Sunteți pe pagina 1din 33

SEMESTRUL I

CURSUL
8
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI GENITAL FEMININ.
SIMPTOME PRINCIPALE SI DIAGNOSTIC DIFERENTIAL IN GINECOLOGIE.
Cap. 1 Anatomia aparatului genital feminin
Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se
realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid). Oul
rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte
pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului,
dar diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se
realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie, hormonii
sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna cu ceilalti hormoni, la cresterea
si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate, acesti hormoni secretati
in cantitati crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe
este extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti (ovule si
spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor
activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism, asigura conditii optime
pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format 1. dintr-o parte externa - vulva - si 2.
un grup de organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe
( salpinge ) si ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa
interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.
1.1

Organele genitale externe

VULVA cuprinde toate organele genitale externe feminine si se


compune din :
1. muntele pubelui ( muntele lui Venus ) ;
2. formatiunile labiale ( mari si mici ) care marginesc un spatiu vestibulul
vaginului ;
3. aparatul erectil clitorisul si bulbii vestibulari.
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei
( meatul urinar )
cu glandele Skene.
1.
Muntele lui Venus este regiunea anatomica situata inaintea simfizei
pubiene, acoperita de la pubertate cu par. Zona este bogata in tesut adipos si

fibroconjuctiv, ceea ce-i ofera un relief usor proeminent. Spre partea dinapoi, muntele lui
Venus se continua cu labiile mari, iar inspre partea de sus cu hipogastrul, fiind separat
de acesta printr-un sant al pielii denumit centura sau plica lui Venus. In acest sant se
fac laparatomiile transversale Pfannenstiel.
2.
Labiile mari - sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre
musculare, tesut adipos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe
partea interna de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos stratificat. Pielea este
pigmentata, bogata in glande sebacee si sudoripare ; poate fi sediul furunculelor.
Anatomic, labiile mari se unesc la extremitati si formeaza comisura anterioara larga si
bine dezvoltata, precum si comisura posterioara ( furculita ) mult mai subtire, care este
separata de orificiul anal printr-o distanta de 2,5 3 cm., distanta ce corespunde
corpului perineului. Labiile mari contin un bogat plex venos care in cazuri de
traumatisme produce hemoragie profuza si hematoame extinse.
Labiile mici ( nimfele ) - sunt doua plici cutanate acoperite de obicei de
labiile mari, fiind formate din tesut conjunctiv si fibre musculare. Ele au o mucoasa
prevazuta cu un epiteliu pavimentos stratificat lipsit de fire de par si de glande
sudoripare, continand glande sebacee mari si numeroase, precum si corpusculii genitali
senzitivi.
Vestibulul vaginal este regiunea profunda a vulvei si este marginit pe
laturi de fetele mediale ale labiilor mici, anterior de clitoris si posterior de fraul labiilor
( furculita ). In clinica i se spune frecvent canalul vulvar sau spatiul interlabial. In
vestibulul vaginal se deschid : orificiul extern al uretrei, orificiul vaginal si o serie de
glande vestibulare ( gl. vestibulare mari Bertholin si gl. vestibulare mici )
3.
Clitorisul - este un organ median si nepereche situat in partea
anterioara a vulvei. Are dimensiuni reduse ( de aprox. 7 cm. dintre care : 3 cm. revin
redacinilor, 3 cm. corpului si 1 cm. glandului ) si se aseamana cu corpul cavernos al
penisului. Uneori el poate avea dimensiuni considerabile ce simuleaza penisul ( in cazul
pseudohermafroditismului ). Este format din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept
incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta cu un
frenulum.
Bulbii vestibulului sunt doua formatiuni erectile situate simetric pe partile
laterale ale vestibulului vaginal.
Himenul - oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut
conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos. Forma orificiului
himenal poate fi : semilunara, circulara, cribriforma, septata, fibrata sau biperforata.
Glandele Bertholin - sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii
inferioare a vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite
din lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene - sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale
ale orificiului uretral.
Limfaticele vulvei - sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali
si profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi.
Inervatia este asigurata de nervul rusinos prin ramurile sale perineale.
Perineul - este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos
excavatia osaoasa a bazinului. Acesta are in profunzime central tendinos ( mai bine
dezvoltata la femeie decat la barbat ) si ligamentul anococcigian.

1.2 Organele genitale interne


-

Sunt reprezentate de :
a) Ovare care produc ovulele
b) Trompele uterine unde se produce fertilizarea
c) Uter organul principal al gestatiei
d) Vagin organul prin care fatul este expulzat la nastere

a)
Ovarele - sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala
feminina, cu functie endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor. Ele determina
caracterele sexuale primare si sunt situate in cavitatea pelvina, alipit de peretele lateral
al excavatiei, sub bifurcatia arterei iliace commune. Au o forma ovoidala, cu diametru
longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana
la pubertate, iar dupa aceea usor neregulata. Fata mediala a ovarelor este in raport
anatomic cu pavilionul trompei uterine, fiind acoperita de aceasta si de mezosalpinge.
Artera primara a ovarului este artera ovariana care ia nastere din aorta abdominala.
Functiile ovarului :
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna
un ovul si de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru graviditate.
A.Ovogeneza - consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera
celula germinativa fuliculara ( primordiala ) pana la stadiul de ovul matur. Celula
germinativa primordiala are un numar complet ( diploid ) de cromozomi ( 44 somatici si
2 sexuali XX ). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune mitotica a acestora
rezulta ovocitele de ordinul I. In momentul ovulatiei se produce prima diviziune meiotica
din care rezulta o celula mare - ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat
prin ruperea foliculului, in trompa uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand
preovulul, care nu se divide si devine oul fecundabil cu numarul de cromozomi redus la
jumatate (22 + x) si al doilea globul polar. Ovulul ajunge prin trompele uterine prin uter
si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine. Daca ovulul nu este
fecundat, corpul galben in aproximativ a 24-a zi a ciclului incepe sa degenereze, se
cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat, corpul galben persista si are o activitate
endocrina intensa in primul trimestru al sarcinii, producand progesteronul.
B.Secretia de hormoni ovarieni sau functia endocrina se instaleaza la pubertate si
dureaza pana la climacteriu. Aceasta functie se desfasoara sub dependenta hormonilor
gonadotropi antehipofizari. Hormonii secretati de ovar sunt estrogenii si progesteronul.
Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule foliculare in timpul maturarii foliculului, de
celulele corpului galben in timpul sarcinii de placenta si in cantitati mai mici de catre
corticosuprarenale si testiculi. Estrogenii determina aparitia si mentinerea caracterelor
sexuale secundare; actioneaza asupra sferei genito-mamare producand modificari
ciclice ale uterului si ale epiteliului vaginal ; dau comportamentul psihic specific al
femeii. Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de
corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in :
reglarea ciclului menstrual actinand sinergic cu estrogenii ; pregateste mucoasa uterina

pentru migdarea oului si are rol important in mentinerea sarcinii ; determina modificari
ciclice ale epiteliului vaginal.
b)
Trompele uterine sau tubele sunt cele doua conducte musculomembranoase situate in partea superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la
coarnele uterine pana la fata mediana a ovarelor. La nivelul trompei are loc intalnirea
ovulului cu spermatozoizii si constituirea initiala a oului. Trompele uterine au o lungime
de 10 -12 cm si diametre variabile.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
- Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin ;
- Istmul - continua partea interna si are o lungime de 3 - 4 cm. si 3 4 mm in
diametru ; are consistenta ferma, este dur la palpare ;
- Ampula cu o lungime de 7 - 8 cm , este moale si depresibila
- Pavilionul sau infundibulul este portiunea terminala, cu forma de palnie cu
baza
evazata,
format
din
10
15
cicuri
sau
fimbrii.
Trompele uterine sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate, pozitia lor fiind
asigurata de ligamentele largi, ligamentele ovariene, precum si mezosalpinx.
Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele ovariene si arterele
uterine.
c)
Uterul - este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de
conceptie si care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. In mod normal
uterul se gaseste in anteflexie si anteversie. Datorita acestei duble antecurburi, el ia o
directie aproape orizontala si se gaseste inapoia simfizei pubiene, sub planul stramtorii
superioare a pelvisului. El este situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si prezinta
urmatoarele raporturi anatomice :
- anterior - cu vezica urinara ;
- posterior - cu rectul ;
- inferior - se continua cu vaginul ;
- superior - cu organele intestinale si colonul ;
- lateral - cu ligamentele largi.
Uterul este un organ cavitar care masoara la nulipare 6,5 cm lungime iar
la multipare 7,8 cm lungime, avand un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 - 3 cm. El este format
din trei portiuni: a) Corpul uterului ; b) Istmul ; c) Colul uterin.
a)
Corpul uterin - are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i
se descriu doua fete si doua margini :
- Fata anterioara - usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde
acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin
- Fata posterioara - mai convexa, avand o creasta mediana este acoperita de
peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal
posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal
(Douglas). Este in raport cu ansele intestinale si colonul ileo-pelvin. Marginile
laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se
gasesc vasele uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este
canalul
Malpighi
Gartner.
- Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava
sau rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui

este in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale


denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie
al ligamentelor rotunde si utero-tubare.
b) Istmul - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
c) Colul uterin - este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are
forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite. Vaginul se
insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand colul in portiune
supra si subvaginala astfel :
- portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al
vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia
mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde cu fundul de sac
Douglas
;
- portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului ce
se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu doua treimi
inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioara ;
- portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de
orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala ingusta, fanta care
la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai proeminenta si rotunjita,
cea posterioara mai lunga creeaza asemanarea cu botul de linx cu care este comparat.
Colul este separat de peretii vaginului prin cele patru funduri de sac.
d) Vaginul - este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul
antero-posterior. El are o directie oblica de sus in jos si dinapoi inainte, avand o lungime
aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm. In pozitia sa oblica, vaginul strabate o serie
de planuri musculare care inchid bazinul in partea de jos a trunchiului. Muschii din
aceasta regiune denumita perineu sunt sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor
organelor bazinului. In partea de sus, vaginul se continua cu colul uterin iar in partea de
jos se deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte
vine in raport cu vezica si uretra.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai
multe straturi de celule suprapuse.Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute
transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste
cute au un rol important in marirea suprafetei de contact in timpul actului sexual si in
mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se modifica in raport
cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu secretia de estrogeni.
Vaginul are rol in copulatie ( depunerea spermatozoizilor ) si serveste
drept canal - trecerea - fatului si a anexelor sale in timpul nasterii. Datorita elasticitatii
are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii, cand peretii sai pot veni in
contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea sa revina la dimensiunile obisnuite ,
cu mentiunea ca la femeile cu varsta inaintata, vaginul isi pierde supletea
transformandu-se intr-un conduct foarte rigid.
1.3 Glanda mamara - este glanda pereche situata in regiunea anteroposterioara a toracelui, lateral de stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a
IV-a, anterior muschiului pectoral si dintat. Poate prezenta :
- anomalii numerice ( in plus sau minus );
- anomalii de forma ;

