PROGRAMUL

FIZIOKINETOTERAPEUTIC
REALIZAT LA PACIENȚII CU
PATOLOGIE TALALGICĂ
CHIRILĂ DIANA
MASTER TEHNICI, AN I, SEMESTRUL II
 NOȚIUNI GENERALE:

Talalgia este un termen general folosit pentru a denumi toate formele de durere
localizată la nivelul călcâiului.

Durerile de călcâi pot surveni în urma suprasolicitării profesionale sau din cauza
supraponderalității. Sudiile de control cu multiplele analize indică că atât factorii structurali,
cât și cei biomecanici, care afectează fascia plantară cresc durerile plantare de călcâi.

NOȚIUNI ANATOMO-FIZIOLOGICE

Piciorul reprezintă una din cele mai importante părți ale corpului uman în desfășurarea
activităților din viața de zi cu zi, susținând, totodata procesul de umanizare. Acesta
îndeplinește două funcții majore, cum ar fi cea de susținere a corpului și cea de mișcare, toate
acestea putând fi posibile datorită adaptării bipedice, această adaptare realizându-se cu
ajutorul bolții plantare.

Piciorul este foarte bine structurat din punct de vedere biomecanic, deoarece poate
susține greutatea sa, dar și o altă greutate. Toate acestea nu ar fi posibile fără articulația
gleznei, care asigură îmbinarea perfectă a celor două segmente, gamba și piciorul.

Principala proprietate a țesutului moale de la nivelul călcâiului este aceea de

amortizor. Structura țesutului subcutanat este alcătuită din lamele fibroase aranjate verticil,
conținând țesut adipos, toate acestea fiind atașate de derm și de aponevroza plantară.

Călcâiul poate absoarbe 110% din stresul creat asupra sa de greutatea corpului în
timpul mersului și 200% în timpul alergatului. Fascia plantară este alcătuită din mai multe
straturi de structuri fibroaponevrotice care își au originea pe partea medială a tuberozității
calcaniene și se inseră pe articulațiile metatarsofalangiene, pe tecile tendoanelor flexorilor și
pe baza falangelor proximale a degetelor.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

Durerile de la nivelul călcâiului, atât cele plantare, cât și cele posterioare apar de
foarte multe ori din cauza patologiilor mecanice, dar se mai pot observa o diversitate de
patologii cum ar fi cele neurologice, reumatismale, traumatice, neoplastice, infecțioase sau
vasculare.

EPIDEMIOLOGIE

Epidemiologia talalgiilor este foarte variată, având cauze dintre cele mai diferite, dar
pe parcursul anilor s-au putut stabili câteva clasificări. Câțiva factori intrinseci și extrinseci au
fost descriși ca fiind prezenți în dezvoltarea acestei patologii. Vârsta, greutatea corporală,
BMI-ul, piciorul plat, pronația exagerată a articulației gleznei, inegalitatea membrelor, gerum
varum, rasucirea tibiei sau a femurului, probleme ale tendonului Ahilian, scăderea flexiei
plantare a gleznei, mușchii flexori plantari slăbiți, toți aceștia sunt caracterizați ca fiind factori
intrinseci. Încălțămintea, suprafețele pe care se execută activitățile, traumele sau tipurile de
activități desfășurate, frecvența, intensitatea sau durata, toatea acestea intră în categoria
factorilor extrinseci.

Talalgia mai poate fi cauzată de factori ce țin de mărimea zone piciorului, cum ar fi:

a. Factori locali: fasceita plantară proximală, atrofia patului de grăsime, ruptura fasciitei
plantare, sindromul tunelului tarsian, compresia primei ramure laterale a nervului
plantar, fractură a calcaneului, tumora osului, osteomielita;
b. Factori regionali: stenoză spinală, hernia de disc intervertebrală;
c. Factori sistemici: boli inflamatorii ale intestinelor – asociate cu artrita,
spondiloartropatiile seronegative, artrita inflamtorie.

