http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.

php/108

Autor: Dr. Alexandru Nitulescu

Medic ortoped
Bandeleta iliotibiala este o banda fibroasa, un
veritabil tendon, care corespunde tendonului final
al muschiului mare fesier si al muschiului tensor
al fasciei lata. Acest tendon, a carui forma este
particulara, pentru ca este plat, ca o veritabila
lama, se insera la nivelul portiunii exterioare a
genunchiului pe un relief osos numit tuberculul
lui Gerdy. De la nivelul insertiei sale proximalecreasta iliaca si pana la nivelul genunchiului
aceasta lama tendinoasa este libera si poate sa
se deplaseze. Astfel bandeleta matura in timpul
miscarilor soldului si ale genunchiului zonele
anatomice situate dedesubtul ei: condilul extern
al femurului, portiunea distala si externa a
femurului.
Tendinita iliotibiala (sindromul de bandeleta
iliotibiala) este o patologie care se intalneste
frecvent in timpul anumitor activitati sportive,
cum ar fi maratonul, mersul pe bicicleta, ca si
urcatul si coboratul unor pante abrupte.
Durerea este situata la nivelul compartimentului
extern al genunchiului, si intensitatea sa este
variabila. Ea prezinta anumite particularitati. In
repaus, in timpul mersului sau in timpul

activitatilor sportive care necesita miscari

incomplete si neregulate la nivelul genunchiului
ca tenisul si basketul, nu exista nici o durere. In
schimb, daca pacientul efectueaza un mars
prelungit, constata pentru o distanta care este
intotdeauna aceeasi dureri importante la nivelul
compartimentului extern al genunchiului, ceea ce
il forteaza sa isi opreasca cursa. Indata ce
activitatea fizica inceteaza, durerea diminua
semnificativ sau inceteaza complet. Totusi uneori
durerea poate fi atipica si sa persiste si in
perioadele de repaus.
In timp ce medicul examineaza genunchiul, este
surprinzator sa constate ca nu exista nici o
durere particulara. Pentru a-si regasi durerea
tipica, trebuie efectuate anumite manevre. Testul
RENNE consta in efectuarea de manevre de
flexie-extensie in jurul a 30 in timpul sprijinului
unipodal (intr-un singur picior). Durerea poate fi
provocata de presiunea exercitata cu degetele la
nivelul condilului extern la 3 cm deasupra
interliniului articular in timpul extensiei pasive de
30. Acesta este testul NOBLE. Examenul clinic
verifica daca exista retractii musculare,
inegalitate de lungime a membrelor inferioare,
valgus sau varus exagerat, anomalii statice, etc.

Radiografiile sunt de cele mai multe ori normale.

Rezonanta magnetica, ca si echografia, poate
evidentia o inflamatie de tip bursita situata intre
bandeleta ilio tibiala si condilul extern.
Examenul podologic poate duce la prescrierea de
talonete ortopedice de corectie a pozitiei vicioase
a piciorului. Controlul incaltamintei sportive este
foarte
important.
Kinetoterapia
asociaza
fizioterapia specifica cu aplicatii locale de gheata,
exercitii de intindere a muschilor si tendoanelor
(stretching). Tratamentul medical poate fi local,
prin aplicarea de antiinflamatoare. In cazurile
rebele, una sau doua infiltratii locale sunt
necesare.
Chirurgia este rar utilizata, si este indicata
cazurilor
rebele
la
tratamentul
medical.
Interventia
consista
in
sectiunea
fibrelor
posterioare ale bandeletei la nivelul zonei de
frecare.
Dupa o perioada de repaus de cateva zile, mersul
este autorizat precoce, cu reluarea activitatilor
sportive permisa dupa luna a doua.

