Imagine de pe coperti: ‘ech bapisteru din Cartagina (ectushul Tunis) Panunrete GHEORGHE METALUNOS Marturisesc un Botez Interpretareasapicarea canonuialgeptelea al nodal al Hea Ecumenie de cdtrecilughrii Covi side cate Constantin eonomu (© contribute ao vizune strico-canonic’ supra chestiuni valida botezuluiconfesirilorapusene) SprefericitapomenireaParingilor Coliazi sia tuturor Parinjilor si Jfratilor nostri cei intra acelasi ” ‘dul mai inainte adormifi ‘Traducere de Caliopie Papacioc Editura Evanghelismos Bucuresti, 2011,GIF Biblio Naina Romani INOS, GHEORG! etme note pre Ghrhie tra. Caliopie Papacie. ~ Bucuresti: Tyanglisnos, 2011 SBN 978973-7812-89-6 coc, Caliopie (ae) Protoiereul Gheorghe Metallinos ‘Nascut in insula Kerkyra (Corfu) din Marea Tonicé in 1940, parintele Gheorghe Metallinos creste cirturdreste studiind teologia si filologia la Universititile din Atena, Bonn si Kéln si du- hhovniceste in sinul Bisericii Ortodoxe ca ucenic fa renumifi pirinfi ai vremurilor noastre. Inci in timpul studiilor post universitare este numit asistent stiinfifc la catedra de Patrologie a Facul- titi de Teologie ateniene (1969), iar dup’ acor- area titlurilor de doctor in teologie (la Atena) 41 in filozofie-istorie (la KGln) pred, din 1984, storia viefi duhovnicesti in perioada postbizantina, Astoria si teologia cultului gi Istorie bizantind. Din ‘nul 2004 gi pind la retragerea din activitatea idactici, in 2007, a fost Decan al Facultapii de Teologie. in paralel desfagoara o rodnica slujre pastorald in biserica universitard inchinata Sfin- tului Antipa, Este autorul a peste 40 de cirfi centrate in principal pe teme istorice gi teologice. Intre aces- tea amintim: Protopresbiterul Ioannis Romania, 2003; Eseuri de mrturie ortodoxa, 2003; Ievoare de ‘storie bsericeasca, 2001; Biserca si Statul in traditia “ortodox:i, 2000; Ortodoxie si Elenism, 1999; Teologie6 Pam Goce Neues si politici, 2000, Unele dintre articolele sale teolo- ‘gico-istorice au fost traduse i in limba romani: Elenism ~ crestinism si taina indumnezeirii omului, fn Teologie si Viafi, X (2000), nr, 1-6, ian, ~ jun, p. 166-170; Credinfat si stiinft in gnoseologia orto- doxt, fr Glasul Biserici, LVI (2000), nr. 5-8, mai = aug,, p. 60-72; Ortodoria oa terapie, in Omagin profesorului Nicolae V. Duri la 60 de ani, Editura ‘Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2006, p. 171-173; Ganduri preliminare despre prezenta orto- docgilor in Uniunea European, in Identitate crestind sidialog in noul context european. Simpozion inter- rational Alba Tutia, 5-7 mai 2006, Alba lulia, 2006, p. 164-173. La acestea se adauga scrierea Parohia = Hristos in mijlocul nostru,tradusé si publicat& la Editura Deisis in 2004. ‘A vizitat in mai multe rénduri Romania unde a conferenfiat sia dialogat cu studentii si credinciosii ortodocgi la Constanta, Bucuresti, Sibiu, Alba Iulia, Timisoara, Oradea, Arad, Tur- nu Severin. De asemenea, a vizitat ca pelerinnor- dul Moldovei si alte vetre monahale romanesti Editura Evanghelismos i mulfumeste parin- telui Gheorghe pentru bundvointa incredintirii spre traducere a acestei scrieri precum si spriji- nului dat pentru definitivarea textului traduceril, Canonul al saptelea al Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopole (381) Despre cum se cuvine a-i primi cis ‘Pe aceia dntre eretici care se fntore la Ortodo. “xie sila partea celor ce se mintuiesc, i primim Finduiala mai jos ardtata $i dupa obicei. Pe i si pe macedonieni gi pe sabatinieni si pe fieni, cei ce-si zic lor catari gi stingaci, apo Patrusprezeceni (quartodecimani), adic’ pe (tetraditi), si pe apolinarist ii primim dau zapis (marturisire de credinfa) si dact |Anatemei toat’ erezia care nu cugeti (inva- ‘cugeti (invat8) Sfinta, Soborniceasca gi ci BisericA a lui Dumnezeu si fi pe- “4 1 ungem mai ini cu Sint Mir pe ochi si pe nari si pe gurd si i pecetluindu-i pe ei atom Peecea Sfint. lar pe eunomieni, pe cei ce uo singuri afundare, si pe monta- Pe cei ce se numesc aici frigieni, gi care invafi cX Fiul este totuna cu Fiului cu Tatil) si care fac si Jucruri grew de indurat (urite), si pe ‘ereaii (céci multe se cuprind aici,8 Panwa Geonse Momus mai cu seam cele care pornesc din fara Gala- tenilor), pe tofi dintre acestia care dorese si se adaoge (si vina la) Ortodoxiei, ii primim ca pe clini (ca pe pagini): si (adic) in prima zi i facem pee cregtini (le cercetim dorinta de a fi crestini), iara doua zi fi facem catehumeni. Apoi, ina treia Zi, le facem lepadarile de Satana (fi exorcizim) suflind asupra lor de trei ori in fata si in urechi si incepem 2-i catehiza, si fi punem sa petreacd timp indelungat in bisericd gi s& asculte Scriptu- rile si abia atunci ii botezim.!” Ver Emilios Alivizatos, fintele Cancame gi Lepr biser- cet, Atena 199, p38. Prolog la editia a doua ateniana Am scris studiul acesta cu un scop precis, legat de raporturile intercrestine si ecumenis- te din zilele noastre aflate in evidenta opozitie cu Tradifia bisericeasc’ autentic’ a Proorocilor, a Apostolilor gi a Parintilor $i Maicilor Bisericii ‘Ortodoxe din toate veacurile. Trei studenti ger- ‘mani pe care i-am cunoscut in 1978 la Kéln, ca~ tehizati fiind in Traditia Ortodoxa, mi-au cerut sa iat asupri-mi intregirea catehizanii lor si si-i nbotez” ortodocgi. Asta insemna ca ei si fie pri- mii in Biserica noastré prin unul gi autenticul Botez, cel sivirgit in numele Sfintei Treimi prin {intreita afundare in apa gi ridicare din ea. Cunoscut fiind c& Latinii-catolici au fost ca- racterizati ca fiind eretici la al Vill-lea Sinod Ecumenic al Bisericii Ortodoxe (din anul 879 de la Constantinopole) din pricina ereziei ,FI- LIOQUE” si ci dupa sinodul de la Trident (sec. al XVi-lea si urm.) Botezul canonic s-a pierdut ‘cu totul in Apus, fiind inlocuit cu stropire ori ‘cu turnare, am cerut de la Athiepiscopia Ate- nei permisiunea ca ei si fie primiti de Biserica Greciei ,,dupa acrivie”. Permisiunea a fost dati fara ezitare (dat fiind c& aceasta practic n-a fost10 Prunus Gaoaoe Menus niciodata desfiinfata in Biserica Greciei), iar Bo- tezul lor a fost sivirgit, potrivit practicii Biserici primare, in noaptea Simbetei celei Mari a anului 1979, in biserica ,Sfintului Antipa’din incinta Universitat. ind faptul a devenit cunoscut, am fost nevoit sa suport atacuri vehemente din partea catolici- lor (din Grecia gi din Germania), dar gi din par- tea uniatilor gi a filouniailor de cugetare latins din spatiul elen. Aceasta a constituit pretextul declangiirii unei bitalii epistolare in mijloacele de informare (presi, radio, televiziune) pe du- rata cdreia am hotarit si scriu un studiu teologic legat de aceasti chestiune, nu cu scopul de a-mi indreptatifapta, care avea dealtfel consimtamin- tul Bisericii mele si care, in mod deosebit, era in acord cu Traditia Ortodoxé, ci pentru a infatiga ‘invatitura ortodoxa despre Botez aga cum se re- flectd ea in insisi practica Bisericii noastre. Astfel, am acceptat invitafia Institutului Pa- triathal de Studii Patristice de la Tesalonic de a participa la Congresul organizat in august 1981 avind ca tema Sinodul al Il-lea Ecumenic, consi- derind c& aveam astfel ocazia si prezint interpre- tarea facut canonului al 7-lea al acestui Sinod canon de 0 deosebita importanté impreund cu canonul 95 al Sinodului Quinisext, care-i este echivalent ~ de citre mari personalitati ale Bise~ ricii Ortodoxe, care nu doar cunosteau ca putin! alfi, dar si trtiau Traditia Bisericti noastre. ‘Misr Bor " ‘Am credinta ci studiul acesta care, dup Con- gresul de la Tesalonic, a fost imbogajit cu date despre aplicarea canonului de-a lungul istoriei in hotarele Imperiului Roman, da chestiunii un "spuns inst pe tradi si credinga patit- ci. In vremea noastra este cu deosebire necesar si cunoastem bine aceast’ traditie, mai ales in urma valului de intuneric pe care I-a asternut graba unor personalitifi bisericesti angajate in problema Ecumenismului si in principal a rela- fillor cu Confesiunea Catolica ~care se identifics ‘cu ,Statul Vaticanului” ~ prin amestecarea (is- oria se repets) in aga-numitul ,,dialog ecume- “hic” a unor criterii pur lumesti. Urmind aceasti a ajuns la decizia nefasti a celei de-a VIl-a i a Plenului Comisiei Mixte Internationa Dialog teologic intre Catolici gi Ortodocgi 17-24 iunie 1993, de la Balamand, Liban). ‘mai mult nici mai putin, trimisii a noua Ortodoxe care au fost reprezentate la intilnire (au fost absente Bisericile leru- lui, Georgiei, Greciei, Serbiei, Bulgariei iei), propun Bisericilor lor recu- reciproci a Tainelor, desconsiderind Ecumenice, dogmele si istoria si ce- Prin aceasta unirea de facto cu papismul apare, asadar, ca 0 curiozitate faptul c& twologic de la Balamand, in paragraful al adaugi urmatoarele:, Este impede ci, in adr, se exclude orice rebotezare”... De-R Ph Geom Meas sigur ci rispunsul corect din punct de vedere teologic este acela ci Biserica Ortodoxd, in baza constiinfei propriei identitati, nu-i reboteaz’ pe cei de alti credinta care vin la ea, ci-i boteaz& ca- nonic, ca pe unii care nu au primit Botezul cel ‘unul si canonical Bisericii. Aceasta este, dealtfel, si mirturia autorilor pe care-i invocim in stu- diul de fata. fn ciuda acestui fapt, eventuala re- cunoastere directd din partea noastra a tainelor catolicilor (giindeosebi a preotiei lor) conduce la respingerea intregii noastre eclesiologii, a Sinoa- delor Ecumenice si teologiei patristice laolalt’, teologie in baza cireia la catolici nu existi taine, ‘mai ales pentru ci ei spun c& ,harul este creat” ~ »gratia creata’. De aceea dorim ca, agezate pe aceasti pozitie, Bisericile Ortodoxe locale, ajuta- te si de pilda celor sase Biserici care nu au luat parte la Adunarea mentionata si mu i-au semnat deciziile, si nu treacd la acceptarea propunerii celor care le-au reprezentat la Balamand, fiinde’s {in caz contrar se intrevid evolutii cu totul nefa- vorabile care vor aduce o atingere grava unititii ortodoxe. Parintele Gheorghe Metallinos, ‘Sfintele Pasti, 1996 ParingiiColivazi de la Sfintul Munte? Prin aparitia P&rinfilor Colivazi la Sfintul Munte si fn Grecia in general in veacul al XVIlHea se pe- trece 0 intoarcere la ridiicinile Traditiei ortodoxe, Ia trirea , filocalica” aflata in inima viefii duhovni- ‘esti a Bisericii Ortodoxe. Aceasta ,miscare”, dupa cum a fost numité, a fost regeneranta si traditio- alist, progresisti, dar totodata patristicd. Cu alte cuvinte, pur ortodox’. Folosind metodele de scoa- Tiale vremii (alcituitea de scrieri), ei au descoperit inti de toate continuitatea isihasmului la Sfintul ite, ci gi i practice, adic intre- ‘spectra de experienta ascetics. Prin réspindi- scrierilor lor si prin lupta lor pentru apararea i au constituit un contrabalans indreptat iva ,.luminismului” european, devenind, Jocul in care au tréit, luminatorii propriului sil Ortodoxiei in ansamblu. Pentru aceasta fubiti de traditionalist, insi uriti gi atacati birfiti) de cei impregnati de scolasticismul Datel oferite despre Parisi Colivazi au fost cuese in din eda in limba englez a aceste cr C English edition, 1994, edite Ingrit® de "AthonitS Sentul Pavel4 Pane Gone Meraunes feancic ori de Tluminismul anglo-francez si rupti in felul acesta de ridacinile filocalice. Rafionalismul (metafizic) hipertrofiat al occi- dentalistilor, o ameninfare permanent la adresa dil patristicea teologiei, s-a dovedit asadarstrain de calea experiential si duhovnicesc-sfintitoare a teologiei pe care Parinfii Colivazi au intrupat-o si au propovaduit-o. Daci in zilele noastre am reusit s& refacem legitura cu traditia teologica ‘curata a Pirinfilor, lucrul acesta se datoreaz os- tenelilor premergitoare ale Colivazilor. fin a doua jumitate a veacului al XVIIF-lea 0 grupare de monahi atoniti, care tréiau in tradi- fia ,rugdciunii minfii” sau a ,rugaciunii inimii”, stiri fiind de o intimplare aparent fara insem- nitate, dar care are totusi adinei ridicini teolo- gice si o Lirgime de proportii, va lumina mersul Bisericii gi va scoate in prim plan continuitatea in timp a plenitudinii Ortodoxiei, dar gi discon- tinuititile aparute. ‘Monahii Schitului Sfinta Ana de la Sfintul ‘Munte s-au pornit si construiasci o bisericd mai ‘nc&pitoare si, voind si poati lucra gi in simbete pentru ao desivirsi, au hotarit s& mute slujbele de pomenire a mortilor de simbata dupi dum- nezeiasca Liturghie de duminic’. Hotirirea aceasta, care intra in conflict cu practica si teologia Bisericii (find ziua fnvieri, Duminica este 0 2i de bucurie), Ia revoltat pe di MianssscinBor2 15 aconul Neofit Peloponezianul de la Schitul Cav- socalivia din vecinatate, acesta find cel dintii ‘are a pornit lupta teologicd impotriva hotaririi monahilor de la Sfinta Ana. 4 Un eveniment ulterior a ajutat la rindul lui la {ntefirea focului deja aprins. In 1777 a fost publi- cati de citre monahi din cercul isihastilor atoniti © carte care pleda pentru ,,deasa impartisire”. Monahii cu pricina erau implicafiin disputa pri. vitoare la ,pomenirea mortilor”, ei find numifi fn grup de citre oponentii lor ,Colivazi” (de la _,coliva’ folosité la slujbele de pomenire) Haris a fost condamnatt de eltre Petsiarhia chin 1785, find bruit cf da naptere ‘sminteala si disensiuni. Pe ling faptul c& evi- fia atitudinea antitraditionala a monahilor Sfinta Ana, aceasta actiune a dezvaluit si lin care criterile ortodoxe au fost impinse in ri chiar in lumea greaci, ceea ce vrednicul ire pirinte G. Florovsky numea ,pse- a teologiei rastritene”, o schimbare a teologhisirii in Rasarit. Hotarirea ulteri- eile de a ridica condamnarea carfii cit sA arate instabilitatea pozitiei teo- Bitiimes dispuiati [Persoand care apira sivirgirea canoni- ‘de pomenire simbita, pleda totoda- deasa impartigire (desigur atunci cind ‘Sondifiile ortodoxe corecte, acelea ale unei leet permanente) opunind ast DBisericii primare acfiuniilipste de temei16 Pseue Gese Merve a opozantilor sii. Acestia din urmé, ardtindu-se complet instrainati de traditia Sfinfilor Périnti, ‘i acuzau pe Colivazi ca fiind inovatori exact in acelasi fel in care scolasticii veacului al XIV-lea (Nichifor Gregoras, Ioan Kyparissiotis 5.2) ii acu- zasera pe isihastii Sfintului Munte c& erau ,mo- demisti”. ‘Are loc asttel, in cazul Colivazilor, o repetare a situafiei isihagtilor veacului al XIV-lea, pentru ci ambele grupari s-au ridicat, fiecare in felul ei, ‘impotriva spiritului Apusului instrainat gi impo- triva occidentalizarii Rasdritului Colivazii au pus accentul pe sujbele biseri- cesti, ei diagnosticind faptul ca problema instra- indrii devenise perceptibila tocmai in aceasta arie duhovniceasca care a pastrat unitatea poporului ortodox subjugat. Ei au incurajat participarea la Tainele Biserici, participare insofité de o lupta duhovniceasci pe potriva. Bi au depus striidanii inspre 0 dreapti respectare a tipicului Biserici, care poate mentine echilibrul duhovnicesc, gi in- spre studiul operelor patristice, studiu care poate forma un fel patristic de gindire, adic bisericesc. Colivazilor li se cuvine cinstea tocmai pentru cA au pistrat continuitatea apostolico-patristic& in Bisericd: rugiciunea mintii si practica isihasti, ascetismul gi trdirea, aceste elemente durabile gi nealterabile ale identitatii ortodoxe. Gruparea isihastilor Colivazi atonifi a avut printre conducatorii lor trei teologi cu care se ocupa studiul de fafa. Acestia sint urmitorii: MinesesconBore 7 1, Neofit Cavsocalivitul® (1713-1784). A fost, din 1749, rector al $colii Athoniada a Sfintului Munte. El a fost initiatorul migcarii. Ins dupa izgonirea lui de la Sfintul Munte si-a intrerupt din pricini rimase necunoscute participarea ac- {iva la ,,migcarea” Colivazilor. El s-a ocupat in principal de eduucatie, slujind ca rector in insula Hios, pe la 1760; la Adrianopole, in 1763; la Bu- curesti, in Romania de astiizi, in 1767; la Bravsko, {in 1770, iar din 1773 si pind la moartea sa din nou Ja Bucuresti, A lasat in urma sa un important nu- mir de scrieri, intre care unele pe teme de drept canonic. 2. Sfintul Macarie (1751-1805). Deseendent al renumitei familii bizantine Notaras, s-a nas cut in Corint si a devenit mai tirziu mitropolit al eparhiei Corintului (1765-1769). El se vrea a fi animatorul migcirii gi persoana care nu numai ca La incurajat pe Sfintul Nicodim si scrie, dar ica gi furnizat materialul necesar operei sale. A muritla 16 aprilie 1805 in insula Hios, unde trai pie ‘vreme, poporul cinstindu-I de indat& ca 3. Sfintul Nicodim Aghioritul (1749-1808). Declarat oficial ca sfint in 1955, el a fost ,teo- logul” gruparii Colivazilor. A fost un mare ne- voitor isihast si un scriitor de calibru patristic 3 ‘Neofit Cavsocalivitul, Compendiul Sfintelor Canoane (nepublicat)18 Pree Gone Meru deosebit de implinit. A lsat in urm o mulfime de scrieri in care prelucreaza intreaga traditie patristicd. Cel care studiaza operele Sfintului Nicodim poate afirma fara rezerve ci a parcurs teologia patristic in intregul ei. Manswalul sfatu- rilor celor bune este pentru vremurile modeme ‘opera reprezentativi a duhovniciei ortodoxet. Publicarea in colaborare cu Sfintul Macarie a Fi- localiei Piinfilor neptici a contribuit la renasterea duhovniceasci din frile ortodoxe, Lucrarea sa Pidalionul> constituie compilatia Sfintelor Ca- noane care se bucur de cea mai mare autorita- te in Biserica Ortodoxa, canoanele fiind insofite de explicarea lor pusd in legaturd cu duhovnicia ortodoxa, 4. Atanasie Pariosé (1722-1813). A fost intre Colivazi cel mai militant si cel mai mucenicesc. {ntre anii 1776-1813 a fost oprit de la slujire fiind considerat ,eretic” din cauza impotrivini sale vi guroase fafi de denaturarea Traditiei. A comb’ tut aprig Iuminismul european, voltairianismul i ateismul,fiind acuzat ca obscurantist de con- temporanii lui occidentalizafi. El nu a luptat im- Tadus § publica Ia Editura Anastasia, fn 1999, sub ti ‘al Pas calor cnc sifu 5 Didi, de Agape eromonahal i Nico mon, Ate a, eaitin 1976, Atanasie Paris, Cacia ce se ttre de la Latin tebe afd tagadl, mesprat su sil a ft oteat i Compendia. fal dunesieglar ogre ale credinjei.. Leipzig, Sexonta, 1806 (Gragmente, de monahl atonit Theodort in Monshism sere i Atena 1977, p. 263 siurm), . i Mien on Boe 19 potriva educatiei, pe care insusi a slujit-o, ginici a stlinfelor exacte in sine, ci mai degraba impotriva, aliterelor care-Lexclud pe Dumnezeu” gi a trufiei {nfelepciunii lumii acesteia. A fost un seritor pro- lific,isind in urma lui numeroase scrieri pline de §nfelepciune si duhovnicie patristi Pirin Colivazi au exercitat o nemaipomeni- 14 influent asupra epocii lor. Aceast’ influen{s a fost mai mare in afara Sfintului Munte decit fn interiorul lui. Desigur ca Sfintul Munte con- stientizeaza astizi contributia acestora la renas- terea vietii duhovnicesti ortodoxe gi le urmeazi tradifia. In ciuda faptului c& ,anti-colivazii” i-au depisit numeric pe Colivazi gi s-au dedat la per- secutarea lor sistematic’, nu numai ci n-au re- ugit a le zidamici stradaniile, dar au contribuit fn fapt la réspindirea duhului lor in Grecia gi in alte {iri ortodoxe (regiumile de la nord de Du- nie, Rusia etc.). Colivazilor li se datoreaza re- ‘agterea isihasmului in veacul al XIX-lea. Pentru ortodocsi, pirinfii Colivazi continua gi astizi si fie indrumitori duhovnicesti i principala punte de refacere a legiturii cu Tradifia Patristicd. Re- descoperirea isihasmului veacului al XIV-lea, si indeosebi a apardtorului sau principal - Sfintul Grigorie Palama (+1357) - a fost implinita dato- __ Tita seminfelor semanate de Colivazi in veacul al XViIF-lea.Teologii principali ai studiului de fag Constantin Iconomu cel dintre Iconomi? (1780-1857) Socotitintre cei mai de seamé clerici si teolo ai veacului al XDX-lea, C. Iconomu a fost un slu- jitor al gcolii gi al educafiei. A