anomalii de volum.
Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre conicizare sau
aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar cea convexa libera si centrata pe
mamelon
Dimensiunile sunt de : 12 - 13 cm. in diametru, inaltimea de 10 -12 cm si
greutatea de aproximativ 150 - 200 grame.
Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele - sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 - 25
mm, pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni ( glande sebacee ). In centrul areolei
proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 - 12 orificii galactofore. Tesutul
celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara care lipseste la
nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea fata de marele
pectoral.
Cap. 2 Fiziologia aparatului genital feminin
2.1 Ciclul menstrual. Generalitati.
Menstruatia - este reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza
superficiala a mucoasei uterine, care se produce ciclic, incepand cu pubertatea si
sfarsind cu menopauza si constitue expresia activitatii genitale feminine. In realitate
sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc: ciclul hiptalmo hipofizar, ciclul ovarian ( cu ciclul exocrin si endocrin ), ciclul uterin sau endometrial,
ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
2.1.1 Ciclul endometrial. Modificari ciclice ale endometrului.
Mucoasa uterina este divizata in doua straturi, avand fiecare caracteristici
anatomice si evolutive diferite astfel :
- stratul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul
ciclului menstrual, este format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului ;
- stratul superficial sau functional, prezinta importante modificari in cursul
ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze :
a) proliferativa ;
b) secretorie ;
c) menstruala.
a) Faza proliferativa. Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate
rectilinii, devin treptat hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc
nici mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este
mai ondulat, sub influenta F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu actiune proliferativa
asupra mucoasei.
b) Faza secretorie ( progesteronica sau pregravidica ). In cea de-a 15 17-a zi,
la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dantelate, glicogenul de
deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru a excreta catre ziua a 25-a. In acest
moment partea spicala a celulei se incarca cu mucus. Arterele spiralate se diferentiaza

in zilele 25 27, tot acum stroma se micsoreaza in grosime prin resorbtia edemului.
Determinismul fazei secretorie este : L.H. progesteron faza secretorie.
c) Faza menstruala dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8 10
cm. in grosime si se elimina. Menstruatia apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei
uterine, realizat prin jocul modificarilor vasculare.
2.1.2 Ciclul vaginal
In mod normal mucoasa vaginala la femei in plina activitate sexuala are
patru zone de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual. Ele sunt : zona
superficiala, zona intermediara, zona parabazala si zona bazala.
In timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal creste si atinge maximum de
dezvoltare inainte de evolutie. Celulele zonei parabazale ca si cele din zona
intermediara devin cilindrice, se stratifica si cresc in volum, crestere rezultata din
dezvoltarea acestora precum si din proliferarea lor. Continutul celular in glicogen creste
in aceasta faza. Spre sfarsitul fazei estrogenice ( stadiul avansat ), straturile zonei
superficiale se multiplica ( conificare ).
Ovulatia se caracterizeaza prin debutul modificarilor regresive care se
manifesta prin oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal, celulele se turtesc si sunt eliminate
in placarde. Pe masura ce faza estrogenica avanseaza, activitatea epiteliului inceteaza
iar descuamarea lui se continua. Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare
a celulelor si o crestere a acidofilei si a indicelui picnotic.
Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care
se plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.
2.1.3 Ciclul mamar
In cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc
modificari morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si
progesteronul. Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia tesutului
conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua sub actiunea progesteronului are
loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si
sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea colostrul.
Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine mai
intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte evidente prin transpiratia pielii,
constituind reteaua Haller.
Dupa nastere, in ziua 3 - 4 se declanseaza lactatia datorita inceperii
secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul suptului ( calea
neuroflexa ).
2.2 Ciclul reproductiv.
Intre pubertate si menopauza, femeile sanatoase au ciclu menstrual. Desi
multi oameni stiu doar despre zile cu scurgeri menstruale, acestea sunt doar cele mai
evidente faze ale ciclului reproductiv complet.
Ciclul incepe din prima zi de scurgeri si se incheie in momentul inceperii
urmatoarei scurgeri. Acesta dureaza de obicei 28 de zile, insa multe femei au cicluri cu

durata intre 20 si 40 de zile. In situatia in care ciclurile sunt foarte lungi sau foarte scurte
exista un motiv de ingrijorare, de aceea trebuie consultat de urgenta un medic
ginecolog.
Fiecare ciclu reproductiv reprezinta de fapt o serie de interactiuni intre
creier, glanda pituitara, ovare si uter. Sunt trimise si primite mesaje intre aceste organe
cu scopul de a efectua schimburi diferite de hormoni care cauzeaza maturizarea
ovulului si eliberarea sa din ovar. De altfel, scopul fiecarui ciclu reproductiv este sa
maturizeze un ovul din ovar si sa afere astfel oportunitatea fecundarii si pregatirea
corpului femeii daca insarcinarea a avut loc. Scurgerea menstruala este cel mai bun
moment pentru inceperea urmaririi ciclului pentru ca este singurul moment cand acesta
poate fi observat.
In prima zi a ciclului, nivelul diferitiilor hormoni implicati este foarte scazut.
Nivelul scazut al estrogenului face ca hipotalamusul sa comande glandei pituitare sa
secrete in sange FSH ( Hormon Stimulator al Foliculei ). Ovarele reactioneaza la nivelul
crescut de FSH din sange si incepe procesul de maturizare a ovulului in interiorul
foliculelor ovarelor. In timp ce foliculele cresc se secreta estrogen. Prezenta
estrogenului face ca celulele din endometrium
( captusala uterului ) sa se
multiplice , ceea ce face ca aceasta sa devina din ce in ce mai groasa. Nivelul de
estrogen continua se creasca pentru aproximativ 10 zile, pana cand este destul de
ridicat pentru a face ca glanda pituitara sa secrete hormonul LH. Aceasta crestere
brusca a nivelului hormonului LH determina eliberarea ovulului maturizat din interiorul
foliculelor. Nivelul crescut al estrogenului produce de asemeni modificari ale cervixului si
a mucusului cervical. Numita si ovulatie, aceata eliberare a ovulului apare cam la
jumatatea perioadei ciclului reproductiv si are semnificatia ca ovulul este pregatit pentru
fecundare daca sperma este prezenta. In acest moment FSH-ul si LH-ul au cele mai
ridicate niveluri, dar nivelul estrogenului scade in doua trei zile de la ovulatie.
Dupa ce un ovul a fost eliberat , celulele care au captusit foliculele ovariene
isi schimba forma si culoarea devenind un corpus luteum ( corp galben ). Acesta
secreta si estrogen si progesteron , un alt hormon. Nivelul progesteronului este mai
ridicat la ovulatie, perioada in care creste din nou si nivelul estrogenului. Cresterea
nivelului progesteronului determina o crestere a temperaturii corpului femeii. In aceasta
faza a ciclului, captuseala uterului este deja de 5 -10 ori mai groasa decat dupa oprirea
ultimei scurgeri si cu ajutorul progesteronului din corpus luteum ea se modifica si
formeaza straturi distincte cu functii nutritive precum si cu alte calitati necesare pentru a
sustine o sarcina daca ovulul este fecundat. De asemenea, prezenta progesteronului
produce scaderea treptata a nivelurilor FSH-ului si a LH-ului. Cand nivelul FH-ului este
destul de coborat, corpus luteum nu mai este stimulat si treptat se opreste secretia
estrogenului si progersteronului. Scaderea nivelurilor FSH-ului si LH-ului determina
eliminarea de catre uter a captuselii ( fapt care de altfel marcheaza prima zi a
urmatorului ciclu ). Daca are loc feritilizarea, nivelul progesteronului ramane ridicat si
captuseala uterina ramane pentru a gazdui ovulul fecundat. Un singur spematozoid este
acceptat in ovul devenind impreuna prin fecundare o singura celula. Fecundarea cu
succes apare in prima treime a tubului falopian si isi incepe calatoria spre uter
( aproximativ 10 zile ) unde se fixeaza in captuseala nutritiva si bogata in sange.
Aceasta hraneste celula si, curand, se dezvolta embrionul si placenta.

Cap. 3 Simptome si diagnostic diferential.


A. Uterul si anexele.
- Hemoragii vaginale anormale :
- Menoragia : hemoragie mai puternica si mai prelungita la ciclu in caz de miom uterin,
tulburari de coagulare ;
- Hemoragii intermenstruale apar in : miom uterin, cancer de col si de corp uterin, polipi
de corp uterin, avort ;
- Amenoree secundara apare in : sarcina, sarcina extrauterina,
hiperprolactinemie, insuficienta de lob anterior hipofizar, anorexie nervoasa, subnutritie,
sport de performanta ;
- Secretie vaginala purulenta apare in : anexita, salpingita, boala cu
transmitere sexuala, polipi de corp uterin ;
- Tumoare palpabila in abdomenul inferior apare in : sarcina, anexita
abcedata, chisturi de ovar, tumoare de ovar, uter miomatos.
B. Glanda mamara.
a) - Nodulii sanilor :
1. Nodul solitar dur, nedureros la apasare, deseori cu limite neregulate
suspiciune de cancer mamar ( incidenta maxima intre 40 70 ani, in 55 % din cazuri
apare in cadranul supero-extern ) ;
2. Nodul extrem de dureros la palpare, cu semne de inflamatie
( roseata, caldura
locala ), febra diagnostic - suspiciune de mastita ( de cele mai multe ori mastita
puerperala in perioada de lauzie ). In caz ca nodulul este fluctuent diagnosticul este
abces ;
3. Nodul cu suprafata neteda, bine delimitat, moderat dureros la palpare, partial
depresibil sau fluctuent ( incidenta maxima intre 45 55 ani ) suspiciune de chist ;
4. Densificare difuza a parenchimului glandular ( eventual dependenta de ciclul
menstrual ) deseori la ambii sani, uneori cu secretie mamelonara suspiciune de
mastopatie ;
5. Nodul putin dureros, deseori noduli multipli, depresibili, cu consistenta de cauciuc
( incidenta maxima intre 15 30 ani si 40 55 ani ) suspiciune fibroadenom.
6. Nodul subcutanat, de consistenta moale pana la medie, nedureros la apasare
suspiciune de lipom, chondrom, mixom, fibrom ;
7. Nodul moderat, pana la foarte dureros la apasare, plat, cu tegumente lipide ( daca
exista traumatism in antecedente ) hematom.
b) - Secretie mamelonara.
1. Secretie bilaterala clara sau laptoasa = galactoree. Apare in : hiperprolactinemie, in
adenom hipofizar dupa medicamente psihotrope ;
2. Secretie unilaterala sau bilaterala, cu aspect laptos. Apare in mastopatie ;
3. Secretie sanguinolenta sau sanguinolent-seroasa. Apare in papilom intraductal sau
carcinom ;
4. Secretie purulenta galbuie. Apare in mastita / abces ;
c) durerile sanilor ( mastodinie ).
1. Senzatie de tensiune in ambii sani, dependenta de ciclul menstrual, frecvent
premenstrual, apare in mastodinie, sarcina ( semn precoce ! );
2. Durere delimitata, cu caldura locala si roseata, apare in mastita ;

3. Nodul dureros la palpare, bine delimitat, apare in chist, fibroadenom ;


4. Mameloane dureroase inrosite, apar in infectie, deseori in lauzie sau in perioada de
lactatie.

SEMESTRUL I
CURSUL
9
BOALA INFLAMATORIE PELVINA
Cap 1. Generalitati
Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general pentru infectia si
inflamatia organelor reproducatoare superioare la femei. Aceasta este adesea, dar nu
intotdeauna, o complicatie a unei
boli cu transmitere sexuala ( BTS ). Boala inflamatorie pelvina poate include infectia sau
inflamatia:
- trompelor uterine (salpingita) ;
- stratului superficial al uterului (endometrita) ;
- ovarelor (ooforita) ;
- a unei trompe uterine si a ovarului respectiv, care formeaza
o cavitate infectata ( abcesul tubo-ovarian ).
De asemenea, boala inflamatorie pelvina poate aparea in interiorul
abdomenului sub forma unui abces, a unei inflamatii a stratului superficial ce captuseste
interiorul abdomenului ( peritonita pelvina ) sau a unei inflamatii in jurul ficatului
( perihepatica ).
Boala inflamatorie pelvina poate aparea ca o afectiune silentioasa,
afectand organele reproductive fara sa determine aparitia vreunui simptom. Desi
majoritatea femeilor se vindeca complet cu tratament, unele femei fac complicatii
serioase dupa ce au avut o boala inflamatorie pelvina. Aproximativ 20% pot avea
cicatrici ale trompelor uterine, ceea ce scade semnificativ probabilitatea ca persoana
respectiva sa ramana insarcinata ( infertilitate tubara ) si aproximativ 20% prezinta
durere pelvina cronica ( afectiune de lunga durata ) . De asemenea, boala inflamatorie
pelvina creste riscul de sarcina tubara ( ectopica ). Boala inflamatorie pelvina netratata
este o problema de sanatate serioasa, care are efecte pe termen lung.
Adolescentii cu viata sexuala activa si femeile tinere adulte, care au cel
mai ridicat risc de a face o boala cu transmitere sexuala, sunt considerati un grup cu
risc inalt de a dezvolta o boala inflamatorie pelvina.
Cap. 2 Cauzele BIP
De obicei boala inflamatorie pelvina ( BIP ) este cauzata de o boala cu
transmitere sexuala ( BTS ) care infecteaza colul uterin ( regiunea care face legatura
intre partea superioara a vaginului si uter ). Odata ce colul uterin a fost infectat cu o
BTS, devine mai simplu pentru alte bacterii prezente in vagin sa patrunda si sa

