Metode Numerice

Inginerie Electrica an II
2015-2016
Curs 7 - 8
Metode numerice de interpolare si aproximare a funciilor
Aplicaii n ingineria electric
Partea I

Interpolarea funciilor numerice cu aplicatii n

ingineria electric

Prof. dr. ing. mat. Dan D. MICU

Director - Laborator de Cercetare n Metode Numerice
Departamentul de Electrotehnic, Inginerie Electric
E-mail: Dan.Micu@et.utcluj.ro

Exemple de aplicaii practice din ingineria

electric n care intervin metode numerice

de interpolare a funciilor

Aplicaie 1 - Amplasarea tablourilor de distribuie

Amplasarea tablourilor de distribuie a energiei electrice ntr-o
construcie industrial se face n faza proiectrii instalaiei electrice,
pe baza determinrii momentelor minime ale curenilor cerui.

n relaiile de calcul a acestor momente ale curenilor cerui n

instalatie, intr coeficientul numit: de influen. Acest coeficient este
determinat experimental in cateva valori in functie de numarul
receptoarelor!
Dac se cunoate o form analitic de variaie a acestui coeficient,
identificarea punctelor de minim ale momentelor curenilor cerui
devine o problem relativ simpl, fiindc se reduce la evaluarea unei
funcii analitice, datorat coeficientului dependent de numrul de
receptoare
Aplicatia se rezolva prin aproximarea unei curbe de variatie a
coeficientului de influenta cu ajutorul metodelor numerice

Este dat un set de valori experimentale pentru coeficientul de influenta, care cu functii
elementare adoptate dupa modul de variatie grafica a punctelor, se va proceda la
aproximare

Aplicatia 2- Testarea izolatorilor liniilor electrice aeriene

n faza de fabricaie a izolatorilor siliconici de pe liniile electrice aeriene,
testarea rezistenei superficiale a acestora reprezint o problem de
importan considerabil!

Strpungerea izolatorilor

Metoda de testare presupune alimentarea bornelor unui izolator cu o

tensiune ridicat i efectuarea mai multor msurtori de ncercare, pn
la strpungerea izolaiei, conform schemei electrice de principiu.

Montaj de testarea a izolatorilor

n urma efecturii ncercrilor se stabilesc funcii numerice de
dependen ntre valorile rezistenei de izolaie i nivelul tensiunilor
aplicate.
Pentru determinarea rezistenei pentru orice nivel de tensiune, se
apeleaz la interpolarea numeric a funciilor de dependen reieite.

Aplicatia 3 - Stabilirea cantitilor de energie consumate, pe baza

nregistrrilor de putere curba de sarcin zilnic (prelucrarea
curbelor de sarcin prin interpolare)
Se consider un receptor de energie electric pentru care se cunoate
curba de sarcin zilnic referitoare la puterea activ consumat.
Se cere s se determine energia activ zilnic consumat de receptor, pe
baza identificarii/prelucrrii curbei de sarcin prin interpolare/integrare

Aplicatie 4 - Aproximarea numeric a caracteristicii de mers n gol a

unui generator sincron cu polinoame de interpolare i funcii spline
Se consider un generator sincron, pentru care s-a obinut experimental
(prin msurarea tensiunii la bornele generatorului pentru anumite valori,
de regul echidistante, ale curentului de excitaie, n condiii de mers n
gol) caracteristica de mers n gol care reprezint dependena tensiunii la
borne U de curentul de excitaie Ie, n condiii de funcionare n gol
(curent statoric I=0 sau, cu alte cuvinte, sarcin nul la bornele
generatorului).
U 1.25
1
0.75
0.5
0.25
0
0

0.25

0.5

0.75

1.25

1.5 I e

Valorile determinate pe cale experimental constituie cele n +1 puncte

distincte cunoscute ale funciei y = f (x) n intervalul [ a , b ] , unde y
reprezint tensiunea la borne, iar x curentul de excitaie Ie

 ncrcarea inteligent a vehiculelor electrice smart charging,

pentru mentinerea echilibrului n sistemele de distributie a energiei;
Evaluarea dinamic a ncrcrii LEA, datorit fermelor eoliene i
variatiei vitezei vntului; pe masur ce crete viteza vntului, crete i
puterea generat de fermele eoliene, dar se realizeaz i o ventilaie
natural accentuat a liniilor electrice de evacuare a puterii, deci crete
capacitatea de ncrcare a liniilor existente;

