La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite

jaloanele dogmelor teoretice, valabile pna in zilele de azi. Conciliile au

avut loc la Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon
(451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati
se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul
Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.

Conciliul 1 din Niceea (anul 325)

Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul
consolidarii imperiului roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de
extindere cu succes in Europa, nordul Africii si Asia Mica. In spatele
convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin
cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si
episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare au trebuit sa fie
acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pna la acea data, teza
general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt
fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat
membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si
Dumnezeu.

Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381)

Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius
I a declarat crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonnd
distrugerea tuturor vechilor asezaminte de cult pagne. La acest
conciliu Theodosius I a avut un cuvnt greu de spus: episcopii prezenti
au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime)
(identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).

Conciliul 3 din Efes (anul 431)

Convocat la cererea co-mparatilor romani Valentianus III (425-455,

mparat al partii de vest a imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II
(408-450, mparat al partii de est, cu resedinta la Constantinopol). La
conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 mparati, s-a pus
problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama
lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama
Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotart recunoasterea Mariei drept
Theotokos, elibernd-o de orice pacat pamntesc. In spatele deciziei a
stat nsa Pulcheria (sora mai mare a mparatului Theodosius II), nu
reprezentantii clericali (papa sau episcopii).

Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)

Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de mparatul bizantin
Marcianus (396-457), n realitate de aceiasi Pulcheria, care, dupa
moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu mparatul Marcianus.
Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida mpotrivirii fatise a
multor episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla
natura - divina si umana - a lui Isus, precum si primatul papei de la
Roma (mputernicit cu managementul unic al treburilor clericale
mondiale).

Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553)

Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa
Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (mpreuna cu
Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost
eradicarea pagnismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a
maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare
si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a
ordonat, naintea nceperii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555)
care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi
sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase
propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora
dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes
(185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme).