NEUROPSIHOLOGIA GANDIRIT $I LIMBAJULUT Gandicea gi limbajul sunt generate in condipitle activitatii practice a omului in societate, Gandirea este rezultatul dezvoltinii omului in societate si a citculatiei informafionale intre oameni prin limbaj. Limbajul se invafé tn etapele timpurii ale ontogenezei, de la oamenii cu care se conviefuieste. Limbajul constituie suportul proceselor de gandire si instrumental principal de prelucrare a datelor senzoriale in sistemul de gindire si, avnd in vedere c& gandirea se ‘manifesta in limbaj, dezvoltarea lor se interconditioneaz& paralel cu complicarea activitatii ‘umane (activitatea practic perfecteaz gandirea si limbajul, si in acelasi timp, datorita ‘gindicii gi limbajului, se optimizeaz& activitatea umana). Gandirea, ca produs specific al creierului uman, reprezinta forma cea mai inalta a ‘cunoasterii, care ofera posibilitatea reflectirii realitiqii si proiectirii actiunilor viitoare, Depigind senzorialul si situandu-se pe treapta superioara a activititii logice, gindirea realizeaza, pe baza informariilor acumulate , reflectarea lumii materiale sub forma de idei, jn vederea rezolvarii permanente a problemelor ridicate de vial si adaptarii la solicitérile ‘mediului ambiant. Particularitayile i, in acelagi timp, componentele gandirii sunt: infelegerea, explicatia gi rezolutivitatea Gindirea este cea mai dinamicS functie cerebral. uman ce permite aptimizarea, comportamentului adaptativ fafa de variate si continue solicitari ale mediului ambiant. in acest sens, eficienfa gindirii se apreciazd in functie de rapiditatea decizionalé si de actionare adecvatt Géndirea debuteaza cu acumularea elementelor informationale gi se finalizeazt prin isirea explicajiei sau a solutiei rezolutive. Gandirea opereazé cu nofiunt, care reflect& insusirile esentiale ale unui object sau fenomen din mediul inconjurator , extrase prin abstractizare. La randul lor, nogiunile sunt grupate in diferite asocieri logice pe beza asemnarii, contrastului, cauzalitsti, interdependentei etc., desemnind legiturile existente intre obiecte si fenomene stabilite prin rafionamente inductive si deductive Bazele neuroficiologice, biofizice si neuro-chimice ale gindirii sunt insuficent cunoscute. in afara integrittii morfo-functionale a sistemului nervos central, ele presupun rnumeroase procese nervoase, cum sunt excitafia si inhibitia, iradierea, concentrarea, inductia reciproct, memorizarea, analiza si sinteza, generalizarea, abstractizarea, formarea legaturilor temporare intre primul si cel de al doilea sistem de semnnalizare et. Corelarea, integrarea si prelucrarea informafiilor fiind taséturi fundamentale ale gandirii, substratul material al acestor procese este reprezentat de activarea circuitelor neuronale implicate in memorie, conditionare si invajare din ariile nespecifice lobilor frontal, parietal si temporal. ‘Activarea este determinata fie de explorarea lumii obiective pe baza senzatiflor, percepiiilor si reprezentirilor formeie in cursul activititii practice, fie de informafiile anterior stocate Prin procese de reverberatie de-a lungul lanturilor asociative neuronale, se relizeazi analiza, sinteza si compararea noilor informatii cu cele anterioare, pana la stabilirea congruenjei acestora. Astfel, géndirea coreleazi si integreazd fenomene, informatii si diferite stiri psiho-afective prezente cu elementele constiente sau subconstiente, engramate anterior, concreti2andu-se fie prin acte motori, fie sub forma unor claboriri ideative sau ideo-motorii (verbale), Ea este influentati atét de mediul fizico-biologic, cat si de cel social, intrucat se bazeaz nu numai pe experienta propre, ci si pe cea a societtti-2- Intre géndire si limbaj existi o veritabila unitate, desi elemente de gindire sunt posibile si in afara limbajului (gndirea intuitiva, neverbala). Ca exemplu pot fi date cazurile de afazie cu pistrarea capacitijii de memorizare, invatare si gandire. Fenomene inverse, de dezorganizare profunda a gindiii, sunt posibile in cazuri de leziuni frontale Desi limbajul nu este un mijloc indispensabil pentru efectuarea unor operafii logice, el asiguri comunicarea, fixarea i acumularea rezultatelor cunoasterii (gindirea verbal&). De aceea limbajul define un rol insemnat in dezvoltarea gandirié logice. Limbajul, ca expresie material a ideilor, este elementul formator al gindirii umane. Intre limbajul gandit (interior) si