predat mai intii Ja Smirna (1809-1819), in acelasi timp predicind si luptind impotriva propagandei misionarilor ne-ortodocgi. A fost numit Mare Iconom al Patri- athiei Ecumenice si Prim Predicator al Biserici celei Mari a Iui Hristos de catre Sfintul Mucenic si Patriarh Ecumenic Grigorie al V-lea (+1821). ‘Dupa izbucnirea Revolutiei Grecesti de la 1821 a fugit la Odessa, in Rusia, unde exista o impor- 7 Papaderos, Alexandros. Metakenoss: Grichenland ku turele Herusferderang durch die Aufearang in der Sicht dee Korais wid des Oonomes. Meiserheim arm Glan: 1970 (unde sim gto bibliograti mai veche), ‘Patsavos, Lewis J. -Kenstantinos Oikonomas ofthe OF onoma.” in Fost Byzantine Ecclesiastical Personalities, editats et oe RN rotopresbiter George. Metalinos EAAasixoe Atnowedsihov apadernoyeva (pct toute cutee ale Autoclit gree), ‘Athens, 989 (p. 123 in rgumentl pcan ll Cl a Ves Ne urn morta mans aac apa a ieremonahal Teo 'b. Nicodin Menahal (Aghiortl), Pda, Edita prin ‘aps, Leipzig, 1800, Nol flosim ea a opt, Alena, 1976 Dips cercetitoral profund al eporeor Stina pirintele Toad Dionsiatl, Pudlione i sparine in integine Sin 1” (ct p. 2145) intl Nice se meri mute lo urn Plain I canonal a Snel al Ile dese In almicies ef pe cave - face precam gilscanonul 9S al Sinodulu Qursext. ‘Alanasi Fariog Compendia a drmreatigior dogs le rene, Lelpai,Sexcra, 1808. O mick secune a operel 0 Blsim in carta plrintla: Teedort MonshulMovahi fr, p22 Acs aso tg un at special cu itl: Ci ein ce etre dee Ltn eb ci hada nent jeu Sint ft care ae ptrees tn ‘oficele nr. 8 al Ministr Xerofent pp. 2947 glearea fost Publica de mona Teoorit ep. ct, pp 2-26532 Ps Guo Mis ‘unul din cei mai activi colaboratori ai Patriarhu- ui Chil al V-lea la Constantinopole si partizan al ,tebotezirii”, ieromonahul Iona?®, provenea de la Cavsocalivia, ceea ce inseamni ci ducea viata calugireasca alaturi de Neofit. Se poate ca ‘medi atonit, in cazul de fatS Neofit, si fiavut lun amestec mai insemnat in aceasta chestiune decit ne este cunoscut pind astizi. Pin’ in mo- mentul de fai faptul acesta nu constituie decit 0 simpli presupunere care merit8 o cercetare mai aprofundata. Pe la miezul veacului al 19-lea a fost chemat si infrunte de pe pozitii teologice aceeasi pro- blema Constantin Iconomu cel dintre Ieonomi#!, ~~ motivul principal constituindw-l cazul Palmer ~ care in trei dsertati epistolare® a intreprins, * Veri E Skouvaras, Text polemic. pp. 68.71. 2 fcanoma fst chemat de cite AL ture, cre tela in Rusia sia poze in problema stmt de can diana sctian de tt faim Wilt Palmer, cae a dat ata ia ie de cap Biseric Ruse tg Patahies Eoumeniee:Acesta ‘onsitatt motval pent care Kena a srs ele et sul ‘amintte mai. Veal Ieonoms, Seer pp. 98-494: Despre Palmer vel Ware, op. pp NB-104 @biograie) Gear ‘5: Flocovsy (ata ul PK Pali Sublet de strc Ber ‘as Teselonc 1979, pp. 268-276 bograi). Vex gp 35h. ® ‘Acetee sint a Unele Insemndt fn trata shonim espe chipal sivrynd Taine Sfintlu Boa” (13.1850), B. Fragment dinero epistols cite Al. Stra asupra acl: fap feme (23.1847) 9 ¢ Episol cite un oavecare eplscop, (00.12.1852), Eitate fn C eonoma cel dite leone, Sor fie bisericeti psa, eta de Sofoce Kasam, vo. ‘tena 1862; pp. 398-485, 485492 respectv 403515. loo. ‘nomi trateszd despre subiectl bteru eretcor gf st ‘dul stu: Despre ele et rape pret ale Bri serie Maes Bae 33 dupa cum ii era obiceiul,o analiza cuprinzstoare a problemei, inscriindu-se pe linia lui Chiril al Vilea, a lui Argentis si, prin urmare, si a Coli vazilor®, interpretind prin propriile-i premise, {nsi in acelagi duh cu aceia, canon 7 al Sino- ului al I-lea, avind in vedere a-laplica apuse- nilor care se intorceau la Ortodoxie. Cu alte cu- vvinte, precum in cazul Colivazilor, tot astel gi Ja Iconomu, interpretarea canonului nu se face ‘irk temei,ci este strins impletit cu aplicarea lui Ja ereticii mai noi. fn felul acesta, efortul depus de acesti teologi este indreptat inspre pistrarea continuitifi tradifiet bisercesti si a expriméri constiintel ortodoxe in epoce lor. Migcindu-se in- tr-aceeasi atmosfera duhovniceasci gi dispunind de o solids armur teologica si, in principal, ca- ‘nonologici, eine las contributia lor importan- 1 la abordarea acestei probleme care continua ‘si preocupe pind astizi Ortodoxia. Contributia istalard a prebiteruut eonoma Constantin el dite Team In care se vores despre eutetcatea Canomelor Apel , Nafpio, 1835, pp. 151-159 gl 14-152 (despre Carano Apostolic 46, 47s 50). Cele spuse aici so cuprind ina hin sade hat eonternate mai ar 3° conor avea cunoytings de existenfa Compendud {ui Neofilaud opera tava. IV al lucrt Deo ee 70 de aldo i dummetett Sop cele Veh, pr B21 Vee gh 1. Tuogas op. cit, p. 71 In aceeagl oped I aud i pe Alans fe Paros pe Sfirtl Nicodim Agora p 823). fn texte ui de ma aus flonete Paina (ed. 841°) tind ume Je, De ex la pp. 400, 47,511: «Nicadim Aghionitl el prea ostenitr (in Pdlion,p. 31). Nu exit ind il gence De x la p40 (not insemneazk: eri ele nesigue cae {ncind spre arbee pir din Pun, p. 18 (ed. B41)34 Pa Go Manes Jor nu const aft in originalitatea interpretarii~ ei reluind in esenta teologia lui Argentis-, ci in rostiea din nou a tradi! bisericet si spindi- rea i prin tiparele proprici lor personalitii. Este imposibil ea rispunsul dat de ei degi acesta ia o forma impusi de nevoia dea face fain chip cx- prinzator argumentatieicelor ce gindeas altfe* ~ si nu fie luat in seama cu serozitate in orice reglementare sinodald a chestiunil,fapt care se mpune in baza autoritti pe care au dobindit-o ‘n Biserica noastri ~ dincolo de orice contesta- 165 ~ att pixinii Colivazi dt gi Constantin Ico znomu. In eiuda meticulozitiit lui, este firese ca modul tratrii problemei de citre acest seritori si se distanteze pe zi ce trece de gindirea teo- logici elend contemporand care trece printr-un Macaca co pitvette pe Clivas, am constatat ci el au 1 vedere argumentaa cae este devel in texele sor snitropolt (in alte) care a fot srs impotsiva hot Tatrthlul Eoumenie Chil al Vea. Vex! Mang, vol 38 veal mal sus, rota 72 *SJadectie snapra Colvailor sit uneolcontadicor ‘Lucralacesta pone constatat stdin pe ce o pate i rea demaisusa ut H.Tzogasgt pede alt stdile monah- {ui Teoclt Dionisitl gale ll K Fapoulis. Dar gt prot P Hrstou i prezintd pe 5 Nicdim slzind uneos inte con- servatorsmul exten st modems extrem, accentulnd ‘Guemfaa: qTrecerea ine sna Calivazioe m3 imps ‘ecunoastrea pirerloracestora in chetianile dips ‘esi Hristo Sf Mute i reat prec, Sata ‘mona Athont, Tesaloni, 1963, pp. 6, 65. Coniderim ch ‘nal press de opnil since exist conga pleromet Uisercet care a recunavewt merle Colvasllor ge impor trod fa condanvut cel putin itr, pe adversai lor. Mune Boe 35 [proces de lepidare de scolasticd. Dac’, ins, mo- dul acesta este agezat in cadrele epocii lor, el va fimai lesne infeles, sine va ajuta in acelasi timp in confruntarea cu probleme asemanstoare din vremea noastrd. Este de prisos si mai adugim ccf studiul de fa are in principal un caracter is- torico-filologic g canonologic, sin paralel, unl deontologic.A. Interpretarea canonului 1.Temeiurile eclesiologice Pentru a infelege chipul in care autorii nostri vid canonul despre care vorbim trebuie s8 sti- rruim asupra temeiurilor Jor care sint rodul ni- vyelului duhovnicese al vremii lor, pe de o parte, dar gial teologiei lor, pe de alta. Agadar, gindirea teologicd a acestora se miges in eadrul urmatoa- relor temeituri eclesiologice i canonice: ‘a. Centrul absolut in jurul eiruia ia form’ congtiinfa lor teologica este locul de la Efeseni 4, 5: .Un Domn, o credinfi, un botez" si, prin ‘ummare, 0 Biseric in care si doar in care Tainele au tirie gi snt riscumpératoare.Biserica aceasta este cea Ortodox, Biseria lor. Cu alte cuvinte, ei urmeazi deslusit eclesiologia Sf. Ciprian de Cartagina” pe care dealtfel a urmat-o, de regula, {ntregul Risdrit Oriodox®, in opozitie cu Apu sul, care la urmat gi in acest eaz pe Sf. Augustin. “> Pilon, pp 51 87. Neoft.Conpendi, pp. 138,142, 147 13.14 (an Bole serie cnn), once, Sere, pp 9,485,311, 2 bpistia73,21 $69, 12,10; 11. Vex Teta, De apie 0.35. Yel Tim, Wareo. it, p82 Marsscw Bo 37 , Canoanele Apostotice (46, 47, 50 gi 68) care rinduiesc definitiv Taina Botezului au trie covir- sitoare si de neclintt. Acesti teologi accept’ nu. doar caracterul bisericesc, dar si autenticitatea canoanelor Apostolice™ din care decurge gi int- fietatea lor sport in Biserica. De aceea ele sint agezate inaintea oricrui alt grup de canoane, dat fiind cd atit canoanele Sinoadelor Ecumenice si ale celor locale cit si cele ale Sf. Pringi se afl in acord cu aceste canoane™ care au o insemnatate fundamentalé pentru viafa Biserili. Legat de Bo- tez, spun acestia, hotirrea sinodului intrunit de CCiprian 258) sa sprijnit pe canoanele Apostolice ‘mai sus pomenite. Sinodul acesta a dobindit au- toritate ecumenies prin ,pecetiuirea” fui prin ca- nonul 2 al Sinodului Quinisext. Nu poate, deci, ‘exista vreo hottie bisericeasca care si stea im- 2 Pov al Neot(Conpendi p. 132) prin ene gt sete adunarea Apollo eet pp ia, 192158 coe ‘Apolo el doc tate sinoadel mal inal, Capen pHi. ven Pulao, XR, 595 Tama Pp. 99, 53263), 480 In vremen hi ono Es Degeides Protoinghell episcope! de Argus,» snc aortas Ce foancior Aptlice Vest G Mello, Cesena Spe! Sra Negrete eMC Atena 197, 354 Ieonomu a inpotrivtprinteam stad seca De eae etl dere et Pte prog le Bee tae dare eit cnn aft, epee tng Constance dno Nap, 8 Sidon p58 lonomy Soe p49) 2" Gomer 128 1d p51, S70) fon smu, op. es p45. Net ers mal deprbt ray Aspire suet meu deck de Hote de Stra pe ae Snol da Cahldn agora”38 Pha Goce Neus potriva canoanelor Apostolice, a canonului Sf. Ci- prian, dar gi celor ale Sf. Vasile cel Mare (I gi 47), ‘care au dobindit de asemenea autoritate ecume- nic prin acelagi canon al Sinodului Quinisext® ¢.Privitor la Taina