INADAPTAREA SCOLARA SI INSUCCESUL EDUCATIONAL

1. Insuccesul scolar si concepte corelative

2. Etapele instalarii insuccesului scolar
3. Prevenirea rezistentei la influente educationale
1. Insuccesul scolar si concepte corelative
Insuccesul scolar
Insuccesul scolar este expresia performantelor elevilor sub nivelul standardelor scolare in
pregatirea scolara si dezvoltarea personalitatii, astfel incat impiedica promovarea si parcurgerea
fireasca a etapelor academice. Este expresia neindeplinirii cerintelor scolare minime.
Subrealizarea scolara
Presupune performante sub nivelul posibilitatilor personale in cazul elevilor cu aptitudini
deosebite.
Suficienta
Reprezinta un nivel stagnant (in zona notelor 5-7) si relativ stabil al performantelor (in
zona notelor 5-7) asociat cu un nivel scazut de motivatie in cazul elevilor cu potential mediu ori
superior.

Analfabetismul
Analfabetismul este o stare de fapt si totodata, un rezultat constatabil al insuccesului scolar
dar si al insuccesului educational. Este un indicator important al eficacitatii unui sistem
educational.
Analfabetismul este un concept care descrie, actualmente, o realitate mai commplexa,
diferentiind mai multe categorii de analfabetism.
Analfabetismul initial ori structural, respectiv incapacitatea de a citi si scrie. Acesta se
poate datora fie lipsei instructiei primare prin nescolarizare initiala ori abandon scolar precoce,
fie unor factori de sanatate ori unor tulburari de invatare, de comunicare, retardare mentala etc.
Analfabetismul functional, care, pe langa acesti factori poate sa implice si factorii
educationali, care tin de superficialitatea si precaritatea modelelor cognitive, precum si de
deprinderi deficitare de coordonare cognitiv-comunicationala (logico-gramaticala). Persoanele cu
analfabetism functional au un vocabularul activ si vocabularul pasiv foarte reduse, inteleg cu
dificultate limbajul, indeosebi termenii abstracti si sensul figurativ al conceptelor, se exprima
simplist, saracacios, eliptic.
Se poate distinge si intre cel putin doua niveluri ale analfabetismului:

nivelul primar, fundamental sau analfabetism primar, care presupune absenta

posibilitatii de a utiliza alfabetul unei limbi pentru a citi si a scrie;

nivelul secundar sau analfabetismul secundar, care presupune imposibilitatea de

a utiliza abilitatile de informare si comunicare actuale, mijlocite de computer.

Nescolarizarea initiala
Situatie a persoanelor care, dupa implinirea vtrstei legale de scolarizare (7 ani ) nu au
frecventat scoala elementara. Majoritatea acestora sunt analfabeti.

Repetentia
Repetentia este un mod de a consemna si formula oficial insuccesul scolar la sfarsitul unui
an de studii, cand un elev este declarat nepromovat, avand rezultate scolare sub standardele
minime la cel putin trei discipline. Este o situatie care reclama repetarea unui intreg an de studii,
cu toate consecintele ce decurg din aceasta obligatie. Solutia repetentiei este controversata si
putin agreeata de sistemele educationale moderne.
Formulele de consemnare ale esecului scolar tind sa se nuanteze in folosul dezvoltarii
personalitatii elevului deoarece sunt preferate formule secventiale, prin care insuficienta
achizitiilor la o anumita disciplina ori chiar la mai multe discipline sa nu limiteze progresul
constatat la altele. Pare mai rational ca elevul sa beneficieze de un program de refacere a
anumitor curricule, fara sa fie nevoit sa paraseasca grupul clasei din care este integrat sau sa
repete toate celelalte discipline, respectiv anul de studii.
Totusi, repetentia poate fi o solutie de recuperare in cazurile in care, din motive deosebite
(abandon, boala prelungita cu diminuarea grava a capacitatii de efort intelectual etc.) elevul nu
poate parcurge programul educational ca atare.

Pentru a decide declararea situatiei scolare de repetent este nevoie de o cantarire realista a
consecintelor posibile. Este o decizie recomandabila numai in cazul in care consecintele pozitive
se impun cu probabilitate majora, iar consecintele negative pot fi estimate ca minime.
Abandonul scolar
Descrie situatia de renuntare la studii cu parasirea scolii (indeosebi a celei obligatorii)
inainte de absolvire.
Inadaptarea scolara
Este expresia dificultatilor de adaptare la viata scolara care decurg din tulburari ale
dezvoltarii fizice si psihice, comportamentale si relationale datorate unor factori interni sau
externi.
Inadaptarea scolara este un indicator global al dificultatilor scolare sub toate aspectele (de
exemplu in cazul unor tulburari de personalitate, cognitive, de invatare sau adaptative, de
hiperactivitate, atentie, comunicare sau motorii asa cum sunt consemnate in DSM-IV-TR sau
ICD-10) sau o dificultate senzoriala fundamentala care, netratata educational corespunzator,
impiedica adecvarea elevului la cerintele scolii (de exemplu o dificultate majora de auz sau de
vedere etc. care nu sunt recuperate sau compensate prin: aparat auditiv, invatarea unuor forme de
comunicare specifice cum este sistemul Braille, antrenament psihopedagogic special etc.).
Inadaptarea scolara genereaza indicatori comportamentali care pot fi observati de profesor.
Plasat avantajos ca observator, profesorul poate ajuta foarte mult elevul si parintii acestuia prin
semnalarea indicatorilor de inadecvare si colaborarea cu psihologul scolar.

