu poate fi considerat intregit, este necesar a meniona c nu
poate fi recunoscut ca sustragere luarea ilegal i gratuit a bunurilor mobile din posesia altuia,
luare prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv, svarit in scopul
folosinei temporare a acelor bunuri, fptuitorul intenionand restituirea lor ulterioar. Esena
"folosinei temporare" const in aceea c bunurile sunt luate pe un timp oarecare, i anume - pe o
perioad nesemnificativ sau strict determinat (de exemplu, pe timpul creditrii). in astfel de
cazuri, fptuitorul nu urmrete scopul de cupiditate, deoarece nu dorete s treac bunurile in
stpanirea lui definitiv. in funcie de circumstanele cazului, asemenea fapte pot fi calificate
conform art. 196, 238, 273, 274 etc. din CP al RM.
Aadar, dac inem seama c scopul infraciunii "este anticiparea in contiina persoanei a
rezultatului, spre a crui realizare sunt indreptate aciunile ei, artand ce anume tinde persoana s
ating prin conduita sa , atunci scopul de cupiditate reprezint anticiparea in contiina
fptuitorului a stpanirii sale definitive asupra bunurilor luate, cand el va avea posibilitatea de a
poseda, a folosi i a dispune de aceste bunuri ca i cum ele ar fi ale lui proprii. Bineineles, nu se
are in vedere c el poate deveni proprietar, deoarece este imposibil a dobandi dreptul de
proprietate pe cale infracional. Victima sustragerii nu-i pierde drepturile sale asupra bunurilor
ce i-au fost sustrase.
Potrivit unei opinii exprimate in literatura de specialitate, scopul de cupiditate exist doar in
cazul in care fptuitorul este interesat personal in sustragerea bunurilor. Acest punct de vedere nu
poate fi acceptat, deoarece el ingusteaz neintemeiat coninutul social al scopului de cupiditate.
Este posibil comiterea sustragerii in scopul transmiterii bunurilor unor tere persoane dintr-un
sentiment de gratitudine fa de acestea, in vederea achitrii ctre ele a datoriilor nestinse etc. i
in acest caz, sustragerea este comis in scop de cupiditate (la concret - in scop de inavuire a unor
tere persoane), deoarece, vzandu-se in postura de pretins proprietar, fptuitorul nu face decat s
realizeze atributul de dispoziie care deriv din dreptul de proprietate.
15

n ipoteza dat, chiar dac fptuitorul urmrete scopul de cupiditate, el nu urmrete totui s
obin profitul pentru sine personal. Nu vom putea inelege corect esena scopului de cupiditate
fr a examina problema privind motivul de cupiditate. in general, motivul de cupiditate se
prezint ca unul dintre aspectele interesului material, i anume: ca nzuin de a obine un venit
material pentru fptuitor sau pentru alte persoane (dar, cum se va vedea infra, nu pentru oricare
persoane). Nzuina de a fi scutit de cheltuielile materiale - cellalt aspect al interesului material
- nu reprezint motivul de cupiditate.
Prezena scopului de cupiditate nu presupune prezena obligatorie a motivului de cupiditate.
Explicaia este c motivul de cupiditate const in nzuina fptuitorului de a obine, de pe urma
celor sustrase, venit material pentru sine sau pentru apropiaii si, fie pentru ceilali participani
la infraciune, sau, mai scurt, pentru o persoan care a acordat, direct sau indirect, o asisten
material fptuitorului sau care, in previziunea fptuitorului, ii va acorda o astfel de asisten in
viitor.
Este ins perfect posibil situaia cand fptuitorul ia bunurile de la persoan pentru a le trece in
folosul unor tere persoane, fr a se inavui personal sau fr a spera la o inavuire personal in
viitor (de exemplu, fptuitorul transfer intreaga sum de bani sustras pe contul unei case de
copii, pstrandu-i anonimatul absolut, deci excluzand din start orice fel de "contraprestaie"
pentru "altruismul" su).
n aceste condiii, fapta intrunete toate semnele constitutive ale noiunii de sustragere, ins
fr a fi svarit din motiv de cupiditate. De aceea, motivul de cupiditate nu este imanent pentru
existena faptei de sustragere, deci nu este susceptibil de a fi inscris printre seninele constitutive
ale noiunii de sustragere. n ultim instan, pentru componena generic de sustragere, conteaz
nu cine anume va obine venitul material provenit de pe urma infraciunii -insui fptuitorul
sau alte persoane? Are insemntate faptul c victima este lipsit, contrar voinei sale, de bunurile
ce-i aparin. Susinem, in acest sens, opiniile exprimate in literatura de specialitate privind
caracterul neobligatoriu al motivului de cupiditate in cazul sustragerii.
Astfel, V. N. Litvinov afirm, alturi de ali autori, c motivele participanilor minori la
sustragerea svarit de dou sau mai multe persoane se exprim in "dorina lor de a se impune
in faa altora. Ali autori consider c, in ipoteza sustragerii, motivul de cupiditate nu trebuie s
fie in mod obligatoriu unicul motiv".
Aa cum s-a vzut mai sus, svarind sustragerea, fptuitorul se poate conduce i de alte
motive, inclusiv unele "nobile", cum ar fi nzuina de a-i ajuta dezinteresat pe cei nevoiai. in
concluzie, nu motivul de cupiditate, ci scopul de cupiditate, indispensabil pentru oricare
infraciune svarit prin sustragere, trebuie s fie reflectat in definiia noiunii de sustragere.