10

infecteze uterul si trompele uterine. De asemenea, boala inflamatorie pelvina se poate


dezvolta ca urmare a vaginitei bacteriene ( VB ), care consta intr-o scadere la nivelul
vaginului a organismelor " bune " si o crestere a numarului de organisme potential " rele
" din acea zona. Atunci cand acest lucru se intampla si cand organismele daunatoare se
raspandesc la nivelul uterului si a trompelor uterine, poate aparea boala inflamatorie
pelvina. Atentie ! Vaginita bacteriana nu se transmite pe cale sexuala.
Cele mai frecvente cauze de boala inflamatorie pelvina sunt:
- gonoreea, o infectie bacteriana care se transmite pe cale sexuala
- Chlamydia, o infectie bacteriana care se transmite pe cale sexuala. Boala
inflamatorie pelvina cauzata de chlamydia :
apare cel mai frecvent la adolescenti si la femeile tinere adulte ;
- poate prezenta simptome mai usoare sau poate fi asimptomatica (in comparatie
cu boala inflamatorie pelvina cauzata de gonoree), ceea ce poate duce la
intarzierea diagnosticarii.
Contactul sexual protejat previne infectia datorata unei boli cu
transmitere sexuala, ceea ce duce la scaderea semnificativa a riscului de boala
inflamatorie pelvina.
Femeile carora li s-a inserat un dispozitiv intrauterin in scopul controlarii
conceptiei, au un risc mai mare de a face o boala inflamatorie pelvina in prima luna
dupa insertia acestuia, in special daca exista vaginita bacteriana sau o boala cu
transmitere sexuala este prezenta la nivelul colului in momentul insertiei. Procedeul
insertiei poate transfera bacteriile de la nivelul vaginului sau al colului uterin. Riscul de
infectie poate fi redus daca :
- persoana respectiva este testata si tratata pentru eventualele boli cu
transmitere sexuala sau vaginita bacteriana ( daca acestea sunt detectate ),
inainte de a se insera dispozitivul intrauterin ;
- insertia se realizeaza cu grija, astfel incat riscul de infectare sa fie minim
( tehnica curata ).
Cap. 3 Simptomatologia BIP. Complicatii.
Simptomatologia bolii inflamatorii pelvine ( BIP ) se intinde pe o arie larga,
de la absenta lor completa pana la forme severe. De obicei se considera ca simptomele
bolii inflamatorii pelvine sunt un semn al unei afectiuni mai putin severe. Totusi,
numeroase femei care au avut organele pelvine afectate din cauza unei boli inflamatorii
pelvine afirma ca nu au fost diagnosticate niciodata cu BIP. Acest fapt este in mod
special adevarat daca BIP a fost cauzata de Chlamydia de exemplu, care poate fi
asimptomatica. Adeseori, simptomele bolii inflamatorii pelvine nu apar pana cand
infectia si inflamatia nu s-a raspandit pana la nivelul trompelor uterine sau la stratul
superficial al cavitatii abdominale (peritoneul). Simptomele bolii inflamatorii pelvine tind
sa fie mai evidente in timpul perioadei de sangerare menstruala si uneori si in
saptamana care urmeaza.
Principalul simptom intalnit in BIP este durerea abdominala inferioara, de
obicei descrisa ca fiind sub forma de crampe sau constanta si iritanta. Aceasta durere
se poate accentua in timpul miscarilor intestinale, a actului sexual sau a mictionarii.

11

De asemenea, pot fi prezente unul sau mai multe simptome din cele ce
urmeaza :
- o senzatie de presiune la nivelul pelvisului ;
- durere in regiunea dorsala inferioara. Uneori aceasta durere poate iradia
spre unul sau spre ambele picioare.
- o secretie vaginala anormala, de culoare galbena, maronie sau verzuie
sau o crestere a cantitatii secretiei vaginale ;
- febra, de obicei peste 38,33 grade C. Totusi, uneori febra poate lipsi ;
- o senzatie vaga de slabiciune a intregului corp sau de disconfort (stare
de rau general) ;
- durere de cap ;
- greturi sau varsaturi ;
- dureri la contactul sexual (dispareunia) ;
- sangerari menstruale neregulate ;
- simptome urinare, precum arsuri sau durere la urinare.
Este important ca persoana care prezinta oricare din simptomele de mai
sus sa consulte un doctor, deoarece boala inflamatorie pelvina si alte cateva afectiuni
cu simptome similare necesita un tratament prompt.
Referitor la complicatiile BIP, de mentionat este ca aceasta se poate
raspandi la nivelul altor organe abdominale, fie plecand de la organele pelvine prin
intermediul sistemului limfatic, fie de la capetele terminale ale trompelor uterine.
Aceste modalitati pot fi mai frecvente la femeile care de curand :
a) - au nascut ;
b) - au suportat unele teste uterine sau alte proceduri, ca de exemplu :
- prelevarea unei mostre de tesut de la nivelul stratului superficial al uterului
(biopsie endometriala) ;
- zgarierea stratului superficial al uterului (dilatare si chiuretare )
- examinarea uterului sau a trompelor uterine cu ajutorul unui tub cu lumina la
capat ( histeroscopie sau histerosalpingograma ) ;
c) - avortul.
Cap. 4 Mecanismul fiziopatogenetic
De regula boala inflamatorie pelvina apare de la o infectie bacteriana si
inflamatia colului uterin ( cervicita ), cauzata de gonoree sau de chlamydie. De
asemenea, BIP este legata de un dezechilibru al organismelor care se gasesc in mod
normal la nivelul vaginului ( vaginita bacteriana ). Bacteriile disemineaza apoi la nivelul
altor organe reproducatoare femininbe. Uneori boala inflamatorie pelvina debuteaza
dupa ce bacteriile sunt preluate de la nivelul colului uterin cu ocazia unei proceduri
invazive, precum insertia unui dispozitiv intrauterin, o dilatare si chiuretare sau un avort
provocat sau a unui test precum histerosalpingograma, care consta in folosirea unui
tub pentru a se injecta o substanta de contrast la nivelul colului uterin si al trompelor
uterine si apoi efectuarea unei radiografii. Inflamatia poate duce la formarea de cicatrici

12

tisulare (aderente) in cavitatea abdominala si in organele reproducatoare, ceea ce


poate duce la :
a)
- infertilitate tubara, ce afecteaza aproximativ 8% dintre femeile
care au avut candva un episod de boala inflamatorie pelvina (in comparatie cu 1%
dintre femeile care nu au avut niciodata BIP). Cicatricile din interiorul trompelor uterine
sunt permanente si pot provoca deformarea sau blocarea trompelor cu tesut cicatricial
sau cu lichid, determinand aparitia infertilitatii. O complicatie care poate aparea imediat
este abcesul tubo-ovarian, care este o cavitate cu puroi, care se poate forma atunci
cand o trompa uterina si un ovar sunt infectate ;
b)
- durere pelvina cronica, care afecteaza aproape 20% din femeile
care au boala inflamatorie pelvina. Durerea pelvina cronica (de lunga durata) este de
obicei cauzata de cicatricile interne (aderente) si este dificil de tratat ;
c)
- sarcina tubara (ectopica), care afecteaza aproximativ 10% din
femeile care au ramas insarcinate dupa ce au avut un episod de boala inflamatorie
pelvina. Tesutul cicatricial poate bloca un ou fertilizat in trompa uterina, iar acesta
incepe sa se dezvolte aici. Aceasta situatie este potential amenintatoare de viata si
necesita medicatie sau o interventie chirurgicala de urgenta pentru a opri sarcina. De
asemenea, boala inflamatorie pelvina poate aparea in interiorul cavitatii abdominale sub
forma: a) - unei pungi cu puroi in pelvis (abces) ; b) - unei infectii si inflamatii in regiunea
inferioara a abdomenului (peritonita pelvina) ; c) - inflamatie in jurul suprafetei exterioare
a ficatului (perihepatica).
Cap. 5 Factori de risc.
Exista riscul de a aparea o boala inflamatorie pelvina la o persoana care :
- are un risc crescut de a contacta o boala cu transmitere sexuala ( BTS
). Adolescentii care au o viata sexuala activa si femeile tinere au cel mai mare risc de
infectie datorata unei BTS, aproape intotdeauna datorata contactelor sexuale
neprotejate, fara prezervativ. La femeile tinere, celulele din zona de transformare de la
nivelul colului cervical sunt de asemenea mai vulnerabile la infectia cu chlamydia si
gonoreea, doua boli cu transmitere sexuala intalnite frecvent ;
- a mai avut un episod de boala inflamatorie pelvina
( daca a mai
existat candva in trecut un alt episod de boala inflamatorie pelvina, tractul reproducator
poate avea o capacitate mai redusa de a indeparta o noua infectie din cauza tesutului
cicatricial determinat de BIP din trecut ) ;
- a mai avut o infectie cu chlamydia inainte, ceea ce poate determina
aparitia unui " raspuns hipersenzitiv " atunci cand persoana respectiva este din nou
expusa bacteriei, o alta infectie putand determina accentuarea iritatiei si afectarii
organului pelvin ;

13

- utilizeaza frecvent dusul. Profesionistii din domeniul medical trag un


semnal de alarma in legatura cu dusurile, deoarece acestea cresc riscul de infectii
vaginale
si
pelvine
deoarece dusurile pot modifica aciditatea mediului vaginal si pot favoriza dezvoltarea
bacteriilor nedorite ; dusurile pot provoca pierderea bacteriilor normale, benefice pentru
mediul vaginal, precum lactobacilii ; dusurile facute incorect pot impinge, odata cu jetul
de apa, bacteriile de la nivelul vaginului, in interiorul uterului.
Se recomanda luarea tuturor masurilor de precautie necesare pentru
evitarea expunerii la bolile cu transmitere sexuala.
In unele cazuri, anumite proceduri ginecologice pot creste riscul de boala
inflamatorie pelvina prin introducerea bacteriilor in tractul reproducator. Aceste
procedure medicale include :
- prelevarea unui fragment de tesut de la nivelul stratului superficial al uterului (
biopsie
endometriala
);
- zgarierea stratului superficial al uterului ( dilatare si chiuretare ) ;
- insertia unui dispozitiv intrauterin, in cazul in care este prezenta o infectie la
nivelul colului uterin sau al vaginului in momentul insertiei dispozitivului ;
- examinarea uterului sau a trompelor uterine cu ajutorul unui tub cu lumina la
capat ( histeroscopie sau histerosalpingograma ) ;
- avortul spontan ;
Boala inflamatorie pelvina este rara la femeile care :
- nu au o viata sexuala activa ;
- nu au cicluri menstruale ;
- sunt insarcinate ;
- li s-au extirpat uterul sau ovarele in cursul unei histerectomii.
Cap. 6 Consultul de specialitate.
Adeseori simptomele bolii inflamatorii pelvine nu apar decat in momentul
in care se dezvolta inflamatia sau tesutul cicatricial ( aderentele ). Tesutul cicatricial
poate provoca durere pelvina cronica ( de lunga durata ), infertilitate si sarcina ectopica.
Din aceasta cauza este necesar un consult medical de urgenta pentru a se trata
posibilele simptome ale bolii inflamatorii pelvine sau complicatiile. Se recomanda
consultarea imediata a doctorului in cazul in care este prezenta durerea abdominala
sau oricare din urmatoarele :
- sangerare vaginala anormala ;
- secretie vaginala anormala ;
- febra de 38.3 grade C sau mai mare ;
- mictiune dureroasa sau dificila.
Se recomanda telefonarea doctorului curant in cazul in care este necesara
o evaluare, atunci cand :
- este prezenta o durere iritanta, suparatoare, neobisnuita sau crampe
persistente ;
- este prezenta o senzatie de presiune in partea inferioara a abdomenului ;
- exista necesitatea de a urina frecvent ;