Deasemenea, talalgia mai poate fi clasificată și după localizarea durerii, aceștia fiind
factorii mecanici:

a. Plantară : fasciita plantară, fractura osului calcaneu, afectarea nervului (nervul plantar
medial sau lateral, nervul abductor digiti minimi), diferite sindroame;
b. Posterioare: tendinopatiile Ahilieni, deformările tip Haglund, bursitele retrocalcaniene,
patologiile severe (apofizita calcaneană);
c. Partea medială a piciorului – medial: tendinopatiile tibiale posterioare, tendinopatiile
mușchiului flexor digitorum longus, tendinopatia mușchiul lung al halucelui,
sindromul tunelului tarsian;
d. Partea medială a piciorului – lateral: tendinoapatia peroneală, sindromul sinus tarsi.

TRATAMENT:

Planul de tratament pentru această afecțiune este selectată dupa gradul de durere și
inflamație, bazându-se atât pe tratamentul medicamentos, cât și pe tratamentul adjuvant,
acesta urmărind schema R.I.C.E. (Rest, Ice, Compression, Elevation).

Tratamentul inițial recomandat pentru talalgie este repausul. Pacienților li se

recomandă să folosească cât mai puțin posibil piciorul pentru ca țesutul afectat să se poată
recupera.

Kinetoterapia este esențială, dar totodată se va axa pe exercițiile blânde, iar mai apoi
exercițiile trebuie să fie dozate astfel încât să crească forța musculară și flexibilitatea.
Programul kinetic include stretching-ul (stretching-ul pasiv combate contracturile, în special
de la nivelul tricepsului sural) și gimnastica medicală. Toate acestea trebuie realizate 10
minute de 2 sau 3 ori pe zi.

Fizioterapia este deasemenea importantă, astfel se folosesc aplicațiile iontoforezice

cu dexamethazonă și acid acetic (2-4 săptămâni), pentru a scădea durerea și îmbunătăți
disfunțiile, laseroterapia pentru a reduce durerea și a scădea limitările activităților și
fonoforeza cu ketoprofen gel cu scopul de a reduce durerea.

Tratamentul igieno-dietetic ține de corectarea și combaterea factorilor de risc cum ar

fi obezitatea, tulburările de statică sau condițiile de mediu în care trăiește pacientul.
 Sunt disponibile modalități diferite de recuperare, dar educarea pacientului în ceea ce
privește starea acestuia sau boala în sine sunt importante pentru a-l face pe pacient să
înțeleagă condiția în care se află și pentru o cooperare cât mai eficientă din partea acestuia.

Durerile de călcâi pot surveni în urma supresolicitării profesionale sau din cauza
supraponderalității. Sudiile de control cu multiplele analize indică că atât factorii structurali,
cât și cei biomecanici, care atacă fascia plantară cresc durerile de călcâi.

În scop antalgic, decontracturant și miorelaxant am folosit tehnici de masaj local la

nivelul gambei și a musculaturii anterioare a piciorului.

Mai apoi, s-a realizat tratamentul fizioterapeutic, care a fost folosit pentru a scădea
inflamația locală și durerea. Fizioterapia a fost utilizată ca o bază, după care s-a putut realiza
programul kinetic. Pentru acest tratament s-au folosit curenții de joasă frecvență: curentul
continuu Galvanic, și curenții alternativi: TENS, Trabert, Interferențial pentru a diminua
durerea și inflamația, mai apoi s-a folosit terapia cu ultrasunete cu scop analgetic și
hiperemiant, iar în cele din urmă s-a utilizat terapia cu LASER, cu efect miorelaxant,
analgetic, regenerator și biotrofic.

Tratamentul kinetic a fost introdus ca tratament final, fiind realizat de către pacient la
finalul celorlalte proceduri terapeutice. La începutul programului kinetic s-a evaluat starea
fizică și psihică a pacientului, iar mai apoi s-a implementat un set de obiective, care au
implicat și metodele de mai sus. Obiectivele sunt următoarele:

 Reducerea durerii și a inflamației;

 Creșterea forței musculare;
 Creșterea amplitudinii mobilității articulare;
 Refacerea echilibrului și a staticii;
 Reeducarea mersului;
 Refacerea alinierii piciorului și prevenirea atitudinii vicioase;
 Creșterea calității vieții;
 Profilaxie.