Botezului, in special, potri- vit cuvintelor de la Efeseni 4, 5 si Sfintului Crez, nu exist decit un singur Botez, Botezul unice! Biserici, adic a celei Ortodoxe™. lar Botezul propriuzis este acela care se sAvirgeste prin trei cufundari si ridicdri din apa, intrucit termenul de ,botez” doar acest Iucru poate insemna*, Botezul prin trei cufundairi este ,de Dumnezeu invatat” si ,de Dumnezeu predat”® dup’ cum este adeverit de canoanele Apostolice, de cele Si- % Compendiu, p. 142, 479/147, Pdaional, p. 52. leona smu, Scie, pp. 426, 451, Parios, Compendia, p. 263, * Pidalion, p51. Potevit ll Neofit:,Dach Botezul nos- tu este dect unl si aclagi cu celal ereicilor,atuncl cre dlinga noastré este tna cu 2 acelora, la fl i unal Dom. Dar ddacd credinfa noasteS neste una cua acelor,afunc nici Bo- teaul nu este una, precum nicl Domnal nu este cu et, Com pend, p. 142. Vez eonomuy Seri, pp. 44, 454 si urm, 485. (Gconom vorbeste despre un ,botez ortodox”). Pott lu, tainele eretice sint ,nelucritoare” (p. 59), 3 Baptizo, de la vb. Bored = Bouts. Iconomu, Seri, p. 442. Iconoma opune argumenteloreelor ce cugetau pots vio invatiturdcuprincdtoare (p. 398 urm) Palin p63 s1urm. $i potrivit lui A. Paios (pet, p. 266) botex inseam ‘yl eufunda in apd pe el ce se boteaza”, "© Ieonomu, Srier, pp. 399,426. Ver si p. 41%: spreasfint sladevirat”,Potrivit Sinoadelor Ecumenice -intrelta afunda- ‘Tei ridieare constituie conformarea cu porunca Domnall ‘expr natura treimict a lui Dumnezeu”. Toan Rinne (m= ‘ropolitul Hlsinkulul, Unitte sé wniformitate in Bieri po rit duhului Sioadelor Ecumenice, Tesalonic, 1971, pp. 37/38. Marra Bore 39 nodale gi de cele ale Parintilor™, ,{n acest Botez credem — face observatia Iconomu— gi pe acesta singur il marturisim, niciodata repetindu-l"™”, . Eretici de orice fel, dup cum fi defineste Sf. Vasile cel Mare (canonul 1), Sfint pe care teologii nostri fl urmeaza in aceasta privin{a°®, se gasese {n afara Biserici gi astfel ,botezul” lor este cu to- tul lipsit de fundament, adici ,pseudo-botez” si smeadevarat”, ca unul care este sivirgit in afara Bisericit®, Prin urmare gi in cazul in care acesta ste sivirgit prin trei afundari, adicd dupa tipul corect al Botezului Bisericii, el mu poate fi cu nie cciun chip infeles ca ,.uminare”, el fiind in esenta _Antinare""|, Ereticii nu pot avea botez finde cre- % Pidalonu,p. 63. eonomuy Serie, p. 399. ® Ieanomu, Scie, p. 425. Poeivit hl Neo: Biseria lui Hiistos mirturisegte un Botez.Finde3 nu numal m1 bo- teazk pe cineva de dou or, ci fi boteazd pe tof eu unl gi acelag Bote, si nui pe uni cu un fel de botea, iar pe alii oa alt fel’, Compendi,p. 142. 3 Vezi Compendiv, p. 126; Plalionul,p. 587; Ionom, Serer, pp. 89,420. % Compendiu,p. 134; Pidalionl, pp. $1, 55, $70. Teonoms, ‘Serer, pA. 4 Vezi gi leronim Kotsonis, Despre valitates pret an- _glicunlr din perspecton Dreptului Canonical Biserct Ortodae, ‘tena, 1957, p. 18. Potivit iui Neo (Compendiy, p. 127) {eo parte boterul eretilor este cu desSvirgtenelegit cele celorrupi de Biserici, pede alta este primit «doar prin ren roirea cea prin ungerea cu Mie", pe temeil canoanelor 47 68 Apostolic, nt al Sf. Ciprian 47 al SE. Vasile col Mae “ Compendiu, pp. 133, 147 gi urm. Neofit it invock ald pe ‘St. Pivint Cipran, Atanasi cel Mare, Vasile cel Mate, cano- ‘mul 8 dela Laodicces gi canoanele Apostoice40 Pre Gre Meas dinja lor este bolnava® gi astiel ,botezul dat de ei este fii de folos, prin aceea cle lipseste dreapta credin{a”®. Dupa Neofit, cedinfa ereticlor ,este dati anatemei,jara noastr’ se binecuvinteazi. Deci nic Botezul nostra nu este una cual or”, dup cum observa Sf. Nicodim, chiar daci chema- rea Sfinte Treimi si siviryirea botezulul se face in ‘mod corect de citreeretci ,nelucrStoare gi fa de fiptuire rimin Numele cele mai presus de Dum- nezeire, rostte find Fle din gurile ereticilor"®. Mai mult, ereticii nu pot avea Botez fiindca mu au Preotie. Preofa si Botezul sint legate una de alta# i, trebuieale primi pe toate: ori pe amindo- 1d or pe niciuna””,Botezul ereticilor ,nu edena- Comper, pp. 12: 1356, © Pitan pp. 8253 Pilon, p37 * Pion . 36. i potevit hai Neoit. nici nu este de ‘4uns penu drepiasivrsie a ane don intestaafandare 4 chemacea (Sinful Duh)” Compendia 1670), i scents finde. trebuse gilt c8Botenul el dups adevie l(a ‘are fefer)caronulul 47 Apertoicnacamn doar eta sfundare In numele Tatu gal Fil gl Duala Sone # mdrturirea stains a Trem,” Cmpend p. 138 4 “Cac cuvintl acesta privegte at Botezal et $ Hio- tania" Conpendi,p. 14712). Vea gt leonom, Serer p. 459, 1492; Compendi,p- 1339 sem: reticle oriodoct sine, ‘cl prea, Compendia, p17. Verh cancrnl 68 Apostolic Constitute Apostle V3 © Compentisp. 4722). Poevitcananlui 68 Apostolic tlic snt ipl de preof, pin urmare 9 cele svi dd sn de me nu au ppc cu harap cu sine", Platina, pp 0, 52 Cis presi mincing ind el potvi ‘anoanelor Apostolice, mincinos este i Bateztl acestora ne rei’, Compania, 147013), MirnsscovBowe 4a turd si diraiasc iertarea picatelor™ gi de aceea tofi eretii, ind se intorc in Biseric,trebuie nea- Prats fie botezafi®. Este limpede cd acestepreri se intemeiaza pe canonul Sf. Ciprian gi pe canonul 47 al St, Vasile cel Mare, cei care as trasat calea acrivie®! potrivit cireia nu se poate deloc vorbi despre valditateatainelor ereticilr prin ele insele. €. Denaturarea chipului ,de Dumnezeu pre- dat” in care se face Botezul cel unul al Biseriit — _siviryindu-se (denaturat) fara exstenja vreunei nevoi grabnice”* - constituie o incilcare de ne- iertata traditiei apostolice”® gi un ,actingrozitor si uricios”® Botezul este, dupa Neofit,,intocmai (egal) cu dogmele”™, iar ,intreta afundare” este siea dogma”, Botezul nueste 0 simpli ,legiuire © Compendia, p. 14701). lar Neoft completeass dup reptate: -Clci dacd dituiete, stn! este Ut de rains ‘esi vin cite Bisorcd, Ident pe care! vor aus leet ave muvin (ltre Bier” ‘Pilon p. 37. 5° Vezi Compr p. 132 acest hue a fost valida” de canons al ee al Sino ui Quiisextleonom, Seri, p43, leonomu, Seis, p13 Sthidem Seana, Scrip 85. $* Compentia, p. 9704. § ptrivt i leonora, ona fee ra le ei are slogzatic in sensul el mal prop al cuvintl Ins ete lu at Ingrcitorg rics are niidocum nu cures de ‘reie pe orcareasupraciaia ear svn este aca un om ‘meni ert, niscodze recive falstave aul coll ‘redat..”eonern, Seri. 485. Adlc ext rons erect Compendia p. 14707; Vet canoeal al St Vaile cel Mare Despre Stl Dh eap. 27 PG 32,188 sar2 Poa Guo Mees Disericeasc” care poate fi ,udecat ca venind din obice or din tradite, c aparinecredineinsesi" Asadar, este de neinguit deosebirea mérturisiti (credinje) de forma Botezului. Laintrebarea ,care din amsindoud este mai important si mai eseial, tipul exterior sau credinga", Ieonomu réspunde: amindoui"™. Si invoed pe Sf. Vasile cel Mare, leanomu, Seri p. $21o Pa Gon Meus ale slujbet celei cu totul pacitoase, si deci pin- site gi fird de folos, a botezului lor”™. Pentru aceasta, completeaza Sf. Nicodim, cei din aceas- {8 grups - eunomienii, montanigti, sabelienii ~ $i toate celelalte eresuri” erau primiti ca elini (piginiy’, fara posibilitatea vreunei except, adi ci precum cei ,cu totul nebotezati” deoarece fie nu at fost deloc botezati fie au fost botezati ins nu dupa dreapta rinduiala gi asa cum sint bote- ‘zai ortodocgi De aceea nici nu sint socotiti bo- 1", Deci acest scritori, dupa cum i ai Biserci,infeleg prin botez nus intrarea in Biseric’ in chip simplu, ci integrarea fn ea printr-un mod apostolic concret (prin trei afundati. ‘Aplicarea iconomiei in cazul arienilor si al macedonienilor nu inseamni deloc faptul «& Si- nodul a trecut cu vederea ,credinja", ci faptul i gradul abateri lor de la credinga ortodoxd ria ‘avea pentru Sinod ofnsemnstate de prim plan!®. conomia devenea insi posibila deoarece acesti eretici ,pizeau in botezul lor traditia apostolic, botezind potrivit poruneii Domnului in numele Tatélui gi al Fiului si al Sfintului Du gi in trei afundarisiridicdri din aps". Sivirgirea corect 2 eonom; Seep. #23. 1 Fiala, pp 168955; p. 57g ur. Pari, Compen- in, p23. conor, Serer, p90 (anu aves deloc Bote, 4e gee Bisein a eit Botera pe acest) “Vea ler Kotsois, Despre alist. opi, . 26, 38 Jconcm, Seri, p. 22. Marc Bae 65 4 Tainei a consttuit eriteriul acceptiri botezului lor, Astfel ,reaua credinfé a cugetului lor se ti- méduia prin zapisul pe care-| dideau’ gi ,prin dumnezeiasca mirungere” diruith ,spre adeve- rirea mirturisiri si a credinfei lor”, pentru a se face partasi imparitiei lui Hristos gi darulut Duhului, de care erau lipsif”. Negresit,unii din- tre acestia poate ci nici nu fuseseri ungi cu Mis, recum novafienii de pild’, in cazul cirora a aplicaticonomia Sinodul de la Laodiceea"™. Ins ‘n cazul eunomienilor nu era nicidecum posibil 2 Sinodul si aplice iconomia, deoarece acestia primisera ,botezul printro singuri afundare”, adica un alt botez dect cel al Bisericii, Desfiin. {area unititiiTainei, adic’ a corespondentei ele- ‘mentului exterior cu cel luntric prin denatur. rea formei i, a avut pentra Sinod'o insemnatate hotiritoare,flindca st iconomia - potrvit lui Teo- ‘nomu, care trimite la fini Pacinfi ~ are limite: ‘CSci, spunea in apoftegma Sf. Toan Gura de ‘Aur, iconomia se lucreaza acolo unde nu se in- calc& legea”™®, Canonul 7 al Sinodutui al ILlea, spune Iconomu, a omis ,blasfemia eunomienilor privitoare la epicleza” (chemarea numelui Per- Soanelor Sfintei Treimi) ,pentru a nu lungi” dis. cufia, findui destul sfvirgirea duntité a formei Tainei, adicd printr-o singura afundare™, © WTeonoms, Serie, pp. 4223, 424, 486-9, 38 Teonom, Serie, pp. 43,434 nota 1). Ver Evloghie deAlenandra, PG. 103,363. "feanom, Seri, p 2166 Pus Geo Maes Se dovedeste in acest fel, potrivit lui Tcono- ‘mu, c& .nici o contradictie nu exist® intr sfinte- le canoane privitoare la Botez"™”, Interpretarea sfintelor canoane pe baza schemei scumpita- te-iconomie inléturd orice aparenta dizarmonie Intre ele. Este ins demnn de atente faptul ci te- logit de fata infeleg iconomia, pe de parte, ca ingliduinfa ~ pogorimint fatS de scumpata- tea (acrivia)bisericeasci, iar scumpatatea, pe de alté parte, ca masurd teologici. Ei cer stiruitor credinfa si respectarea cu scumpatate a cuvintu- lui lui Dumnezeu, fapt care constituie practica Finduit’ canonic a Bisericii™, care in cazul in dliscugie nu este stabilits de Sinoade Ecumenice, ci de canoane , Apostolice” gi ,ale Pirintilor”™®, ‘anoane care, dupa Invrednicirea lor de statut ecumenic, nu sint deloc inferioare canoanelor sinodale ca autoritate, si mai ales celor ale Si- noadelor Ecumenice, In cazul de fati, Sinoadele Ecumenice, precum al Il-lea si cel Quinisext, 8 Teonom, Serer p. 488, Tot li Androutos, Sint din punc de vede- rerio, Tesalonl. 