Viata Fericitului Filaret E ericitul Filaret, ,,iubitorul virtu- flor”, s-a n&scut la Aretsou, in Bitinia, in partea de vest a Asiei Mici. De acolo, inc& pe cand era tanar, s-a dus la Constantinopol, oras care mai bine deo mie de ania fost capitala ma- retului Imperiu crestin al Bizanfului, devenind ucenic al unui croitor. La varsta de 17 ani, spre sfargitul secolului al XIX-lea, a plecat in Sfan- tul Munte spre a se face monah. S-a dus acolo fara stirea parintilor. Peste ctiva ani, le-a scris parintilor sai i i-a rugat s&-l ierte pentru ticerea pas- tratd atata amar de vreme. Drept ris- + Filaretos este un nume grecesc derivat din cuvintele flos (prieten) si areté(virtute). 13,(CONSTANTINE CAVARNOS puns, el a primit din partea lor iertare si binecuvantare. inainte de a se fi hotarat s plece in Sfantul Munte, planuise sa se duca in America si se pregatise chiar in acest scop. insa s-a intamplat ceva care i-a dat toate planurile peste cap. Proba- bil c& Ja aceasta au contribuit predi- cile marelui dascal al catehezelor gi predicator, Constantine Callinicos, pe care Filaret le ascultase cu atentie, acest predicator fiind foarte activ in Constantinopol, unde era binecunos- cut drept dascal de religie. El ii trezea pe oameni duhovniceste cu lumina- tele sale invafaturi crestin-ortodoxe, dar si cu predicile sale emotionante. Callinicos a fost activ la Constantin- opol pana in anul 1904, atunci cand a fost numit preot paroh la Manchester, Anglia. Aceasta schimbare de atitudine a Fericitului Filaret cu privire la pleca- rea sa in America este de 0 uimitoa- re asemanare cu cea petrecuta in via- {a unui alt cuvios, ava Filotei Zerva- kos. Filotei ,iubitorul de Dumnezeu”, ca siin cazul parintelui Filaret, plinu- ia cam pe la varsta de 17 ani sa plece in America. Dupa ce absolvise scoala 4 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL de invatatori, el s-a gandit s8 se du- c& in America pentru a preda in scoli- le grecesti care urmau sé fie infiintate de catre imigrantii greci pentru copi- ii lor. ins&, in chip proniator, s-a ivit 0 piedica care I-a oprit s& mai plece. S-a intamplat si dea peste o carte ca- re cuprindea vieti de sfinti. Ela citit-o cu mare ravni, si de atunci toate do- rinfele sale s-au indreptat cétre viata duhovniceasca. in anul 1907, el a fost tuns in monahism in cadrul Mandsti- ri Longobarda aflata pe insula Paros, unde a amas pentru tot restul vietii sale, Acolo a slujit in calitate de staret timp de o jumatate de secol. Odata ajuns in Sfantul Munte, Fe- ricitul Filaret s-a dus la Manéstirea Stavronikita. Vorbind despre aceas- 1% ménistire in cartea sa Lavsaicon al Sfaintului Munte, tiparité in anul 1953 la Volos, arhimandritul Gavriil (1886-1983), staretul Mandstirii Dioni- sit, spune: ,Stavronikita este cea mai noua si in acelasi timp, cea mai mic& ménastire athonit4, iar de cénd i-au fost confiscate metocurile de catre gu- vernul elen, si cea mai siraci. Ea se afld in partea de nord-est a peninsulei Athos, intr-un loc pitoresc, aproape 15(CONSTANTINE CAVARNOS de fArmul marii. Are viata de obste si ntr-insa se afla 15 parinti care de abia fac fat’ nevoilor. Se poate lesne intele- ge cA avand un numar atat de mic de monahi, Mandstirea Stavronikita es- te incapabila de orice fel de progres, ducénd lipsi de preoti, duhovnici si indrumatori duhovnicesti. Pand nu demult avea monahi varstnici cu 0 buna educatie (proiestamenoi). in mo- mentul de fat, se afl un singur mo- nah de acest fel, parintele Sofronie. El lupta cu indarjire si pastreze aceasta ménastire in bund randuiala, dar si pentru a preintampina prabusirea ei financiara si duhovniceasca” Filaret a fost tuns in monahism in. aceasti manistire si a viefuit acolo pe vremea cnd, aga cum afirma stareful Gavriil, avea ,monahi varstnici buni si bine educati”. Traind aici timp de aproape o jumatate de secol si afla du-se zilnic Langa astfel de batrani Dunitatiti, a devenit si el ca unul di tre acestia, ,bun si bine educat” in cele duhovnicesti, iubitor al Dumnezei tilor Scripturi gi ale scrierilor Parinfi- lor Sfintei Biserici Ortodoxe. 