14

exista o durere, o arsura sau o mancarime aparuta in timpul mictiunii, care


dureaza mai mult de 24 ore ;
exista suspiciunea ca persoana respectiva a fost expusa unei boli cu
transmitere sexuala ;
este prezenta o secretie vaginala de culoare galbena sau verzuie ;
este prezenta o secretie vaginala urat mirositoare ;
sunt prezente sangerari intre perioadele de menstruatie ;
este prezenta o durere la nivelul abdomenului in timpul actului sexual
(dispareunie) ;
este prezenta o sangerare aparuta dupa contactul sexual sau dupa dusul
vaginal ;
persoana respectiva are un partener sexual care are oricare din simptomele
bolii cu transmitere sexuala, cum ar fi o scurgere sau bube la nivel organelor
genitale sau durere in zona genitala.
Cap. 7 Investigatii. Diagnostic precoce.
Boala inflamatorie pelvina este adesea dificil de diagnosticat deoarece :

simptomele bolii sunt variabile si pot fi gresit considerate ca fiind datorate


altor conditii medicale ;
nu exista un test unic care sa poata detecta boala inflamatorie pelvina, ea
fiind diagnosticata cu ajutorul unei combinari a istoricului medical a
persoanei respective, a simptomelor existente, a examenului fizic si a
rezultatelor
de
laborator ;
- este dificil de examinat interiorul cavitatii abdominale sau trompele uterine
pentru a se vedea daca exista vreo infectie.

La ora actuala nu exista o metoda standard de screening pentru boala


inflamatorie pelvina. Cu toate acestea, se considera ca efectuarea unui screening anual
de rutina la femeile tinere, cu viata sexuala activa, pentru identificarea unei infectii cu
chlamydia, poate reduce numarul de cazuri de boala inflamatorie pelvina, de aceea
aceasta este recomandata de medici.
Se recomanda efectuarea prompta a unui examen ginecologic, ori de
cate ori se observa aparitia unor simptome de infectie pelvina sau a unei dureri pelvine.
In cazul in care persoana respectiva a fost expusa unei boli cu transmitere sexuala este
sfatuita sa consulte imediat un doctor pentru a fi examinata si testata. Atunci cand este
diagnosticata cu o boala cu transmitere sexuala, in special gonoree sau infectie cu
chlamydia, va fi imediat evaluata pentru identificarea unei boli inflamatorii pelvine si va
primi un tratament adecvat. De asemenea si partenerul/partenerii sexual(i) trebuie sa
urmeze
un
tratament
pentru
boala
cu
transmitere
sexuala.
Femeile care au fost infectate recent cu virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie
investigate si pentru alte boli cu transmitere sexuala.
15

Ghidurile de tratament in boala inflamatorie pelvina recomanda aplicarea


prompta de ingrijiri medicale, chiar si atunci cand sunt indeplinite numai criteriile clinice
minime de diagnostic al BIP si chiar inainte de a se obtine rezultatele examenelor de
laborator. Aceasta inseamna ca persoana respectiva trebuie sa inceapa imediat un
tratament cu antibiotice, pe baza prezentei factorilor de risc, a istoricului medical si a
examenului fizic amanarea tratamentului pentru cateva zile ar putea creste riscul de
afectare a trompelor uterine si implicit de infertilitate.
Cap. 8 Tratamentul BIP
Boala inflamatorie pelvina netrata poate produce cicatrici tisulare
(aderente) ce pot cauza durere pelvina cronica, sarcina ectopica si infertilitate. Din
aceasta cauza, ghidurile de tratament in boala inflamatorie pelvina recomanda aplicarea
prompta de ingrijiri medicale, chiar si atunci cand sunt indeplinite numai criteriile clinice
minime de diagnostic al BIP.A ceasta inseamna ca persoana respectiva trebuie sa
inceapa imediat un tratament cu antibiotice, pe baza istoricului medical si a examenului
fizic, deoarece amanarea tratamentului pentru cateva zile ar putea creste riscul de
afectare a trompelor uterine si implicit de infertilitate.
8.1 Tratamentul initial
Tratamentul antibiotic dureaza 14 zile in cazul bolii inflamatorii pelvine.
Desi persoana respectiva poate incepe sa se simta mai bine mai devreme este
necesara administrarea tratamentului in toata aceasta durata de 2 saptamani. In caz
contrar, infectia poate sa reapara. De asemenea pot fi utilizate un medicament din clasa
antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) pentru a se indeparta durerea sau disconfortul.
Continuarea evaluarilor este importanta pentru obtinerea sigurantei ca
tratamentul are efect. Monitorizarea indeaproape poate ajuta la prevenirea aparitiei
complicatiilor, precum durerea pelvina cronica sau infertilitatea. Doctorul va dori sa faca
un nou consult la 2 3 zile de la inceperea tratamentului, apoi dupa inca alte 7 10
zile.De asemenea, va mai fi necesara o noua evaluare la 4 6 saptamani de la
terminarea tratamentului, pentru a se verifica daca persoana este vindecata.
De retinut!
In cazul in care persoana respectiva are un dispozitiv intrauterin, in scop
anticonceptional si prezinta o boala inflamatorie pelvina, poate fi necesara indepartarea
dispozitivului intrauterin, acest lucru depinzand de gradul de severitate al infectiei.
Doctorul va recomanda spitalizarea in urmatoarele situatii:
- femeia este insarcinata ;
- persoana respectiva este foarte bolnava ;
- persoana respectiva prezinta varsaturi ;
- este necesara o interventie chirurgicala pentru un abces tubo-ovarian sau o
sarcina ectopica (care pot fi rezultatul unei boli inflamatorii pelvine) ;
- persoana respectiva nu se poate trata singura la domiciliu.
Fiecare partener(a) cu care persoana respectiva a avut contact sexual in
ultimele 60 de zile trebuie sa fie evaluat(a) pentru o boala cu transmitere sexuala si

16

tratat(a) adecvat, pentru a preveni reinfectarea si raspandirea infectiei de la o persoana


la alta.
Tratamentul pentru gonoreea sau pentru infectia cu chlamydia nu este
acelasi cu tratamentul pentru boala inflamatorie pelvina. Uneori sunt prescrise mai
multe antibiotice pentru boala inflamatorie pelvina si sunt administrate pentru o perioada
mai lunga de timp.
Pentru a se preveni reinfectarea este importanta abstinenta de la
contactul sexual pana cand atat persoana in cauza cat si partenerul/ partenerii sexual(i)
au terminat complet tratamentul cu antibiotice (cel putin 14 zile).
8.2 Tratamentul de intretinere
Daca tratamentul antibiotic initial a vindecat infectia cauzata de boala
inflamatorie pelvina, nu este necesar un tratament de intretinere. Cu toate acestea, este
important sa se stie cu siguranta ca infectia a fost vindecata si acest lucru se poate afla
printr-un control regulat efectuat de doctor. Evitarea unei infectii pelvine recurente, mai
ales daca este vorba de o boala cu transmitere sexuala este elementul cheie in
prevenirea unui alt episod de boala inflamatorie pelvina.
Folosirea regulata de prezervative s-a dovedit eficienta in reducerea
riscului de boala inflamatorie pelvina recurenta. Episoadele repetate de boala
inflamatorie pelvina creste riscul de infertilitate tubara, de durere pelvina cronica si de
sarcina ectopica.
8.3 Tratamentul la domiciliu
Boala inflamatorie pelvina si bolile cu transmitere sexuala necesita un
tratament medical prompt. Daca este prezent orice simptom pelvin neobisnuit sau
durere, se recomanda consultarea fara amanare a unui doctor, chiar daca simptomele
nu par a fi serioase. Dupa inceperea tratamentului medical pentru boala inflamatorie
pelvina, doctorul va oferi instructiuni specifice in legatura cu ingrijirea la domiciliu.
Persoana afectata trebuie sa respecte aceste instructiuni si sa vina la consultatiile
recomandate de doctorul curant.
Se recomanda urmatoarele masuri de tratament la domiciliu, ca masuri de
suport a vindecarii :
ingestia unor cantitati mari de apa si o dieta echilibrata, care ajuta
organismul sa lupte impotriva infectiei ;
- odihna cat mai mult posibil, pana ce simptomele incep sa se amelioreze (de
obicei dupa cateva zile), apoi reluarea treptata a activitatilor zilnice ;
administrarea regulata de medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene
(AINS), precum ibuprofen, pentru durere. Daca durerea nu se amelioreaza in
primele 48 pana la 72 ore de la inceperea tratamentului, este indicat un nou
consult medical.
evitarea contactului sexual pana la terminarea tratamentului cu antibiotice,
disparitia completa a durerii si pana la restabilirea completa a starii de
sanatate. De asemenea, evitarea contactului sexual pana cand

17

partenerul/partenerii nu a(u) terminat tratamentul administrat pentru o boala


cu transmitere sexuala.
stabilirea si respectarea intalnirilor cu doctorul. Doctorul curant va dori sa faca
un nou consult la 2-3 zile de la inceperea tratamentului cu antibiotice ca sa se
asigure ca acesta are efect. De asemenea este necesar un alt consult dupa
alte 7-10 zile pentru a se vedea daca starea persoanei respective s-a
ameliorat si pentru discutarea despre metodele in care poate fi evitata o noua
infectie. Mai poate fi recomandata o consultatie la 4-6 saptamani pentru a se
vedea daca vindecarea este completa.
contactarea medicului daca simptomele se agraveaza sau reapar.
Cap. 9 Optiuni de medicamente

