EMR

Reprezentarea sistemelor

S.L.Dr.Ing. Mircea RUBA

Reprezentarea sistemelor

 Reprezentarea unui sistem – obiective

 Conceptual
 Analiza
 Ansamblu
 Comanda si control etc.
 Clasificarea
 Reprezentare structurala
 Reprezentare functionala
Reprezentarea structurala sistemelor

 Reprezentarea structurala a unui sistem

 Descrie in detaliu componentele fizice ale unui sistem
 Considera materiale si elemente de structura constructive
 Componentele sunt descriese ca imagini, aparenta reala sau
simboluri consecrate

 Se pot mentiona urmatoarele tipuri de reprezentari

 Design industrial
 Design sub forma de diagrame de conexiuni
 Diagrame electrice
 Metoda elementului finit (harta de discretizare) etc.
Reprezentarea structurala sistemelor

 Reprezentarea structurala a unui sistem

 Reprezentare in sectiune
 Reprezentare in schema block
 Reprezentare ca diagrama circuit
i1 i2 i1 i2

u1 u2 u1 u2

 Aceste reprezentari corespund

 Unui obiectiv de proiectare (design industrial)
 Unui obiectiv de analiza (diagrama electrica, elemente finite)
 Unui obiectiv de punere in functiune (schema de comexiuni etc.)
Reprezentarea structurala sistemelor

 Asemenea reprezentari adesea sunt folosite in

programe dedicate de simulare
 AutoCAD (design industrial)
 Analiza de circuit (Psim, PSICE, SABER)
 Analiza pe elemente finite (2D flow, Vector Field, IDEAS)

 Aceste programe folosesc adesea librarii

 Elementele din librarii se interconecteaza prin legaturi
fizice dedicate
Reprezentarea structurala sistemelor

 Trebuie mentionat ca aceste reprezentari

analizeaza comportamentul functional al
componentelor
 Astfel se creaza probleme la interconectarea lor
 Modulele de calcul adesea nu pot solutiona
problema si dau eroare
 Ating solutii singulare pentru functiile
matematice care descriu sistemul
Reprezentarea functionala a sistemelor

 Se refera la functionarea componentelor in relatie cu

caracteristicile lor
 Este o reprezentare de natura virtuala (conceptuala) mai
mult decat una fizica
 Componentele sunt reprezentare prin:
 Simboluri sau caracteristici
 Ecuatii matematice
 Functii de transfer si diagrame bloc
 Reprezentari tip graf (Fluence, Bond, GIC, Petri etc.)
Reprezentarea functionala a sistemelor

 Reprezentarea functionala corespunde adesea la

obiective de:
 Analiza (ecuatii matematice, grafuri tip bond)
 Sintetizare (diagrame bloc, diagrame Petri etc)
 Control de sistem
 Pachetele de programe definesc aceasta reprezenare ca:
 Reprezentare matematica (Mathematica, Mapple, Matlab)
 Reprezentare sistematica (Simplorer, Simulink)
 Reprezentare secventiala (Siman, Sataflow)

 Pachetele de programe folosesc librarii ale caror elemente se vor

interconecta prin legaturi care transmit variabbile ale diferitelor
elemente
Reprezentarea sistemica

 Ce este reprezentarea sistemica?

 Se refera la analiza unui sistem si a relatiilor lui cu mediul
ambiant
 Ea tine cont de o abordare duala: materiala si functionala
 Un macro-sistem poate fi descompus in sub-sisteme
 Astfel, un sistem poate fi analizat ca un caz sistemic banal, restul
subsistemelor devenind parti integrante ale mediului sistemului
considerat
 Exista doua filozofii:
 Abordarea sistemica cibernetica
 Abordarea sistemica structurala
Reprezentarea sistemica cibernetica