1969, p. 38, oom ete abaerea dela own crete in prin comet @sdewirae Ven A. Al ‘ato, lonami pri reps Caro a Bsr Oral 2, Alena, 188, p21. er. Kotor, Palen de Teno serena, Aten, 1957 .207 ot urm. Pan. Boi, oma ‘erent Dep Coron Aten 97.7 "Practica despre are se d nti canal in de 1a Cathidona fon api in ete vescl al ptrlen dup um se vede dn canon 19a Soul alexa de a Taodiceea, 1g ale St. Vasile cel Mare i 46 9168 Apostalie Manse Boe o si ncalce scumpatatea, oferd o rezolvare , dupa iconomie”!. Potrivit scritorilor nostri” inte sfintele canoane ale Biserici noastre exist nu ‘mumai unitate duhovniceascS, ci gi egalitate de putere si de recunoastere, Intruct toate sfintele canoane ale Biserict sint ,ecumenice”. Drept ‘urmare, canoanele Sinoadelor Ecumenice, si in ‘azul de fa cele ale Sinoadelor al [Flea gi Qui- nisext, nu fac neintrebuintabile, nici nu anulea- 24 canoanele dinaintea lor, Pentru teologii de fa o ase! de pozitie est juridicst la Limit gi clar anti-bisericeasc, intrucit seumpatatea (acri- Via) si iconomia coexistau fir a se impiedica reciproc in rinduiala canonici a Bisericll.Posi- bilitatea aplicdri atit a scumpatitis, ct gia ico- nnomiei fi asiguri Biserici Mbertatea si exclude peindees lin cpcan orichor scheme uri 4 nici principiul ck ,scumpStatea” inseamn ceva legiit de Sinoadele Ecumenice iar ,icono- mia” orice abatere de la aceasta, nu ar obtine acordul scritorilor nogtri. Dup& ei, cumpaitatea “Ast o eluate ps conamie” apis canonal 12a1Sinodula GuinioVer Pan Bou Cals epee er ters, 191 p10. "sNeat plrere i r: Kasonis: Unde a conor prec: nese abet ceva conta srt sit canon (ch 95 {1 SindalutQuinsen) au tre cle sab de meta din fn” Acol in Entei Regn Moral vol ota S7L Nea A Hsottopoulo Veres a Ooi eT shin XV 1956 p98. "5 eri Ter Koti, Poteet p. 9.98. A ace Ia Despre atria pcp.68 Pre Ge Menus ‘este practic a Biserici care decurge din congt- infa ei de sine potrivit eSreia in afara ei nu exist nil Taine, nici mintuire. ‘In felul acesta gi iconomia aplicati de Sinodul al THea pe temetul unor conditii concrete, dupa cum am vizut, nu inliturs sub nici un motiv scumpitatea Biserii. Potrivit Sf. Nicodim ,ico- znomia, infrebuinfatd vremelnic in anumite cazuri de catre Parinfi, nu poate fi numit& nici lege, nici pilds”™, Capitolul in care este euprins3 aceasti ‘observatie a lui Nicodim aratéfaptul c& Sfintal ii avea in minte aici pe Péringi Sinodului al Itea Ecumenic. Dealtel,aceeasi pozitie 0 forrmuleazi mai jos Iconomu, scriind: Sinoadele Ecumenice ‘nt au anulat(canoanele) legiuite potrvit scum- ‘pAtiti(acrivel),canoane pe care daci ar vrea si Te urmeze unii (va fi) spre desavirgita linistire a constinfei lor si potrvit obiceiului vechi tinut de le”. Acelagi Iucru il sustine gi Neofit' care for- ‘muleazi pe deasupra, dupa cum obignuieste, si ‘urmitorul rationament practic: ,Numai Sinodul 3 Piao p. 371, De acces sn subinsemnara tu la anor 20 al St. Vasile ol Mae (Psion, p08) sli ‘as Ver gcd pe ret BserLs ri primes rhe botezs, ‘otivt atest canon chiar dac Sine lle, prin eo: ‘ul Za prim prin temomie pen eet fr bots ‘conor, Soe, p 88 Ver Compendia. 147 ‘Asada, daclacivia enosnelori primey pr botecare pe inl pe care obieal a unge, tune urmatoral din et are se Supun obisil, mal degrabs prin acivie(nebule primi). Nuch acest cr ar greta unl ears ace pot ‘a obiceiull et pe deatupra abies Microsc Bor2 69 al Viea impreund cu al T-lea voteaza ca erticit si fe primi in parte prin ungere”. Insd St. PSring! (Ciprian, Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare etc), iar dintre Sinoadele locale eal de la Laodiceea, dar si Canoanele Apostolice rinduiesc ca ei si fie -simplu botezafi", precum, de asemenea, Sinoa- dele Ecumenice al Vi-lea si al Vike, ,cele care valideaza cele hotirite de acelea”. lar in acord cu «anonul 6 al Sinodului I Ecumenie gi 19 al celui dela Antiohia ,se tine votul majritifit”.Astfel el concluzioneazd: ,Asadar, votul majoritiitspune & eretici trebuie botezaf, iar votul dtorva foarte fini, ci trebuie mirunsi”. Se constaté insi ci in rindul sfintelor cancane ,cele care hotérisc bote- zarea sint mult mai multe dectt cele care hotarase ungerea”!®. Poate ci n-ar trebui si ne gribim si zespingem in mod simplu acest ,agument” al lui Neofit ci si incereim mai degraba si distingem finta mai indepirtaté a scritorului, care vrea si dovedeasci prin aceasta ceea ce sa spus deja mai ‘sus, adic folosirea de citre Sinodul al lea gi cel (Quinisext a iconomici doar pentra motive concre- te gi reale gi ca o exceptie. Asadar,scritorii nogtri tind intr-un glas spre hotitirea ci, potrvit practili canonice a Biseri- ii, asupra ereticilor care se intore la Ortodoxie trebuie si se aplice din punct de vedere cano- nic scumpatatea (acrivia), adic8 si fie botezafi, {ntrucit, dealtfel, taineleeretiilor nu pot fi con. TS Compendia p13.70 Pra Gesca Menaes siderate valide in ele insele nici potrivit scumps- tii, nici potrivit iconomiei™, {in felul acesta este tleut eanonul 7 al Sinodul al Ilea de citre Colivazi side eétre C. Iconomus Scritoriiacestia se afla in conglisuire cu canono- [ogi dinaintea lor prvitor la nfelegerea canonuli despre care vorbim. Concluziy,invatatura acestora ‘opatem rezuma la urmatoarele afirmatii: ‘) Prin principiul iconomiei se inlatura orice contradictie intre canonul de fat gi canoanele °. Texte oficiale mu lasi 88 se vadi vreo incor- dare deosebiti in relate cu latin, fapt pentru care aceastiactiune a Patiarhului a fost privité ca un trisnet cizut din senin”.Caurmare, argu- ‘mentele adversailor lui sintin acceasi proportie sin primul rind adecvate vremutilor si circum stanfiale, gi mai putin teologice. Predoming in ele teama de a nu provoca tulburiri din cauza ofensiri apusenior. Mitropolifi nu vedeau nici lun motiv pentru care si-si indspreascd pozitia faf8 de apuseni. Dimpotriva, ei socoteau absolut necesarii pastrarea pai gia lnigti priveste. Exprimindu-si astfel in unanimitate, Impreund cu dregitorii si cu notabilitiile, opo- Zilia fatd de aciunea ,nejustificata” a lui Chri, «i se simt acoperifiindeajuns de hotérirea sino. dlului din 1484 sustinind agadar 8 yniciodata la- {ini (catolicii) na au fost socotii de vreun sinod sau de Sfinft Pain de la noi ca nebotezai si ca ‘Mal cl 618A Sepa cae ct a isle Eta» a fn mamucss he pe ‘rea ei, in anul 1756, e122 Pama Gene Mens vind nevoie s4 fie rebotezafi’™% lucru, desigur, inexact, dupa cum am vizut mai sus. Aga ci se nagte intrebarea: ce |-a imboldit pe Chiril spre aceasti acfiune? Realitatea este ci el nu a fost motivat de vreo tensiune precedent deosebiti in relatiile cu apuseni. Pur gi simplu Patriarhul exprima oalté tradifie, died accea a Colivazilor gi a lui Icono- smu descrisi mai sus, si avind ca singura motiva- fie cererea spontand a catolicilor din Galata de a se intoarce in grup la Ortodoxie, el a procedat in primal rind din motive teologice la Iuarea ho ririi cunoscute. Dealfel, cei care -au pus lui Chi- il intrebarea: ,dacé si-i unga cu Mir pe latinii catolici care se altura Bisericii cele neprihanite a lui Hristos, sau si-i boteze pe ei ca pe uni care ‘au lepSdat cu totul Botezul Domnului.."9 au {fost preotii din Galata. Aceasta adevereste faptul ‘indoiala afd de validitatea ,botezu” catolic cra larg raspindita, in ciuda spuselor de mai sus ale mitropolifilor. Chil nua ficut decitsile per- iti preotilor ,si-i boteze pe catolicit venti (la ‘Ortodoxie)... ca pe uni eare erau nebotezati”™, Faptul acestaestein primul rind o dovada limpe- de cd hotivirea de la 1484 mu a fost niciodati uni- versal acceptati, dupa cum sustineau si scriitori de care ne-am ocupat mai sus. lar implicarea lui Fier yl 38 col 61300. 3, Skouvaras op. cit, p82 3 idem. Minas Boe 123 Evstratie Argentis in acest caz este cea mai mare dovadi ci actiunea lui Chiril nu poate f infeles- sé in afara premiselor teologico-dogmatice, dat fiind cd ingigi mitropolifi care se opuneau erau .wehemenfi anticatolic’®”, ei preferind insé si Sprijine aitudinea moderata de dragul pic, Cu siguranta cd niciodata n-au lipsit motivele care fceau ca pericoul catolic 5 se fac simfit, iar incordarea in relafile dintre catolici si orto- docgi si apara mereu. in epoca Patriarhuli Chi- ril al V-lea Roma era cunoscuta pentru incerci- rile ei de distrugere a Ortodoxiei prin moduri si mijloace ocolite. Foarte simplu, ea rispindea ideea unanimititii in ceea ce priveste dogmele 2 catolicismului cu Biserica Ortodoxd, atrigin- dui astfel mai lesne pe ortodocsi. lar aceasta este inci o dovada ci premisele teologice ale lui CChirilsint ortodoxe si patristce, in contrast cu athiereiicare ise opuneau si care nu sesizau de- loc nevoia apararii turmei ortodoxe prin arita- rea deosebirilor eseniale, dintre care una era cea ‘observata in Sfintul Botez*™, BYE, Skouvaras opi, p.53. 