Tratamentul sufera diverse modificari pe masura ce se inventeaza noi


antibiotice sau pe masura ce bacteria ce a determinat infectia devine rezistenta la
antibioticele
vechi.
Ghidurile de tratament elaborate de Centrele de Control si de Preventie a Bolilor din
Statele Unite recomanda unul din urmatoarele regimuri medicamentoase :
A) pacient neinternat, regimul A: Ofloxacina sau levofloxacina cu sau fara
metronidazol.
Ofloxacina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp
de 14 zile. Levofloxacin se administreaza sub forma de tablete, o data pe zi, timp de 14
zile. Aceste medicamente nu se folosesc la femeile insarcinate.
Metronidazolul, sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile.
Este contraindicat consumul de alcool in timpul administrarii de metronidazol.
In unele regiuni (cum ar fi California si Hawaii) exista o incidenta mai
mare decat in mod normal a gonoreei, care nu se poate vindeca cu unele antibiotice.
Din acest motiv, in aceste regiuni, ofloxacina si levofloxacina nu mai sunt recomandate
ca tratament de prima linie al gonoreei. Totusi, doctorul poate recomanda ofloxacina
sau levofloxacina daca exista un risc scazut de gonoree rezistenta la aceste antibiotice.
B) pacient neinternat, regimul B.
Unul din urmatoarele trei cefalosporine este folosit in asociere cu
doxiciclina :
- Ceftriaxona se administreaza o data, sub forma de injectie intramusculara.
Doxiciclina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de
14 zile. Doxiciclina este contraindicata la gravide. De asemenea se
recomanda evitarea expunerii prelungite la soare in timpul tratamentului cu
doxiciclina sau Cefoxitin cu probenecid plus doxiciclina ;
Cefoxitina se administreaza o singura data, sub forma unei injectii
intramusculare. Probenecid se administreaza sub forma de tablete,
administrata in priza unica, in momentul injectiei. Doxiciclina se administreaza
sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Doxiciclina este
contraindicata la femeile insarcinate. Trebuie evitata expunerea prelungita la
soare in timpul tratamentului cu doxiciclina.
- ceftizoxim sau cefotaxim plus doxiciclina, cu sau fara metronidazol.
Cefalosporinele se administreaza o singura data, sub forma unei injectii
intramusculare. Doxiciclina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi,

18

timp de 14 zile. Metronidazolul este sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14
zile. Doxiciclina este contraindicata la femeile insarcinate. Trebuie evitata expunerea
prelungita la soare in timpul tratamentului cu doxiciclina.
Atentie ! Se va evita consumul de alcool in timpul tratamentului cu
metronidazol.
A) pacient internat. Unele femei au nevoie de internare pentru
tratarea bolii inflamatorii pelvine.
In spital, antibioticele sunt initial administrate pe cale intravenoasa (IV)
timp de cel putin 24 ore, apoi sunt administrate pe cale orala, tratament care poate fi
continuat la domiciliu dupa externarea din spital. Durata totala a tratamentului
medicamentos este de cel putin 24 ore. Situatii :
1. pacient internat,tratament intravenos, regim A : Cefotetan se
administreaza intravenos la fiecare 12 ore sau Cefoxitin plus
doxiciclina.
Cefoxitinul se administreaza intravenos la fiecare 6 ore. Doxiciclina se
administreaza intravenos sau sub forma de tablete la fiecare 12 ore. Dupa
cel putin 24 ore de tratament antibiotic intravenos, se administreaza
antibiotice
orale
(doxiciclina
sau
clindamicina)
2. pacient internat, tratament intravenos, regim B :
- Clindamicina
- Gentamicina
Clindamicina se administreaza intravenos la fiecare 8 ore. Gentamicina se
administreaza intravenos sau sub forma de infectii la fiecare 8 ore sau o data
pe
zi.
Dupa cel putin 24 ore de tratament antibiotic intravenos, se administreaza
antibiotice orale (doxiciclina sau clindamicina).
Mecanism de actiune - Antibioticele omoara diferitele bacterii ce cauzeaza boala
inflamatorie pelvina.
Indicatii - Antibioticele sunt indicate daca este indeplinit oricare din criteriile minime de
diagnostic
al
bolii
inflamatorii
pelvine
:
- este prezent un debut recent al unei sensibilitati sau dureri in regiunea pelvina
inferioara,
mai
ales
daca
este
prezenta
bilateral
- este prezent un debut recent al unei sensibilitati sau dureri atunci cand trompele
uterine sau ovarele sunt atinse sau mobilizate in timpul examinarii
- este prezenta o sensibilitate sau o durere atunci cand colul uterin este mobilizat in
timpul examinarii.
De retinut!
Antibioticele pot preveni aparitia complicatiilor bolii inflamatorii pelvine daca sunt
administrate precoce si daca sunt luate toate medicamentele recomandate.
Trebuie efectuata o noua consultatie la 2-3 zile de la inceperea
tratamentului. Persoana respectiva ar trebui sa aiba o durere sau o sensibilitate
diminuata in timpul examenului abdominal si pelvin. Monitorizarea ulterioara, ce consta
intr-o noua consultatie la 7-10 zile si o alta la 4-6 saptamani este de obicei recomandata
pentru siguranta ca tratamentul a avut succes.

19

In cazul in care simptomele nu s-au ameliorat, doctorul ar putea incerca


un alt regim medicamentos sau sa caute alte cauze posibile ale simptomelor, inclusiv
sarcina ectopica, apendicita, abcesul pelvin sau endometrioza.

SEMESTRUL I
CURSUL
10
NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE
SARCINA SI NASTERE
Cap 1. Generalitati despre procesul de conceptie
a)
Ovulatia. In fiecare luna, intr-unul din cele doua ovare ale unei femei, in
foliculi , incepe sa se dezvolte un grup de ovule imature. In mod obisnuit, numai unul
dintre acesti foliculi este selectat pentru a finaliza procesul de dezvoltare ( maturare ).
Acest " folicul dominant " inhiba cresterea si dezvoltarea celorlalti foliculi, care se opresc
din maturare si degenereaza. Ulterior, foliculul matur se rupe si ovulul este eliberat de la
nivel ovarian ( ovulatie ). Ovulatia apare in general cu doua saptamani inainte de
inceperea urmatoarei menstruatii a unei femei.
Dezvoltarea corpului galben : dupa ovulatie, foliculul rupt se transforma
intr-o structura numita corpul galben, care secreta doi hormoni si anume:
progesteronul si estrogenul. Progesteronul are ca functie stimularea dezvoltarii
endometrului ( epiteliul ce captuseste la interior uterul ) si pregatirea sa prin ingrosare,
pentru eventuala implantare a embrionului.
Eliberarea ovulului : ovulul este eliberat si absorbit in trompele uterine,
unde ramane pana cand un singur spermatozoid il penetreaza in cadrul procesului de
fecundatie ( fuzionarea ovulului cu spermatozoidul ). Ovulul poate fi fertilizat pe o
perioada de 24 de ore dupa ovulatie. In medie, ovulatia si fecundatia au loc cam la doua
saptamani dupa ultima menstruatie.
b)
Menstruatia. Daca ovulul nu este fecundat, atat el cat si corpul galben vor
degenera, ducand astfel si la scaderea progresiva a nivelului de hormoni. Acest proces
va duce la exfolierea endometrului ce are ca rezultat sangerarea, respectiv menstruatia.
Ciclul este repetabil.
c)
Fecundatia. Daca un spermatozoid intalneste si penetreaza un ovul
matur rezultat in urma ovulatiei, ovulul va fi fecundat. Atunci cand spermatozoidul
penetreaza ovulul, la suprafata ovulului apar anumite modificari ale invelisului sau
proteic, modificari cu rol de a impiedica patrunderea unui alt spermatozoid.
Incepand chiar din momentul fertilizarii, bagajul genetic al copilului este
complet, inclusiv in ceea ce priveste sexul sau. Datorita faptului ca mama nu poate
furniza decat cromozomi sexuali de tip X ( orice persoana de sex feminin prezinta in
bagajul genetic o pereche de cromozomi sexuali XX ), atunci :
- daca un spermatozoid de tip Y fecundeaza ovulul, copilul va fi baiat ( XY );
- daca un spermatozoid de tip X fecundeaza ovulul, copilul va fi fata ( XX ).

20

d)
Implantarea ( nidarea ). In primele 24 de ore dupa producerea
fecundatiei, ovulul incepe sa se divida rapid in mai multe celule. El ramane in trompa
uterina aproximativ trei zile. Ovulul fecundat denumit zigot, continua sa se divida pe
masura ce se deplaseaza incet prin trompa uterina catre uter, unde urmeaza sa se
ataseze la nivelul endometrului ( procesul este cunoscut sub numele de implantare sau
nidare ). Initial zigotul se transforma intr-o structura celulara plina, de forma rotunda,
apoi acesta evolueaza si devine o structura celulara goala, numita blastocist. Inainte
de nidare, blastocistul se detaseaza de invelisul sau protector. In momentul in care
blastocistul intra in contact cu endometrul, schimbul hormonal ce are loc ajuta
blastocistul sa se ataseze. Unele femei observa aparitia unor mici spoturi sangvine
( sau sangerari usoare ) la nivelul lenjeriei intime, pe o perioada de una sau doua zile
atunci cand are loc nidarea. Ulterior, endometrul se ingroasa si colul uterin este obstruat
printr-un dop de mucus.
e)
Dezvoltarea embrionara. In urmatoarele trei saptamani, celulele
blastocistului incep sa se dezvolte ca grupuri de celule
( clumps ) astfel
formandu-se astfel primele celule nervoase ale copilului. In procesul sau de dezvoltare,
copilul este numit :
- embrion din momentul conceptiei si pana in a 8 - a saptamana de sarcina ;
- fat dupa a 8 a saptamana si pana in momentul nasterii, copilului.
Cap. 2 Sarcina : semne si simptome.
La unele femei o parte din simptomele sarcinii pot fi observate chiar si la
doar o saptamana de la conceptie, insa pentru
majoritatea femeilor incertitudinile din aceasta perioada se pot concretiza in urmatoarele
intrebari : Oare sunt insarcinata? Care sunt simptomele unei sarcini? Cum pot sti daca
am ramas insarcinata?
Simptomele de sarcina sunt diferite de la femeie la femeie, de la organism
la organism si de la sarcina la sarcina, in functie de o multitudine de caracteristici.
Intelegerea semnelor si simptomelor sarcinii este foarte importanta.
Unul dintre cele mai intalnite semne care prevestesc venirea pe lume a
bebelusului este intarzierea sau lipsa menstruatiei, de altfel acestea constituind si
primele indicii in suspicionarea unei sarcini. Pentru lipsa menstruatiei, desi este
considerata cel mai comun simptom ce indica existenta unei sarcini, mai sunt si alte
motive cum ar fi :
- perioada alaptarii poate constitui cauza a lipsei menstruatiei ; in acest interval
de timp o femeie poate ramane insarcinata ;
- unele cauze medicale pot contribui la lipsa ciclului, dar acest lucru se
remedieaza odata cu revenirea la starea normala de sanatate ;
- efortul excesiv ; femeile care depun efort continuu si sustinut (de ex. atletii)
vor avea perioade de intrerupere a ciclului. Prin reducerea exercitiilor fizice la
nivelul corespunzator, de obicei situatia revine la normal. De asemenea, o
greutate mica a corpului asociata cu efort intens sau un consum mic de
alimente/malnutritie pot duce la aparitia intreruperilor de ciclu menstrual ;
- pilule anticonceptionale pot determina unor femei lipsa completa a
menstruatiei. Chiar si dupa incetarea administrarii acestor pilule multe femei