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/2258722587.html

Dr Alin Popescu, medic primar medicina sportiva, CMO FRR

Bandeleta iliotibiala este o banda fibroasa, un

adevarat tendon, care corespunde tendonului
final al muschiului mare fesier si al muschiului
tensor al fascie lata.
Acest tendon se intinde din exteriorul pelvisului,
deasupra soldului pana la articulaia
genunchiului.
Bandeleta iliotibiala este o structura care poate
deveni o problematica in special pentru sportivii
care practica culturism, ciclism, rugby, atletism.
Rolul benzii iliotibiale
In timpul alergarii sau al mersului banda
iliotibiala ajuta la meninerea flexiei soldului si al
genunchiului. Daca abductorii coapsei sunt slab
tonifiati, banda iliotibiala este suprasolicitata iar

muschiul tensor al faciei lata trebuie sa se

contracte mai puternic.
Factorii determinanti
In timpul efortului prelungit si nu numai, cand se
flexeaza si se intinde genunchiul apare o
inflamatie a tendonului iliotibial datorita
frictionarii acestuia pe codilul lateral de la nivelul
genunchiului.
Inflamatia poate fi determinata de:
Contractura benzii iliotibiale
Dezechilibru muscular (tonifiere slaba)
Biomecanica anormala a piciorului
Erori de antrenamente
Schimbari in activitatea sportiva (cresterea
brusca a distantei de alergare si a
intensitatatii alergarii)
Suprafata de lucru dificila
Simptomatologie
Cea mai intalnita manifestare este durerea
intensa si profunda localizata deasupra
epicondilului lateral prezenta in special in timpul
alergarii, dar diminuata de repaus.

In stadiile mai avansate daca sportivul nu a

urmat nici un program de recuperare durerea
este prezenta si la mers, la urcatul si coboratul
scarilor.
Sensibilitatea locala si ocazional inflamatia in
zona distala a benzii unde acesta se misca peste
epicondil sunt simptome care indica sindromul de
bandeleta iliotibila.
Teste specifice
Durerea poate fi provocata de aplicarea
presiunii de catre kinetoterapeut deasupra
condilului lateral in timp ce pacientul este
pozitionat in decubit lateral pe partea neafectata
cu membrul afectat flexat la 90. In timp ce
mentine aceasta presiune kinetoterapeutul
extinde genunchiul pacientului.
Testul este pozitiv daca durerea apare cand flexia
genunchiului este de 30, pozitie in care banda
deja intinsa se misca direct peste epicondilul
femural.
Testul Renne pacientul in ortostatism cu
greutatea corpului pe membrul
afectat.Pacientulflexeaza genunchiul la 30 iar
kinetoterapeutul aplica presiune pe epicondilul
lateral .Testul este pozitiv daca zona este
dureroasa.

Testul Noble pacientul in decubit dorsal cu

piciorul in supinatie sustinut de catre
kinetoterapeut. Acesta executa flexii si extensii
ale genunchiului in timp ce aplica presiuni pe
epicondil. Daca durerea este prezenta la flexia de
30 a genunchiului, testul este pozitiv.
Localizarea restrictiilor miofasciale aceste
restrictii miofasciale includ :
trigger points (puncte dureroase)
contracturi musculare
adeziuni fasciale.
Punctele dureroase secundare apar in regiunea
musculotendinoasa portiunea distala a vastului
lateral si bicepsului femural si pot provoca
durerea zonei epicondilare.Ele apar datorita
tensiunii musculare cronice.
Contractura vastului lateral creste tensiunea
longitudinala a benzii.
Adeziunile fasciale la nivelul fibrelor posterioare
ale benzii sunt de obicei prezente la pacientii cu
sindrom iliotibial. Aceste adeziuni sunt adesea
asociate cu dureri si pot fi rezultatul unei
microleziuni sau inflamatie mai veche.

Aceste restrictii miofasciale pot varia de la simple

complicatii pana la cauza primara a durerii
laterale de genunchiului.
Evaluarea adesea releva zone sensibile ale
muschiului vast laeral, fesierul mic si zona distala
a bicepsului femural. In aceste zone se pot
depista puncte dureroase discrete (trigger points)
care la presiune transmit durere si in zona
laterala a coapsei, genunchiului si chiar a tibiei.
Examinarea consta in palparea profunda si
amanuntita a zonei cu trigger points.
Pozitia pacientului pentru realizarea acestor
manevre este: in decubit lateral cu partea
simptomatica in sus, soldul flectat la 45 si
genunchiul in usoara flexie.
Trigger points centrale in vastul lateral si fesierul
mic pot transmite dureri intense in zona lateroexterna a genunchiului .
Evaluarea deficitului de flexibilitate a
muschilor iliopsoas, drept femoral si tensor
al faciei lata se realizeaza la toti pacientii
suspecti de sindrom iliotibial.
Aceasta evaluare se poate face prin testul
Thomas.
Pacientul in decubit dorsal la marginea unei mese
spatele drept lipit de masa