1P.98. FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL A p&risit Stavronikita in anul 1948, pe atunci find unul dintre pa- rinfii imbundtatiti ai mandstirii. Mo- tivul plecarii sale la reprezentat do- rinfa pentru o viafi mai linistit’ decat aceea pe care o putea duce intr-o ma- nistire, pentru a se putea dedica ru- giciunii untrice, rugiciunii mintii, fard nici o tulburare. Un alt motiv Ia reprezentat fap- tul c& M&ndstirea Stavronikita avea 0 viata de sine, idioritmic’. Modul de viat& al unei mandstiri idioritmice nu este la fel de auster ca cel dintr-o m&- nstire cu viata de obste, care este mai vechi si mai sever. Viata de obste se bazeaza pe regulile formulate de Sfin- {ii Pahomie (292-346), Vasile cel Mare (829-379), Teodor Studitul (750-826) si Atanasie Athonitul (cca 920-1003) = ctitorul celei mai vechi mandstiri din Sfantul Munte, Marea Lavra. Via- fade sine, idioritmica, pe de alta par- te, a aparut spre sférgitul secolului al XIV-lea si a prevalat in secolele urma- toare. Pe vremea cand Fericitul Fila- ret a plecat din Manastirea Stavroni- kita, ducndu-se in pustia sihastrilor numit& Karoulia, 9 din cele 20 de m&- nistiri duceau viata de sine. 7CCONSTANTINE CAVARNOS in zilele noastre toate cele 20 de manistiri au viaté de obste (cenobi- ticd). Sfintii Parinti ai Bisericii Orto- doxe Rasaritene socotesc viata pust- niceasca drept o treapta superioaré a viefii duhovnicesti in comparatie cu cea dintr-o m&nistire ~ fie ea de ob- ste sau de sine -, cu condifia ca cel ce ise inchind sd fie bine pregatit pentru ea. Viata pustniceascd asigura condi- {ii mult mai bune pentru concentrarea Iduntrica si pentru rugaciunea mintii, si in acest fel ea te aduce pe o treapta mai inalt& a viefii duhovnicesti. ‘Aceasti alegere este ilustraté foar- te bine de citre un alt monah cu via- {4 imbunatatits, cu care am petrecut © zi intreagi in chilia sa pustniceas- c&: parintele Avacum’. Ca si Fericitul Filaret, el umbla tot timpul descult - in afara timpului pe care-I petrecea in biserica la slujbe — si purta vesminte monahale zdrentaroase. Atunci cand Lam intalnit prima oara, la Manasti- rea Lavra, din obstea careia facea par- te, mi-a spus cA era pustnic, viefu- ind intr-o coliba aflata la aproximativ 1 © prezentare mai ampla a pirintelui ‘Avacum se gaseste in cartea mea Ancorafi in Dummnezeu (pp. 168-173). 18 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL © ora departare de Marea Lavra. fn- si fusese obligat si se intoarca in ma- nastire deoarece aceasta avea nevoie de mana de lucru. Socotea intoarce- rea in manastire drept o mare jertfa. intr-o bund zi, parintele Avacum ma invita si merg impreund cu el in si- hstria sa, plecdnd din mandstire in zorii zilei urmatoare. Cu mare bucu- rie am consimfit sé-1 insofesc. Ne-am dus acolo si apoi am revenit in Marea Lavra dupa amiaza tarziu, pentru a lua parte la Vecernie. Atunci cand am ajuns la sihastria sa, intr-o zon numi- t8 Vigla, parintele Avacum mi-a spus zambind: ~ Nu-i aga cd este exact cum ti-am spus? Nu socotesti ci e un mic colt de rai? Apoi adiuga: —Aici am invafat ceea ce stiu pe din afara - adicd Sfintele Scripturi si invi- fAturile Sfintilor Parinfi. A fost o vre- me cand am vietuit in acest loc timp de 10 ani fara intrerupere si am putut studia multe Iucruri. Acum vin aici din cand in cand, gi