INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Functionarea UE se sprijina pe urmatoarele institutii:

1. Parlamentul European
2. Consiliul European/Consiliul Uniunii Europene
3. Comisia Europeana
4. Curtea de Justitie
5. Curtea de Conturi
Aceste institutii colaboreaza indeaproape cu mai multe organisme, si anume:
1. Comitetul Economic si Social
2. Comitetul Regiunilor
3. Mediatorul European
4. Banca Europeana de Investitii

5. Banca Centrala Europeana

In data de 12 februarie 2001 ministrii de externe din tarile membre UE au semnat
Tratatul de la Nisa, document care prevede reforma institutiilor europene si
deschide calea extinderii Uniunii prin admiterea a inca 12 state.
Uniunea Europeana actioneaza in limitele competentelor si obiectivelor care ii sunt
conferite prin Tratat. In domenii care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea
nu intervine decat daca, si in masura in care obiectivele actiunii vizate nu pot fi
realizate intr-o maniera satisfacatoare pentru statele membre si pot fi mai bine
realizate la nivel comunitar.
Acesta este principiul subsidiaritatii, care urmareste eficienta decizionala prin
acceptarea de catre statele membre a transferului unei parti din atributiile suverane
unor institutii independente ce reprezinta, in acelasi timp, interesele nationale cat si
cele comunitare. Principiul subsidiaritatii are drept scop prevenirea achizitionarii de
catre Comunitate a unei prea mari influente, astfel incat Comunitatea actioneaza
numai daca obiectivul propus nu poate fi atins in mod eficient de catre statele
membre.
Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre, in care sistemele de
guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum si drepturile garantate prin
Conventia Europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, semnata la
Roma in 1950.

ATRIBUTIILE INSTITUTIILOR EUROPENE

1. CONSILIUL EUROPEAN
Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Consiliul Europei, care este o
organizatie interguvernamentala continentala ce activeaza in principal in domeniul
drepturilor omului, nici cu Consiliul Uniunii Europene, care reuneste reprezentantii
celor 25 la nivel ministerial.
Consiliul European reprezinta reuniunea sefilor de stat sau de guvern din statele
membre, la care participa si presedintele Comisiei Europene.
Reuniunile au loc de doua ori pe an, in general cate doua zile in lunile iunie si
decembrie.
Ia decizii in sfera initiativelor politice majore, cum ar fi adoptarea de orientari politice
comune, contribuie la rezolvarea problemelor majore blocate la nivel ministerial,
joaca rol esential in solutionarea unor probleme curente din viata internationala prin
Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC mecanism destinat alinierii
pozitiilor diplomatice ale Statelor Membre si prezentarii unei optiuni comune).
Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o institutie a
Uniunii Europene, asa cum sunt Parlamentul European, Comisia Europeana,
Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie sau Curtea de Conturi, aceasta insa nu
diminueaza rolul sau esential in toate domeniile, pornind de la definirea si
coordonarea orientarilor politice, arbitraj, pana la deblocarea dosarelor dificile.
Consiliul Uniunii Europene reprezinta o institutie comunitara cu atributii
legislative. Ia decizii dupa avizul Parlamentului sau in procedura de co-decizie cu
acesta. Are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a incheia
in numele acesteia acorduri internationale, de a aproba, impreuna cu Parlamentul,
bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare in vederea definirii si punerii
in aplicare a PESC, si in vederea coordonarii actiunilor statelor membre in domeniile
care tin de ordinea publica si cooperare judiciara in materie penala. Este ajutat in
activitatea sa de Comitetul Reprezentantilor permanenti ai statelor membre pe langa
UE (COREPER).
2. PARLAMENTUL EUROPEAN
Reprezinta forumul democratic al UE, avand functia de a participa la procesul
legislativ si de a controla activitatea Uniunii.
Membrii sunt alesi prin vot direct, universal, din 5 in 5 ani, si se reunesc in sesiuni
plenare o saptamana pe luna, la Strasbourg.
Detine 20 de comitete care isi desfasoara sedintele de lucru la Bruxelles In urma
Tratatului de la Nisa numarul membrilor a fost marit la 732, din care in prezent exista
626 de deputati, restul locurilor fiind rezervate in vederea extinderii.
3. COMISIA EUROPEANA
Este organul executiv al UE, compus dintr-un colegiu de 20 de membri
(comisari), inclusiv presedintele, numiti de guvernele nationale.

