Legitimitatea ONU in era globalizarii: surse si resurse- Petre Dumitriu

Legitimitatea ca sursa de autoritate:

- reforma creeaza ocazia actualizarii si reafirmarii legitimitatii pt institutiile publice;
-orice actiune inspirata din prevederile Chartei este theoretic legitima. (-ab initio)
- Charta nu este, insa o Constitutie a umanitatii.
- Cand interesele protagonistilor se despart, justificarea legitimitatii devine cruciala.
-Legitimitate ONU- pusa in discutie in functie de doua repere fundamental distincte:
1) se poate masura in raport cu principiul egalitatii suverane a statelor
(cand e absoluta, actiunile realizate fara acordul statelor suverane nu sunt legitime. Interventia in scopuri
umanitare, in pofida sau in lipsa autoritatilor statale, ar fi ilegitima. La fel insa ar putea fi considerate
demersurile care vizeaza impunerea unor obligatii internationale de acordare de asistenta tehnica si
economica, de ajutoare, de reducere a datoriilor externe, de transfer de tehnologii etc., unor state care nu au
nici un fel de obligatie de natura juridica in acest sens).
2) legitimitatea actiunilor desfasurate de catre state in mediul international
se raporteaza la responsabilitatile si mandatele atribuite in cadrul proceselor democratice
interne
-Daca reforma Natiunilor Unite inseamna generic schimbare, directiile acesteia trebuie sa fie nu numai utile si
fezabile, dar si legitime. Este important ca sursele de legitimitate sa fie recunoscute de statele membre, vointa
si consensul lor fiind instrumentele necesare determinarii impactului asupra realitatii.- Opinia publicalegitimitatea priveste caile si mijloacele de organizare a relatiei dintre state sau guvern, pe de o parte, si
populatie sau cetatenii individuali ai societatii civile, pe de alta parte.
- Doua traditii moderne de filosofie politica si sociala cu privire la conceptual legitimitatii:
1) Prima traditie: Heiskanen-produsul iluminismului European.
Preocuparea acesteia: organizarea relatiei dintre suveranitatea populara si puterea publica (statul)+ stabilirea
primatului uneia asupra alteia. Exercitarea puterii statutlui trebuie sa reflecte vointa poporului. Este necesara
sporirea capacitatii poporului de a forma, exprima si justifica opinii intr-o dezbatere publica rationala, pe de o
parte, sistabilirea unor mecanisme de administratie ale statului. Acest ideal politic a fost ilustrat de
conceptul de stat de drept (Rechtstaat), prin care se intelege un stat democratic stabil, civilizat si
administrat rational care pune in aplicare cu loialitate instrumentele populare si serveste ca instrument tehnic
in promovarea progresului social si economic.