CUM COMUNICI COLEGILOR DIAGNOSTICUL DE CANCER

Prima intrebare la care ati dori sa aveti raspuns cand va ganditi sa vorbiti cu seful sau colegii
dumneavoastra despre diagnosticul cancerului de san este "Sa le spun oare?".

Nu trebuie sa spuneti nimanui la locul de munca, cu exceptia cazului in care este evident ca
diagnosticul sau tratamentul dumneavoastra interfereaza cu abilitatea de a lucra sau cu programul
de lucru. Tineti minte ca, daca va decideti sa nu discutati despre sanatate la locul de munca, unele
intrebari vor aparea in cazul in care nivelul de productivitate este afectat, sau daca veti lipsi din
ce in ce mai des din cauza tratamentului.
S-ar putea sa decideti sa spuneti doar unui numar restrans de persoane - superiorului
dumneavoastra, colegilor apropiati sau cuiva care are acelasi tip de responsabilitati la locul de
munca. In acelasi timp ati putea decide sa le comunicati tuturor prin ce treceti, in functie de cat
de confortabil va simtiti. Tineti minte ca oamenii pot reactiona diferit, este posibil sa fiti
coplesita de sprijinul unor colegi, in timp ce altii ar putea sa nu fie la fel de deschisi fata de noua
situatie.
Confortul dumneavoastra este insa cel mai important, deci faceti ceea ce simtiti potrivit pentru
dumneavoastra. Aici sunt unele lucruri pe care ati putea sa doriti sa le incercai pentru a face
discutia un pic mai usoara:
Purtati discutia intr-o zona confortabila, dar, in acelasi timp, ferita de ochii multimii. Discutati
in grupuri mai mici de la una la trei persoane, pentru a face conversatia mai usoara.

Asigurati-va echipa de angajamentul dumneavoastra fata de locul de munca. Explicati-le ca veti

face tot ce este in puterea dumneavoastra pentru a face cea mai buna treaba. De asemenea, puteti
ruga pe cineva sa se ocupe de indatoririle dumneavoastra atunci cand nu sunteti la locul de
munca si veti verifica ce s-a intamplat cand va intoarceti.
Nu va fie teama sa cereti colegilor ajutor si intelegere. Explicati-le ca s-ar putea sa fie nevoie de
o anumita flexibilitate in programul dumneavoastra, dar si de sprijin in anumite proiecte.
Explicati-le ca ii veti informa despre starea sanatatii dumneavoastra dupa cum este necesar.
Permiteti colegilor sa va adreseze cateva intrebari despre situatia dumneavoastra - cel mai
probabil, isi vor face griji si vor dori sa va ajute. In acelasi timp, daca pare sa fie prea multe
intrebari, spuneti-le ca apreciati grija pe care o au, dar ca ati dori sa va concentrati asupra muncii.
Discutati si despre o posibila schimbare in aspectul dumneavoastra. Incercati sa le spuneti ca e
posibil sa experimentati caderea parului, de exemplu, in cazul in care veti face chimioterapie.

Si nu uitati nicio secunda, dumneavoastra sunteti cea mai importanta! Aveti nevoie de toate
resursele pentru a invinge cancerul de san.

Cancerul este o boala a familiei, nu doar a unei persoane.

Solutiile drastice de tratament, precum mastectomiile,
realizate in cazurile avansate de cancer de san, isi spun
cuvantul nu doar asupra femeii care suporta operatia, ci si
asupra partenerului si, nu in ultimul rand, asupra relatiei de
cuplu. Dupa ce treci de statistici, sanse de supravietuire si
informatii despre impactul chimioterapiei, ramane
intotdeauna o intrebare aparent frivola insa cat se poate de
importanta: Cum voi putea sa ma mai simt femeie dupa
asta?