Reprezinta exclusiv interesele comunitare, asigurand respectarea tratatelor si avand

drept de initiativa prin directive, reglementari, decizii, recomandari.
Este responsabila de punerea in aplicare a politicilor comunitare.
Adreseaza Consiliului recomandari de politica economica, supravegheaza situatia
bugetara si datoriile publice ale statelor membre, poate sesiza Consiliul referitor la
aspecte legate de PESC.
In urma Consiliului European de la Nisa, tarile mari au acceptat ca, incepand din anul
2005, sa renunte la unul din cei doi comisari, in schimb tarile mici au refuzat
propunerea de a ramane fara singurul comisar de care dispun; in documentul final a
fost mentinuta o referire la plafonarea numarului de comisari la 27.
4. CURTEA DE JUSTITIE
Jurisdictia sa acopera numai probleme specifice legate de aplicarea Tratatelor,
pe baza principiului ca dreptul comunitar prevaleaza asupra legii nationale. Este
formata din 25 de judecatori, asistati de 8 avocati generali.
Consiliul European de la Nisa a subliniat necesitatea reformei autoritatilor judiciare
din UE, destinata imbunatatirii eficacitatii sistemului judiciar; in acest sens sunt
importante doua aspecte: asigurarea posibilitatii ca reprezentanti din noile SM sa
participe la activitatea autoritatilor judiciare din UE si configurarea adecvata a
deciziei preliminare; reforma sistemului justitiei conform Tratatului de la Nisa acopera
infiintarea unor noi structuri pentru organele judiciare, schimbari in structura
tribunalelor speciale, introducerea unei impartiri clare a jurisdictiei tribunalelor
speciale.
5. CURTEA DE CONTURI
Garanteaza, in fata Consiliului si Parlamentului European, corecta
gestionare a fondurilor europene.
Tratatul de la Nisa ia in considerare accesul la cunoasterea practica a aspectelor
legale si financiare ale functionarii UE de catre noile state membre.
Organismele pe care se sprijina functionarea institutiilor europene, acestea au
urmatoarele atributii:
1. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL

reprezinta o platforma institutionala, non-politica, prin care reprezentantii

mediilor economico sociale europene pot, si trebuie sa isi exprime punctele de
vedere, de maniera formala, asupra politicilor europene;

transmite avize pe teme economico-sociale de interes european Comisiei,

Consiliului si Parlamentului European;

membrii sai (numiti consilieri) sunt propusi de guvernele nationale si provin din
trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate (agricultori,
mestesugari, proprietari de intreprinderi de intreprinderi mici si mijlocii, liber
profesionisti, reprezentanti ai consumatorilor, ai comunitatii stiintifice si
pedagogice, ai economiei sociale, ai familiei, ai miscarilor ecologiste);

are rol consultativ; este consultat, obligatoriu sau facultativ, dupa caz, de catre
Parlamentul European, Consiliu sau Comisia Europeana;

avizele sale sunt transmise instantelor de decizie ale UE, si publicate in Jurnalul
Oficial al Comunitatii Europene.

2. COMITETUL REGIUNILOR

a fost creat prin Tratatul de la Maastricht;

are misiunea de a apropia Uniunea Europeana de cetatenii sai, in doua sensuri:

prin rolul de purtator de cuvant, transmitand informatiile de la institutiile
europene catre regiunile statelor membre (autoritati locale), cat si prin medierea
intre institutiile europene si autoritatile locale pentru ca acestea din urma sa isi
faca opinia cunoscuta la nivel comunitar;

reprezinta pozitia autoritatilor regionale si locale care sunt afectate de activitatea