Alimentarea ventilatoarelor electrice de la panouri fotovoltaice

aproximarea curbelor de functionare; Aplicatie: ferme avicole;
Evaluarea rezistivitii volumice a materialelor utilizate la
terminalele cablurilor de medie tensiune; Se studiaz posibilitatea
apariiei unor defecte prin descrcri pariale;
Determinarea caracteristicilor de strpungere a gazelor de stingere a
arcului electric din ntreruptoarele de nalta tensiune;

 Discriminarea ntre curenii interni de defect i curentii de

magnetizare ntr-un transformator; Aplicaie: implementare curb
analitic n relee digitale de protecie;
Standardizarea prin aproximare a variaiei spaiale a curenilor de
ntoarcere ai trsnetelor, pe baza unor curbe numerice;
Aproximarea
curbelor
de
magnetizare
corespunztoare
fenomenului de fero-rezonan - poate genera supratensiuni i
supracureni n sistemele energetice;
Aproximarea variaiei spaiale a inductivitii unui motor liniar cu
reluctan variabil; pe baza acestei caracteristici, se studiaz
performanele motorului n diferite condiii de alimentare;
Stabilirea caracteristicii flux curent n proiectarea senzorilor de
cmp magnetic; Aplicaii: detectarea conductelor metalice, detecia
submarinelor, msurtori geofizice;
Aproximarea polinomial sau cu funcii hiperbolice a curbelor de
magnetizare a materialelor magnetice
Variaia cu temperatura a punctului optim de funcionare al pilelor
electrice de combustie;

 LEA de nalt tensiune se modeleaz prin cuadripoli; Atunci cnd lungimea

unei linii este mai mare de 300 km, iar tensiunea de linie mai mare de 220
kV, acestea pot fi asimilate unor linii electrice lungi. n consecin, n
calculul parametrilor cuadripolilor trebuie aplicate anumite funcii de
corecie, pentru luarea n considerare a caracterului uniform distribuit al
acestor parametri;
Aproximarea caracteristicii de mers n gol a hidrogeneratoarelor:
dependena tensiune la borne curent de excitaie; n funcie de aceast
caracteristic i reglajele efectuate, se realizeaz cuplarea la reea / intrarea
n sistemul energetic al generatoarelor

Aproximare polinomial pentru caracteristica

semiconductoare si eroarea introdusa prin aproximare:

unei

diode

uv
iu Is e 1, Is 10 6 A , v 0.027V

S se determine o aproximare polinomial pentru caracteristica de

magnetizare si eroarea introdusa prin aproximare
H
, 0 4107 , Bs 1.7T , 104 0
B 0 H Bs th
Bs

 Determinarea valorilor tensiunii electrice induse n conductele

metalice subterane, datorit influenelor electromagnetice exercitate
de ctre liniile electrice aeriene de nalt tensiune;
Determinarea valorilor magnetostriciunii n miezul magnetic al
motoarelor electrice; magnetostriciunea conduce la vibratii nedorite;
Investigarea fenomenului corona n gazele compozite care formeaz
mediul de izolaie al ntreruptoarelor de nalta i medie tensiune;

Interpretarea rezultatelor pneumografiei (tomografie pulmonar),

aplicat pacienilor din zonele miniere; pune n eviden prezena
prafului feromagnetic;
Studiul descreterii cu temperatura a rezistenei nfurrilor mainilor
electrice utilizate n pompajul fluidelor criogenice; Aplicaii:
transportul gazelor naturale sub form lichid;

Introducere

n aplicaiile din domeniul electrotehnic nu se cunoate expresia

analitic a funciei care trebuie aproximat ci doar valorile ei ntrun anumit numr de puncte (tabelate - obinute din calcule sau
msurtori
experimentale)
urmrindu-se
determinarea
aproximativ a valorilor corespunztoare unor alte puncte diferite de
cele date.
Aproximarea unei funcii exprimat analitic sub forma unor formule
explicite, implicite sau parametrice, sub forma unor serii, sau a unui
algoritm se face cu scopul simplificrii calculelor de evaluare a
mrimii funciei , a derivatelor acesteia sau a integralei definite.