 Corespunde studiului unui sistem fara a cunoaste

informatii intime ale lui (concept de cutie neagra)
 O excitatie la intrarea sistemului genereaza un raspuns
utilizat apoi ca model comportamental
 Controlul unui astfel de sistem se face prin minimizarea
erorii dintre referinta si reactie
 Utilizarea acestei abordari aduce un plus prin faptul ca nu trebuie sa avem cunostinte
asupra sistemului
 Se pot in aceasta maniera conecta mai multe asemenea sisteme cu intrari/iesiri
compatibile
Reprezentarea sistemica structurala

 In acest caz, exista cel putin cunostinte minime asupra

consistentei sistemului
 Se bazeaza pe legile fizicii care gestioneaza sistemul,
respectiv pe o serie de cauze si efecte pe un interval de
operare luat in considerare.
 Nivelul de comanda este realizat prin inversarea cauzei
cu efectul (deci a intrarilor cu iesirile)
 Aceasta abordare nu permite incalcarea neintentionata a
principiilor fizice care descriu sistemul
Reprezentarea sistemica structurala

 Cum folosim reprezentare sistemica pentru sisteme

energetice?
 Sistemele manipuleaza energia prin conversie, stocare si
disipare
 Gestionarea gresita a fenomenelor tranzitorii poate duce la
deteriorarea anumitor elemente (ex. excedent de energie)
 Este nevoie deci de cunoasterea interna fundamentala a
sistemelor pentru gestiunea lor corecta
 Abordarea structuralista sistemica conduce la evitarea
“neintelegerilor” fizice care pot sa apara in sistem

 Modelarea și controlul sistemelor energetice ar trebui să se

bazeze, dacă este posibil, pe o reprezentare structuralistă.
Definirea unui sistem

 Descrierea interna a unui sistem

 Aceasta este definita de variabilele de intrare/iesire ale acestuia
 Ca atare, se vor determina relatii intre intrarile si iesirile unui sistem
 Notiunea de “variabila”
 Variabila este o entitate care evolueaza in timp dependent de interactiunile
sistemului cu mediul lui ambient
 Sistemul este caracterizat printr-o serie de parametrii invarianti in timp (sau foarte
putin variabili in timp)
 Variabilele unui sistem sunt interconectate prin ecuatii care implica si parametrii
sistemului
 Variabilele pot fi definite functie de caracteristicile ei:
 Daca apartin unui domeniu (electric, mecanic, termic etc)
 Dupa natura lor (cinetic sau potential)
 Dupa evolutia lor (discontinue sau continue din punct de vedere matematic)
 Dupa caracteristici fizice (amplitudine, frecventa, faza etc)
Definirea unui sistem

 Exemplu – tensiunea unui convertor coborator de teniune

 Tensiunea lui este o variabila caracterizata:
 De domeniul electric
 Din punct de vedere al potentialului (diferenta de potential)
 Evolutie discontinua (sau modulata, ca terminologie electronica, intre 0 si +Vdc)
 Caracterizata de valoarea medie, frecventa si amplitudine

umod
VDC

t
0
Tmod
Definirea unui sistem

 Notiunile de intrare si iesire (input/output)

 Intrarea este o variabila generate de mediul extern sistemului dar care produce
schimbarea sistemului (a comportamentului lui)
 Evolutia intrarii nu este direct influentata de evolutia sistemului

 Iesirea este o variabila generate de evolutia sistemului la influenta mediului

inconjurator al lui
 Evolutia iesirii nu este direct influentata de evolutia mediului extern
Definirea unui sistem

 Notiunile de intrare si iesire (input/output)

 Descrierea interna a sistemului este realizata prin relatii care leaga intrarile de
iesiri prin prisma parametrilor sistemului bazat pe principiul cauzalitatii:
 Intrarile sunt cauze, iesirile sunt consecintele (efectele) solicitarilor
sistemului la aceste cause (relatia cauza - efect)

 Intre S1 si S2 are loc un schimb de putere

 Exemplu
Definirea unui sistem

 Notiunile de intrare si iesire (input/output)

 Cauzalitatea fizica poate fi doar cauzalitate integrala: valoarea unei variabile
energetice poate depinde doar de intrarea care o excita si valoarea instantei cu
un pas de timp anterior (cunoasterea trecutului)
Definirea unui sistem