Comunitatii;

are 222 membri din autoritatile locale si regionale ale UE, numiti pe 4 ani de
catre Consiliul European;

detine 8 comisii interne specializate pe domenii:

politica regionala, fonduri structurale, coeziune economico-sociala,

cooperare trans-frontaliera si inter-regionala

agricultura, dezvoltare rurala, pescuit

retele trans-europene, transporturi, societatea informationala
planificare teritoriala, energie, mediu
politica sociala, sanatate, protectia consumatorului, cercetare, turism
ocuparea fortei de munca, politica economica, piata unica, industrie, IMMuri

invatamant, formare profesionala, cultura, tineret, sport, drepturi

fundamentale

probleme institutionale

Consiliul European de la Nisa a stabilit ca acest organ trebuie sa aibe mandatul

autoritatilor locale ale statelor membre pentru o implicare mai adecvata si in
probleme de integrare; al doilea aspect important introdus de Tratatatul de la Nisa se
refera la intarirea mandatului regional al reprezentantilor SM in acest comitet
3. MEDIATORUL EUROPEAN

emite recomandari in urma sesizarilor asupra unor cazuri de cazuri de

administrare ineficienta in actiunile institutiilor si organelor comunitare, cu
exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta;

orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul statutar in UE poate
inainta, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, o
plangere catre Mediatorul European

4. BANCA EUROPEANA DE INVESTITII

a fost creata in urma Tratatului de la Roma

acorda finantari pe termen lung in favoarea investitiilor viabile;

asigura fonduri pentru investitii in diferite regiuni ale Uniunii, in special cele mai
putin dezvoltate, prin imprumutul, in special pe pietele de capital, a unor fonduri
pe care apoi le reorienteaza, in conditii optime, catre finantarea unor investitii
conforme cu obiectivele Uniunii Europene

5. BANCA CENTRALA EUROPEANA

impreuna cu bancile nationale ale statelor member, formeaza Sistemul European

al Bancilor Centrale Eurosystem (ESCB);

principalul obiectiv este de a mentine stabilitatea preturilor;

defineste si implementeaza politica monetara in Zona Euro;

controleaza sistemul de plati si rezervele in valuta straina ale statelor membre

*

nc de la nceput, sarcina realizrii scopurilor pentru

care au fost create cele trei Comunitti (CECO, CEEA, CEE) a
fost ncredintat unui numr de patru institutii: Comisia,
Consiliul, Parlamentul European si Curtea de Justitie. La
acestea s-a adugat ulterior Curtea de Conturi, care exist din
1977, dar a fost formal mentionat ca institutie fundamental
abia n Tratatul de la Maastricht.
Ct priveste sediile principalelor institutii comunitare, acestea au rmas neschimbate:
Comisia European si Consiliul UE la Bruxelles, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi
la Luxemburg, Parlamentul European la Strasbourg (n timpul sesiunilor ordinare),
Luxemburg (Secretariatul General) si Bruxelles (comisii parlamentare, grupuri politice,
sesiuni extraordinare).
Pn n luna iulie 1967 cele trei Comunitti au avut Consilii si Comisii separate (pentru
CECO, Comisia se numea "nalta Autoritate"), n timp ce Parlamentul European si
Curtea de Justitie sunt comune din 1958.

