FIUL CEL PIERDUT

Si Iisus mai spusu-le-a

Doi feciori un om avea
,,Tat, d-mi din avuie
Partea cuvenit mie.
Zice cel mic intr-o zi
El averea le-o-mpri
Cel mai mic luatu-i-a
Dupa-aceea partea sa
A plecat de lng tat
Intr-o ar departat
i-acolo-a sale averi
Risipitu-le-a-n sale placeri.
Partea cnd i-a cheltuit
Numa iat c-au venit
Vremi de foame peste ar
Lipsa el ducea amar.

Si la urma ce-a facut?

S-a lipit de-un om avut
Care-l puse la moie
Pzitor de porci sa fie.
Cum era de-nfometat
Rocovele-ar fi mancat
Care turma le rodea
Dar nici pe-astea nu le-avea.
Si si-a zis in gandul sau:
,,Ci argai la tatal meu
Din belsug au painea lor
Si-aici eu de foame mor!...
La caminul lui-napoi
Am sa plec si zice-voi:
,,Tat scump! Greit-am rau
ie si lui Dumnezeu
Vrednic nu-s cat mai traiesc

Fiul tau sa m numesc

Ia-ma, fii bun!... nu ca fiu
Ci ca un argat s-i fiu!
i la tatl su veni
Tatl sau, cnd l zari
Alergandu-i-anainte
L-a cuprins la piept fierbinte.
Si cu toti s-au veselit
Pentru fiul ce-a venit
Ca el mort fu si-a nviat
Fu pierdut si s-a aflat.
O, ce mare bucurie
Sus in ceruri o sa fie
Atunci cand un pacatos
Se intoarce la Hristos.