pacientul mentine cu mainile ambii genunchi

flectati la piept. In timp ce pacientul mentine
genunchiul asimtomatic la piept kinetoterapeutul
coboara usor membrul afectat spre podea.
Testul este pozitiv daca pacientul nu poate atinge
flexia genunchiului de 90, un unghi neutru in
flexia soldului si mai putin de 15 in abductie
soldului fata de pelvis.
Evaluarea flexibilitatii gastrognemianului si
solearului.
Pacientul in decubit dorsal cu piciorul examinat la
marginea patului si genunchiul in extensie pentru
testarea gastrognemianului si cu genunchiul in
usoara flexie pentru testarea solearului.
Kinetoterapeutul executa dorsiflexia
piciorului.Testul este pozitiv daca pacientul nu
poate realiza dorsiflexie pasiva de 90. Cand
executa aceste teste kinetoterapeutul va bloca
articulatia subtalara realizand o usoara inversie a
piciorului. Kinetoterapeutul este astfel sigur ca
miscarea se realizeaza din articulatia talocrurala
fara influente ale articulatiei subtalare.
Testare fortei muschiului gluteus mijlociu
Pacientul in decubit lateral cu sprijin pe umar si
pe bazin, acestea fiind perpendiculare pe planul
patului. Pentru a asigura stabilitatea corpului

membrul inferior de sprijin este usor flexat iar

mana opusa apuca marginea mesei. Pacientul
este rugat sa abduca membrul inferior afectat in
aceeasi linie cu trunchiul fara rottatia interna sau
flexia soldului. Kinetoterapeutul fixeaza cu o
mana bazinul iar cu cealalta opune rezistenta in
regiunea supramaleolara miscarii de adductie a
membrului inferior la planul patului.
O evaluare completa include de asemenea
si mersul la covorul rulant pentru a depista
eventalele dezechilibrele musculare dinamice .

Diagnosticul diferential
In realizarea diagnosticului diferential se va tine
cont de faptul ca sindromul benzii iliotibiale
determina problemele in exteriorul articulatiei si
nu in interiorul acesteia (ruptura de ligament sau
cartilaj).
Diagnosticul diferential include:
durere miofasciala
sindromul de stres patelofemural
patologie de menisc lateral
fractura articulatiei tibiofibulara superioara
tendinita bicepsului femural

Tratament
FAZA I acuta
Tratamentul in aceasta faza consta in:
scaderea inflamatiei prin aplicatii locale cu
gheata, fonoforeza
reducerea si modificarea activitatii sportive
masaj local cu gheata
medicatie antiinflamatoare nesteroida
FAZA II subacuta
Daca inflamatia persista dupa trei zile de
tratament pot fi indicate injectii locale cu
corticosteroizi.
Daca activitatea sportiva este restrictionata
sever, pentru a evita deconditionarea el poate
participa in timpul acestei faze la activitati ca
inotul sau alte activitati nedureroase.
Dupa ce inflamatia acuta a scazut sunt
recomandate:
exercitii de stretching;
exercitii de contractie relaxare pentru
alungirea grupurilor muscular scurtate.

Exercitiile se executa in trei serii: 7 sec.

contractie submaximala urmate de 15 sec. de
stretching.
exercitiile de alungire a benzii iliotibiale pot fi
executate langa un perete pentru evitarea
pierderii echilibrului.
Exemple:
Pacientul in ortostatism cu membru inferior
afectat extins si addus in spatele piciorului
sanatos. Pacientul expira si usor isi flexeaza
trunchiul in lateral pe partea opusa membrului
afectat pana cand simte o intindere pe partea
laterala a coapsei.Accentuarea stretchingului se
poate face prin flexia laterala a trunciului cu
ridicarea mainilor peste cap. Progresul se va
realiza prin flexia trunchiului in fata pe diagonala.
Pacientul in decubit dorsal cu piciorul afectat in
supinatie.Pacientul inconjoara piciorul cu o
banda, mana opusa apucand capetele acesteia.
Pacientul adduce membrul inferior afectat peste
linia de mijloc a corpului, pastrand contactul
pelvisului cu solul.
Pacientul in decubit lateral pe partea afectata cu
sprijin pe maini coatele extinse ,plaseaza ruloul
sub membrul afectat care este extins. Membrul

inferior neafectat este incrucisat peste celalalt

ajutand la sprijinul greutatii corpului.