de fiecare daté ma umplu de pace. in mandstire ma simt ‘impovarat de griji si nu pot studia de- cat in rastimpuri. in plus, atunci cand 19CCONSTANTINE CAVARNOS, in afara zilei mortii sale. El dormea pe podea, avand drept perna un bustean (koutsoura). Nimeni nu a vazut acest bustean decat in ziua mortii sale, cAci in timpul zilei, cand era vizitat de oa- meni, il tinea ascuns sub pat. ‘Acest lucru dovedeste virtutea smereniei mai inainte pomenita. Se straduia s& evite laudele oamenilor pentru nevointele sale, mai ales du- pa invatatura Domnului nostru Tisus Hristos atunci cand El ne vorbeste despre post: Cand postiti, nu fiti tristi ca fifarnicii, cit ei isi smolesc fefele ca ss arate oamenilor cit postesc... Tu insd, céind postesti, unge capul tau gi fafa tao spalii, ca sit nu te ardfi oamenilor cit post- esti, ci Tatdlui tau, Care este in ascuns, $i Tatill tatu, Care vede in ascuns, ifi va ras- plati fie (Matei 6, 16-17). Rasplata” lui Dumnezeu consta in daruirea harului Sau. Acesta este da- ruit atunci cand astfel de practici fizi- ce sunt facute drept mijloace pentru dobandirea si intarirea virtutilor du- hovnicesti, si nu sunt socotite drept mijloace in sine sau mijloace pentru a primi lauda oamenilor. Modul de viata aspru pe care-I du- ceanu au avut drept consecin{é amor- 24 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL firea sau atenuarea capacitatii sale de aadmira frumusetea creatiei lui Dum- nezeu sau cea a artelor sfinte ale Bise- ricii, mai ales muzica si imnografia bi- zantina. Dimpotriva, acesta a avut ca efect intarirea capacitatii sale de a le aprecia. $i nici nu Iau facut impasi- bil, rece. Bucuria era una dintre tris’- turile sale de caracter. Aceasta izvora din neclintita sa credinta, nadejde si dragoste crestina; ea era expresia fru- musefii sale sufletesti. El vorbea de- spre sine ca despre un om fericit, mai fericit decat un monarh. $i chiar aga era. El ajunsese la nepatimire aici pe pamént - la fericirea sfinteniei. Ziua care i-a precedat moartea, ce s-a petrecut la cAtiva ani dupa intél- nirea noastra, a fost una plina de ve- selie. Simfind cd vremea odihnei sale intru Domnul se apropia, el I-a rugat fierbinte pe parintele Gherontie, egu- menul Schitului Danielou de la Katu- nakia, s& binecuvinteze doi tineri mo- nahi din schit, care erau buni proto- psalfi, s& vind la coliba sa gi s&-i cdnte cAteva imnuri frumoase. Gherontie i-a implinit dorinta, iar monahii au venit gi i-au cantat o multime de imnuri. in timp ce le asculta, lacrimi de bucurie i 25CCONSTANTINE CAVARNOS se rostogoleau pe obraji si aducea la- ude cu glas mare Domnului si Prea~ sfintei Nasc&toare de Dumnezeu. Dupa ce le-a multumit din inima celor doi monahi pentru ca ii oferise- r& acest ospat duhovnicesc, le-a tinut o lunga cuvantare cu privire la viata duhovniceasca si cum si inainteze in- tr-insa.! Dupa ce gi-a incheiat cuvan- tul, i-a rugat sii cdnte axionul Mai- ii Domnului ,Cuvine-se cu adevi- rat”, c&ci Preacurata Fecioar Maria este socotita de cétre monahii athoniti drept ap&ratoarea Sfantului Munte. Sufletul cel frumos al pustnicului Fi- laret Athonitul, plin de astfel de cugete dumnezeiesti si de inalfStoare céntari bizantine, a p&rasit aceasta lume treci- toare, zburand in imparatia cea vegni- c& a cerurilor ,spre a se odihni intru bucuria cea neimbatrénitoare”. ‘Aceasti cuvantare apare in capitolul is de parintele Andreas Teofilopoulos de- spre ,Viata Fericitului Filaret la Karoulia’”. 