3M Veri F Vafeidow, op. cit, p. 59, Fatal ch Chill prin aritarea doosebini de la Botox avea deep ints apSrarea tur ‘ei ortodoue de prozetom i orscmncarS in mod rept ff istovialepodt la Chis Serghie Maksaies, op. 204 ‘usm, Ma preci elsciech Chil vorbes de pe tron dmpo- {ava nova! lor pemntea clo ce vor sf condamine node ‘lscocr potrvnic drepel cedine ale catelilor i paren Teor cite #8 vorbenscs gis sre fra fic, socotind pe ‘dept pie profiel nel witinitone dec ugleta124 Pt Gen Meus ‘Credem cé din studi pe care le-am ales gi ana- lizat mai sus se dovedegte sufcient realismul gin- iri acestor teolog. Ein neagi faptal ck a existat intotdeauna intre ortodocsi o opozitie de vederi privitoare a atitudinea fafk de apuseni. Insel ac- cept tolodats existenta unei pitt semanificative 2 ortodocylor fapt care se dovedeste afi adevi- zat ~ cared considera pe catolic eretc, tanele lor inexistente gi (Fe)botezarea lor cu totul freasci™, Folosirea gi de citre reprezentanti ai acestei pti a ‘conomiei se datora faptului e&botezarea prin stro- pire nu se instapinise in intreg Apusul™. Dar od: fh. Gide mc su mar pnp ‘la peti preity” 79 Geveasemintor sepa Runciman ope, p. 615 som, “in act punt ebues etre a expunerea I ‘Sephe Mattas (el massa 240 nex len ‘spun: fish pron Boe el wel de Dom ‘eve pda car dick pin ue lea elvis au ai fumare ot sop cae mal tel pede scl wa unde eine uv no peel pa ne x svines ge cova a peal Pe tial own Bar In nego; Der pets ee sala tle Sage opin a ane inodust sa png aco ln Apu ar Bote 2 Dunner pret ft ma nel a font et in tum spit, pec tl stopp Bocsea en Chil ‘anja decrat eta czunct oa prin Bel ‘8: Datnezu prea oder 9 bora fe enone Ain rt au ae nc prior la cata hts 4 secieat nddiduindinarte incepta ele d ‘Ap in catia lor de aceasta (Oe Bose) ge. {ih rept de sos ev ecsarabotea pecs Sas ‘inl een Onodond, pe nila ind sche a pa Mune bone 15 ‘ cu impunerea in lumea romano-catolicl a stro- piri, prin conciliul de la Trident, a dispar si cea ‘mai micé ezitare, Acestei part ii aparfinea si Patri- arhul Chiril al Vea, ca dealtfl si scriitori nostri. Este acea parte, care finteazs gi atizi, si care vede deosebirile Catolicismului fafa de Ortodoxie in ‘adevarata lor dimensiune, adic nu ca simple dife- rengieriritualice ori administrative, cca nigte sem- ne de demarcatie care ara alterarea profunda pe ‘care adevarul crestin a suferit-o in Apusul papal. 3.Pozitia Rusiel ‘Constantin Iconomu s-a vazut nevoit si expli- ‘ce, in avelasi timp, si diferenta de atitudine fata de botezul apusenilor care exista in vremea lui inte Biserica Rusiei si Patriarhia Ecumenica, Raspunsul find pag sb seminal indie dn pron confuokl pei foare Ia indsiala btn canta et agadas epoca dt cre Biscric Ristrtcand a input asda asl ipotva Bc. sic Apusene (ecolul al ies), cuzin 9 eh lepbdat Dotea Domini. ar pe ee stopi or asupra coma a mat apt (potrvtnociui ua) Fa dedaratnebotera permifnd proc Jor: botee pe cei carevinlaBiserch.” ep oh pp B40) ‘Des S. Makraiosinerreindensoa motile cae aa stat a ‘za hots Patrahul Chin accep apt e in vrs ' fst ut penta rims orl” oot ll piv Ia (obotezans puri. te un fap devara ln important ic ene aces hel descr curl etact au cum of for Jogi de care ne ocupim gt mai ales C-Ieonoms cae cunts textul li Makzios, Malzalos na condamna elo hte hl Chis ci est interest saat aioe de ce Rls» fost ‘eves ino asemeneahtizre gi cnd a avutloe heal acest126 Pace Go Meas Jui este acela ch Biserica Rusiei nu trece cu vede- rea acrivia Sfntelor Cancane, fn ciuda hotiiri din anu] 1667. Cu toate €& exi din Rusia aplicd icono- ria, ei ,nu declard rizboi neinduplecat Botezului celui desivirgit al Biserici, si nui leap pe cei cared cer”! Dealtminteri catheit rusi ai apuse- nilorintorsi la Ortodoxie ,iinvafS mai inti pe cei ce vin indeosebi aceastsarivie a Boteulutapos- tolic gi pe urmi primirea cea prin pogorimint” Astfel, aceasti deosebire intr Biserici nu anuleaz lunitatea Ortodoxiei,intruct celelalte Patrachii fi primese.,cafilegitimi pe cei adsl la credinfa de- Sivirit prin pogorimint in Rusia”. Desig ci in corespandenfa personal pe care Iconomi o intretinea cu persoane care triesc in Rusia ~elavind cu Biserica din Rusia na doarlegi- turi morale gilumest®™ el mu putea condamna fir ocoligur practica prevalent acolo, cu toate c& nu incetears si se ageze de partea hotiisi Pati ashului Chinil al Vea (1755). inst na negiieaza ‘+0 critics indirect, seriind de-a dreptul: ,Cinstesc i respect Biserica Rusiei ca pe o mireasi neprihi- nith a ui Histo gi nedespanfiti de Miree e i in plus, ca pe o bineficitoare a mea personal, prin care multe gi mari simminunate lucuria facut gi va face Domnul, ca una care urmeaza fra ingelare gi cu incredinjare regula drepici credinje. De aceea [i Tconom Serer. p51, Veep. 486 ur. idem 2 leoroma, Sr 514 52 Pmcn din Ris pense wages, Mrs wBree 127 ru mi indoiese clin dul discernmintui ast ales regula cea veche, potrivtcieia primeste bo- tezul altorBiserc (sc), ungindwi doar cu Mir pe "==hil 3625, Cum dar oate curati si sfinti apa cel ce insust este necu- rat, gila care Duh Sfint nu este, zicind Domnul la Numeri: «$i de toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fix? 22) Dect cel ce ‘nu poate lepada pacatele sale proprii, fiind afar in Biscried, cum poate, botezind, si dea altuia iertarea pacatelor? Caci si insigi intrebarea care se pune la Botez, este martor al adevarului. Ci Zicind celui ce se cerceteazs: .Crezi cA primesti vviafé vegnica si jertare de pacate?” nu zice altce- va, decit ci aceasta se poate da in Sobomniceasca Bisericé. lar la eretici, unde nu este Biseric’, este cu neputinga a primi iertarea picatelor. $i pen- fru aceasta apiratorii ereticilor sint datori sau si schimbe intrebarea, sau si apere adevarul, de ru cumva le dau gi Biserica acelora, despre care susfin ci au botez. Este nevoie insi ca cel ce se boteaza si se gi ungé cu Sfintul Mir, pentru ca, primind Hrisma (ungerea) si se fack pitas al lui Hristos. Deci ereticul, care nu are nici Jertfelnic, nici Biserici, nu poate sfinfi untdelemnul; prin lurmare nicidecum nu poate fi Hrisma (ungere) Mosc Bo 149 Ia eretici. Cdci ne este Kimurit la aceia cu nici tun chip nu se poate sfinti untdelemn spre lucra~ rea harului. Finded sintem datori a sti si a na troce eu vederea ci s-a scris: «Untul de lemn al icitosului sf. mu unga capul meunin 10-6, cea ce chiar de demult a vestit Duhul cel Sfintin PPsalmi, Ca nu cumva, abitindu-se vreunt, sii ticindu-se de la calea cea dreapti, si se unga de cretici, vrijmasii lui Hiristos. Caci cum se va ruga pentru cel se s-a botezat cel ce nu este preot, ci sacrileg si picatos, cind Scriptura zice ci: «Dum- nezeu pe cei picitosi nui asculti, ci de este ci- neva cinstitor de Dumnezeu, si voia Lui o face, pe acesta il asculti20™ 931), Prin Sfinta Biseri- ‘a inelegem ca se da ldsarea pacatelor; dar cine ppoate si dea coca ce el insusi nu are? Sau cum poate lucra cole duhovnicest cel ce leapida pe Duhul Sfint? Pentru aceasta cel ce vine citre serici este dator sia se reinnoi, ca 58 se sfinteasc {nluntru prin sfinfi. Cici scris este: «Fifi sfin, precum sfint sint Eu, zice Domnubstvter 442: 2:20) pentru ea gi cel prins de riticire si se dez- brace si el insusi de aceasta prin Botezul ade rat sibisericese, fiinded orieare om venind cBtre Dumnezeu, si chutind preot, aflindu-se in rt re, a cézut in erosilfe (Fur de cele sfinte). Cacia fi cineva de acord cu cei botezati de dingi inseam- n& a aproba botezul eretcilor si schismaticilor. ‘Cici nu poate aves tirie (validitate) in parte. De ‘a putut boteza, a putut da si Duh Sfint. De nu a150 Pa Goa Meas putut, din cauza cd este in afara Bisericii, nu are pe Duhul Sfint simu poate bateza pe cel ce vine, deoarece Botezul este unui, gi unul este Sfintul Duh, gi una Biserica intemeiat’ de Hristos Dom- nul nostru pe unire, dup cum a zis din inceput asupra lui Petru Apostolul. $i pentru aceasta cele ce se fac de dingii mincinoase gi desarte fi ind, toate sint neprimite. C4 nimic nu poste fi primit gi ales la Dumnezeu din cole ce se fac de aceia, pe care Domanul ii numeste in Evanghelii ‘yrljmagi gi potrivnict ai Si: «Cel ce mu este cu Mine, impotriva Mea este, si cel ce nu adun cu Mine, risipeste»™ #2 99, $j fericitul Apostol Joan poruncile Domnului pizind, mai inainte a scris in Epistol&: «AU auzit cd antihrst vine, acum inci mul antibrigti sau ficut. Drept ace- a stim c8 vremea de pe urmi este. Dintre noi au iegit, dar n-au fost dintru mois" #21, Drept aceea gi noi sintem datori a pricepe sia intelege ci vrijmagii Domnului, gi cei ce se numese an- tihrigti, na au putinfa de a da Harul Domnutut $i pentru aceasta noi cei ce sintem impreuna cu ‘Domnul, gi unirea Domnuluio finem, care dupa vrednicia Lui ni sa dat, Preofia Lut in Biserict slujindu-o, toate cite le fae potrivnicti lui, edict ‘vrigmagi gi antihristi, sintem datoria mule pri- ri gia leinlatura, sale lepaida, gale socoti ca spurcate. §i color ce vin delaritdcie gi dea r2- ‘ritire la cunostinta Credinfei adevarate gi bise- MieseeconBore 11 ricesti si le dim desivirgit Taina Duninezeiestii Puteri, sia uniri, sia Credinfei, sia adevarului, Sinodul de la Laodiceea (pe fa anu! 360) Canonil7 Cei ce se intore din eresuri, adici dintre no- vatieni sau fotinieni, sau quartodecimani oti catehumeni, ori credinciogi de-ai lor, si nu se primeasc! fnainte de a anatematiza tot eresul, i mai ales pe cel de care se fineau; gi apoi pe cei ce se ziceatt la dingli credinciosi, invafindut sim- bboalelé credinei gi ungindu-i cu Sfinta Ungere, aga si se impartigeascé cu Sfintele Taine, Canonul8 Cei ce seintore de laeresul celor ce se zic frig, de ar fi gin clerul cel de la dingit socotit, si de s-ar numi «cei mai marl», unii ca acestia si se catehizeze cu toata singuinfa si si se boteze de episcopii gi presbiterii Biserici Sinodul de la Cartagina (pe a anii418, 419) Canonul 57 Si nu fie ingiduit a se face botezuri de-al doilea, ori hirotonisiri de-al doilea, ori stramu- ‘tari ale episcopilor... (Pidalionul, p. 498, Editura «Credinga strimogeascir, 2007).152 Pre Ga Mrs Canonul 72 Agijderea s-a hotsrit in privinfa pruncilor ¢& de cite ori nu se vor