cel exprimat verbal (exterior) exista o strdnsd unitate. Primul poate fi insojit de articulafit verbale subliminale sau de manifestiri electrice la nivelul mugchilor fonator. fnregistrarea curengilor de actiune la nivelul faringelui in timpul efectuarii unei opera mintale gindite pune adeseori in evidenf& descarc&ri electrice asemandtoare celor din. timpul exprimArii prin timbaj vorbit (exterior). Limbajul interior, precedand pe cel verbal, reprezint’, de fapt, provesul de gindire redus la elementele indispensabile gindirii verbale. Substratul neuro-fiziologic al relailor existente intre gindire si limbaj este numai partial comun, intrucdt gindirea are sediul predominant in lobul frontal, foarte dezvoltat la ‘om, in timp ce componenta centrala a limbajului se intinde de la baza circumvolutiunii frontale ascendente (aria Broca) pand la partea posterosuperioaré a lobului temporal din emisferul dominant. La acest nivel confluiazi cAile neuronale asociative de la nivelul lobilor frontal, parietal, temporal si occipital, forménd aria interpretativa general sau aria gnozica, descrisi de Wernicke. Distrugerea ariei Wernicke din emisferul nedominant este urmatd de pierderea functiilor intelectuale, incepind cu incapacitatea de a citi si sfargind cu tulburarea profundi a gindirii logice, pant la demenfa. Stimularea electric a ariei Wemnicke altereazi, de asemenea, functile gnozicd gi interpretativa ale scoartei cerebrale, determinand halucinatii auditive sau vizuale. Pe baza acestor dovezi clinico-experimentale se admite c& rationamentul intelectual gi remanierea lui continua in functie de noile informatii realizeazi activitatea integrat a scoarfei cerebrale la nivelut ariei interpretative generale Wemicke din emisferul nedominant. Filogenetic si ontogenetic gindirea apare tnaintea limbajului, dar eAndirea nu se poate dezvolta decdt impreuna cu limbajul. Surdomufii au si performante de gandire mult inferioare normalilor. Tulburirile proceselor complexe de gandire pot fi de confinut (obsesii, idei prevalente sau delirante), de ritm (accelerarea sau lentoarea ideativa), de coerenta si de expresie verbalA sau graficd. Ele au cauze variate gi sunt consecinja alterarilor metabolice si functionale extinse, de regula, gi la alte zone cortico-subcorticale decét cele fronto- parieto-temporale, care asigurd functile gnozic si interpretativa ale creierului, Limbajul reprezinti un sistem de semnale codificate avénd la baz sunete articulate, care permit comunicarea tuturor manifestarilorideative ale vietii psihice umane. Exist un limbaj interior — limbajut gdndit gi un limbaj exterior ~ expritnat verbal. intre aceste dou existi o legaturd indisolubila, ca de altfel intre gindire si limbaj, prin faptul cA limbajul interior are o formulare verbala cat sé prin faptul c& limbajul interior reprezinté o forma prescurtati ~ cliptica, esentializat& a limbajului esterior. In raport cu modalitatea de exprimare se deosebeste an limbaj vorbit si un limbaj soris) la care se poate adduga un limbaj muzical si un limbaj gestual) La baza limbajului st4 vorbirea, din care au derivat gi alte modalitati de exprimare, jin special cea scris&. Vorbirea, la randul ei, se deosebeste de vocalizare, care reprezinta producerea de sunete ftird continut lingvistic. Elementut de baya al limbajului estecuvantul, care permite si se opereze cu imaginile obiectetor, fenomenelor si situatiilor th absenja acestora, realizand cel de al doilea sistem de semnalizare. Vorbirea reprezinta sinteza organicd a proceselor fonematice (de percepere a sunetelor legate de vorbire), semantice (de injelegere a semnificatiei cuvintelor), propozitionale (de stabilire a raporturilor corecte intre cuvinte) si conceptuale (simbolice) a cuvintelor folositre. Ea evoluiaza de la simpla emitere de sunete cu ‘modulatii reduse gi uniforme, ca rezultat al existenjei unui reflex motor innscut, pana la stadiul de vorbire articulatd, coerenti, cu particularitati individuale si caracteristici locale, perfectibile in tot cursul viet. Funcfille limbajului se suprapun cu majoritatea manifestirilor psiho-sociale; functii comunicative, cognitive, reglatoare (orientarea si organizarea vieyii psiho- sociale), emofional-expresive i imperativ-persuasive (de convingere, ordine, invitagie, rugiminte, sfat, de dirjare a voinfei etc.) Bazele neuro-ficiologice ale limbajatiel sunt incomplet elucidate. Aferenjele