21

intampina probleme de genul ciclurilor neregulate pentru perioade de trei sau


sase luni ;
- menopauza ; Pe masura ce femeile se apropie de menopauza, menstruatia
devine din ce in ce mai neregulata pana cand se opreste in totalitate.
Primul si cel mai rapid raspuns pe care o femeie care suspicioneaza ca
este insarcinata deoarece ciclul menstrual este intarziat, il poate oferi testul de sarcina,
care se poate gasi in orice farmacie. Atentie ! Rezultatul acestor teste nu este corect
mereu si este posibil ca sarcina sa nu fie detectata in cazul in care aceste teste sunt
folosite in prima zi dupa constatarea lipsei ciclului. Pentru ca rezultatul testului sa fie
concludent, el trebuie efectuat la 3 4 saptamani dupa prima zi a ultimei menstruatii,
deoarece in aceasta perioada nivelul de gonadotropina corionica umana ( HCG ),
hormon produs de celulele care formeaza placenta si prezent in sange in momentul
conceptiei, este destul de ridicat pentru a fi detectat de test.
Trebuie subliniat faptul ca lipsa menstruatiei este un simptom important
care indica existenta unei sarcini. Insa, la unele femei mai exista secretii ( scurgeri )
mai putin abundente si de mai scurta durata chiar si dupa primele 3 - 4 luni de la
conceptie, secretii care pot fi confundate cu menstruatia. De aceea trebuie cunoscute si
alte simptome care indica existenta unei sarcini.
Cele mai intalnite simptome de sarcina sunt :
- Indispozitia matinala.
Desi aceasta afecteaza multe femei insarcinate, doar in jur de 50% dintre
ele intalnesc acest simptom la un anumit moment din timpul sarcinii. De multe ori
acesta poate fi primul semn ca esti insarcinata, dar, de obicei acest lucru se va
manifesta abia la o luna dupa conceptie. Unele femei se simt rau toata ziua sau numai
noaptea, iar simptomele pot varia de la o usoara greata la voma. In mod
obisnuit,indispozitia matinala tinde sa apara in jurul saptamanilor 8 - 10 cand nivelul de
hormoni este ridicat, apoi se va diminua treptat pe masura ce se apropie cel de - al II lea trimestru al sarcinii. O forma rara de indispozitie numita hyperemesis gravidarum se
manifesta printr-o stare de greata si varsaturi incoercibile in timpul sarcinii care duc la
deshidratare si aciditate excesiva.
- Sensibilitatea crescuta a sanilor.
Caracteristice si perioadei premergatoare menstruatiei ( sani durerosi si
foarte sensibili ), aceste simptome apar cam la o saptamana sau doua de la conceptie
si sunt caracterizate prin : sani mariti mai mult decat de obicei, putin durerosi, mai
sensibili la atingere, mameloanele mai colorate, mai moi si chiar mai retrase.
Sensibilitatea sanilor in timpul sarcinii este rezultatul unui nivel ridicat de hormoni care
insotesc graviditatea. Acest simptom diminueaza semnificativ dupa primul trimestru si
dispare dupa al doilea trimestru de sarcina.
- Oboseala sau somnolenta.
Progesteronul secretat acum este posibil sa fie vinovat pentru starea de
oboseala sau somnolenta si creaza senzatia ca oricat te-ai odihni, simti ca nu scapi de
oboseala. Initial se poate crede ca este doar extenuare dar, daca aceasta stare se
mentine si dupa multa odihna si mai sunt si alte simptomele caracteristice, toate
acestea coroborate duc la concluzia ca este vorba despre o sarcina.
- Sensibilitate crescuta la mirosuri si mancare.

22

Cand o femeie este coplesita de anumite mirosuri pe care le simpatiza


inainte, cand anumite mancaruri preferate, acum ii provoaca repulsie, este semn ca a
intervenit o sarcina. Aceste semne pot fi datorate unei cresteri rapide de estrogen din
corp, semne ce pot persista de-a lungul sarcinii, sau pot aparea si disparea continuu pe
perioada acesteia.
- Poftele alimentare ca semn de sarcina.
Este foarte cunoscuta imaginea femeii gravide, pofticioasa (vrea capsuni
in timpul iernii, sau marul din sacosa unei doamne) si mereu flamande. In timpul unei
sarcini apetitul este mai crescut, deosebit de starea normala si, chiar daca persoana in
mod normal nu este pofticioasa, in timpul sarcinii poate avea pofte alimentare diverse.
- Balonarea si constipatia sunt prezente atat in timpul sarcinii, cat si in perioada
ce o precede. Ea poate aparea imediat dupa conceptie sau in decursul catorva
saptamani dupa, ele fiind probleme destul de frecvente.
- Dureri de cap, de spate si ale coloanei vertebrale.
Durerile de cap luate ca atare, nu pot fi un semn de incredere care sa
indice o sarcina, de vreme ce exista multe alte cauze care determina aparitia acestora.
Dar in contextul cresterii cantitatilor de hormoni din organism si coroborate cu alte
simptome de sarcina, ele pot fi luate in calcul, mai ales ca pot fi resimtite inca din
primele saptamani de sarcina.
La fel ca si durerile de cap, durerile de spate si ale coloanei vertebrale
sunt un alt simptom timpuriu al sarcinii ; de altfel aceste dureri pot fi prezente pe toata
perioada sarcinii , fiind mai acut resimtite in ultimul trimestrual acesteia.
- Linia de sub ombilic se inchide la culoare.
Intre zona pubiana si ombilic exista o linie, de obicei numai usor mai
inchisa decat pielea din zona. In cazul aparitiei unei sarcini aceasta nuanta devine mai
inchisa.
- Cresterea temperaturii bazale.
Un alt mod de a detecta o sarcina este masurarea temperaturii bazale. In
mod normal o temperatura mai mare este semn de ovulatie, dar poate fi si semn de
posibila sarcina daca perioada ovulatiei a trecut. Daca temperatura se mentine mai
ridicata timp de aproximativ 3 saptamani este necesara prezentarea la medic.
- Nevoia de mictionare mai frecventa.
In perioada sarcinii, organismul mareste cantitatea de sange si alte lichide
pe care rinichii le vor filtra si apoi vor ajunge in vezica urinara. Rezultatul este nevoia
unei frecvente mult mai mare de a mictiona decat inainte. Acest lucru se poate
manifesta inca din primele sase saptamani ale primului trimestru si poate persista sau
agrava de-a lungul intregii sarcini.
- Sangerarea sau spotting-ul.
Unele femei acuza scurgerea unor cantitati mici de lichid rosu, roz sau
rosiatic. Acesta este un simptom normal si indica faptul ca oul fertilizat incepe sa
patrunda in mucoasa uterina la aproximativ sase zile dupa fertilizare. Totusi, daca
aceste simptome sunt insotite si de durere, este recomandabil sa fie consultat medicul
imediat deoarece acesta poate fi un semn de sarcina ectopica.

23

Cap. 3 Sarcina si nasterea


3.1 Perioada intrauterina
Asa cum a mai fost prezentat, pentru dezvoltarea unui copil sunt necesare
9 luni, la sfarsitul carora femeia naste. Cand sarcina evolueaza bine, viitoarea mama
duce o viata activa, obisnuita; cu toate acestea, ea trebuie sa aiba grija sa se
hraneasca bine, sa evite fumatul, alcoolul, la fel ca si majoritatea medicamentelor care
pot constitui substante toxice pentru viitorul copilului. In toata perioada sarcinii,
schimburile dintre mama si copil se realizeaza prin interemediul placentei si a
cordonului ombilical.
Placenta complet formata la trei luni de la fecundare este constituita din
celule ale mucoasei uterine materne ( endometrul ) si din celule coriale. Placenta
uneste mucoasa uterina cu fatul prin intermediul cordonului ombilical. Acesta este
strabatut de doua artere ( arterele ombilicale ) ce transporta substantele nutritive si
oxigen de la mama si de vena ombilicala ce transporta produsi reziduali si dioxidul de
carbon de la fat in organismul matern de unde se elimina.
Perioada de calcul a sarcinii este divizata in zile, saptamani, luni si
trimestre, fiecare cu particularitatile ei, astfel :
- in primele 7 zile dupa producerea fecundatiei micuta sfera formata din celule,
se fixeaza pe peretele uterin; acesta constituie nidatia oului ;
- in saptamana a 2-a incepe formarea celulelor sanguine si diferentierea
celulelor cardiace. ;
- in saptamana a 3-a modificarile hormonale determina ingrosarea
endometrului si vasele sanguine din el hranesc blastocistul ;
- in saptamana a 4-a sacul amniotic este bine dezvoltat. Embrionul si, mai tirziu
fatul vor fi adapostiti in el pe tot parcursul sarcinii, suspendati confortabil in
lichidul amniotic, la o temperatura constanta si protejati impotriva socurilor.
Inima incepe deja sa bata la inceput neregulat, dar in curand cu un ritm
regulat si mai rapid decat cel al mamei. Coloana vertebrala si sistemul nervos
incep sa se formeze in embrion, care are acum in jur de 7 mm lungime ;
- in saptamina a 5-a se formeaza primele organe. Capul creste si adaposteste
creierul in dezvoltare, care este legat de maduva spinarii in dezvoltare
rudimentara. Bratele si picioarele apar ca mici muguri, iar inima si sistemul
circulator sunt bine conturate. Vasele sanguine ale embrionului se unesc cu
cele ale placentei in dezvoltare, pentru a forma cordonul ombilical. In
interiorul embrionului acum in lungime de 10 mm, a inceput sa se formeze
sistemul digestiv, incepand cu stomacul si parti din intestin. Desi nu exista o
fata propriu-zisa, exista mici depresiuni in care se vor forma ochii si urechile.
Gura si maxilarele sunt la inceputul formarii, iar sistemul nervos si coloana
vertebrala continua sa se dezvolte ;
- in saptamana a 6-a dezvoltarea capului se accelereaza. Partile interne ale
urechilor si ochilor sunt in continua formare si incepe dezvoltarea narilor.
Creierul si maduva spinarii sunt aproape formate. Dezvoltarea sistemelor
digestiv si urinar continua, desi ficatul si rinichii nu sunt capabili sa

24

functioneze. Mugurii membrelor au crescut si este posibila observarea


rudimentelor mainilor si picioarelor ;
- in saptamana a 7-a incep sa se dezvolte umerii, coatele, genunchii, bazinul si
plamanii, iar la sfarsitul saptamanii a 7-a embrionul are lungimea de 40 mm.
- in saptamana a 9-a se separa degetele. Intre timp se formeaza sistemul
digestiv ;
- la varsta de 2 luni se formeaza cavitatile oculare, acoperite cu un tegument
din care se vor forma pleoapele. De asemenea, apar urechile, coloana
vertebrala, gatul si muschii ; apare pielea, iar capul se apleaca inainte ;
embrionul incepe sa-si miste mainile si picioarele ; este perioada in care se
pot auzi bataile cardiace ale fatului.
Din acest moment embrionul poarta numele de fat si se dezvolta foarte
rapid. Pana acum el ocupa cavitatea uterina, de acum inainte insa, uterul se va
destinde pentru a face loc fatului, sacului amniotic si placentei. Abdomenul mamei se va
mari din ce in ce mai mult. In saptamanile urmatoare se dezvolta organele interne ale
fatului. Incep sa se formeze muschii si unghiile, iar parul incepe sa creasca. Fatul
incepe sa dea din maini si picioare din ce in ce mai puternic.
- in a 12-a saptamana se poate vedea imaginea colului uterin ; Metoda pe
baza de ultrasunete este folosita de catre medici pentru a se asigura ca fatul
se dezvolta normal ; prin aceasta metoda se poate afla si sexul bebelusului ;
- in saptamana a 14-a, desi este foarte mic, fatul este format in intregime : are
12 centimetri lungime si cantareste aproape 135 de grame ;
- incepand cu luna a 4-a, mama poate simti miscarile fatului. El deschide si
inchide ochii si poate sa-si stranga pumnii. Doarme si se trezeste des si chiar
sughite!
- in luna a 7-a fatul aude. Se misca mai putin deoarece are mai putin loc in
uter. Masoara 42cm si cantareste 1,5kg.
- in luna a 8-a fatul se intoarce cu capul in jos si fesele in sus, pozitie pe care,
in general, o va pastra pana la nastere. Puful fin cade si este inlocuit cu o
substanta grasa, protectoare vernix caseosa ; masoara 47cm. si cantareste 2,
5 kg.
- In luna a 9-a plamanii sunt complet dezvoltati si sunt functionali. Pielea este
neteda ; oasele craniului nu se vor suda decat dupa nastere ; fatul masoara
acum 50 cm. si cantareste in jur de 3, 2 kg. Este pregatit sa vina pe lume, dar
se spune despre un copil ca e prematur daca acesta se naste inainte de luna
a 8-a.
3.2 Igiena si masuri de precautie.
Deoarece primul trimestru este perioada in care are loc formarea
organelor esentiale ale fatului, este important pentru mama sa evite orice ar pute
produce malformatii fetale. Medicul trebuie consultat inainte de administrarea oricaror
medicamente si toate femeile sunt sfatuite sa renunte la fumat si alcool, deindata ce
sunt gravide. Inainte de a ramane gravida, o femeie trebuie sa fie sigura ca este imuna