 Evaluarea unei funcii definit sub form numeric (dat tabelar) n

urma unor msurtori experimentale, presupune aproximarea ei
(interpolarea) n intervalele dintre nodurile reelei n orice punct al
domeniului de definiie.
Cea mai simpl metod de interpolare a unei funcii definit sub form
numeric prin coordonatele (xi,yi) ale unor puncte numite noduri,
const n aproximarea funciei cu un polinom pentru a putea fi
prelucrat n continuare (interpolare, derivare, integrare etc) evaluarea
funciei reducndu-se la operaii aritmetice elementare (adunri i
nmuliri).
Se msoar la momente discrete x0, x1...,xn (noduri), valorile unor
funcii f(x) i se pune problema de a gsi valorile sale n alte puncte
diferite de noduri.

Funcia de aproximare este de forma:

f ( x) g ( x; a0 , a1 ,...,an )

- model matematic.

g ( x, a0 ,..., an ) a0 g 0 ( x) a1 g1 ( x) ... an g n ( x)
g ( x; a0 , a1 ,..., an ) a0 a1 x a2 x 2 ... an x n

- interpolare liniar
- interpolare polinomial

g ( x; a0 , a1 ,..., an ) a0 a1e xi a2 e 2 xi ... an e nxi , i 1

- interpolare trigonometric

a0 a1 x ... a n x n
g ( x; a0 ,..., a n , b0 ,..., bm )
b0 b1 x ... bm x m

- interpolare raional

Dac nu exist informaii asupra problemei tehnice care a generat

modelul matematic, atunci cel mai des se utilizeaz pentru interpolare

polinoame!
Avantaje:
valoarea polinoamelor se calculeaz uor;

sumele, diferenele, produsele de polinoame au ca rezultat polinoame;

prin derivare i integrare (care se fac uor), rezult tot polinoame;
teoria interpolrii polinomiale este simpl i bine pus la punct.

Aproximarea prin polinoame a funciilor

Se pornete de la teorema lui Weierstrass:

Fie f o funcie definit i continu pe intervalul a, b, f Ca , b , 0, pn x

polinom de gradul n

x a, b

f x pn x

I. Interpolarea polinomial
n aplicaiile electrotehnice alegerea funciei de aproximare se
bazeaz i pe cunoaterea formei funciei care trebuie aproximat innd
cont de informaiile asupra aplicaiei practice care a generat modelul
matematic.
Problema care se pune este determinarea polinomului pn(x) care
satisface relaia de mai sus.
x 0 , x1,..., x n a, b f x 0 , f x1 ,..., f x n , x i x j , i j

pn x i f x i , i 0, n

Demonstratie pe tabla 1: Unicitatea polinomului de interpolare

Se numete polinom de interpolare asociat tabelului de valori un polinom p de grad

mai mic sau egal cu n, cu coeficieni reali astfel nct:

p(x i ) yi
are loc formula aproximativ:

f (x) p(x) x [a, b]

f (xi ) p(x i ) yi , i [0, n]

unde p(x) este unic pentru un tabel dat iar f i p au aceleai valori n nodurile fixate.
Observaie: Polinomul p(x) permite calculul valorilor sale i n punctele x xi

deci ntre noduri, ceea ce justific denumirea de interpolare.

Problema interpolrii presupune parcurgerea etapelor:

determinarea coeficienilor polinomului de interpolare prin rezolvarea

unui sistem liniar de ecuaii algebrice

evaluarea polinomului de interpolat

Aceast variant de interpolare poate fi aplicat doar pentru valori mici

ale gradului polinomului (n<5) deoarece are dou mari dezavantaje:
Efort de calcul mare pentru determinarea coeficienilor (Cramer)

Erorile soluiei sunt mari deoarece sistemul poate fi ru

condiionat pentru valori mari a gradului polinomului

II. Interpolarea Lagrange

Metoda de interpolare bazat pe polinomul de interpolare Lagrange
elimin dezavantajele metodei clasice de interpolare polinomial, n
schimb timpul necesar evalurii polinomului de interpolare crete de
la ordinul liniar O(n) la cel ptratic O(n2).
Fie o funcie f(x) definit pe [a,b], ale crei valori yi sunt cunoscute numai n nodurile

xi , yi f ( xi ) i [0, n] - interpolare liniar

x i - noduri de interpolare

Polinomul de interpolare Lagrange

Tabel de valori - din msurtori experimentale

Se construiete polinomul de interpolare Lagrange de grad cel mult n:

Demonstratie pe tabla 2: Forma polinomului elementar li

not
n

Ln ( x ) f xi li ( x ) yi li ( x )
i 0

i 0

( x x0 )...( x xi 1 )( x xi 1 )...( x xn )
Ln ( x )
yi
( xi x0 )...( xi xi 1 )( xi xi 1 )...( xi xn )
i 0
n

Ln xk

y i li x k y k f x k
i 0

Deci Ln(x) este polinomul Lagrange de interpolare asociat tabelului de valori

Functia f i polinomul Ln au aceleai valori n nodurile fixate!!!

