Acest procedeu se bazeaz pe capacitatea unor substane solide , greu
solubile , de a absorbi din soluie anioni sau cationi i de a ceda n
schimb alii. Materialele schimbtoare de ioni sunt subsante insolubile coninnd ioni cu putere slab care sunt capabili s fie schimbati cu ali ioni din soluiile cu care vin n contact. Aceste schimbri au loc fr alte modificri fizice n materialul schimbtor de ioni. Ionii schimbtori sunt acizi sau baze insolubile, care formeaz la rndul lor sruri insolubile, i aceasta i face capabili s schimbe ioni incarcti pozitivi (schimbtori de cationi) sau ncrcai negativ (schimbtori de anioni). Multe substante naturale ca proteinele, celuloza, elementele galvanice, i particulele de impuriti demonstreaz proprietile ionilor schimbtori care joac un rol important n funcia lor n natur. Materialele schimbatoare de ioni sintetice bazate pe crbune i rini fenolice au fost primele utilizate la nivel industrial n 1930. Civa ani mai trziu au fost dezvoltate rsinile constnd din polistiren cu grupe sulfonat pentru a forma schimbtori cationici sau grupe aminice pentru a forma schimbtori anionici. Clasificarea schimbtorilor de ioni n funcie de sarcina ionului absorbit , schimbtorii de ioni se numesc cationii , care sunt schimbtori de cationi i anionii , care sunt schimbtori de anioni Schimbtorii de ioni se clasific dup mai multe criterii: 1) dup originea lor: - naturali (zeolii) - de sintez: -permutii -rini schimbtoare de ioni 2) dup natura lor: - anorganici ( zeolii, permutii ) - organici rini schimbtoare de ioni 3) dup structura reticular a compuilor organici de sintez: - rini microporoase - rini macroporoase 4) dup tipul ionului schimbat: - cationii - anionii - amfoteri ( pot schimba att anioni ct i cationi ) Pentru dedurizarea apei, schimbtorii de ioni sunt ncrcai n coloane de dimensiuni corespunztoare cu debitul de ap care se trateaz. Schimbul ionic se realizeaz de obicei n dou coloane una de cationit, cealalt de
anionit care funcioneaz n paralel cu alte dou coloane n care se face
regenerarea schimbtorilor uzai. Dac se consider c duritatea este imprimat de prezena CaCl 2, schimbul ionic care duce la dedurizarea apei poate fi reprezentat prin ecuaiile: Z-Na + (CaCl2.nH2O) Z2Ca + (nH2O + 2NaCl) P-Na + (CaCl2.nH2O) P2Ca + (nH2O + 2NaCl) ap dedurizat