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

Imaginea de sine dupa o mastectomie
In cazul unei interventii chirurghicale, discutiile pe tema vietii sexuale sau a imaginii de sine sunt
evitate. Suntem preocupati de sanatatea noastra, fara a constientiza faptul ca sexualitatea unei
persoane poate influenta, la randul ei, starea de sanatate. Iar intr-o societate in care cateva
kilograme in plus afecteaza stima de sine si interactiunea cu cei din jur, o operatie precum o
mastectomie are un impact dramatic asupra felului in care o femeie isi percepe corpul si,
implicit, feminitatea.
Sanii sunt simboluri ai feminitatii, ai dezirabilitatii, ai puterii de seductie. Traim intr-o societate
care pune accentul pe sani si este ca si cum tot ceea ce i-ai putea oferi unui barbat a disparut. Nu
este o problema de vanitate. Este o parte esentiala a centrului existentei unei femei, povestea dr.
Regina Kriss, cercetator in domeniul stiintelor comportamentale in cadrul Universitatii Stanford
si supravietuitoare a cancerului de san si a doua mastectomii. Prezentarea in discutie a avut loc in
cadrul unei conferinte in urma cu aproape 30 de ani. Este greu de spus ca, intre timp, societatea
s-a schimbat in bine in ceea ce priveste accentul pus pe aspectul fizic si pe legile nescrise ale
interactiunii sexuale.
Cancerul de san este una dintre formele de cancer cele mai raspandite din lume in ceea ce
priveste sectorul feminin. Optiunile de tratament pentru cancerul mamar includ chimioterapia,
radioterapia, tratamentul hormonal, acestea fiind recomandate in functie de stadiul bolii.
Mastectomia continua sa fie o practica raspandita, cu precadere in acele tari in care detectia se
face tarziu. Interventia chirurgicala ce consta in indepartarea sanului este rezervata, de speta,
unor cancere de san avansate.
Ca in cazul oricarei alte interventii chirurgicale, sanatatea fizica a pacientei primeaza. Acesta este
si unul dintre argumentele care stau la baza discutiei cu privire la momentul potrivit pentru a face
o operatie de reconstructie a sanului: odata cu mamectomia sau ulterior interventiei. Este
necesara, mai intai, garantia faptului ca femeia s-a vindecat de boala; dupa aceea se pune
problema de a se face reconstructie. Altfel, reconstructia este complet inutila, explica dr. Marian
Iliescu, medic specialist in obstetrica ginecologie in cadrul MedLife, cu ocazia unui interviu
realizat in studioul MedLive.ro.
Starea psihica nu trebuie sa fie insa neglijata. Mastectomia are un impact psihologic imens la
care contribuie simbolistica pe care societatea o ataseaza sanilor. Aceasta cauzeaza o imagine
mentala asociata cu mutilarea, durerea, pierdere sex-appeal-ului si impotenta, ce se manifesta
prin sentimente de mutilare sexuala si creaza dificultati in relatii interpersonale, sustin autorii
studiului denumit Perceptia partenerilor femeilor care au suferit o mastectomie asupra vietii de
dupa operatie.
Conform doamnei psihoterapeut Cristina Stan, psiholog clinician in cadrul MedLife, in urma
operatiei de mastectomie se dezvolta o serie de mecanisme psihopatogene de natura depresiva:
1. Stari depresive:

schimbarea Eu-lui corporal (pierderea feminitatii);

frecvent se inregistreaza si ganduri de moarte, idei suicidare sau chiar tentative de suicid
(dorinta de a incheia starea emotionala dureroasa);

probleme legate de viata sexuala din cuplu sunt complexe si vizeaza ambii parteneri
(partenerul interpreteaza retinerea ca pe o respingere a ei iar aceasta situatie modifica
conflictual intreaga viata a familiei;

2. Dificultati de integrare au loc in sfera profesionala, dar si in sfera relatiei de cuplu (izolarea
din timpul tratamentului scade increderea in fortele proprii; apar sentimente de jena, de
inferioritate, resimtite pe mai multe planuri; apare o distantare a partenerilor atat pe plan sexual
cat si in cadrul comunitatii interconjugale.
3. Anxietatea este legata de:
ideea de recidiva si mortalitate (preocupare morbida pentru autoaprecierea momentului
posibil al recidivei), femeile devin anxioase si susceptibile;
dependenta de familie, sot, doctor, personal de ingrijire modifica perceptia acesteia,
considerandu-se o femeie bolnava;

tratamentul mutilant determina confuzie si dezorientare;

desfigurare, schimbarea imaginii corporale si scaderea stimei de sine (pierderea sanului

este considerata handicap- intervine teama de reactiile celorlalti oameni);

4. Stima de sine nivelul scazut al stimei de sine tine de rezultatul interactiunii a mai multi
factori: sentimentul de mutilare ce a determinat o schimbare radicala a Eu-lui corporal, izolarea
sociala etc.
Impactul psihologic incepe odata cu descoperirea primului nodul si se resimte in rutina zilnica.
Iar dupa terminarea operatiilor, reconstructiei, tratamentului, cu alte cuvinte, dupa recuperarea
fizica, trauma emotionala continua sa fie resimtita. Toate acestea fac etapa de recuperare sa fie
puternic influetata de comportamentul partenerului de viata. Multe dintre femeile care trec printro mastectomie indica frica de respingere, teama de intimitate, dificultatile de comunicare cu
partenerul si pierderea increderii in sine ca unele dintre cele mai terifiante sentimente din
perioada de recuperare.
.
Impactul asupra partenerului
Conform unui studiu britanic realizat in anii 1980, in jur de jumatate dintre femeile care au
suferit o mastectomie s-au confruntat ulterior cu probleme in sfera intima. In cazul femeilor care
au trecut si prin chimioterapie, procentul celor care au indicat o problema de natura sexuala a
crescut la 70%. In ciuda trecerii timpului si a unei comunicari imbunatatite la nivel social,
statisticile au aratat vreo ameliorare. Mai bine de jumatate dintre femeile active sexual
intervievate in cadrul unui studiu realizat in 2006 au raportat probleme in ceea ce priveste