gisi martori siguri, care si afirme fara indoiali cd aceia sint botezati, si nici ei din cauza virstei nu vor putea rispunde in chip potrivit despre Taina cea data lor, aces- tia si se boteze fird nici o piedicl, ca nu cumva aceasta indoiala si-i lipseasca pe ei vreodati de ccrifenia acestei Taine, si frafii nostri, delegati ai maurilor, ne-au recomandat aceasta, deoarece ei ‘cumpairi de la barbari multi copii de acegtia des- pre care nu se stie dacd au fost botezati Scrisoarea canonicd a Sfintulul Vasile cel Mare (1378) fn privinfa intrebarii despre catari, si care {ntrebare 5-a pus mai inainte gi de care bine iti aduci aminte, cd se cuvine a urma obiceiului din fiecare oe, deoarece atunci,cind s-a tratat in privinfa acestora, au fost diferte peri despre botezul lor. Dar, celal pepuzienilor (montanigt) mise pare cf este fra de nici o ratiune; si m-am rirat cum de Dionisie cel Mare, canonist find, Jha trecut cu vederea, Caci cei vechi au hott sf se primeasci acel botez care use abate intr ni- mic de la credits; drept aceea, pe unele le-au rumit eresuri, gi pe atele schisme, iar pe altele adundri nelegiuite. Deci eresuri au numit pe cei ce cu totul s-au lopidat gi eau instrdnat de la MunvesconBor2 153 credina insisi, lar schisme au numit pe cei ce s-au sfidit intre ei cu privire la unele chestiuni gi ricini bisericesti indreptabile; si adunari nele- ‘giuite au numit adunarile ce se fac de presbiteri sau episcopi neascultatori si de poporil neinvi- fat: precum daci cineva fiind gasit in greseala a {fost inlaturat din slujbd, si nus-a supus canoane- lor, ci singur gi-a atribuit siei intiietate gi slujbs, si impreuna cu dinsul au plecat gi alii, pirdsind sobormiceasca (adevirata) Biserici (ortodoxa), aceasta este adunare nelegiuiti; si schismi este ‘ind cineva in privinta pocdinfei se deosebeste de cei din Biserica, iar eresuri sint precum de pil- 48 cel al maniheilor, al valentinienilor si marcio- nifilor, si al insusi pepuzienilor acestora, ci la acestia deosebirea este chiar cu privire la insigi ‘redinfa in Dumnezeu. Deci cei vechi att hotirit 2 cel al ereticilor (botez) si fie respins cu desi- virsire. lar cel al schismaticilor, ca al unora care Sint ined in Bierce primeasc, ia cel ce sint in aduniri nelegiuite, indreptindu-se prin Poctinfa cuvenit3 si intoarcere, si se impreune iardsi cu Biserica, precum adeseori gi cei ce se Bisesc in vreo treapta bisericeasc’, mergind im- Preund cu ceineascultitori, ups ce se vor cli, si se primeasca in aceeagi stare, Deci este cu totul invederat ci pepuzienii sint eretici, cici au hu- lit asupra Duhului Sfint, atribuind Iai Montan si Priscilei in chip nelegiuit si neruginat numirea de ,Mingiietor”. Caci sint vrednici de osinda fie154 Pa Geo Heres ca unil care j-au facut pe oameni dumnezei, fie ‘ca unii care pe Duhul Sfint lau batjocorit prin asemanarea cu oamenil, si astfel sint vinovaft osindei celet vesnice, pentru c& hula cea impo- triva Duhului Sfint este neiertats. Deci care este ratiunea pentru care si se considere valid bote- zul acelora care boteaza in Tata sin Fil, si in ‘Montan i in Priscila? Céci nu sint botezati cei cee nu sat botezat intru cele predanisite now’. rept aceea, desi lui Dionisie cel Mare i-a scdpat ‘aceasta din vedere, noi insa trebuie si ne ferim de a imita greseala; cici necuviinta este vidi de la sine insisi gi imurita tuturor celor ce gti a judeca cit de pufin. lar catarii sint gi ei dintre ccei rupti (de Bisericd); dar s-a parut celor din ‘vechime gi vorbesc de cei impreun’ cu Cipri- fan gi cu Firmilian al vostru ~ ai supune pe toti ‘acestia unei hotitiri, pe catari si pe encratiti, si pe hidroparastati, si pe apotactfi. Cac inceputul Gezbindrii sa facut prin schisma; iar eci ce s-au Gezbinat de Bisericd n-au mai avut harul Duhu- Jui Sfint peste ei cici a lipsit impartasirea (haru- lui) prin intreruperea succesiunii. C&ci cei dintii ‘care s-au depértat aveau hirotoniile dela Pirin, si prin punerea mfinilor peste ei aveau harisma Guhovniceased; dar cei ce s-au rupt, devenind Iaici, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nic nu puteau da altora harul Duhului Sfint, de la care ei au cizut; pentru aceasta Parin- {ii au hotitit ca cei botezati de dingii ca de niste Manwsscw Boz 155 ‘mireni, venind la biseried, si se curifeasci din nou cu adevaratul Botez al Bisericil. Dar, finds ‘unii din Asia au fost intr-un glas de pirere ca, pentru chivernisirea celor multi si se primeascd botezul acestora, fie primit. Noi ins’ trebuie si injelegem fapta vicleand a encratijilor, c& adica au incercat sii prinda pe ai lor cu botezul lor, spre ai face si nu fe primifi de Bisericd; pentru aceea si-au stricat si obiceiul lor. Deci socotesc ci se cuvine ca noi si consider fara tirie botezul Ios, deoarece in privinja lor nimic nu s-a hoti- rit Limurit; gi daca cineva ar fi fost botezat de ei, acela, venind la Biserica, si se boteze. Dar, daci aceasta ar fio piedic& pentru ordinea (bisericeas- 8) de obte, sa se intrebuinjeze lardgi obiceiul gi si se urmeze Pitinfilor, care au orinduit cele de ccuviinja pentru noi. Caci ma tem ca nu cumva, vrind a-i face pe ei si zboveasc’ in privinta bo- tezului, sii impiedicdm prin asprimea hotaririi [pe cei ce vor si se mintuiase’. Jar daci aceia pis- treazi Botezul nostru, aceasta si nu ne Induple- ce; cSci nu sintem datorisa le dim lorharul, ci si slujim preciziunii canoanelor. Dar negresit si se respecte rinduiala, adic cei ce vin (la Biserici) de la botezul acelora si se ungi inaintea credin- ciosilor, si aga si'se apropie de Taine. Cici stiu c& pe frafii care urmeaz lui Zaiu si Satornin, desi ‘erau ei din acea grupare, i-am primit in scaurul episcopilor. Drept aceea, pe cei ce au fost impre- ‘und cu tagma acelora nusi mai putem despati156 Pa Ge Mes de Biserici, deoarece prin primirea episcopilor Jor am agezat ca gi un canon cele in privinta .co- ‘muniunii” cu dingi Canonul 5 ‘Trebuie ai primi pe aceia dintre eretici care la iesirea din viata se pocaiesc? Sa se primeasc’, insd fireste nu fark chibzuint’, ci cercetindu-i, daci arati adevirata pocdinta gi daci au roade (apte) care marturisese rivna lor spre mintuire anonul 20 [Nu socotese ca trebuie a se osindi acele femei care, in eres fiind, au fig’duit fecioria, iar apoi ‘au ales punta. Cci toate cite le spune legea, pen- tru cei tréiese sub lege le gedieste (Rom. 3, 19); iar cele nesupuse inci jugului lui Hristos, nici zu cunosc legile Domnului drept aceea, sint pri- ‘mite in Biserici cu toate greselile lor gi primesc iertarea din credinfa cea in Hristos. $i indeobste pentru cele ce se fac in viafa de eatehumen nu se cere socoteald (rdspundere). Fireste ci pe acey- tia Biserica nu-i primegte fri Botez; drept ace- ‘ea, acestora le sint necesare privilegiile acestei nasterii din nou [iertarea tuturor picatelor din ‘recut daruiti prin Botez, de pilda. Canonul47 Encratii, si Sacofori, si Apotactifi sint su- pusi aceleiasi regi ca s{ novatienii ici pentru Miennsco Boe 157 aceia sa formulat canon, desi cu unele deosebiti, {ns in privinta acestora nu se spune nimic. Noi {nsi, intrun cuvint, fl ebotezim pe acestia; iar daci la voi s-a oprit aceast’ rebotezare, precum. sila romani, pentru o iconomie oarecare, totusi regula noastra si aiba tire, flindci eresul loreste odrasli a marcionitilor,celor ce se ingretogeazi de nuntd si se ferese de vin, si despre ereatura Jui Dumnezeu zic cd este spurcat’, Nusi primim pe ei in Biseric’, de nu se vor boteza cu Botezul nostra, Agadar si nu zicd ei: ,sintem botezati in uumele Tatilui si al Fiului gi al Sfintului Duh", i care socotesc pe Dumnezeu a fi ficitorul rele lor, deopotriva cu Marcion si cu celelalte erestr. Dect daci se primeste parerea aceasta, trebuie si ‘se adune mai multi episcopi [in sinod], gi aga si se formuleze canonul, pentru ca atit cel ce sivi geste [rebotezarea] si fie far’ primejdie, cit si cel ce rispunde si fie vrednic de crezare in rispun- sul sau la intrebarile despre ereticii acestia.I, Hot&riri mai noi ale Bisericii sitexte privitoare la practica (re)botezaril 1.Orosul Sfintel Biserici a lui Hristos, care intirejte Sfintul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticllor care se facin alt chip (1755-6) Dinire multele mijloace prin care ne invredni- cim de mintuite care se cuprind si se leagé unl de altul ca oscar iindcd toate privesccitre aelast fel cel din este Boteza cel predat de Durmnezeu Sfintiilor Apostoli, de vreme ce fr el celelaltesint nelucrétoare ‘De nu se vanagte cineva din apa si din Duh, nu va putea s inte in impirdfa lui Dumnezea==3 3 dic trebuia neaparatca, de vreme ce cea dint nastere il aduce pe om in viafa aceasta muritoare, ‘i Fie gist o alld nastere gi un chip [de nastere] trai taiceare =f aurg ab incepatl in stricciu- te, nic si se sfrgeascl in sriciciune, prin care i ne fie cu putintS'a urma lui lisus Hristos, incep’- {orul mintuiri noastre. CS apa botezului cea din 3 Graal acesaafost publica pentru prima oan 1756 {njucrarea,Condamnazeastopi’, pp. 173176. De atune ton reputhcat de multe of Traducerea deat este feat apt L Karmirs Monumentle doatic sible ele soto cet Baer orden, tena, 1982, p. #859. Manse Boe 159 cnn ml dep gee ent anne COTE ASR nena aes ce ie nee en meas fleeces udameanels remedied eacmaynane DER acc remaeagee fn sine harul invierii cel de a treia 23%, apa fiind Sapien paptie cael eea es Sener earns ieemeo ee eraaes iieoandiouter a anos Soe fede eum idee Fircteedceliee weraattogtt! fee hep hchp ate at rape moat aaa seep gies ee een ees! crasireltrnlind kandosah atta meio ane earns ierlljgnumoncuan caches eee ee ee Saal Sn nee eames Sone sight eau aaa yea eae panty saeced om heesr ee Ting fps Se See Si hy ero © Veri si la Sfintul Grigorie de a.160 Pwr Goer Meas svn pecan Dat andi iio sera rom peat a ap A el ae oon es gi es tl tte Se imei rot Ppaiieerapens reese ‘ee lin ena eae ee perenne Cee en essere