Pacientul in decubit dorsal cu bazinul la marginea

patului , genunchiul neafectat este flexat la piept
si apucat cu mainile pentru a stabiliza spina
lombara pe masa. Kinetoterapeutul coboara usor
membrul inferior afectat spre podea si apoi
roteste extern femurul plasandu-si o mana peste
zona distala a acestuia pe partea laterala si
cealalta peste patela. Kinetoterapeutul fixeaza cu
membrul inferior tibia pacientului care este
rotata inern si addusa.Cealalta mana a
kinetoterapeutului este plasata peste spina iliaca
anterosuperior pentru a stabiliza pelvisul in timp
ce femurul este addus.
exercitiile de stretching pentru iliopsoas,
dreptul femural, gastrognemiansolear
unde restrictia a fost identificata la examenul
fizic. Exerctiile de stretching se executa
de 3 ori pe zi.
Restrictiile miofasciale sunt tratate dupa
scaderea inflamatiei. Identificarea si eliminarea
componentelor miofasciale completeaza terapia
fizica si poate precede tonifierea si

reeducarea musculara. Tratamentul tesuturilor

moi elimina de obicei o parte importanta a
paternului durerii, permitand un tratament
definitiv si eficient al sindromului benzii iliotibiale.
Astfel pentru :
trigger points centrale ale gluteului mic si
vastului lateral sunt indicate: compresiile,
masajul profund, stretchingul specific si
caldura pot elibera trigger points centrale si
diminua contracture.
o trigger points secundare in jonctiunea
musculotendinoasa a vastului lateral
distal si a
bicepsului femural : sunt indicate compresii,
masaj profund urmat de aplicari cu gheata pe
trigger points.
contractura vastului lateral : masajul
tesuturilor profunde, stretching pe vastul
lateral pentru reducerea tensiunii.
FAZA III de recuperare
Exercitii progresive de crestere a fortei musculare
Pacientul in decubit lateral executa abductia de
30 a membrului inferior afectat mentinandu-l in
aceasta pozitie 1 sec apoi este coborat in

adductie maxima si mentinut 1sec. Exercitiul se

incepe cu un set de 15 repetitii, dupa 2-3
saptamani obiectivul este de 3 seturi de 30
repetitii. Progresia se face cu 5 repetitii pe zi.
Exercitiile de tonifiere incep indata ce restrictiile
miofasciale sunt rezolvate si miscarile
active sunt normale.toate exercitiile de tonifiere
se incep cu un set de 15-20 de repetari si
se cresc pana la 3 seturi de 20 de repetitii zilnic.
Reintoarcerea la activitatea sportiva
Intoarcerea la alergare depinde de severitatea si
cronicitatea afectiunii. Cei mai multi pacienti se
recupereaza total dupa 5-6 saptamani. Ca o
regula generala sportivii pot reincepe o alergare
normala sau alte activitati sportive daca executa
fara durere toate exercitiile de tonifiere. Atletii
pot incepe inca din prima saptamana de
recuperare sprinturi usoare pe teren plat. Studiile
biomecanice au aratat ca sprinturile cu viteza
usoara cauzeaza mai putin sindromului benzii
iliotibiale decat o alergare de lunga durata pentru
ca la faza de atac a solului cu piciorul, genunchiu
este flexat la un unghi mai mare decat cel care
cauzeaza frecarea de 30.