26 1. Intalnirea mea cu Fericitul Filaret n luna mai a anului 1958 i-am vi- 2itat timp de doua zile la rand pe Pustnicii de la Karoulia, din Sfan- tul Munte Athos. Am istorisit pe larg aceste vizite in cartea mea Ancorafi in Dumnezeu. Din aceasta istorisire voi infatisa aici numai acea parte care cu- prinde intalnirea mea cu Fericitul mo- nah Filaret, care a avut loc pe parcur- sul celei de-a doua zile petrecut aco- Jo. Tata cum se prezintd ea: in zotii zilei am coborat de pestan- ca destul de abrupt pe care urcasem dimpreund cu pustnicul Joan cu 0 zi mai inainte. M-am oprit la cea din- tai coliba intalnita in cale, am batut 7CCONSTANTINE CAVARNOS a usa gi am asteptat. Am auzit zgo- mote induntru. Apoi, usa s-a deschis siam vazut dinaintea mea un pustnic varstnic, drept, foarte subfire la trup gi inalt, cu barb’ lungs, cu fafa briz- data de zbarcituri gi cu niste ochi lim- pezi si stralucitori. Era descult gi pur- ta haine monahale zdrenfuite si un fes monahal invechit pe cap. = Ce doresti, fiuile?, ma intreba li- nistit. ~ Ag dori si vorbese cu dumnea- voastri, si aflu cate ceva despre viata de aici gi s& ma folosesc de experienfa dumneavoastr’, am rspuns eu. — {mi pare rau, dar eu sunt un om simplu si analfabet. Ce aveti si invi- tati de la mine? Dar va rog sa intrati gi vom putea discuta. Sau, daca doriti, putem sta aici. = Bate vantul si sunt transpirat, am spus. Ar fi mai bine si mergem induntru. Coliba acestui pustnic, al crui nu- me este Filaret, consta din doua cdma- rute, despartite printr-un zid subtire. ‘Camera in care m-a invitat avea 0 su- prafata de 6 metri patrafi si o singu- 14 fereastra pe partea care didea spre mare. Podeaua era din lemn si nea- 28 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL coperita. O cutie de lemn reprezenta singura pies de mobilier din came- r&. Pustnicul ma rug’ s& stau pe cu- ie, in timp ce el se agez pe podea gi i cu spatele de perete. incepu si vorbeasca: Am venit in Sfantul Munte la var- sta de 17 ani. Acum am trecut de 70 de ani. Cea mai mare parte a timpu- lui petrecut aici a fost la Manstirea Stavronikita. Ma aflu la Karoulia doar de 10 ani. La varsta de 17 ani ma gan- deam s& plec in America, si facusem deja pregatiri in acest sens. Dar ceva neasteptat mi-a rasturnat toate planu- rile gi aga am ajuns in Sfantul Munte. A fost, de fapt, harul Atotmilostivului Dumnezeu, care m-a adus aici.”” 1 Motivul unei astfel de hotirari ne este explicat de urmatorul pasaj din Ava Doro- tei (secolul al IV-lea): ,.Din nepasarea fati de lucrurile marunte, ajungem la nepisarea fa- ede cele mari. Dacé, de pilda, cineva incepe 8 spund: Ce conteazit daci spun aceasta? Ce conteaza daci mananc bucitica asta? Ce con- teaz& daca ma uit la asta? Din pricina acestei atitudini se ajunge la un obicei ru si omul acela incepe s nesocoteasc& lucruri mai im- portante gi si-sicalce pe propria congtiint’. fn acest chip, unul ca acesta poate cidea in peri colul de a-gi pierde cu totul trezvia constiin- tei” (Migne, P.G., vol. 8, col. 1653, 1656). 29‘CONSTANTINE CAVARNOS P&rintele Filaret rosti cuvintele »Atotmilostivul Dumnezeu” cu un adanc simtimant de recunostinta si dragoste, pundnd accentul pe cuvan- tul ,,Atotmilostivul” (panagathos), f8- candu-si semnul crucii incet, cu o profunda evlavie. Pe langa o adanci evlavie fata de Dumnezeu, pirintele Filaret ne facu dovada si unei prapas- tii de smerenie: — Sunt cel mai rau dintre oameni, zise el. Mai de nimic decat gunoiul. De ce a venit el in aceast’ grozava pustietate? — Am renunfat la toate si am ve- nit aici, spuse el, din dragoste fa- {% de Dumnezeu gi pentru mantui- rea sufletului. Omul trebuie s lupte pentru méntuirea sufletului. Dac& nu reusesti si-ti mntuiesti sufletul, tot ceea ce ai sAvarsit in viata a fost za- darnic. Multi oameni nu pot intelege de ce insistim noi asupra anumitor lucruri, care pentru ei nu inseamna nimic. Dar noi, cei ce am venit aici, nunne putem gandi lumeste la lucruri care tin de religia noastra. Noi luim aminte la cel mai neinsemnat lucru, ca nu cumva si nu ajungem la felul dorit! 