A fi bogat sau sarac sunt in primul rand cuvinte. Nu stim intotdeauna ce se ascunde in spatele lor.

Se pot ascunde realitati sau

superstitii. Alibiuri sau adevarate neadevaruri. A fi bogat in schimb atrage atat laude cat si critici. A fi sarac doar priviri
compatimitoare.
In Romania saracia este inca un concept puternic inradacinat. Nu spun o realitate. Un concept. Si este un concept puternic
pentru ca este atat de bine exploatat. Esti sarac pentru ca altii sunt bogati. Asta este principala mantra a discursului despre
saracie. Cu ea in contiinte s-au castigat alegeri si s-a construit Romania moderna, dupa 25 de ani de democratie. Incearca sa
distrugi aceasa axioma si lucrurile se vor schimba radical. Nimeni insa nu o va schimba pentru tine, gratis.
Este e o teorie care nu este specifica doar romanilor. In economie poarta numele de teoria placintei fixe [1]. Exista o singura
placinta impartita la mai multi. Daca tu ai doar o bucatica din ea, este pentru ca altul are o bucata mare de tot. El este bogat
si tu esti sarac. In realitatea saracia este un fenomen mult mai complex. A fi sarac nu este o condamnare, ci cel mult o
constatare. Multi oameni aleg sa ramana saraci pentru ca pur si simplu nu cred ca pot fi si altfel. Intr-un fel sunt programati
sa ramana intr-o bula sociala specifica, fara capacitatea de a se transfera in alta bula sociala, cu un venit mai mare. Desi
adevarul este ca oricine poate sa faca acest lucru. Cel putin oricine care nu este grav handicapat, bolnav sau are alte limitari
obiective. Insa nu oricine vrea. Si atunci saracia poate fi si voluntara. La fel cum bogatia poate fi si ea involuntara. Poti fi
bogat fara efort, pentru ca ai mostenit. Sau poti fi bogat pentru ca ai incalcat legile. In Romania acest tip de bogatie este
prevalent iar acest lucru nu poate fi contestat.
Dar de asemenea nu poate fi contestat faptul ca acest capitalism imperfect pe care il traim cu totii ofera sansa ca fiecare
dintre noi sa depasim gandirea fixa [2]. Necesita insa efort, disciplina si frecventa in actiune, ceea ce foarte multi oameni nu
sunt obisnuiti sa faca. Saracia este trista, dar macar ofera o minima protectie sociala si o viata fara eforturi sustinuta. Nu
trebuie sa planifici, nu trebuie sa te trezesti dimineata, nu trebuie sa te educi. Dar atunci nici nu trebuie sa te plangi. Alegi sa
fii sarac intr-o mare masura. Intr-o mica masura, in Romania cel putin, esti manipulat sa fii sarac. Saracia este inca vazuta ca
un soi de virtute.
Iar asta nu este neaparat rau, pentru ca saracia si bogatia nu sunt neaparat sau in primul rand concepte monetare. Dupa
privatiunile din comunism e adevarat ca a fi bogat a devenit un concurs vizual, un soi de exibitionism colectiv. O proiectare in
exterior, in lucruri scumpe, a propriei vieti. Dar aceasta materialitate nu poate tine loc de bogatie si nu poate dura. Exista o
diferenta fundamentala intre bogatie si bani. Bogatia reala se construieste treptat si are o componenta umana puternica,
care este internalizata. La fel cum saracia este pana la un nivel rezultatul distorsiunilor cognitive [3], la fel si bogatia trebuie
sa fie rezultatul unui proces de acumulare interioara, de educare si de crestere. Altfel bucuria si experienta lumii exterioare
nu ar avea sens, cel putin nu peste nivelul de bruta.
Din pacate, educatia nu este cel mai reusit serviciu public in Romania, nici la zeci de ani de democratie. Nu te poti baza pe ce
ai acumulat in scoala pentru a reusi cu adevarat in viata. Ce se preda cu adevarat in scolile romanesti este prea subtire, prea
distant fata de nevoile reale ale individului si prea sarac. Utilitatea cunostintelor acumulate nu este foarte evidenta nici
pentru profesori, nici pentru elevi. Trebuie sa faci tu propriul efort de educatia iar acest adevar trebuie sa fie primul lucru in
care sa crezi cu tarie. De aici, de la propria investitie in tine vine tot ce poate sa aiba un sens pentru viitor.
Asa ca in nici un moment nu te poti opri din invatat. O minte curioasa este esentiala si pentru tine si pentru cei din jur. Esti cu
adevarat sarac atunci cand iti lipseste empatia si nu te poti pozitiona in spectatorul impartial fata de tine si fata de cei din
jurul tau pentru a vedea ce poti tu contribui atat pentru tine cat si pentru societate [4]. Cu cat stii mai multe, cu atat esti mai
bogat, cu atat bogatia ta inseamna valoare si cu atat vei depinde mai putin de context. Si cu cat stii mai mult cu atat poti
influenta alti oameni sa traiasca altfel. Daca nu faci pasul necesar pentru a modifica circumstantele propriei vieti, atunci
viata ti se va intampla tie si vei trai planurile altora. Asta nu e neaparat o veste buna, pentru ca abia atunci vei fi cu adevarat
manipulat. Istoria bogatiei si saraciei este cea a celor puternici si a celor slabi. Daca in trecut cliavjele se faceau prin violenta,
societatea contemporana ofera alte mijloace.
Asta este si destinul omului sarac. Eroarea intelectuala ca apartine unui strat social sarac dintr-un fel de vointa divina, si ca
poate face prea putine lucruri ca sa schimbe asta. Un soi de fatalitate. Cu totii avem urme din ea, din educatia trecuta, din
contextele sociale in care am trait. Dar atunci cand aceasta constientizare nu este dublata de actiune, nu se va intampla
nimic. Vom ramane cu o mare superstitie si cu un mare regret.
Omul sarac si omul bogat sunt doar concepte. Depinde de tine in cel fel de realitate le transformi.

[1] Fixed pie fallacy

[2] Mindset - Carol Dweck

[3] Feeling good - David D. Burns
[4] Adam Smith - O teorie a sentimentelor morale