Bibliografie selectiva:

E.T Avramescu (Rinderu) Recuperare functionala

in patologia sportiva note de curs.
M.Fredicson et al Qualitative analisysis of the
relative effectiveness of 3 iliotibial band
stretches.
M .Fredericson et al, Practical management
of iliotibial band friction syndrome in runners .

https://irunhealthy.wordpress.com/tag/bandeleta-iliotibiala/
CAUZE
aproape 22 % din afeciunile membrului inferior, cu o inciden
ntre 1,6 i 12 %.
Gradul de tensionare a bandeletei a fost considerat un factor
important n apariia durerilor. Iniial s-a crezut c bandeleta este
supratensionat la cei care dezvolt afeciunea. Un studiu din
2007 (Hamill et all) arat c la sportivii afectai, bandeleta se
alungete
mai mult n timpul ncrcrii exterioare i mai repede
n timpul alergrii.
Insuficiena muchilor care pun n tensiune bandeleta, n special a
fesierului mijlociu, un important abductor i rotator extern al
coapsei, face ca muchii antagoniti (adductori i rotatori interni)
s produc adducia i rotaia intern a coapsei n timpul aterizrii
pe un singur picior ceea ce pare s modifice gradul de tensionare
a bandeletei.

Unghiul de flexie a genunchiului n timpul alergrii pare s joace

un rol important. Alergarea n pant, care marete gradul de flexie
a genunchiului este legat direct de accentuarea simptomelor.
Oboseala pare s altereze i ea biomecanica alergrii. Miller et al
a artat n 2006 c la sportivii cu sindrom de bandelet iliotibial
care aterizeaz pe clci, unghiul de flexie a genunchiului crete
la finalul unei alergri intense.
Ali factori legai de apariia sindromului de bandelet iliotibial
sunt fora sczut a muchilor ischiogambieri fa de muchiul
cvadriceps, fora mare a impactului cu solul (favorizat de
nclmintea cu amortizare i clci supranlat, aa cum am
scris m articolul din numrul trecut), genunghiul recurbat (genu
recurvatum).

Anumite situaii favorizeaz aceast leziune:

Supraantrenamentul (din dorinta de a progresa repede, alergam
mai repede i mai mult decat nivelul nostru actual, fr a lsa
organismului timp suficient de recuperare; vorbind de recuperare,
odihna noaptea, alimentatia sntoas i corespunztoare
efortului, precum i hidratarea corect sunt foarte importante,
adesea ignorate).
Alergatul la deal sau pe aceeai parte a drumului (uneori
drumurile sunt bombate n mijloc i mai joase pe margine ceea ce
solicit diferit cele doua membre.

 Conformaia membrelor cei cu picioarele n form de

parantez (genu varum) sunt mai predispui.
Lungimea prea mare a pailor i aterizarea pe clci care
amplific impactul la aterizare.

n ordine:
1. Pauz de la alergat cteva zile sau diminuarea distanei
parcurse.
2. Tratarea durerii i a inflamaiei dac sunt prezente: ghea, 2-3
zile de medicaie antinflamatoare sau patchuri antiinflamatoare
locale care elibereaza substanta activa de-a lungul intregii zile,
fizioterapie ultrasunete cu un gel antiinflamator, rar infiltratii cu
corticosteroizi.
3. Stretchingul, dei muli l recomand ca fiind o modalitate de
baz a tratamentului, la uniele persoane poate agrava de fapt
simptomele datorit faptului ca bandeleta este deja mai lung
dect trebuie, iar ntinderea ei suplimentar nu este necesar.
4. Intarirea muschilor fesieri este foarte important. Un studiu din
2000 (Fredericson et al) arat c dup un program de 6
sptmni de ntrie a muchilor fesieri, 22 din cei 24 de sportivi
care au urmat programul au renceput s alerge fr dureri. Dup
ase luni, nc nu apruse nici o recidiv.
Cteva exerciii sunt utile :

 Din poziia culcat pe o parte cu genunchii flectai la 90 i

oldurile uor flectate : fr s ridicm glezna ncercm ridicarea
genunchiului n acelai timp cu rotirea n exterior a coapsei.
Revenirea la poiia iniial se face ct mai lent cu putin.15-20
de repetri reluate de 2-3 ori. Exerciiul se face pentru ambele
olduri.
Din poziia culcat pe spate cu genunchii ndoii la 80 : ridicm
bazinul astfel nct s fie pe aceeai linie cu abdomenul i
coapsele. Revenire lent la poziia iniial. 15-20 de repetri
reluate de 2-3 ori.
Din poziia n picioare pe un singur picior n timp ce membrul
liber este flectat la 90 : deprtm genunchiul spre lateral n timp
ce rotim coapsa spre exterior. Revenire lent la poziia iniial. 1520 de repetri care se pot relua de 2-3 ori. Pentru pastrarea
echilibrului putem s ne sprijinim de zid sau de sptarul unui
scaun.
Exerciiile care presupun hiperflexia genunchilor cu ncrcare
precum genuflexiunile trebuie folosite numai dac nu provoac
durere.
5. Dup cteva sptmni/luni, odat ce durerea a disparut i
dezechilibrele musculare au fost corectate, se poate rencepe
alergarea: paii mici i rapizi limiteaz timpul de contact cu solul
fa de paii mari i scad impactul resimit la nivelul genunchiului.
Distanele trebuiesc crescute progresiv (10% max de la
sptmn la sptmn), iar alergarea trebuie nceput pe teren
plat. Alergarea descul sau cu pantofi de alergare cu o talpa supl,
fr amortizare i cu clci jos permite o mai bun amortizare a

