TRATAMENTE TERMICE APLICATE

PRODUSILOR DIN PULBERI

 Tratamentele termice sunt procese termice

de prelucrare a metalelor si aliajelor prin
racire si incalzire dupa anumite reguli si in
conditii bine determinate, in scopul
modificarii proprietatilor mecanice, fizice
sau tehnologice.
Schimbarea proprietatilor materialelor
metalice in urma tratamentului termic
depinde de modificarile care au loc in
structura lor.

 Posibilitatea de aplicare a diferitelor variante de

tratamente termice produselor din pulberi metalice este
bazata pe constatarea ca fiecare partcula de metal
reprezinta um metal compact in care, prin incalzire si
racire, au loc toate transformarile de faza care se
produc in mod obisnuit si in metalele turnate si forjate.
Caracterizate printr-o mare activitate a suprafetei,
produsele din pulberi sunt susceptibile la decarburare,
respectic oxidare. Rezulta ca la prelucrarea lor este
necesar as fie utilizata incalzirea rpida, caz in care
datorita timpului scurt nu reusesc sa se oxideze,
respectiv decarbureze pe adancimi mari, sau incalzirea
sa se desfasoare in medii de protectie.

 Din teoria tratamentelor termice rezulta ca

cinetica oricarei transformari de faza este
determinata de viteza de germinare a centrilor
de cristalizare a noii faze si de viteza de
crestere a acestora la o anumita temperatura.
Viteza de germinare reprezinta um factor
sensibil la aspectele structurale si este
determinata de defectele structurii cristaline,
incluziuni, marimea grauntelui austenitic.
In otelurile realizate din pulberi, cinetica
transformarilor de faza este mai intensa decat
cea inregistrata in cazul otelurilor obtinute prin
metode conventionale.

Cauzele modificarilor cinetice a

transformarilor de faza la
incalzirea/racirea pulberilor
Cinetica transformarilor de faza prin
mecanisme cu difuzie este controlata de
gradul de subracire al austenitei.
Particularitatile structurale ale otelurilor
obtinute din pulberi vor asigura o crestere
a vitezei de deplasare prin difuzie a
limitelor de separare interfazice catre
interiorul particulelor, fenomen echivalent
maririi vitezei transformarii.

 Principala diferenta existenta intre otelurile din

pulberi caracterizate printr-o anumita valoare a
porozitatii, aflate in stare calita, si cele lipsite de
porozitate , consta in faptul ca, daca duritatea
in otelurile din pulberi creste dupa calire ca si in
cazul otelurilor lipsite de porozitate, cu
compozitie chimica analoaga, rezistenta fie
creste nesubstantial, fie cel mai frecvent scade.
La calire, ca urmare a transformarii
martensitice, apar tensiuni termice si
structurale.

 Tratamentele termice aplicate

otelurilor din pulberi se pot imparti in
preliminare si finale.
Tratamentele preliminare se aplica
pulberilor.
Viteza de incalzire si racire se aleg in
functie de tipul prelucrarii astfel incat
sa se evite efectul nefavorabil al
tensiunilor.

Bibliografie:
Producerea si procesarea pulberilor
metalice, Mihai Cojocaru, Editura
Matrix Rom1997