1.4 Subiectul
Subiectul sustragerii este persoana fizic responsabil, care la momentul svaririi infraciunii
a implinit varsta rspunderii penale: 14 ani (art. 186-188; alin.(2) i (3) ale art. 190; alin. (2) al
art. 192 din CP al RM) sau 16 ani (in celelalte cazuri).
16

Coborarea limitei de varst a rspunderii penale pentru infraciunile prevzute la art. 186-188,
alin. (2) i (3) ale art. 190, alin. (2) al art. 192 din CP al RM este condiionat nu doar de gradul
sporit al pericolului social al acestor infraciuni, dar i de frecvena lor ridicat printre faptele
penale svarite de minori, determinat de accesibilitatea intelectual i executorie a formelor
respective de sustragere pentru minorii care au atins varsta de 14 ani.
n unele cazuri, infraciunile din subgrupul sustragerilor pot fi svarite numai in prezena
subiectului avand caliti speciale. Astfel, delapidarea averii strine (art. 191 din CP al RM)
poate fi svarit, dup cum am menionat, doar de o persoan creia i s-au incredinat in
administrare bunurile altei persoane, in afar de aceasta, despre prezena subiectului special se
poate vorbi in cazul modalitilor agravate de la lit. d) din alin. (2) al art. 190 i de la lit. d) din
alin. (2) al art. 191 din CP al RM.
ntrucat calitatea de subiect special constituie totui o excepie, i nu c regul, care privete
subiectul sustragerii, considerm oportun examinarea calitii respective in contextul concret al
faptelor de la lit. d) din alin. (2) al art. 190 i art. 191 (inclusiv de la lit. d) din alin. (2)) din CP al
RM.
nainte de a trece la analiza fiecrei infraciuni in parte din grupul celor svarite prin
sustragere, menionm c noiunile "dobandirea ilicit" (art. 190 din CP al RM); "insuirea
ilegal" (art. 191 din CP al RM); "insuire" (art. 196, 273 i 274 din CP al RM) sunt considerate
drept echivalente cu noiunea de sustragere. Toate aceste noiuni exprim in forme diferite
acelai coninut. Totodat, in sensul art. 195 din CP al RM, prin "insuire" se are in vedere
"sustragere i antaj".

Concluzie
n concluzie, este necesar a specifica c, definirea exacta a noiunii de
17

sustragere stabilete limitele care permit disocierea destinct a oricrei

forme sau tip de sustragere de infraciunile adiacente , fiind deci foarte
important la calificarea infraciunii mai ales daca unele semne ale
componenii de sustragere descoperite si stabilite in fapta concret ,
efectiv svrite coincid cu semnele componenei altei infraciuni. Cu
alte cuvinte, caracterizarea compacta a apartenentei la subgrupul
infraciunilor svrite prin sustragere permite in cazul construirii unei
sau altei componene aparinind de acest subgroup, accentuarea ateniei
asupra semnelor ei specific care o disociaz de componenele de
infraciuni asemntoare . Importana practic a definiiei noiunii de
sustragere consist n disocierea in baza ei a sustragerii de faptele
adiacente .

18

19

20