30 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL Lucrul de c&petenie pe care-l ac- centua parintele Filaret era ,rugdciu- nea mintii” (noera proseuche), sau ,ru- gaciunea inimii”, numit’ gi ,rugiciu- nea lui lisus” (Euche lesou). — Repetafi cat mai des cu putin- {A rugaciunea lui lisus, ne povatui el, spundnd cu mintea in inima dumnea- voastra: ,Doamne lisuse Hristoase, Fi- ullui Dumnezeu, miluieste-ma!” Acest lucru se poate face cel mai bine stand linistit in camera dumneavoastra. in ceea ce priveste hrana folosit, parintele Filaret spuse: ~M&nanccu mareinfranare. Atunci cand muncesc pentru altii, ca de pild& la repararea cardruilor, nu mananc ni- mic pan cand nu ma intorc la coliba. Evit hrana artificial’ sau conservele. Ea este diunatoare sanatatii. Probabil stiti c& pustnicii arareori se hrinesc cu méancare gatit’. Hrana noastri const& mai ales din paine uscat sau pesmefi, misline, fasole inmuiat in ap gi le- gume cu frunze. L-am intrebat pe parintele Filaret cum igi incilzea coliba pe vreme rece. El imi raspunse: = Omul nu trebuie si aib& o tem- peratura constant& acolo unde vie- 31(CONSTANTINE CAVARNOS, fuieste. Trebuie si se obignuiasca la schimbirile de temperatura din tim- pul anului. Niciodata nu-mi fac focul in casi, nici macar pentru gatit.’ Ori de cate ori vreau s& gatesc ceva, fac focul afard. imi pastrez cildura tru- pului pe timp de iarnd, punandu-mi mai multe haine, mancand pufin mai mult, facand mai multe metanii si, uneori, atunci cand e soare si plicut de stat afara, ma agez in loc adapostit si absorb caldura soarelui. ~ Vine cineva si te ajute la treburi? — Nimeni. Eu cos, repar si imi spal hainele, imi repar coliba, imi pregitesc méncarea gi fac orice altceva singur. In ciuda modului sau de viata foar- te aspru sau, mai degrab’, datorit& ‘Vezi H.D. Thoreau in lucrarea sa Wal- den: ,Darwin, naturalistul, vorbeste despre locuitorii din Jara de Foc, c& in vreme ce toti cei din grupul siu, care erau bine imbricati i st&teau aproape de foc, nu se simteau nici pe departe incalziti, acei salbatici goi, care se aflau la distanta de ei, au fost vizuti spre ma- rea sa mirare ci transpiraserd de-a binelea si dogoreau de caldura.” Agadar aflam ca basti- nagii merg dezbracati in chip firesc, in vreme ce europenii tremura in hainele lor. Este oa- re cu neputinta si imbinam rezistenta acestor ‘salbatici cu intelectualismul omului civilizat? (Cap. 1, ,Economia”). 32 FERICITUL PUSTNIC FILARET ATHONITUL lui, parintele Filaret se bucura de o deplina sanatate gi era foarte ferici ~ Nu m& duc niciodata la medic gi nici nu iau medicamente, mi-a spus el. Am descoperit c& cel mai bun me- dicament este postul total, cu alte cu- vinte, infranarea de la orice fel de hra- ni timp de o zi ori mai mult, si apoi e bine si te hranesti cu fructe de sezon. Slava Domnului! Ma bucur de o buna s&natate gi am tot ceea ce imi trebuie spre a fi fericit. In acea clipa, el se ridica si ma rug sa-l urmez afar’. imi arat’ minuna- tele si infricogatele colfuri ale stancii, arbustii imprastiafi de la marginea ei, cAteva flori salbatice, micuta sa gridi- ni de legume, o mica plantatie de vie din apropierea casei si marea albastra si adancé de sub ea. Aceste lucruri, pe care parintele Filaret le vedea nu nu- mai ca pe niste obiecte estetice, ci ca pe niste manifestari ale puterii si bu- natatii lui Dumnezeu, sunt un izvor de bucurie pentru el. ~ Privifil, spuse el, aratand cu de- getul cdtre un mic rasad de cartofi din minuscula sa gradin’. Iei un cartof $i ingropi in pimént i din el creste © planta cu frunze si flori frumoase, 33