Ie Tatalui gi al Fiului $i al Sfintului Duh’™* 9, si Sea ee er Apatlee tee Le A alps igen eton td Bee ce se a Pe ne 6 sna See panacea bri se afunda in colimvitri, care confine apa sfint- Se er creceirl in 2 ltl pe see dad loca ep Se re uaa ita Euharistie™. = [Urmam] si Sfintelor Sinoade ecumenice IF*" si el meen Bese ar lame tioe See ae pa ee eon ie ortodoxie, sa fie primiti ca nebotezati. ee rae carci 4S cis Soe ae pe ee epee rca ms poe tsa Maes Boe 161 te botezurile ereticilor, ca uncle ce sint in afara si strdine de apostolica dumnezeiasca rinduiald gi ca ape fr folos, dup cum zic sfinfitul Ambrozie si ‘marele Atanasie, $i nedind nici o sfinfire celor ce le primese, si nefolosind cu nimic la curStirea pi catelor. lar pe cei dintre ei, botezati nu prin afun- dare, ii primim ca nebotezati Gnd vin la credinta ‘ortodox, gi fard nic o primejduire i botezim, po- trivit canoanelor Apostolice si Sinodale prin care se intareste foarte mult Sfinta Apostoleasc si So- bomiceasca Biserici a lui Hiristos, maica de obste ‘ noastré a tuturor $i pe temelul acestei judeciti ‘i hotiriri obstesti pecetluim acest oros al nostra, ‘are este in acord cu rinduielile apostolice si sino- dale, intirindu-l prin semnSturile noastre. [Dat] in anul mintuisi 1755, Chiril, camila lui Dumnezeu, ar- ‘hiepiscop al Constantinopolei, noua ‘Romi, gi patriarh ecumenic; Matei,cu mila lui Dumnezeu, ‘papa gi patriach al marii cetati a Ale~ xandriei gi judecator al lumif®; Partenie, cu mila lui Dumnezeu, patriarh al sfintei cetati a lerusalimu- ui gi al intregi Palestine. ii E orbs de titulturadninistaiv storied a Pate chal Alexandre, Reamlntn opel paps a farat teers de ,calol, porind acum In beret universal"162 Pans Gur Mees 2.(Re)botezarea catolicilorin insulele lonice in secolulalXiX-lea Find col din urmé text privitor la chestiunea intoarcerii apusenilor la Ortodoxe, Orosul Fa- trarhilor Risiiteni de la 1755 s-a bucurat deo aplicare extins’ in secolal al XDClea. Episcopii detodocs-purtitorig promotor a Tradifei Pa- {Warhului Eeumenic Chil al Vea si al Pisin {or Colivazi aplicau Orosul ca regu, ba chiar Jn regiunaflate sub stépinie string, sfidind Conserinfele. Indeosebi acolo unde, din cauza Jegiturilor frecvente dintre ortodocsi gi catolici, pericolul rlatvizinit diferenfelor dogmatice se ficea cu deosedire simfit, ierarhi curajogi nu go- ‘iinu sb boteze pe extolict care se intorceau, raluind deloc in considerare pericolele pe care le Sducoa cu sine indrizneata lo. Unul dinte aces- fe locuri erau gi Insulele Tonce, ifn particular insula Kerkyra (Corfu, in care, pind la al doilea Razboi Mondial, elemental eatolica fost mereu rumeros gi inflortor, dar i foarte putemic po Titi intr cercetare recents pe care am ficut-o Ia Arh Iori dn Krfyra consemna © serie de cazui, incepind ca anul 1824, deintoar- “Sie sSmano-etar a rodent ote are canonied gin doar prin ungerea cu Sfintal ‘Min in acestecazuri romano-catolicalintors cere Mitropolitului permisiunea® de a fi botezat, iar ~S5 Aah Iriel a Kerkyre, Dosarel Mitropeliior ne 7,467. Manes Bo 163 acelai-o acordi (In cazul de fat este vorba des- pre Mitropolitul Macarie de Roga, 1824-1827), CChestiunea a luat proporfi considerabile,fape desprins si din corespondenja Atasatului Angli- ei in Insulele Ionice, Fred. Adam’, cu superi- oral stu, lordul Bathurst, Ministrul Englez al Coloniilor, pe care am studiat-o personal in vara anului 1982 la Public Record Office, C(olonial) Office) 136, de la Londra. intr-unul din aceste documenie®” ministrul englez il informeaza pe atagatul Adam cia primit plingeri de la ,Sfintul Scaun” despre o serie de (re)botezari de ca ficute in Kerkyra, fapt prin care se aduce atin- ‘ere pivilegilor acordate ,Bisericii Papale” de citre atagatul precedent, John Maitland, De aceea Ministrul fi atrage atentia lui Adam: ,De aceea, trebuie si urmaresti cu atenfie incercarea ficuti de curind, de a se inocula in mintea oa- menilor credinta nejustificaté ci botezul facut de un romane-calolic ra este valid", fn plus, [5 Spndon K rapagtmoghow, ri heel Kee Keriyra 1920, pp. 131-197 gs te eb as Ts, Kiana gure. (seats Reon) ol (Atenas 1960 pp_570-573. s firntae "S"PRO, CO. 135919. fl. 2999, nz. 104. Document dea cle Bath hit F Adam data et 08 GE CO. ‘ses fo. on, Patou ges ga tape sarin de 2 sn eine le ro ae minor "SCO, 130013, fo. 36, Este somrilicav pnts cna tal ae predmine coment fr Bast sa bse,164 Pron Guo Mesos papa a acuzat faptul c& episcopii greci urmaresc si distruga ,religia catolica”®® si ci indeosebi Fowover tht it sat the same time admitiod, that his = ‘Cond bapisn is not performed pully, but with the doors tine curh closed, isto be oped that hishas not by any ‘means become a general practice, a that you wil ecelo- Te have the less difcaly in suppressing It” (ol. 36-370). ‘Raled,fopl cb Boteral romao-eatoicull se fe cu fe tachise” 48 crtindinen «h (elbotezarea acesora nu a evento practic cbigit sel acest biee now spirit” a putea suprimat ci spur. Est adevrt cl botenut Ir vite asupea apuserior Ineo repiune aflatS sub oc pate apuscend (romano-ctalic gl protestant) cereus un Fre eroam side ace era are on se evirea in ascuns, ‘vind avfel necunoscate. Un exempa semnificaty este {aval lrdulaenglez Frederick North-Guilford (17661827). risnuade 1792 nobllulenglez fu de Primeministry, a de ‘entontodox prin Bota canon, dupa cum a cera el insu Sraceasta deoaece, dupa cum serie in yMirturisires” se Ep. propria mind x anglican nu prise boterl,cvedes ‘k Onda este lactic cea Una, Sin Soborioessc ‘Spostleasc” ih leo Tainé nu exit in afar aestia. A paimit suelo de Dire. Vea despre aceasta studil ep ‘alltos Ware de DioHea, The Fifi Er of Guilford (07661527 ands Secret Conversion fo the Orthodox Church, {The Orbos Curses nd he West, D. Baker (Studies in Gach History, vol 13), Oxford, 1976, pp, 247-286. Guilford ete cea mai semnifcaivs dovadd a fap cd, in timpul ‘Sovpatiel venefiee, in Ineulele lonice se ficenu botezut ale poerilor intr la Otodoxie, fi ns rate secrete din ‘tive lane de infeles. Guiflord ious a pistrat ant de zie {in seret absolut supa color avi. Ver! C.D. Metal ‘how Sif re lear, Patron Acoma fice, in Avior Teyparic (volem fm oncarea Ia G,. Konidaris), Aten, {B81 p.287-288 a accllagAaalemia onc ~Prezeterecr- tied «ep omanime a lai EP. Henderson, in re. ,Parnass", ‘he x (196), p32 are. 2a destoy the Caholc religion” op cit, fla 4, MiraszconBewe 165 episcopul grec de Kerkyra se dovedejte afi ,cel mai aprig dusman” al papismului. Drept ur- mare, romano-catolicii din Kerkyra se intrebau daci nu cumva erau ,turei” sau ,evrei" ca si fie (ce)botezafi! Curios n acest caz este faptul ci ro- ‘mano-catolici, cunoscind starea de normalitate .fortati” a relatilor lor cu ortadocgii care a pre- dominat pind la sfirgitul dominafiei venetiene (1797) atribuiau atitudinea episcopului Maca- rie... educatiei lui diferite (,educated in Turkish Colleges...”)*, Urmarea a fost aceea ci Adam a eres ea peti topeiee reali, eerie Sea oem eet as Sees Aca ahi Been ee aes moraeeeecoee pmemeeer neers Bemeaaana (etme theme sores wines are peters mamreraer oa pereeite canteen Se ropen eee font Sea ceieess ve ere eae peels me Sees area esac somariaesy ‘Tgalonte 1557 iat iin comapnteeenr cm Acoma ee Sateen iia cases SMa re paisearaana166 Paar Gree Meas ‘menfionat in raportul situ asupra chestiunil fap- taled a asigurat ,Sfintul Scaun” ci va interzice pe viitor (rebotezarea catolicilor (,should be prevented for the future”) fined mai griitor este eazul (re)botezirii de catre preotul Gherasim Kalos, la 7 mai 1857 1a LLizurs, in insula Kefalonia, a profesorulu cato- ‘Bemard Fradellon. Textele care urmeazi, pu- Dlicate acum pentru prima dati, le-am gisit in “Arhiva fratilr Typaldos — lakovatos™*. “ics aioe elie doves ft nee HO. CO. 18 13. Rapot al lat F. Adam din edt Bathus data ian 127 *27fftnsca doval 10, ned, Des Co Omi: Moser ete cont dn 4c de iments Sree pnt a pine pate alsinse pest BRS den de dalogulmstarane Bae act dr ‘Gps Sl ups de Snoul mare al Poti: Cone eS steptl in bt st dape care ve! la Kam Moench Dogri, 98750. cea ce privet ep art enc se ure sxe aie op le sain in gore, lout, Soda de In Hen ‘akan al etn ao foc puto 2eZin pele inf conoid Fm, sien abot depres Mirage de Bots Eee ei prt de Gummercasa Bahra SSIES pat ct a inet sts Papel dom ‘efneite atic tec saa in rd a fost Palais in 7 prea wench ole eect Teed vat onhal Stl Manse SSS Saha onttna eromonatl Klos SEGUNSy cpua asa te coin 8 fs haat dad et ot rator Mone Aout do pn in epoca Sigur ek pnt set nthe dei Chena ack etl Msi Museo 167 ‘Manuscrisulfakovatos 100/140 Intoarceren gi marturisira unui oarearecatlic pe nume Bernard Fradellon, profesor in Kefalonia, fn oragul Licuris, care a fst botezat de preotul Ghe- ‘asim Kalos* dpi dogma Bisericii Ortodoxe Rit- shritene gis dat numele de Gherasin. ‘Anul 1857 i sapte a li ii Intrebore: Oare intoarcerea tala Biserica Or- todoxd provine din vrvo influent lumeasci, cori din sili, ori din vrean alt scop in nidejdea dea tebucura de avantaje materiale, iar mu din- ‘teovanume convingere Iiuntrick curati, aovea dea te intoarce la invatitura cea fir3 prihand si mevinovati a Sfintei Evangheli sia Apostoli- lor? In numele Sfintei Treimi, Celoi ce neviizut st de faja Intre noi, marturiseste constient gi public daci nu cumva cova din cele spuse mai sus, oF altceva sta in calea scopului cu totul ‘sfint si pln de rin al intosrceti tale? ‘oa dal de a expat de eo orier ge isan Insulel orice ga Stl Mute Acasa a set Ano din inal Kefalonia Ath ‘tine anit 1201-185, Petra mal mul ani apres vin clgireasc la final Mates stant de le cx stars ‘ait Kp dn Pai la Keto & dt © bund preg teoloic gt tpinstelogn scr pe tee Estat tlc Ande Laka Tosti pot kfalonan) areca virtten rina seca acest inefinind eu el eoespondenfs aupra chester teolegice (187), Vea Te Tues, Micdoner Kft, WoL Aten 190) p. 192.194