REFACEREA ECHILIBRULUI MUSCULAR:

Exerciții active cu sau fără rezistență de tonifiere a musculaturii (tricepsul sural,

tibialul anterior, extensorul comun al degetelor, peronierii laterali, tibialul posterior, flexorul
lung comun al degetelor, flexorul propriu al halucelui, flexorul scurt al plantei);

Coordonarea senzitivo-motorie prin exerciții de mers (pe teren plat, pe pantă,

ascendent şi descendent, înainte, înapoi, în lateral, pe aceeaşi linie sau pe linii paralele, cu paşi
încrucişaţi, pe vârfuri, pe călcâie, pe marginea externă sau internă a piciorului), exerciţii pe
planşete balansoare pentru menţinerea echilibrului sau la placa pentru echilibru.

REFACEREA MOBILITĂȚII ARTICULARE

Mobilizări pasive, analitice, cu piciorul în apă caldă la 36 de grade Celsius;

 Posturări de întindere: stretching-ul mușchilor triceps sural, tibial anterior, lungul
peronier lateral, scurtul peronier lateral, tibialul posterior, extensor comun al degetelor,
flexorul lung comun al degetelor, flexorul halucelui;

Exerciții active fără încărcare, analitice inițial, pe toate direcțiile de mișcare, apoi
combinate.

EXERCIȚII PROPUSE:

DIN POZIȚIA ȘEZÂND:

 flexia/extensia degetelor, flexia plantară/supinație realizate concomitent;

 pe scaun, se culeg/se prind cu degetele de la picior diverse obiecte mici;
 cu sprijin pe mâini, cu o minge medicinală între tălpi, s-a realizat ducerea picioarelor
spre stânga și spre dreapta, flexia/extensia genunchilor, rotarea picioarelor ținând
mingea între tălpi;
 cu sprijin pe mâini, cu o minge medicinală între tălpi, s-a realizat ducerea picioarelor
spre stânga și spre dreapta, flexia/extensia genunchilor, rotarea picioarelor ținând
mingea între tălpi;
 talpă în talpă, flexia/extensia genunchilor fără a depărta călcâiele și degetele;
 pe scaun, cu tălpile pe sol, s-a realizat ridicarea picioarelor,presând cu vârfurile pe sol;
 pe scaun cu vârfurile întinse sprijinite pe sol, s-a realizat ducerea gambelor în afară,
păşire înainte, înapoi, în lateral şi în cerc;
 flexia dorsală/plantară, inversia/eversia cu ajutorul unei bezi elastice.

DIN ORTOSTATISM ȘI MERS:

 ridicare pe vârful picioarelor cu depărtarea călcâielor;

 ridicare pe vârful picioarelor cu dezechilibrarea trunchiului înainte şi reechilibrare;
 ridicare pe vârful picioarelor şi oscilaţii verticale fără a așeza călcâiele pe sol;
 cu faţa la spalier la distanță de un braț întins, s-a flectat brațele aplecând corpul,
călcâiele rămânând pe sol (stretching al tendonului achilean);
 mers pe vârfuri înainte/înapoi cu adducţia maximă a antepicioarelor (călcâiele
depărtate);
 mers pe marginea externă a picioarelor;
 mers descompus pe toată talpa: timpul 1 – flectarea degetelor, timpul 2 – întinderea
degetelor simultan cu deplasarea călcâielor înainte;
 executarea simultan cu ambele picioare a ”mersului omidei” (cu planta lipită de sol:
avansare prin extensia degetelor şi apoi flexia degetelor-deplasarea călcâiului);
 mers cu picioarele goale pe iarbă, pietre de râu, nisip.
 BIBLIOGRAFIE:

 Aldridge T, Diagnosing Heel Pain in Adults, Am Fam Physician. 2014 Jul 15.
70(2):332-8 [Medscape];
 Vinod K Panchbhavi, Plantar Heel Pain, updated May 11, 2017, Background
[Medscape];
 The Journal of Foot & Ankle Surgery (Vol. 40, No. 5), The Diagnosis And Treatment
of Heel Pain A Clinical Practice Guideline-Revision 2010;
 Diagnosis of Heel Pain PRISCILLA TU, DO, and JEFFREY R. BYTOMSKI, DO,
Duke University, Durham, North Carolina 2011.