Istoria este ?tiin?a care studiaza trecutul societa?ii omene?ti.

Obiectul istori
ei nu se limiteaza doar la evenimentele politice, cum ar fi de exemplu bataliile
sau faptele conducatorilor. El cuprinde ?i aspectele economice, sociale ?i cult
urale (uneltele, ocupa?iile ?i organizarea oamenilor, crea?iile artistice ?i cre
din?ele religioase, via?a de zi cu zi etc.).
Historia, o alegorie a istoriei
Pictura de Nikolaos Gysis (1892).
Istoria este o relatare, o construc?ie a unei imagini a trecutului facuta de oam
eni (i.e. istorici) care ncearca sa descrie, sa explice sau sa faca perceptibile
timpurile care s-au scurs. Indiferent de epoci sau de metode ?i oricare ar fi sc
opul subiacent al muncii istoricului, istoria este ntotdeauna o construc?ie umana
, nscrisa n epoca n care este scrisa.[1]
Spre deosebire de povestirea fic?ionala, specia de povestire numita istorie nu e
ste construita prin intui?ie intelectuala, ci pornind de la surse: documente scr
ise, istorie orala, obiecte etc. Prin interpretarea totalita?ii acestor surse, i
storia ?i propune sa reconstituie diversele fa?ete ale trecutului. De-a lungul ti
mpului, istoricii ?i-au schimbat foarte mult felul de a interpreta trecutul ?i p
erspectiva asupra faptelor sau a evenimentelor trecute, ?i-au reevaluat sursele
?i maniera de a aborda respectivele surse.
Istoria, care nu este doar o reflec?ie asupra trecutului, se construie?te n func?
ie de regulile unei metode ?tiin?ifice. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului,
iar evolu?ia acestei metode ?tiin?ifice poarta numele de istoriografie (cuvnt com
pus pornind de la ni?te etimoane grece?ti; n traducere directa nseamna istoria scri
erii istoriei ). Metoda de cercetare a istoriei se sprijina pe un ansamblu de ?tii
n?e auxiliare care l ajuta pe istoric sa ?i construiasca povestirea.