Demonstratie pe tabla 3- Exemplificarea unei interpolari Lagrange de gradul I

x 0 , x1 f x 0 , f x1

Dac n=1 atunci se cunoate funcia n dou noduri

L1 x f x0

f x1 f x0
x x0
x1 x0

Interpolarea Lagrange de ordinul I

L1(x) este polinomul Lagrange unic care trece prin punctele (x0,y0) i
(x1,y1) i aproximeaz funcia f(x) pe intervalul [x0, x1].
Generalizare: polinom de grad cel mult n care trece prin n+1 puncte
n care funcia se cunoate!
Demonstratie pe tabla 4: AplicatieMasuratori: rezistenta statica/dinamica

Exemplu:

f (x) ex

1 1

1
,

, 0, ,1 - noduri

2 2

Se interpoleaz pe intervalul [-1,1] funcia dat prin polinomul Lagrange Ln(x):

1
1

x 1 x 0 x 1 x 1
x x 0 x x 1
1

2
2
2

L n x
e 1
e 2
1
1

1 1
1 1 1
1 1 0 1 1 1
1 0 1
2
2

2 2
2 2 2
x 1 x 1 x 1 x 1
x 1 x 1 x 0 x 1 1
2
2
2

e0
e2
1 1 1 1
1
0 1 0 1 0 1 0 1
1 0 1
2
2

2 2 2 2
2

x 1 x 1 x 0 x 1

2
2 1

e
1
1
1 1 1 1 0 1
2
2

L n x 1.0 0.99 x 0.49 x 2 0.17 x 3 0.04 x 4

f ( 0.2) 1.221
Ln ( 0.2) 1.219

Exemplu: f (x ) 1

x0 2, x1 2.5, x2 4

Se interpoleaz pe intervalul [1,5] funcia dat prin polinomul Lagrange de ordinul II:

x 2.5 x 4 x 6.5x 10
f x 0 f 2 0.5; f x 1 f 2.5 0.4;
2 2.5 2 4
f x 2 f 4 0.25

x 2 x 4
4x 24x 32
l1 x

2.5 2 2.5 4
3

x 2 x 2.5 x 4.5x 5 Px L x 2 l x f x 0.05x 0.42 x 1.15

i
l 2 x

2
i
i

0
4 2 4 2.5
3
l 0 x

1
O aproximaie pentru f 3 0.333
3
este

f 3 L2 3 0.34

Ln ( 3 ) 0.34
f ( 3 ) 0.333

Demonstratie pe tabla 5 Evaluarea erorii de interpolare Lagrange

Formula de interpolare a lui Lagrange de ordin n:

f ( x) Ln ( x) Rn ( x)

f ( n 1) ()
R n (x)
( x x 0 )(x x1 )...(x x n ) - restul Lagrange de ordin n
(n 1)!
- este un punct din cel mai mic interval care conine nodurile x0, x1,...xn si variabila x.

Demonstratie pe tabla 6 - Aplicatie evaluarea erorii

III. Interpolarea Newton cu diferene divizate

Se consider o funcie real y = f(x) : [ a , b ] . Se cere s se determine o
alt funcie g(x) , avnd o expresie relativ simpl, care s aproximeze ct mai
bine funcia f(x) n intervalul considerat (pentru x [ a , b ]).
expresia analitic a funciei f(x) este cunoscut, dar de form relativ
complicat, utilizarea ei n calculele practice fiind incomod
expresia analitic a funciei f(x) nu este cunoscut, ea fiind definit
printr-un anumit numr de puncte, determinate experimental (inginerie
electrica/energetica)
Cele n+1 puncte cunoscute fiind definite de perechile de valori date n
.

tabelul rezultat din msurtori experimentale - echidistante

x i 1 x i h ,

( x i, y i ) ,

y i f( xi ) ,

i 0,12
, ,,n

i 0,12
, ,,n 1

x0 = a , xn = b

Se utilizeaz polinomul de interpolare Newton Nn(x), de grad n determinat de

numrul de puncte n care se cunoate valoarea funciei f(x), pentru care
coeficienii ai , rezult din condiia: polinomul de interpolare trece prin

punctele date

( x i, y i )N , (x ) yi y f
(x ) ,
n i
i fi ( x i )

i 0,12
, ,,n

Nn x a 0 a1x x 0 a 2 x x 0 x x1 ... a n x x 0 x x1 ...x x n 1

Demonstratia pe tabla 7 Polinomul Newton cu diferente divizate

N n x f x 0 x x 0 f x 0 , x 1 x x 0 x x 1 f x 0 , x 1 , x 2 ... x x 0 ...x x n 1 f x 0 ,..., x n