Diagnosticul psihoeducational al inadaptarii scolare nu este de competenta profesorului, ci

se realizeaza de servicii specializate, de profesionisti atestati in domeniu, incepand cu psihologul
scolar.
2. Etapele instalarii insuccesului scolar
1. Etapa initiala
Apar primele diminuari ale performantelor scolare asociate cu sentimente de nemultumire
si scaderea motivatiei pentru anumite sarcini de invatare.De multe ori se manifesta discret,
secvential si din acesta cauza nu sunt remediate prompt.
2. Etapa insuccesului instalat
Se acumuleaza lacune mari care sunt apreciate ca atare si inscriu elevul pe o curba
descendenta nu numai a performantelor scolare ci si a imaginii de sine.
In aceasta etapa sunt activate mecanisme de coping (mecanisme prin care e gestionat
stresul)disfunctionale:

evitarea efortului de studiu;

evaziunea prin absenteism;

atitudini aversive fata de invatatura, profesori, scoala;

comportamente epatante, de promovare a altor valori, agresive, opozante, indisciplinate;

retragere, demisie, disperare.

3. Etapa insuccesului consacrat formal

Cand insuccesul este consemnat in documentele scolare ca rezultat sub standardele minime
si devine constrangator pentru evolutia ulterioara a persoanei. Este perceput, la nivel social si,
frecvent, personal, ca esec (insucces generalizat). De aceea, el poate avea consecinte negative si
adesea profunde la nivel existential. De exemplu, nereusita la examenul de bacalaureat sau
nepromovarea la majoritatea disciplinelor la finele anului scolar (repetentia).
3. Prevenirea rezistentei la influente educationale
Fiecare educator s-a confruntat cu rezistenta unor elevi la influente educationale. Desi este
considerata contraproductiva, ignorarea sau blamarea rezistentei nu o face sa dispara. De
asemenea, nici atribuirea ei in sfera trasaturilor de personalitate ale elevului nu rezolva situatia.
Daca profesorul accepta existenta lor, iar elevul constientizeaza rezistentele, acesta poate fi
un punct de plecare pentru transformarea dezirabila nu numai pentru educator ci dezirabila si din
perspectiva elevului.
Rezistenta la influente educationale poate fi prevenita si depasita prin:

invatare colaborativa,

constientizare,

sugestii indirecte,

prescriptii paradoxale si rational-provocative.

Bibliografie

Adler, A.(1991), Cunoasterea omului, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991.

Cretu, C. (1997), Psihopedagogia succesului, POLIROM, Iasi, 1997.
Dumitrescu, M., Psihopedagogia excelentei. Aspecte metodologice privind identificarea copiilor
supradotati, Editura Arves, 2004.
Heider, F., The Psychology of Interpersonal Relations, New York, Wiley, 1958.
Jigau, M., Copiii supradotati, Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1994.
Festinger, L., Theorie des processus de comparaison sociale, in: Faucheux, C.; Moscovici, S.
(ds.), Psychologie sociale thorique et exprimentale, Mouton, Paris, Mouton, 1971.
Kulcsar, T., Factorii psihologici ai reusitei scolare, E.D.P., Bucuresti, 1978.
Monteil, J.-M., Educatie si formare. Perspective psihosociale, Editura Polirom, Iasi, 1997.
Savu-Cristescu, M., Rolul evaluarii in cresterea performantelor scolare, Teza de doctorat,
Universitatea din Bucuresti, 2007.
Tajfel, H., La catgorisation sociale, in Moscovici, S. (coord.), Introduction la psychologie
sociale, Larousse, Paris, 1972
Vygotsky, , L. S., Mind in society: The development of higher psychological processe, M. Cole,
V.

John-Steiner,

S.

Scribner,

E.

Souberman

(Eds.). Cambridge, MA: Harvard University Press, 1978.

Weiner, B., Interpersonal and intrapersonal theories of motivation from an attributional
perspective. Educational Psychology Review, 12, 1-14, 2000.

Zdrehus, C., Elemente de consiliere educationala, Editura Universitatii din Oradea, 2004.