Din 1967 exist un singur Consiliu si o singur Comisie, aceast fuziune a institutiilor
fiind considerat un prim pas spre o Comunitate European unic, generat de un singur
Tratat (este ceea ce s-a realizat prin Tratatul de la Maastricht - Olanda, semnat la 7
februarie 1992 si intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993).
1. Comisia European este organul executiv al UE, iar principalele sale competente sunt
de control (supravegheaz respectarea Tratatului), initiativ (are monopolul initiativei n
chestiuni de competent comunitar), executie (joac rolul unui guvern la nivel
comunitar) si reprezentare (intern prin faptul c ambasadorii pe lng UE ai diferitelor
tri si prezint scrisorile de acreditare si presedintelui Comisiei, si extern deoarece
Comisia are Delegatii cu rang de ambasad n statele candidate sau statele terte, precum
si Birouri n statele membre ale UE).
Comisia European este compus n prezent din 20 de membri (comisari), aprobati prin
acordul guvernelor statelor membre ale UE si al Parlamentului European (pn la intrarea
n vigoare a Tratatului de la Maatricht fiecare stat si propunea comisarul - sau comisarii
si - iar ceilalti membri l confirmau prin acordul lor, procedura fiind practic
interguvernamental). n timpul mandatului, care dureaz cinci ani, comisarii sunt
independenti, att fat de guvernele trilor de unde provin ct si fat de Consiliul UE,
acestea neputnd demite un membru al Comisiei. Cu toate acestea, Parlamentul European
poate cere printr-o motiune de cenzur demisia n bloc a Comisiei, caz n care ea continu
s gestioneze problemele curente pn la momentul nlocuirii sale efective.
n termeni generali, rolul Comisiei Europene cuprinde functiile de gardian al Tratatului
UE, organ executiv al Uniunii, detine monopolul cvasi-total al initiativei n procesul
legislativ si este aprtor al intereselor Uniunii Europene n fata Consiliului, acesta din
urm fiind, prin definitie, reprezentant al intereselor statelor membre.
Aparatul administrativ aflat la dispozitia comisarilor este ns permanent (functionari de
carier) si numr peste 15000 de persoane. Acest aparat este structurat n directii
generale, directii, servicii specializate si unitti.
2. Consiliul Uniunii Europene este compus din reprezentanti ai guvernelor statelor
membre. La reuniunile sale particip, de regul, ministrii responsabili cu sectorul aflat n
discutie (fiecare guvern si trimite ministrul su), ns exist si un secretariat permanent
(Secretariatul General al Consiliului UE), precum si reuniuni la nivelul ambasadorilor
statelor comunitare si al adjunctilor acestora, n ceea ce se numeste "Comitetul
Reprezentantilor Permanenti" (COREPER 2 - pentru ambasadori, COREPER 1 - pentru
adjunctii acestora).
Desi ministrii de externe sunt considerati principalii reprezentanti n Consiliu (ei se
reunesc n Consiliul Afaceri Generale ce asigur coordonarea orizontal si deciziile de
politic extern), titularii portofoliilor de la finante, agricultur, transporturi, economie,
protectie social, industrie, protectia mediului etc. se ntlnesc, frecvent, singuri sau cu
ministrii de externe.
Consiliul Uniunii Europene reprezint una din institutiile fundamentale ale constructiei
comunitare, Tratatul stabilind c acesta este reprezentantul intereselor statelor membre.

Presedintia Consiliului UE este detinut prin rotatie, cte sase luni, de fiecare stat
membru.
Consiliul UE ia decizii dup avizul Parlamentului sau n procedur de co-decizie cu
acesta. Are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a ncheia, n
numele acesteia, acorduri internationale, de a aproba, mpreun cu Parlamentul, bugetul
comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare n vederea definirii si punerii n aplicare a
PESC, si n vederea coordonrii actiunilor statelor membre n domeniile care tin de
ordinea public si cooperare judiciar n materie penal.
Aceasta institutie nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, care este o organizatie
inter-guvernamental continental, ce activeaz, n principal, n domeniul drepturilor
omului.
Consiliul UE este asistat de un mare numr de grupuri de lucru, precum si de COREPER,
acesta din urm avnd rolul de a filtra dosarele si de a pregti problemele de pe ordinea
de zi a Consiliului de Ministri.
3. La summit-ul din decembrie 1974, sefii de stat (pentru Franta) sau de guverne
(pentru celelalte tri membre) au stabilit s se ntlneasc periodic, n ceea ce se numeste
de atunci Consiliul European. La reuniunile acestuia particip, n mod obligatoriu,
presedintele Comisiei Europene, unul dintre comisari (de obicei cel responsabil cu
politica extern sau, dup caz, cu extinderea UE) precum si ministrii de externe din cele
15 tri membre ale UE. Pn n 1985, numrul ntrunirilor Consiliului European era de
trei n fiecare an. Din 1986 ele s-au redus la dou, cte una n perioada fiecrei presedintii
bianuale a UE. Evident, pot avea loc, dac este necesar, si ntruniri extraordinare.
n practica ultimilor ani, la Consiliile Europene sunt invitati speciali si sefii de state sau
de guverne din trile candidate la aderare.
Consacrarea juridic a Consiliului European s-a realizat prin Actul Unic European
(1987), Tratatul de la Maastricht precizndu-i ns competentele:asigur Uniunii
Europene impulsurile necesare dezvoltrii sale si defineste orientrile politice generale,
dezbate marile orientri de politic economic ale statelor membre si defineste principiile
si orientrile generale de politic extern si de securitate comun.
4. Parlamentul European reprezint forumul democratic al UE, constituit din
reprezentantii popoarelor Uniunii, alesi prin sufragiu universal de ctre cettenii statelor
membre. Are functia de a participa la procesul legislativ (prin procedura de codecizie) si
de a controla activitatea Uniunii.
n formula actual a Uniunii Europene cu 15 membri, Parlamentul European numr 626
eurodeputati, desemnati prin sufragiu universal si direct n statele din care provin. In
urma Tratatului de la Nisa (decembrie 2000) numrul membrilor a fost mrit la 732
(pentru a permite intrarea eurodeputatilor din trile candidate care vor deveni membre).
Procedura electoral nu este uniform, desi au existat o serie de proiecte n acest sens
(recent, dezbaterea pe aceast tem a fost redeschis), chestiunea tinnd de resortul
initiativei parlamentare.