25

la rubeola si, daca nu este, sa se vaccineze impotriva acesteia. Contractarea rubeolei


pe timpul sarcinii poate duce la nasterea unui copil cu malformatii grave.
Este important pentru mama sa consulte medicul pentru un examen fizic,
meticulos si pentru stabilirea unui program de ingrijire prenatala. Controlul cresterii
fatului reprezinta o parte importanta a acestuia. Metodele utilizate pentru aceasta
variaza de la simpla masurare a uterului matern la examinarea cu ultrasunete.
Masurarea cu regularitate a presiunii arteriale si testele de urina ajuta la
evaluarea periodica a starii de sanatate a mamei.
3.3 Nasterea
In momentul nasterii, uterul se contracta din ce in ce mai tare : incepe
travaliul. Treptat, cervixul - capatul inferior al uterului - se largeste din ce in ce mai mult.
Dupa 12 ore ( aceasta perioada de timp este diferita de la o femeie la alta ) ajunge la un
diametru de 10 cm. Incepe a doua faza care, de obicei, dureaza o ora. Contractiile tot
mai puternice imping bebelusul prin cervix si vagin spre exterior. Alte contractii elimina
placenta. Din momentul in care iese, copilul incepe sa tipe; plamanii i se umplu cu aer
pentru prima data. Desi va avea nevoie de ingrijire si protectie timp de multi ani,
bebelusul poate trai liber.
Cordonul ombilical masoara ceva mai mult de un centimetru in diametru si
are o lungime de 60cm. Dupa nastere el trebuie sa fi taiat, formind ombilicul
bebelusului. Cunoscand functia vitala a placentei si stiind ca viata embrionului si a
fatului se datoreaza sangelui matern, putem intelege cat de importanta este sanatatea
femeiei in timpul sarcinii.
SEMESTRUL I
CURSUL
12
ASISTENTA MEDICALA A GRAVIDEI LA TERMEN.
INGRIJIRI ACORDATE IN LEHUZIE.
Cap. 1 Travaliul si nasterea.
Travaliul si nasterea propriu-zisa, reprezinta procesul de nastere a unui
copil. Ca si sarcina, travaliul si nasterea urmeaza o anumita secventa de evenimente.
Travaliul si nasterea nu difera foarte mult de la o femeie la alta. Totusi, in cazul in care o
femeie a mai avut o nastere este posibil ca urmatoarea sa fie diferita.
Travaliul este impartit in doua faze :
- travaliul precoce ( latent ) si
- travaliul activ.
Travaliul precoce duce la travaliul activ prin contractii moderate pana la
severe, uneori neregulate. Travaliul precoce incepe cu contractii insotite de o stare de
disconfort, ce vor incepe sa dilate cervixul. Aceasta faza poate sa dureze chiar si 2 - 3
zile, in special la prima sarcina. Contractiile vor deveni mai puternice si mai frecvente,
dilatand treptat cervixul de la 3 cm la 10 cm.

26

Travaliul activ are trei stadii :


in primul stadiu al travaliului activ contractiile devin mai puternice, frecvente
si regulate (la intervale de 10 15 minute ). Odata cu aceste contractii se
produce subtierea si dilatarea cervixului, organismul concentrandu-se pe
faza de impins . Impingerea pentru expulzia fatului poate dura de la cateva
minute la cateva ore. Desi travaliul mediu pentru primipare ( femei la prima
nastere ) este de 9 ore, la unele gravide poate dura mai putin. In timpul fazei
active gravida va merge la spital. Pe masura ce travaliul avanseaza, se pot
administra antialgice.
in timpul celui de-al doilea stadiu , dupa dilatatia completa si ruperea
membranelor cu eliminarea lichidului amniotic are loc nasterea ( expulzia ). In
aceast stadiu contractiile se succed la 1 2 minute si pot dura 60 90
secunde ; durerile devin din ce in ce mai puternice. In apropierea momentului
de expulzie a fatului, pot aparea simptome ca iritabilitate, anxietate, greata
sau epuizare. Chiar si dupa expulzia fatului, contractiile vor dura pana la
eliminarea placentei. In special in cazul femeilor care au mai nascut pot
aparea contractii dureroase timp de cateva zile dupa nastere, cauzate de
contractia uterului.
stadiul al treilea ( perioada de delivrenta ), este subsecvent
la 15 20 minute dupa expulzia fatului si consta in dezlipirea si eliminarea
placentei si membranelor.

1.1 Travaliul precoce


Procesul nasterii cuprinde travaliul si nasterea propriu -zisa. Nu poate fi
prezis cu siguranta momentul in care se va declansa travaliul. Unele gravide pot avea
simptome de nastere la un moment dat si sa nasca peste cateva saptamani, altele pot
sa nu aiba niciun fel de simptome inainte de a intra in travaliu. Momentul nasterii la
primipare este, de obicei, greu de prezis.
Semne de travaliu.
Apropierea intrarii in travaliu are anumite manifestari specifice :
- copilul se pozitioneaza la nivelul pelvisului. Desi acest proces poarta numele
de " cadere " sau de " inaintare ", el poate sa nu fie simtit de catre mama ;
- cervixul incepe sa se subtieze si sa se dilate. Acest lucru este verificat de
medicul obstetrician in timpul examinarilor prenatale ;
- contractiile devin din ce in ce mai frecvente si mai puternice, poate chiar
dureroase. Pot aparea de asemea, crampe abdominale sau rectale sau o
durere persistenta la nivelul spatelui ;
- ruptura membranelor. In majoritatea cazurilor, ruptura membranelor apare in
momentul initierii travaliului. La unele gravide acest lucru se produce inainte
de declansarea travaliului.
Travaliul precoce ( faza latenta a travaliului ).
Travaliul precoce este, de obicei, faza cea mai lunga a nasterii, uneori
durand chiar si 2 - 3 zile. In aceasta faz a contractiile uterine pot fi :
- usoare sau moderate ( gravida poate vorbi in timpul unei contractii ) si
dureaza aproximativ 30 - 45 secunde ori

27

neregulate ( 5 sau 20 de minute distanta intre ele ) si uneori chiar se pot opri
pentru un interval de timp.
Cervixul se dilata aproximativ 3 centimetri. Primiparele pot avea mai multe
ore de travaliu fara ca cervixul sa se dilate.
Uneori, gravida venita la spital poate sa fie trimisa acasa pana cand se
instaleaza travaliul activ sau pana la ruperea membranelor. Acesta faza a travaliului
poate fi lunga si inconfortabila.
Pentru a ameliora starea sunt indicate: vizionatul la televizor, ascultarea
muzicii sau dusuri calde.
Proceduri efectuate in cursul travaliului precoce.
In cazul internarii in spital, gravida in travaliu precoce va fi examinata. La
internare se vor realiza :
schimbarea
lenjeriei
de
corp
cu
tinuta
de
spital
verificarea
pulsului,
tensiunii
arteriale
si
temperaturii
- se vor nota problemele de sanatate, date despre sarcina si travaliu
- este necesar sa se cunoasca forta si perioadele la care apar contractiile
sau
daca
membranele
s-au
rupt
- monitorizarea cordului fetal se va efectua pentru a inregistra ritmul cardiac
fetal
ca
raspuns
la
contractiile
uterine
- se efectuaza consultul ginecologic steril pentru a se determina daca
cervixul
este
dilatat
si
subtiat
- se va monta un cateter venos, pentru cazurile in care va fi nevoie de
administrarea
de
fluide
sau
medicamente
- majoritatea spitalelor au camere ce permit nasterea si apoi recuperarea
gravidei si a copilului. Cu exceptia unor cazuri complicate se poate pastra
aceeasi camera pe tot parcursul internarii. In cazul in care nasterea se
complica, se va muta gravida in sala de operatie.
Dupa internare si examinarea initiala, gravida va fi sfatuita sa mearga.
Mersul ajuta la cresterea confortului in timpul travaliului precoce. Desi se considera in
trecut ca mersul ar ajuta la progresia travaliului, studii recente au demonstrat ca mersul
nici nu grabeste, nici nu incetineste travaliul.
Se va face o monitorizare sumara la fiecare ora, pentru a se verifica ritmul
contractiilor si ritmul cardiac al copilului. Se vor permite vizitele. Pe masura ce travaliul
va deveni din ce in ce mai putin confortabil, se vor limita vizitele.
1.2 Travaliul activ. Stadiile acestuia.
Stadiul I este primul stadiu al travaliului activ si incepe in momentul in
care cervixul este dilatat de 3 - 4 centimetri. Aceasta etapa se va termina atunci cand
cervixul va fi dilatat total si copilul va fi gata sa iasa. In ultima perioada a acestui stadiu (
tranzitia ), travaliul devine intens.
Comparativ cu contractiile din travaliul latent, in acesta faza contractiile
sunt intense si mai frecvente ( la 2 - 3 minute ) si dureaza ( 50 - 70 secunde). In acest
moment, este indicata prezentarea la spital. In cazul in care membranele nu s-au rupt
este foarte probabil ca acestea sa se rupa in aceasta faza.
Pe masura ce contractiile se intensifica se pot produce :

28

stari de neliniste sau excitatie


dificultati in a sta in picioare ( ortostatism )
necesitatea de a schimba pozitia destul de des, acest lucru fiind util deoarece
imbunatateste circulatia.
Este indicata inceperea tehnicilor de respiratie pentru a diminua durerea si
agitatia. Pot fi administrate fluide intravenoase sau medicatie antialgica.
Faza de tranzitie inseamna sfarsitul primei faze a travaliului activ. In
aceasta faza, pe masura ce copilul inainteaza, contractiile devin din ce in ce mai
puternice, mai lungi si la o perioada mai mica. In timpul acestei perioade, mama se va
concentra pe sanatatea copilului si pe felul cum decurge nasterea. Desi persoanele din
jur pot fi suparatoare, totusi ele sunt utile pentru sentimentul de siguranta al gravidei. Ea
poate prezenta simptome de anxietate, greata,epuizare, iritabilitate sau frica.
Primiparele au, de obicei, o faza de tranzitie ce dureaza aproximativ 3 ore,
iar multiparele, care au mai avut o nastere vaginala au o perioada de tranzitie de
aproximativ o ora. Unele femei au o perioada de tranzitie foarte scurta, intensa.
Stadiul II al travaliului activ este reprezentat de nasterea propriu-zisa, act
prin care copilul este impins de contractiile uterine.
In timpul acestui stadiu :
- contractiile uterine sunt diferite. Desi de obicei sunt regulate, ele se pot
diminua la fiecare 2 - 5 minute, durand 60 - 90 secunde. Dorinta de a impinge
este din ce in ce mai puternica cu fiecare contractie
- capul copilului poate crea presiune mare pe rect
- pozitia poate fi modificata de cateva ori pentru a gasi pozitia perfecta pentru
nastere
- in momentul in care capul copilului trece prin vagin poate aparea o durere
intensa. Capul este partea cea mai mare a copilului si cel mai greu de
expulzat.
In cazul in care acest lucru se intampla rapid, medicul poate indica sa nu
se impinga la fiecare contractie, pentru a lasa timp perineului
( zona dintre vulva si
anus ) sa se intinda fara sa se rupa. In unele cazuri, se face o incizie a perineului, in
functie de medic sau de preferintele gravidei.
Perioada de impingere poate fi scurta, de cateva minute sau poate dura
cateva ore. In cazul in care travaliul este prelungit, poate fi utila schimbarea pozitiei. In
unele cazuri, se pot administra medicamente care sa stimuleze contractiile uterine.
Cap. 2 Perioada de pregatire pentru travaliu si nastere
Desi evenimentele din timpul travaliului nu pot fi in totalitate controlate,
este important totusi, sa fie cunoscute optiunile din timpul travaliului inainte ca acesta sa
se instaleze. De aceea, pentru ca travaliul sa se desfasoare normal, gravida trebuie sa
colaboreze cu personalul medical, sa aiba incredere in acesta, sa cunoasca etapele
desfasurarii nasterii si a duratei travaliului. Este indicat ca gravida sa posede cat mai
multe cunostinte despre travaliu, despre medicatia de inlaturare a durerii, ce tip de
medicatie poate fi folosita in cazul in care apar probleme si despre hranitul la san dupa
nastere. Este de asemenea indicat ca gravida impreuna cu medicul obstetrician curant
sa intocmeasca un plan al nasterii flexibil ce va include dorintele acesteia referitoare la