impactului cu solul i implicit ocuri diminuate la nivelul

genunchiului.
6. n cazurile rare care nu rspund tratamentului de recuperare
ndeprtarea esuturilor profunde de sub zona dureroas a
bandeletei iliotibiale rezolv problema n cele mai multe cazuri.

Referine :
Fredericson et al, Practical management
of iliotibial band friction syndrome in runners, Clin J Sport Med, 2006
Hamill et al, A prospective study of iliotibial band strain in runners. Clin
Biomech. 2008
Levine, Iliotibial band friction syndrome,Curr Rev Musculoskelet
Med. 2010, consultat
aici: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC294158
1/#CR24
Miller et al, Lower extremity mechanics of iliotibial band syndrome
during an exhaustive run, Gait Posture, 2007
Muhle et al, Iliotibial band friction syndrome: MR imaging findings in
16 patients and MR arthrographic study of six cadaveric
knees. Radiololgy. 1999

http://www.lectiadeortopedie.ro/tendinita/

Manifestari clinice
Durerea este cel mai des intalnit simptom, frecvent
intalnita in repaus, se intensifica cand palpam si la
mobilizarea articulatiilor invecinate tendonului inflamat.
Durerea este de tip acut, care inteapa, asociata cu
inflamatia zonei dimprejur: regiunea fiind descrisa ca
eritematoasa, tumefiata si calda. Apoi este descrisa
diminuarea fortei musculare din intreaga zona afectata
( cot, glezna, deget, genunchi, mana, umar).
Tendinitele pot evolua pe parcursul mai multor luni.
Tendinita se poate vindeca spontan sau poate persista
astfel cronicizandu-se. Ruptura de tendon este o
complicatie a tendinitei (ex: ruptura de tendon
cvadricipital/rotulian), avand o gravitate mare, insa este
intalnita destul de rar, manifestandu-se printr-o durere
de o intensitate extrema asociata cu impotenta
functionala de tip total.
Diagnosticul tendinitei
O durere de o intensitate mare, de tip ascutit resimtita
brusc la nivelul unei articulatii in timpul desfasurarii unui
antrenament sau a unei activitati de tip fizic este foarte
orientativa pentru diagnosticul de tendinita. Drept
urmare daca resimtiti ceva asemanator va sfatuim sa

consultati un medic de specialitate care poate stabili un

dagnostic cat mai precis si un tratament cat mai bun.
Pentru a stabili diagnosticul de tendinita ne orientam
dupa: examenul clinic, caracterul si punctul de localizare
al durerii, posibilitatea declansarii unei dureri vii prin
palpare la nivelul tendonului precum si examenele
paraclinice ajutatoare: radiografia zonei interesate,
ultrasonografia(ecografia) sau RMN-ul.
Tratamentul tendinitei
Aplicatiile locale reci la nivelul zonei afectate sunt de
prima intentie-cate 15-20 minute din 2 in 2 ore timp de
2-3 zile. Apoi se pot folosi comprese sau bai calde care
relaxeaza musculatura prin cresterea temperaturii
organismului si optimizeaza fluxul sanguin.
Se indica repausul fizic functie de durere
Pozitie ridicata a membrului
Bandajare elastica a zonei afectate
Antiinflamatoare aplicate topic si/sau oral
Antialgice
Fizioterapie in cazul tendinitelor acute avand
eficacitate si utilitate crescuta. Se pot folosi de
asemenea ultrasunetele, curentul antalgic, laserul sau
masajul.