R1 x
1 x f x R 0 x f x
N

N2 x

R n x x x 0 ...x x n f x, x 0 , x1,..., x n

Eroarea restul n metoda de interpolare Newton

Se noteaz:
Diferenele divizate de ordinul 0 pe un nod

f x 0 f x 0

Diferenele divizate de ordinul 1 pe dou noduri:

f x 0 , x1

f x1 f x 0
f x 0
f x1

x1 x 0
x1 x 0 x 0 x1

Diferenele divizate de ordinul 2 pe trei noduri:

f x 0 , x1 , x 2

f x1 , x 2 f x 0 , x1
x2 x0

f x 2
f x1
f x 0
f x 0 , x1 , x 2

x 2 x 0 x 2 x1 x1 x 0 x1 x 2 x 0 x1 x 0 x 2
Diferenele divizate de ordinul n pe n+1 noduri:

f x 0 , x1 ,..., x n
i 0

f x i
x i x 0 x i x1 ...x i x n

Exemplu: Se cunosc valorile funciei n punctele

f 0 5, f 1 1, f 3 25, f 4 55
S se calculeze valoarea funciei n 0.5 utiliznd un polinom de interpolare Newton de gradul I.

N1 x f x 0 x x 0 f x 0 , x1
R1 x x x 0 x x1 f x, x 0 , x1

N1 0.5 5 0.5 0 6 2
R1 0.5 0.5 00.5 1 2 0.5

Exemplu:
S se scrie polinomul de interpolare Newton cu diferene divizate de gradul II pentru funcia

f x sinx i nodurile
1
1
x 0 0, x1 , x 2
6
2

x
2
Nn ( x) : 7 3x
2

Comentarii asupra metodelor numerice de interpolare utilizate

Polinomul de interpolare de tip Lagrange
Polinomul de interpolare Lagrange permite calculul valorilor sale i
n dintre noduri, ceea ce justific denumirea de interpolare;
Eroarea aproximrii este dificil de estimat, necesitnd cunoaterea
valorilor derivatei de ordinul n+1;
Se elimin dezavantajele metodei clasice de interpolare polinomial
adic efort de calcul mare i erori mari ale soluiei;
Funciile de baz li(x) se aleg astfel nct s se anuleze n n puncte;
Timpul necesar evalurii polinomului de interpolare crete de la
ordinul liniar O(n) la cel ptratic O(n2);

Are acuratee a aproximaiei pe ntreg intervalul.

Polinomul de interpolare de tip Newton cu diferene divizate

n cazul n care se adaug un nod de interpolare, fa de cazul

interpolrii Lagrange, interpolarea Newton nu necesit ntreaga
recalculare;
Realizeaz un compromis ntre evaluare i construcia algoritmului
care este stabil din punct de vedere al erorilor numerice;
Permite mrirea gradului polinomului de interpolare prin adugarea
unui nod nou n reeaua de interpolare cu reutilizarea coeficienilor de
la gradul anterior care nu se modific;
Coeficienii polinomului Newton reprezint diferenele divizate ale
funciei de interpolat ceea ce uureaz calculul numeric al derivatelor
polinomului de interpolare;
Timpul de calcul este dependent de eroarea impus avnd valori mari
doar n cazurile n care se dorete o precizie ridicat

Aplicaia 1

1. Se cunoaste un sir de valori ale sarcinii electrice de pe un fir intr-un plan cu sistem de coordonate adoptat, in punc
abscise cunoscute. Care este, in aceasta situatie, functia numerica de distributie de sarcina electrica pe fir in planul
considerat?
Datele problemei:

-- coeficient de multiplicare pentru afisare grafica optima

m : 10

1

1.2
2
2.5

3.4
mm
x :
6
7.6

8
9

10
-- lungimea firului:

0.5

0.6
0.8
1.4

2.4 6
Q( x) :
10 m Coulomb
3.5
5.7

6
8

20
L : 15 mm

In aceasta problema se urmareste exprimarea functiei numerice dupa care variaza sarcina unui corp bidime
cand sunt determinate, posibil experimental, valori ale sarcinii in puncte diferite de pe corp (fir). Astfel, se aju
densitatea lineica de sarcina pentru corpul considerat, pe baza careia se pot calcula intensitatea campului el
potentialul electric in orice punct din plan.