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc la 10 iunie 1979, iar cele
mai recente la 10-13 iunie 1999. Principala competent a Parlamentului European se
manifest n domeniul bugetar, deoarece el are posibilitatea de a respinge n ntregime
adoptarea bugetului comunitar.
Parlamentul European are, totodat, ultimul cuvnt n ceea ce priveste cheltuielile
comunitare neobligatorii (fondul social european - FSE, fondul de dezvoltare regional FEDER, fondurile alocate cercetrii, domeniului energetic, politicii industriale etc. - n
total aproape o treime din bugetul Uniunii Europene).
n domeniul legislativ, puterea sa initial era relativ restrns, constnd n principal n
emiterea unor avize consultative. Tratatele originare mentionau ns si sectoare n care
era necesar avizul conform al institutiei parlamentare (de exemplu n cazul ncheierii
acordurilor de asociere cu terte tri sau al ratificrii acordurilor de aderare la UE).
Din anul 1987, odat cu intrarea n vigoare a Actului Unic European (prima modificare
major adus Tratatelor de constituire a Comunittilor Europene) s-a introdus o
procedur de cooperare ntre Consiliul UE, Comisia European si Parlamentul European,
aplicabil deciziilor ce se iau cu majoritate calificat n domeniile ce tin de piata intern,
politic social, coeziunea economic si social, cercetarea stiintific.
Tratatul de la Maastricht a introdus o nou procedur numit "procedura de codecizie",
care ancoreaz si mai mult Parlamentul European n procesul de decizie legislativ, iar
Tratatul de la Amsterdam a simplificat si extins codecizia astfel nct s devin
operational ntr-un numr sporit de domenii.
Parlamentul European numeste, pe durata legislaturii sale, un Mediator (Ombudsman
echivalent cu Avocatul Poporului n Romnia), nsrcinat s primeasc plngerile
cettenilor UE n cazurile de proast administrare din partea institutiilor comunitare.
Mediatorul poate face anchete si transmite rapoarte privind rezultatele acestora
Parlamentului European si institutiei comunitare n cauz.
5. Curtea de Justitie (C.J.C.E) este compus din 15 judectori (cte unul pentru fiecare
stat membru) numiti prin acordul guvernelor trilor UE pentru o perioad de 6 ani, ea
avnd rolul de a asigura implementarea prevederilor Tratatului. Cei 15 judectori sunt
asistati de 8 avocati generali.
Rolul CJCE este acela de a asigura interpretarea legislatiei comunitare, n concordant cu
prevederile Tratatelor CJCE; este, n acelasi timp, singura institutie competent s se
pronunte cu privire la interpretarea corect a Tratatelor, din proprie initiativ sau la
solicitarea instantelor judectoresti din statele UE; de asemenea, ea are competenta de a
controla dac instrumentele folosite pentru implementarea politicilor comunitare sunt
conforme cu principiul respectrii drepturilor fundamentale.
Din 1989, CJCE este ajutat de un Tribunal de Prim Instant compus din 15 judectori,
al crui rol este de a solutiona disputele dintre Comisia European si persoanele fizice sau
juridice, ca si pe cele administrative ntre institutiile comunitare sau ntre acestea si
functionarii lor, n scopul degrevrii Curtii de Justitie de spetele mai usoare.

