A fost evident din statisticile descriptive (tabelul 1), ca
dintii-canini, s-au abatut semnificativ de la regula (0.85 in medie pe dreapta si 0.89 in medie pe partea stanga, comparativ cu 0.6 asa cum a prezis regula).Pentru a caracteriza diferenta dintre aceste medii masurate si 0.6 prezis, au fost calculate intervale de incredere de 95% (0.66-1.00 dreapta; 0.7-1.13 stanga).Pe baza acestor calcule, 0.6 pe ambele parti, a scazut sub pragul intervalului de incredere 95%, adica regula de 0.6 prezis ca apare in Populatia de studiu,a fost scazuta ( <5%).Prin urmare, s-ar putea concluziona, ca valoarea estimata se deosebea semnificativ de mediile masurate si nu a fost caracteristica populatiei de studiu.Se pare ca acest lucru a fost independent de sex, dar pentru a stabili asta, a fost efectuat testul Mann-Whitney U de ambele sexe.Rezultatele au aratat ca nu exista nicio diferenta semnificativa intre caninii unui barbat , fata de caninii unei femei, fie pe dreapta ( MWU= 1185, n1=36, n2=73, P=.41,2-tailed) sau stanga (MWU=1068, n1=36, n2=73, P=.11, 2-tailed).Conform asteptarilor pornind de la statisticile descriptive, nicio diferenta semnificativa legata de sex, nu a fost gasita pentru incisivii centrali fie pe dreapta (MWU=1249, n1=36, n2=73, P=.68, 2tailed), fie pe stanga(MWU=1246, n1=36, n2=73, P=.67,2tailed).Desi puterea statistica a acestor comparatii, s-a dovedit a fi moderata numai de conventie, puterea a fost atat de mare, (1beta=.77 [d=0.5, alfa=.05]), incat aceste comparatii ar putea fi acceptate ca valabile si independent de observare de sex ar putea fi stabilita.Prin urmare, pentru a testa ipoteza nula a abaterii independentei laturilor, a fost efectuat testul MannWhitney U in ceea ce priveste partile laterale, fara diferentierea intre dintii unui barbat si ai unei femei.Distributia raporturilor a fost independent de laterale pentru ambele seturi de canini(MWU=5232, n1=109, n2=109, P=.13, 2-tailed) si incisive centrali(MWU=1068, n1=109, n2=109, p=.55, 2-tailed).De la aceste comparatii si de la statisticile de baza, s-a concluzionat ca dintii canini, la proba ambelor parti si la ambele sexe, au deviat semnificativ din raportul asteptat de 0.6.Ipoteza nula a fost respinsa.Incisivii centrali nu expun o diferenta semnificativa statistic.In medie, raporturile lor corespund aproape
exact (1.58 pe partea dreapta si 1.59 pe partea stanga).Deoarece
41 de participant la proba au fost anterior tratati orthodontic, a fost posibila o masurare auxiliara, pentru a analiza eventuale modificari cauzate de tratamentul ortodontic.