. Modelul matematic la care se reduce problema:

Q( x)

Functie( x)

L( x) dx

dQ

L( x)

Functie1( x)

In vederea calcularii functiei de repartitie se apeleaza la metoda numerica

de interpolare Lagrange (interpolare polinomiala).
-- metoda consta in gasirea unui polinom, cu coeficienti reali, a carui valori
in abscisele cunoscute sa fie egale cu valorile sarcinii in acele puncte,
iar pe intervalul de lungime a firului functia de repartitie sa fie egala
cu polinomul respectiv;
-- intervalul considerat este lungimea firului cu sistemul de coordonate fixat
la inceputul acestuia;
-- polinomul este unic pentru setul de valori prescris;

L : 0 15

-- intervalul ales:

mm

n : 10

-- numarul de valori stabilite:

i : 0 n 1

j : 0 n 1

-- valorile absciselor dispuse orizontal (se apeleaza din meniul Vector and
Matrix Palette, obiect Matrix Transpose, ori Ctrl+1):
T

x
0

1 1.2

2 2.5 3.4

6 7.6

10

y ( x) : Q( x)

-- valorile ordonatelor (sarcinii):

y ( x)

0 0.5 0.6 0.8 1.4 2.4 3.5 5.7

7
6

8
8

9
20

-- coeficienti de calcul cu instructiune a de conditionare 'if' (daca i=j, valoarea

coeficientului este 1):
coef :
i

if(i

i j

j) 1 x x

-- functie intermediara necesara rularii metodei (polinom de ordinul n-1,

obtinut prin inmultire):
intermediar( z) :

z xj
j

z este variabila functiilor intermediare si finala,

de interpolare;

-- formula definita a polinomului initial Lagrange:

intermediar( z)

l( i z) : if z x 1

i
z

coef
i i

-- polinomul de interpolare, numit Lagrange:

L( z) :

l(i z)y(x)i
i

-- forma functiei de interpolare pentru lungimea corpului incarcat cu sarcina:

z : 0 0.1 10
20
L( z )
y ( x)

10

10

zx

D.

Determinarea functiei de interpolare si reprezentarea ei grafica este pos

si prin utilizarea unor functii predefinite in Mathcad, care metode au la ba
algoritmi interni precum cel prezentat anterior. In continuare, se exemplifi
o functie predefinita de interpolare din butonul 'Insert Function', linterp(x,y
B( z) : linterp( x y ( x) z)

z : 0 0.001 10

20

B( z )
y ( x)

10

10

zx

Observatie: Acuratetea de reprezentare este evidenta, in cazul graficelor

de mai sus.
Astfel, cand se cere o aproximatie cat mai apropiata de adevar metoda
numerica expusa se dovedeste mai avantajoasa, atat pentru figurarea variatie
cat si pentru calculul in puncte aflate in domeniul celor cunoscute.

-- in vederea exemplificarii ultimului argument se stabileste un set de valori

de pe lungimea corpului pentru care se calculeaza valorile sarcinii:

1.5

3

X :
7
9.5

k : 0 3

LX

B X

0.591

0.675

2.051

1.956

5.044

4.875

11.776

14

metoda numerica

functia predefinita

Obtinerea cat mai exacta a functiei de interpolare depinde si de gradul

polinomului de interpolare; daca acesta este inferior si precizia va fi de nivel
scazut; cresterea gradului este insa limitata si superior.

Aplicaia 2

Intre doi electrozi cilindrici coaxiali de lungime egala, perfect conductori, este dispus un m
de conductivitate data. Pentru lungimea cilindrilor si pentru raza cilindrului exterior se dau c
un set de valori in functie de raza cilindrului interior. Se cere determinarea valorii rezistente
dispozitivului coaxial pentru orice valoare a ra zei cilindrului interior pe baza variatiei seturil
de date furnizate.