29

felul nasterii si la situatiile din timpul nasterii, precum si preferintele pentru cazurile
agravate de genul : travaliu prelungit sau durere extrema. Totusi, acest plan pentru
nastere nu va fi urmat cu strictete de medic deoarece in cazul in care apare o urgenta,
responsabilitatea medicului este de a asigura siguranta mamei si a copilului.
In momentul conceperii planului de nastere, trebuiesc avute in vedere
locul nasterii, persoana care va asista nasterea sau daca nasterea va fi asistata de un
medic, o moasa, un prieten sau un membru al familiei. Din luna a 6-a sau a 7-a cu
ocazia vizitelor regulate la medic, pot incepe orele de educatie pentru nastere, ocazie
cu care trebuie discutate anumite aspecte ale nasterii cum ar fi : masuri de confort,
masuri de ameliorare a durerii, proceduri medicamentoase sau de monitorizare fetala.
Sfaturi pentru marirea confortului gravidei.
Exista mai multe metode de a diminua stresul travaliului si al nasterii, fiind
luate in considerare urmatoarele :
- asigurarea unui suport continuu pe parcursul nasterii, chiar de la inceputul
travaliului si pana la expulzie, s-a dovedit a avea efect pozitiv asupra nasterii.
Femeile ce au o sustinere morala continua ( de exemplu de la o moasa,
asistenta sau educator de nastere ori chiar de la familie ) suporta mai bine
procesul nasterii, uneori nu necesita medicatie antialgica si nu descriu
nasterea ca o experienta negativa. Desi nu exista o conexiune directa intre
asigurarea suportului psihic continuu si diminuarea durerii, acest ajutor ajuta
la controlarea fricii si la mentinerea unei stari de calm.
- managementul nemedicamentos al durerii, de genul focalizarii atentiei pe
respiratie, masaj sau suportul continuu, ce pot ajuta la diminuarea durerii si la
crearea unui sentiment de controlin timpul nasterii
- mobilitatea in timpul travaliului, depinde de necesitatea de a monitoriza cordul
fetal in permanenta sau ocazional.
Desi majoritatea gravidelor prefera libertatea de miscare, totusi in cazul
unei sarcini cu risc crescut este indicata monitorizarea permanenta in
detrimentul mobilitatii
- problemele in legatura cu alimentatia si hidratarea in timpul travaliului.
Anumite spitale permit gravidelor sa bea lichide, pe cand altele permit doar
umezirea buzelor cu cuburi de gheata. Alimentele solide sunt, de obicei
contraindicate, deoarece stomacul digera alimentele mai greu in timpul
travaliului. Un stomac golit este util si in cazul in care va fi nevoie de
anestezie generala
- ascultarea de muzica in timpul sarcinii
- pozitiile pentru nastere si pentru realizarea impingerii copilului sunt : pozitia
sezand, ghemuire, intins pe spate sau utilizarea unei mingi, bazin cu apa,
masa ginecologica, pat, taburet.
Interventiile asistentului medical premergatoare travaliului:
- pregateste gravida pentru nastere, asigura igiena, indeparteaza pilozitatea
genitala, efectueaza clisme evacuatorii, asigura golirea vezicii urinare ;
- amplaseaza gravida intr-un salon linistit, osupravegheaza permanent, ii
asigura odihna ;
- asculta BCF, urmareste ritmicitatea contractiilor uterine si informeaza medicul.
Interventiile asistentului medical in timpul travaliului :

30

supravegheaza BCF la intervale de 30 min. la inceputul travaliului, apoi la 15


minute ;
urmareste succesiunea contractiilor uterine si durata lor ;
consemneaza la indicatia medicului modificarea colului si starea
membranelor ;
semnaleaza aparitia unor eventuale tulburari de dinamica sau suferinta
fetala ;
supravegheaza starea gravidei, prin masurarea pulsului, tensiunii arteriale, a
temperaturii ;
urmareste comportamentul gravidei ;
urmareste aspectul lichidului amniotic ;
pregateste materialele necesare pentru asistenta la nastere : campuri sterile,
manusi sterile, dezinfectante, pense si foarfeci sterile, ata pentru cordonul
ombilical, materiale pentru ingrijirea nou-nascutului, medicamente pentru
dirijarea travaliului ;
colaboreaza permanent cu gravida sfatuind-o cum sa respire si sa-si
prelungeasca voluntar contractiile ;
supravegheaza perineul in timpul expulziei si anunta medicul de necesitatea
epiziotomiei ;
asista expulzia fatului ;
dezobstrueaza caile respiratorii ale nou-nascutului ;
sectioneaza si ligatureaza cordonul ombilical ;
observa semnele de dezlipire ale placentei ;
prinde placenta cu palmele facute caus ;
rasuceste membranele pentru evitarea ruperii si retentionarii acestora in
cavitatea uterina ;
verifica integritatea placentei pe ambele fete ;
verifica integritatea tesuturilor moi materne ( col, perineu ), colaborand cu
medicul in vederea suturarii acestora.

Optiunile medicamentoase pentru reducerea durerii includ :


-

anestezia epidurala, ce reprezinta injectarea unei substante anestezice in


spatiul epidural, in jurul maduvei spinarii.
Acest procedeu duce la anestezierea totala sau partiala a membrelor
inferioare. Injectarea unei cantitati mai mici de anestezic, produce asa numita
anesteziere " usoara ", ce permite pastrarea unei sensibilitati suficiente pentru a realiza
impingerea, lucru care reduce riscul de travaliu prelungit sau nastere asistata
( forceps sau vacuum ) ;
- blocajul vulvar sau paracervical reprezinta injectari de anestezice in aria pelvina
pentru a reduce durerea.
Anestezia vulvara reprezinta una intre cele mai sigure forme de anestezie
si realizeaza anestezierea locului pe unde va iesi copilul. Anestezia paracervicala este
inlocuita cu succes de cea epidurala, care este mai eficienta ;
- narcoza, cu utilizare de Meridipin, ce se foloseste uneori pentru reducerea
anxietatii si durerii.

31

Narcoticele au eficacitate limitata in reducerea durerii si provoaca efecte


adverse atat asupra mamei, cat si a copilului.
Anumite medicamente se pot folosi in timpul sarcinii, dar nu reprezinta
genul de terapie pe care gravida sa il ceara in timpul travaliului. Acestea se folosesc fie
ca o parte componenta a unui alt procedeu, fie in nasterile complicate. Acestea sunt :
- anestezia locala reprezinta injectarea de anestezic la nivelul pielii. Acest
procedeu se face inainte de insertia epidurala sau de a face o incizie pentru a
largi
vaginul
in
timpul
nasterii
- anestezia generala reprezinta inhalarea sau administrarea intravenoasa de
medicatie care provoaca inconstienta. Acest procedeu este mai riscant, dar
efectul este mai rapid decat in anestezia epidurala. Anestezia generala este
folosita numai in cazul urgentelor, ce necesita o nastere rapida, sau atunci
cand nu s-a montat un cateter epidural.
Cap. 3 Ingrijiri acordate in lehuzie.
In primele doua ore dupa nastere ( perioada post partum ), lehuza
prezinta oboseala, tendinta la somn, uneori frison, puls rar, bradicardic, sangerare
moderata.
Uterul este dur, contractat, in glob de siguranta situat la nivelul
ombilicului.
Este posibil sa intervina o alterare a ritmului si frecventei cardiace in
legatura cu hemoragia post partum.
Interventiile asistentului medical la sala de nasteri :
- efectueaza masaj uterin trans abdominal pentru favorizarea retractiei si
formarii globului de siguranta ;
- controleaza sangerarea si anunta de urgenta medicul in situatia in care
aceasta este crescuta si nu apare globul de siguranta ;
- supravegheaza faciesul si comportamentul lauzei ;
- controleaza functiile vitale si depisteaza eventualele semne ale socului
hipovolemic ;
- antreneaza lauza in discutii pentru ca aceasta sa nu adoarma, deoarece in
timpul somnului se produce relaxarea musculaturii uterine si este favorizata
astfel hemoragia ;
- administreaza lauzei ceai, citronada ;
- transporta lauza in salon.
Lehuzia fiziologica.
Este perioada care cuprinde primele sase saptamani dupa nastere. Este
relativ usor sa apara starea de oboseala in primele saptamani dupa nastere. Pentru a
oferi o ingrijire adecvata a sugarului si pentru a manevra tulburarile emotionale din
aceasta perioada este nevoie de odihna corespunzatoare si de ajutor. In cazul in care
apare depresia post-partum ( mama are ganduri de ranire a copilului sau de
automutilare ) este indicat consultul medicului psihiatru. In aceasta perioada ciclul

32

ovarian se reia si organele genitale revin treptat la normal. Tot in aceasta perioada este
posibila o noua sarcina, chiar daca se mentine amenoreea de lactatie.
Interventiile asistentului medical:
- explica lauzei importanta ingrijirilor igienice pentru prevenirea infectiilor
puerperale ;
- efectueaza tualeta locala, schimbarea tampoanelor, observa lohiile ( aspect,
miros, culoare, cantitate ) ;
- observa aspectul plagii perineale anuntand medicul in cazul aparitiei unor
modificari ;
- instruieste gravida cum sa se autoingrijeasca ;
- controleaza involutia uterina (uterul scade cu 1 1,5 cm. / zi), devenind organ
intrapelvin dupa 12 zile ;
- consemneaza in foaia de observatie temperatura, pulsul, tensiunea arteriala,
diureza, pentru depistarea eventualelor complicatii : hemoragii, infectii,
tromboflebita ;
- explica modul de instalare a secretiei lactate, precum si eventuala aparitie a
furiei laptelui care poate fi insotita de cresterea temperaturii pana la 37, 5
grade C. ;
- instruieste lauza sa-si spele mainile si sanii inainte si dupa alaptare, sa evite
folosirea parfumurilor si a deodorantelor, sa evite prelungirea suptului pentru
a nu favoriza aparitia ragadelor ;
- stimuleaza mobilizarea precoce a lauzei pentru eliminarea normala a lohiilor ;
- ofera indicatii referitoare la modul de alimentatie si a alimentelor permise,
precum si a necesitatii unui consum crescut de lichide ;
- atentioneaza lauza sa nu consume bauturi alcoolice, cafea, Cola, ciocolata,
cacao, ceai rusesc.
La externarea din maternitate instruieste lehuza :
- sa-si mentina o riguroasa igiena medicala ;
- sa foloseasca tampoane vulvare sterile ;
- sa evite raporturile sexuale 6 8 saptamani ;
- sa se prezinte la controlul medical cand i se recomanda ;
- sa nu ia medicamente fara recomandare medicala deoarece acestea se pot
elimina prin secretia lactata ;
- in cadrul unei mese la san, sa alapteze sugarul din ambii sani pentru a nu
favoriza aparitia mastitei.

33