senzitivo-senzoriale auditive, vizuale, tactile, kinestezice etc, ajunse sub forma impulsului nervos modulat in amplitudine si frecventé la nivelul zonelor corticale de proiectie specificd, sunt integrate, analizate si decodate, dénd nastere perceptiilor primare respective, De la nivelul zonelor corticale specifice informatiile decodate sunt irijate prin intermediul arilor interpretative din jur, la zonele de alegere, formare si exprimare a cuvinielor din emisferul dominant in vederea incodarii gi elaboranii comenzilor neuro-efectoare motorii spre organele fonatorii emifStoare de sunete articulate. Organizarea limbajului implic& integrarea mai multor sisteme reglatoare, receptoare si efectoare. Primul reptezint componenta centrala, iar urmatoarele sunt componente periferice ale fimbajului. a) Componenta centrald a limbajului, adica perceptia, constientizarea, geneza, comanda si controlul variatelor aspecte ale limbajului, este reprezentatt de scoarja cerebrala uman, atit in ansamblu, cAt si prin centri specializati. Funefiile mnestice, conceptuale si de limbaj interior implic’ participarea intregului cortex cerebral, Incdt reducerea populatiei neuronale corticale induce tulburari de semnificatie, de constructie si de expresie a limbajului Dezvoltarea limbajului nu poate fi conceputf fird participarea scoarfel senzoriale prin zona percepfiei primare audit:ve (aria 41 din lobul temporal) — distrugerea ¢i ‘ducdind la surditate corticald~ $i prin zona perceptiei primare vizuale (aria 17 din lobul occipital) — distrugerea ei ducand la cecitate cortical Exprimarea limbajului este indisolubil legatd de scoarfa motorie — aria 4 (lobul frontal — scoarfa precentral), Modelul praxic elaborat de aria vorbinii sau a scrierii este transmis seevential ariei 4 de unde pleact comenzi spre centrii motori din trunchiul cerebral si méduva spinrii pentru musculature organelor implicate in exprimerea limbajului vorbit sau scris. Participarea coordonat a multiplelor grupe musculare este controlati prin circuite de retroactiume de citre cerebel, nucleii bazali, cortexul senzorial. Scoarta de asociajie gi in mod. special din emisferul dominant este implicatt ditect in limbaj. Astfe! scoarfa de asociafie din lobul temporal sting si in special pliul ‘curd de trecere parieto-temporo-occipital, are rol in recunoasterea materialului vizual ce presupune o verbalizare. Scoarja de asociatie din lobul parietal iin mod special aria 40 are rol in integrarea informatiilor auditive, vizuale si somestezice, iar in emisferul dotninant aria 40 reprezintd centrul ideomotor a cdrui lezare determina tulburdri praxice,Contrii gnozeo-prasici ai limbajului sunt: = Centrul audio-psihic (a! gnoziei auditive) — aria 22 din lobul temporal. Lezarea ei produce agnozie auditiva sau surditate verbala, bolnavul aude dar nu este capabil si interpreteze semnificatia cuvintelor auzite. = Central visuopsibic (al gnozieé vizuale) — aria 18 si 19 din lobul occipital, cu rol in recunoasterea obiectelor gi a limbajului seris. Lezarea ariei 19 determina cecitarea ‘verbald sau alexia - imposibilitatea de a citi). Centrii motori ai limbajului asigura prelucrarea mesajelor senzoriale audio- ‘vizuale, raportarea lor la obiect cat gi elaborarea comenzilor de ansamblare praxicd a limbajului vorbit sau seris.. Lezarea lor dau afazit motor ~ Central limbajulué articulat ~ aria 44 ~ Brotman sau aria vorbirit Broca, situat Ja baza circumvolutiei frontale ascendente din emisferul dominant. Lezarea acestui ccentru determina anaririe. = Centrul limbajului scris ~ aria 46 din scoarja precentralé — lobul frontal. Lezarea lui determin agrafia = Cenerul expriméirii muzicale — aria 45 din scoarta precentralé — lobul frontal De fapt, localizarea neti a diverselor aspecte gnostice si praxice ale limbajului este artificial, deoarece fenomenele se intried. $i in acelasi sens gi afazia, nu exist forme pure de afazie, aceasta apare mai intotdeauna mixta, dar cu o anumité notd dominant receptiva sau expresivd, asa cum se va preciza in continuare Unual, in cadrul limbajului intereseazA in mod deoasebit centrul senzorial Wernicke (aria interpretativa generalé sau gnozicd) situat in partea posterioard a primului girus temporal, fn apropierea cortexului auditiv primar sting si central motor Broca (al limbajului articulat), situat in al treilea girus frontal, exact in fafa zonei motorii faciale din girusul