: 5.7 10

1
m

(conductivitatea materialului)

0.1
0.2

a : 0.35 m
0.65

10.05
9.40

L : 8.98 m
9.96

14.04

2.20
3.42

b : 5.26 m
9.06

13.72

A-B.
Rezistenta electrica a dispozitivului poate fi p rivita ca o suma de rezistente infinitezima
de forma cilindrica cu peretii de grosime dr, un de r este raza unui contur cerc situat intre cei doi
cilindri supraconductori. Astfel, redarea analitica a dependentei de marimile geometrice
a rezistentei totale rezulta prin integrarea rezistentelor infinitezimale considerate a fi in serie:

1
S

dr

1
2 r L

dr

1
2 L

ln

C.
Deoarece parametrii L si b sunt determinati de parametrul a, variatia rezistentei se va
face dupa o functie compusa din combinatia dependentelor celor doi parametrii de raza cilindru
mic, deci va avea o forma analitica necunoscuta. Corespondenta rezistenta electrica - raza cilind
interior se va exprima prin interpolare, pe baza datelor din cele 3 seturi: a, L si b.
L

f ( a)

g ( a)

=>

1
2 f ( a)

ln

g ( a)

--> setul de valori ale rezistentei dupa parametrul geometric a, in conditiile in care s-au ingloba
si ceilalti parametri in formula arata in modul urmator:
i : 0 last ( b )

--> numarul de indici ale valorilor din set

b i
R :
ln
i
ai
2 L
i

1

0.04895

0.04807
--> calculul individual al fiecarei

valori
R 0.04803
0.0421

0.02969

--> i n acest stadi u se apl i ca m etoda l ui Newton cu di ferente di vi zate de i nterpol are a functi ei data
i n puncte.
--> al gori tm ul de scri ere a m etodei face apel l a pal eta de program are di n M athcad, se prezi nta
m ai j os si este expl i cat pentru fi ecare l i ni e:
--> se i ncarca i ntr-un vector i ntern si rul
Matrice_dif_div : X a
val ori l or l ui a;
YR
--> se i ncarca i n al t vector si rul val ori l or R
--> se stabi l este num arul de l i ni i si col oane
n last ( X)
al e m atri cei cu di ferente di vi zate, n;
for j 0 n
A

j 0

--> pri m a col oana a m atri cei pri m este val ori l e
vectorul ui Y i ncarcat anteri or;

for j 1 n
for k 0 n j
A
A

k j

k 1 j 1

k j

k j 1

for i 1 j
A

n j i j

--> cel orl al te el em ente, de sub di agonal a

pri nci pal a, l i se atri bui e val oarea 0.

--> al gori tm ul returneaza m atri cea

M atri ce_di f_di v com pl etata.

A
A : Matrice_dif_div

8.588

8.433
A 8.426

7.386
5.208

10

10

10

10

10

10

10

10

10

10

--> pri ntr-un cal cul recursi v se ocupa toate

el em entel e superi oare di agonal ei pri nci pal e
cu di ferentel e di vi zate de ordi n 1 pe a doua
col oana, de ordi n 2 pe a 3, s.a.m .d.

--> redenum i rea m atri cei

10

1.546 10

12

4.711 10

10

3.467 10

10

6.222 10
0

10

5.995 10

10

7.6 10

10

4.238 10

2.472 10

10

4.202 10

3.214 10
0

--> functia de interpolare Newton apeleaza elementele matricei, care constituie diferent
divizate, construind astfel aproximarea:
j : 1 last( a)
last( a) 4

N( t) :

j 1

A
t ( a) A

i
0 0

0 j
i0

--> reprezentarea grafica a variatiei rezistentei dupa parametrul a se figureaza mai jos p
domeniul limitat inferior si superior de minimul, respectiv maximul sirului dimensiunii a :
0.05
N( t ) 0.04
R

0.03
0.02

0.2

0.4

0.6
ta

0.8

D.
Varianta oferita de Mathcad pentru identificarea numerica si grafica a variatiei rezistent
electrice in functie de dimensiunea parametrului a, implica apelarea functiei de interpolare
linterp
cu argumente: sirul valorilor lui a, sirul valorilor lui R inmultit
si cu
o variabila notata:
f ( z) : linterp a R z

--> denumirea functiei de interpolare cu variabila notata z;

--> in continuare se reprezinta grafic dependenta rezistentei 'R' de 'a':

R(dim_a) : N(dim_a)
Variatia rezistentei dupa parametrul a R( dim_a) : N( dim_a)