6. Curtea de Conturi a fost nfiintat n anul 1977, dar fr a fi din punct de vedere strict
juridic o institutie comunitar pn la intrarea n vigoare a Tratatului de Uniune
European (1 noiembrie 1993).
Ea este compus din 15 membri aprobati prin decizia unanim a Consiliului UE, dup
consultarea Parlamentului European.
Rolul Curtii de Conturi este acela de a controla dac veniturile si cheltuielile din bugetul
comunitar au fost legal obtinute si utilizate si dac managementul financiar al Uniunii
Europene a corespuns programului stabilit la nceputul anului pentru care se efectueaz
controlul. Rezultatul acestui control se concretizeaz ntr-un raport anual pe baza cruia
Parlamentul European acord Comisiei Europene descrcarea bugetar.
7. Urmare deciziilor adoptate la Maastricht, au fost nfiintate o serie de noi institutii
comunitare:

Comitetul Economic si Social (ECOSOC), cu rol esentialmente consultativ si sediul

la Bruxelles. El exista nainte de adoptarea Tratatului de la Maastricht, ns nu era
legalizat ca institutie comunitar. Este compus din 222 membri, reprezentanti ai
grupurilor de interese economico-sociale din statele UE;

Institutul Monetar European, cu sediul la Frankfurt. Deschis la 1 ianuarie 1994, el a

avut rol de precursor al Bncii Centrale Europene, care l-a nlocuit la 1 ianuarie 1999,
odat cu aparitia monedei unice EURO;

Agentia European pentru Protectia Mediului, cu sediul n Danemarca;

EUROPOL, cu sediul n Olanda, se vrea a fi precursorul unei viitoare politii comune

europene;

Observatorul pentru Droguri, cu sediul n Portugalia;

Oficiul pentru Medicamente (n Marea Britanie);

Fundatia Educatiei Permanente (n Italia);

Oficiul de Formare pentru Trile din Est (n Grecia);

Oficiul pentru Sntate si Protectia Muncii (n Spania);

Oficiul pentru Inspectie Veterinar (n Irlanda);

Comitetul Regiunilor (cu sediul la Bruxelles, n Belgia).

Istoric UE general
- Pe 16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica.
Saisprezece state sunt parti ale acestei conventii: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda,
Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si
zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului

- 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, avnd ca membrii fondatori zece state: Belgia, Danemarca,
Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia
- 9 mai 1950, salonul Orologiului din Quai d'Orsay ministrul afacerilor externe francez Robert Schuman
face publica oferta Frantei catre Republica Federala Germania de a pune n comun productia de carbune
si otel
- pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
- tratatul va intra n vigoare pe 25 iulie 1952
- la Roma pe 25 martie 1957 sunt semnate Tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana si
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
- intr n vigoare pe 1 ianuarie 1958
- 1 iunie 1968, cu optsprezece luni nainte de termenul prevazut n tratat (1 ianuarie 1970) uniunea
vamala a fost realizata
- Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor
europene
- Tratatul a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1967
- Marea Britanie a adunat n jurul sau n cadrul Asociatiei Europene a Liberului Schimb, instituita prin
Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau considerau ca nu pot adera la
Comunitati, respectiv, la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia
- la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate Tratatele de aderare la Comunitate a
Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei, aderarea celor trei noi membrii, Danemarca, Irlanda si
Marea Britanie a devenit efectiva la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingnd aderarea prin referendum
- Grecia semneaza tratatul de aderare la 29 mai 1979, intrnd n vigoare ncepnd cu 1 ianuarie 1981
- tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la 1 ianuarie 1986, Spania a intrat
n CEE
- Portugalia a semnat Tratatul consacrnd aderarea sa la CEE odata cu Spania si la 1 ianuarie 1986
Portugalia intra n CEE
- Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris duce la crearea Consiliului European
- La 20 septembrie 1976 s-a hotrt alegerea direct a Parlamentului European
- Actul Unic European a intrat n vigoare la 1 iulie 1987
- La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante ai celor
douasprezece state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii europene
- intrare n vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993
- la 1 ianuarie 1995 au devenit membre Austria, Finlanda si Suedia
- Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene si a tratatelor care au
instituit Comunitatile Europene si unele acte conexe, semnat la 2 octombrie 1997
- Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001;
- pe 28 februarie 2002 si ncepe lucrrile Conventia privind viitorul Europei;
- pe 12-13 decembrie 2002, la Summit-ul de la Copenhaga se lanseaz din partea UE invitatia de aderare
ctre Cipru, Slovenia, Malta, Letonia, Lituania, Republica Ceh, Polonia, Ungaria, Estonia si Republica
Slovacia.