relatiile intime. O parte dintre acestea au invocat dificultatile de comunicare cu partenerul drept
cauza.
Din nefericire, se stiu putine lucruri despre impactul cancerului de san asupra partenerului de
viata al femeii afectate. Nimeni nu stie cum afecteaza mastectomia un barbat din punctul de
vedere al dorintei sexuale. E o confruntare cu moartea, cu boala si cu imbatranirea. Cred ca
inhiba impulsul sexual. Barbatii nu vor sa recunoasca cat de afectati sunt. Se simt ingrozitor si
sunt intristati din cauza ei, dar este posibil ca aceasta sa ii inhibe fizic, explica dr. Kriss in
cadrul conferintei dedicate impactului psihosocial al cancerului de san.
Adesea, sotul isi asuma rolul de protector punand pe primul plan starea sotiei si ignorand pe
cat posibil propriile sentimente. In schimb, aceasta atitudine abordata in timpul perioadei de
spitalizare a sotiei are efecte asupra ajustarii ulterioare incurajand negarea si blacand
comunicarea dintre parteneri. De aceea, specialistii le recomanda si barbatilor terapie de grup sau
orice alt tip de activitate care sa incurajeze deschiderea emotionala. Teama partenerilor de a
reincepe viata sexuala este legata de cele mai multe rau de teama ca atingerile lor pot face rau
persoanei iubitei. Totusi, cu multa rabdare, apropierea reuseste din nou, desi multe paciente
recunosc ca relatia sexuala nu va mai fi niciodata ca inainte, explica psihoterapeut Cristina Stan.
Din pacate, se stiu destul de putine lucruri despre modificarile ce survin la partenerii de viata al
pacientelor oncologice. Majoritatea informatiilor survin din declaratiile femeilor bolnave si pot fi
destul de confuze. De cele mai mult ori acestea isi asuma vinovatia disfunctionalitatilor aparute
in relatia de cuplu facand astfel mai usoara acceptarea acestei situatii.
.
Sfaturile specialistului: Impactul mastectomiei asupra vietii de cuplu
Psihoterapeut Cristina Stan, psiholog clinician in cadrul MedLife, ne explica care este impactul
mastectomiei asupra cuplului si care sunt recomandarile pentru revenirea la o relatie cat mai
apropiata de cea anterioara bolii.
In cazul cancerului de san, dupa tratamente chinuitoare dar salvatoare, intimitatea pierduta
poate fi regasita, cu toate ca acceptarea transformarilor fizice e dificila. Extirparea unui san,
caderea parului in urma radioterapiei si chimioterapiei, durerile, oboseala afecteaza intimitatea
multor femei, care au reusit sa invinga necrutatoarea maladie. Pentru acestea, finalul
tratamentului nu inseamna neaparat si sfarsitul neplacerilor aduse de boala.
Starea emotionala le ingreuneaza procesul de recuperare. Un studiu al Institutului Marie Curie
din Franta arata ca una dintre cele mai mari dificultati intampinate de aceste femei este lipsa
libidoului. 40% din femeile chestionate au marturisit ca boala le-a afectat viata sexuala. Timp de
aproape un an, cat poate dura tratamentul dupa mastectomie, dorinta sexuala dispare din cauza
problemelor psihologice provocate de transformarile fizice.
Este dificil de revenit la viata sexuala de dinaintea bolii. Pe unele femei le sperie gandul unei
recidive cauzata chiar de relatiile sexuale. De aceea, este nevoie de multa rabdare si de timp
pentru ca lucrurile sa revina la normal sau macar ca ambii parteneri sa se simta bine impreuna.

Apropierea se poate petrece la inceput in afara dormitorului. O reintoarcere la obiceiurile de la

inceputul relatiei poate fi benefica. O iesire in oras sau si o scurta calatorie devin prilejuri pentru
a recuceri unul pe celalalt, departe de locurile care ii aduc aminte de suferinte.
Reluarea vietii sexuale trebuie sa se bazeze pe placere, cel mai cunoscut analgezic din toate
timpurile. Pentru a se obisnui cu noua forma a corpului, partenerii pot incepe prin a atinge
cicatricele. Oricum, la inceput va fi mai usor daca lumina ramane stinsa. Unele femei au temeri
pe care nu stiu cum sa le destainuie partenerului. Drumul spre regasirea de sine este foarte dificil,
este foarte greu sa accepti ca ai mai putea fi dorita atunci cand te confrunti cu depresia si lipsa
dorintei sexuale.
Un sfat psihologic bun ar fi acela ca aceste femei sa stabileasca mai intai o buna relatie cu ele
insele, pentru a ajunge la o legatura de cuplu autentica, in care sa se simta implinite. Acceptarea
de sine, cu toate imperfectiunile, este un proces anevoios. Este recomandata psihoterapie, care le
poate oferi mult sprijin in acest sens. In paralel, pot ajuta micile atentii oferite propriului corp
(ingrijire corporala, masaj, bai parfumate, coafor, shopping, sport, dans). Cu ajutorul unei bluze
frumoase sau a unei rochii noi, pe care le pot purta datorita protezelor sau sutienelor speciale, se
pot vedea din nou frumoase, sanatoase si speciale, gata sa se bucure din nou de viata.