precentral. Aceste dowd zone sunt unite prin fasciculul arcuat De fapt, tnireaga suprafupi cortical fronto-temporo-parieto-occipitala dintre centrul vorbirii (Broca) si aria interpretativa Wernicke constituie dispozitivul nervos al limbajului vorbit. ‘Numeroase observafii clinice confirmate de cercetiiri clinico-experimentale au demonstrat lateralizarea vorbirii. in timp ce leziunile emisferului sténg produc afazie, cele ale emisferului drept nu produc dec4t exceptional tulburiri afazice. Pe aceast bazii s-a conchis c& emisferul sting este dominant la persoanele dreptace si invers la cele stingace. La aproximativ 90 ~ 95 % din persoanele sinitoase, emisferul sting este dominant. La acestea, aria interpretativa Wernicke din partea sténgi este cu peste 50 % ‘mai mare decét cea a emisferului drept. Localizarea nefiind riguroasi in multe camuri gi, mai ales, la ambidextri, atét leziunile emisferului stang, ct si ale celui drept, produc afazie. b) Componenta perifericdé a limbajului cuprinde, pe de o parte, structurile periferice ale organelor de simt — vaz, auz, tact, si pe de alt parte, sistemul fonator, respectiv grafic. in cea ce priveste aparatul efector al vorbirii — organele fonatorii si ariculatorii, pot fi grupate in 4 componente: = componenta energetic (respiratorie), care asiguri producerea sunetelor la nivelul aparatului generator, reprezentat de mugchii expiratori, = componenta generatoare tonala - laringele cu coardele vocale; = componenta modulatoare a tonului — buzele, limba, dintii, palatul dur, valul palatin;= componenta rezonatoare, cu dou subsisteme, un subsistem modulator reprezentat de gur’, orofaringe, laringofaringe, cavitatea toracica si un subsistem nemodulator reprezentat de nazofaringe si cavitatea nazald in procesul vorbirii participa peste 100 de muschi. Secventa proceselor nervoase implicate in limba invajarea limbajului const, in primul stadiu, in asocierea anumitor sunete cu senzatiile vizuale, tactile sau de alt tip ale obiectelor din mediu Dupl ce fiectrui cuvant uit i sa atagat o semnificate, se stabilesc cAile dintre zona auditiva si zona motoare a cortexului ce controleazd musculatura implicaté in fonatie, copilul incerend s& formuleze si si pronunfe cuvintele auzite. Aceasta implica coordonarea migcirilor repiratorii, laringeale, faringeale, linguale si labiale, cit si un control auditiv al pronuntiei (copii surzi din nastere nu pot invafa s& vorbeasx decdt daca se realizeazi o alti modalitate de control). Mai tarziu, céind copilul invapi sé citeass, cuvantul auzit este asociat simbolurilor vizuale si tn final, prin asocierea intre acestea si zona motorie a mainii, copitul invaf& s8 sorie Deoarece majoritatea persoanelor invafé si vorbeast pe cale auditiva, zona Wemicke confine mecanismele nervoase pentru infelegerea cuvantului vorbit, primind mesajele senzoriale de la cortexul auditiv. Tipurile auditive ale limbajului trec din zona Wemicke in zona Broca pe calea fasciculului arcuat, zon care confine programele motorii pentru controlarea activitaqii zonei implicate in vorbire. Zona Broca, prin mecanismele de control ale musculaturii implicate in fonafie, converteste semnalcle auditive de la zona Wemnicke in tipurile motori ale vorbirii. Spre exemplu, in cazul unui ‘cuvéint auzit, replica nervoasé a cuvéntului auzit trece din zona primar auditiva in zona Wemnicke unde tipul siu este recunoscut si transferat in zona Broca. Aceast& regiune corticalé define regulile pentru controlul musculaturii fonatoare, generind un tip adecvat de semnale pentru musculatura fonatoare si astfel sunetul este repetat sub control aust In invajarea semnificajiei limbajului se asociaz& obiectul vazut si cuvéntul pronunjat de un adult. Aceastd asociere se realizeaza in regiunea girusului angular sting din spatele zonei Wemicke (pliul curb). in urma realizarii asocierii persoana poate rnumi objectul cénd I vede, sau invers, auzirea cuvantului evocd imaginea cuvéntului respectiv. Secvenfa proceselor corticale la citirea unui cuvant gi replica verbalé: receptia in aria vizuald; ‘ransmiterea din cortexul vizwal la girusul angular, ‘transmitetea in zona Wernicke; transmiterea semnalului din zona Wemicke in zona Broca prin fasciculul arcuat; 5. activarea modelului motor programat in zona Broca pentru controlul formarii cuvintelor; 6. transmiterea semnalelor programate Ia scoarfa motorie cu destinagia ‘musculatura fonatoare.