R
0.04

Ra101

a1 : 0.25 m

R a1 8.429 10

a2 : 0.47 m

R a2 8.249 10

10

f ( z)
N( z )
0.03

0.02

0.2

0.4

0.6

0.8

a z
E.
In grafic se compara caracteristica trasata d e functia de interpolare Newton cu diferente
divizate si caracteristica trasata de functia
linterp de interpolare liniara; ultima functie uneste
punctele prin segmente de dreapta, ceea ce reduce precizia de calcul.
Avand exprimata functia de interpolare Newton cu diferente divizate este posibila
calcularea rezistentei electrice pentru orice valoare numerica a dimensiunii 'a'. Se dau cateva
exemple:

Aplicaia 3

1. Se dau urmatoarele rezultate ale unor masuratori, in functie de distanta, ale valorilor tensiunii electrice
valorile polinomului de interpolare Lagrange, de un grad fixat in jurul unui punct z in m+1 puncte, acest pol
aproximand functia. Sa se reprezinte grafic punctele masurate si polinomul de interpolare si sa se calculeze
lui in z=1100 cu un polinom de gradul doi.
1
6

5

x : 9
12

20

d :
i

1

U( x) : 4
13

28

if( i j) 1 xi xj

( z) :

n : 4

zx

i : 0 n

l( i z) : if z

z : 0 10
z
L( z)

L( 10) 6.277

-12.158

-6

-2.262

-0.243

0.668

1.19

1.591

2.468

10

6.277

j : 0 n

x 1
i

z xidi
( z)

L( z) :

l(i z)U(x)i
i

L( 8) 2.468
z : 1 20

\\ pentru reprezentarea grafica;

40
U( x) i 20
L( z )
0
20

10
xi z

15

20

Aplicaia 4

2. Intr-un mediu de dimensiuni foarte mari

, se masoara in puncte spatiale egal
distantate consecutiv
, pe o linie dreapta pornind de la o origine bine ,fixata
un set
de valori ale potentialului electric, creat de un camp electric static. Pe baza
acestor masuratori si a faptului ca starea electrica a mediului se considera a
avea simetrie,se urmareste determinarea distributiei de potential in intreg mediul.
Prin ce modalitate este posibila realizarea acestei optiuni?
Datele problemei:
-- sirul de valori spatiale cunoscute:
( 0 0 0)

( 1 1 1)

( 2 2 2)

( 3 3 3)

( 4 4 4)

( 5 5 5)

-- starea numerica a potentialului in punctele de masura in ordinea definirii l

Vp : ( 0 0.5 0.7 0.86 1 0.86)V

D.

Solutionarea problemei se poate realiza si prin apelul la o functie

predefinita in Mathcad; aceasta functi e, numita 'cspline' are ca algoritm
intern o metoda de interpolare polinomiala, la care precizia de calcul este,
dupa cum va fi aratat, diferita de meto da utilizata mai sus.

0
1

2
t :
3
4

5

0
0.5

0.7
w
0.86
1

0.86

S : cspline( t w)

g ( r) : interp ( S t w r)

-- reprezentarea grafica a functiei:

1.5

1
g( r)
0.5

3
r

var : 0 0.5 5

--> esantion de valori ale variabilei spatiale

f ( var )

g ( var )

0
0.312

--> valorile functiei definita dupa m etoda

0.307

0.5

0.5

0.616

0.618

0.7

0.7

0.778

valorile functiei definita intern in Mathcad <--0.777

0.86

0.86

0.942

0.945

0.993

0.985

0.86

0.86

Reprezentarea grafica tridimensionala a distribuitiei de potential electric:

A

i j

i j

: f x sin rot

i j

( A B C)

i j

: f y cos rot

i j

: f z

Aplicaia 5

Functii Mathcad pentru interpolarea unei suprafete in 2D

Se introduce o matrice patraticacare genereaza o suprafata:
2
4.7

12
Mz :
2
9

0.9

0.9 3

8.9

7.1

17 12 1

0.1 0.8 3.4 5

8

9.2

0.8 9.6 3

9
2

12

0
7

3.2

rows ( Mz) 6
cols ( Mz) 6

n : rows ( Mz)

n6

Se scriu vectoriiX si Y cu n-linii care determina reteaua:

0
1

2

X :
3
4

5

0
1

2

Y :
3
4

5

Mxy : augment ( sort ( X) sort ( Y) )

rows ( Mxy) 6

Coeficientii functiei spline

S : cspline( Mxy Mz)

x
fit ( x y ) : interp S Mxy Mz

Suprafat a originalarealizat a doar p rin 2D Spline- Suprafat a int erpolata

unirea cu segmente a punctelor matricei:
in care p unct ele intermediare sunt
calculate si afisate:

Mz

FIT