 Notiunile de intrare si iesire (input/output)

 Sistemele fizice se regasesc in prezenta energiei, care nu poate suporta
modificari instantanee (notiunea de non-discontinuitate sau variabila de stare)
 Exemplu:

 Pentru sisteme energetice cauzalitatea fizica este VITALA

Definirea unui sistem

 Notiunile de intrare si iesire (input/output)

 Exemple
 Tensiunea la bornele unui condensator

 Curentul dintr-o bobina

 Viteza la arborele unei masini electrice

Moduri de operare a unui sistem

 Starile (modurile) de operare a unui sistem

 Un sistem electric poate opera fie ca generator de putere fie drept consumator de
putere
 Reversibilitatea este functie de mediul sistemului dar si functie de componentele
lui (de exemplu un redresor cu diode poate doar livra putere)
 In aceeasi stare de operare, variabilele de intrare raman variabile de intrare, de
asemenea variabilele de iesire raman variabile de iesire
 Legile fizice care descriu sistemul raman neschimbate, ca atare relatiile de
cauzalitate integrala raman neschimbate (cauza si efectul raman la fel, deci si
intrarile si iesirile raman la fel)
 Descrierea “fizica” a unui sistem este bazata pe expresia iesirilor in raport cu
cauzalitatea integrala
 Reversibilitatea energiei nu schimba locul intrarilor cu iesirile (sau invers)
Descrierea externa a unui sistem

 Notiunile de actiune si reactiune intr-un sistem

 O variabila de tip actiune este impusa de catre un subsitemul unui al doilea
subsistem
 O variabila de tip reactiune este indusa de catre raspunsul unui subsistem la o
variabila de tip actiune.
 Puterea instantanee vehiculata intre doua subsisteme este produsul dintre
variabila actiune si variabila reactiune
Descrierea externa a unui sistem

 Notiunile de actiune si reactiune intr-un sistem

 Daca variabila de actiune este de natura cinetica atunci variabila de reactiune
este de natura potential (si vice versa)
 Exemplu:
 Masina de curent continuu, poate fi reprezentata ca un tot unitar, sau ca un set de subsiteme ce
interactioneaza
Descrierea externa a unui sistem

 Notiunile de actiune si reactiune intr-un sistem

 Pentru un sistem, schimbarea modului de operare (reversarea fluxului de energie)
induce permutarea variabilelor de actiune cu cele de reactiune
 Fizic, intratile si iesirile nu se pot schimba
 Se schimba natura lor: actiunea devine reactiune si vice-versa
 Exemplu: regimul de motor si generator pentru masina de cc
Definirea abordarii de modelare a sistemului

 Pentru a analiza si controla un sistem electric, modelul ideal al

acestuia trebuie sa fie caracterizat prin:
 Sa fie model structural (in accord cu toate componentele lui) si functional (permitand analiza performantelor si
functiilor lui)
 Bazat pe cauzalitate integrala (descrierea modelelor in acord cu legile fizicii)
 Delimitarea clara a intrarilor si iesirilor sistemului bazat pe principiul interactiunii

 Cele mai multe modele vor atinge aceste cerinte, dar:

 Unele caracteristici nu sunt obligatorii
 Unele reprezentari extrem de detaliate sunt foarte complicat de implementat si rezulta in sisteme foarte
complexe

 Utilizarea unei reprezentari macroscopice a sistemului permite descrierea sintetica in

accord cu conditiile de mai sus
 Totusi este necesara respectarea reprezentarilor sistematice structurale si a
cauzalitatii integrale
Definirea abordarii de modelare a sistemului

 O descriere sintetică, cauzală, sistemică, atât materială cât și

funcțională, nu poate fi realizată folosind un singur instrument de
reprezentare.
 Este nevoie de interconectarea mai multor instrumente de
reprezentare pe diferite niveluri ale simularii.
Final Curs 1