DCI- CURS 6 Saptamana trecuta am inceput discutiile legate de grupurile de societati.

Am vazut
definitia grupurilor de societati: un ansamblu de societati independente din punct de vedere
juridic, dar care sunt unite intre ele prin tot felul de legaturi, de capital sau contractual, astfel
incat ele sunt percepute ca o enitate unica (Da?) pe piata.
Am vazut, de asemenea, saptamana trecuta, tipologia grupurilor de societati (incepusem
caracterele). Am vazut ca putem avea grupuri de societati ce au (1)structura piramidala
( societatea-mama cu societatile filiale si subfilialele acestora); am vazut ca societatile pot sa
aiba (2) structura radiala ( o societate- mama si mai multe societati dependente de societateamama, dar doar atat), plus am vazut ca putem avea grupuri de societati cu o (3) structura
circulara (societati unde nu avem neaparat una dominanta, ci societati intre care exista legaturi
incrucisate de capital; societatea- mama detine actiuni la filiala, filiala detine actiuni la
societatea-mama si la o alta societate, la care societatea-mama detine, la randul ei, actiuni.)
Rezulta legaturi extrem de legate de capital incat sa putem forma o structura cat de cat (sa ne
intelegem, nu trebuie sa avem un cerc perfect) circulara.
De asemenea, saptamana trecuta am inceput o prezentare a tipologiei grupurilor, in
functie de zonele geografice in care le regasim. Pe zona europeana am spus ca avem cateva
reglementari privitoare la holdinguri, societati ce detin participatii financiara in alte societati si
ele se ocupa cu administarea, cu gestionarea acestor participatii financiare.
Am vazut ca holdingurile pot sa fie pure (atunci cand activitatea aceasta de detinere si
administrare a unor portofolii de actiuni este obiectivul exclusiv de activitate al societatii holding,
al societatii-mama , daca vreti) si holdinguri mixte( atunci cand societatea holding nu doar ca
detine participatii financiare la alte societati de la care primeste dividende, dar si realizeaza pe
cont propriu o activitate economica, propriu-zis, aducatoare de profit).
Bun!
In Europa, am avea holdinguri ( sa revin imediat la dreptul german pentru ca acolo avem
o reglemenatare particulara).
In Statele Unite v-am mentionat gruparea de tip trust, un ansamblu de societati reunite
sub o conducere unica; un ansamblu de societati avand o conducere unica. Cum se realizeaza
aceste grupari de tip trust in Statele Unite? Exemplul tipic de baza este voting trustul. Trustul, il
cunoasteti- este echivalentul fiduciei: o anumita persoana ce nu se poate ocupa de bunurile sale
1

sau nu doreste sa se ocupe de bunurile sale, le transmite in proprietatea unei alte persoane, care
este insarcinata sa le administreze, in beneficiul constuitorului sau a unei terte persoane si sa
verse emolumentul exploatarii respective.
Trustul este constituit, de fapt, fiducia a fost constituita dupa modelul trustului, avem si
beneficiarul.
Voting trustul se realizeaza in felul urmator: avem personae care detin actiuni la mai multe
societati, nu doresc sa administreze ele actiunile respective( sa mearga sa voteze in AGA, sa se
informeze, sa ia decizii s.a.m.d), ci doar transmit actiunile respective in proprietate, intr-un trust.
Le plaseaza intr-un trust si apoi trustee-ul , unul singur, pentru mai multe societati, va lua,
bineinteles, decizii coordonate, care privesc viata acelor societati, Se poate ajunge, in felul acesta,
la crearea unui grup. Actiunile la mai multe societati distincte sunt plasate intr-un trust si
trustee-ul va exercita acea conducere, va lua decizii cu privire la acele intrprinderi care fac parte
din grup.
Evident, trustul sau gruparea de tip trust pe teritoriul american se poate realiza si prin
modalitatile clasice: de fuziuni sau achizitii. Exemplu: (fuziune) doua societati fuzioneaza, doua
intreprinderi distincte fuzioneaza; din punct de vedere juridic, probabil va ramane doar una, dar
aceasta isi va exercita activitatea prin mai multe intreprinderi; (achizitii) Procesul de achizitii
reprezinta, de fapt, dobandirea titlurilor, dobandirea actiunilor la alte socieati si in felul asta se
creeaza acea legatura de capital, pe care v-am mentionat-o la inceput.
Trusturile pot sa fie de doua feluri: trusturi orizonatale si trusturi verticale.
1. Spunem ca trustul este orizontal atunci cand include societati care au exact acelasi
obiect de activitate. Exemplu: am o societate de telefonie mobila, un grup de societati ce
presteaza servicii de telefonie mobila; daca fiecare dintre entitati are personalitate juridica
distincta si actiunile sunt detinute de una singura, am putea vorbi de un trust orizontal.
Echivalentul pe zona europeana ar fi societatea ORANGE- activitatile realizate sunt de un singur
tip( servicii de telefonie mobila si internet), dar doar acelasi gen de activitati.
2. Trustul poate sa fie unul vertical, atunci cand activitatile realizate de intreprinderile
din grup sunt complementare unele altora. Spre exemplu, am societatea care expoateaza
minereuri, am societatea care face tevile si rulmentii, am societatea care produce masinile, am
soicetatea care vinde masinile s.a.m.d.; activitati complementare uneia alteia.
Venind la zona europeana, va spuneam ca legislatiile statelor europene nu cuprind
neaparat reglementari detaliate in materie de grupuri de societati. Fac excptie 3 sisteme de drept:
Croatia, Ungaria si Germania, unde regasim norme specifice grupurilor.
2

In dreptul roman avem cateva dispozitii cu totul si cu totul disparate in dreptul contabil, in
dreptul fiscal si usor in dreptul insolventei, dar nu avem o reglementare clara, detaliata, coerenta
a grupurilor precum avem, de exemplu, in dreptul german.
Koonzern- ar fi conceptul in dreptul german;( mi-am notat o definitite: reunirea stransa a
mai multor intreprinderi autonome din punct de vedere juridic, intr-o unitate economica noua,
odata cu plasarea lor intr-o conducere comuna). In dreptul societtailor, elementele definitorii sunt
exact aceleasi ca in cazul oricaror grupuri.
Deci societati distincte din punct de vedere juridic, reunite/vazute din punct de vedere
economic ca o entitate unica, datorita conducerii lor comune.
Grupurile, in dreptul german, pot sa fie grupuri de coordonare sau grupuri de
dominare.
La grupurile de dominare reusim sa identificam o societate ce are putearea de a lua
decizii /ii revin prerogativele de conducere a celorlalte societati; deci deciziile luate de socitatea
din varful acelui grup vor fi obligatorii pentru societatile membre ale grupului- se afla intr-o
pozitie de superioritate, celelalte fiind dependente de ea.
In ceea ce priveste celelalte grupuri, de ordonare egalitara, nu avem acea legatura de
dependenta intre societati, doar legaturi stranse de capital intre ele, astfel incat, inca o data, ajung
sa fie privite in mod unitar.
In ceea ce priveste prima categorie de grupuri, grupul de subordonare, el se poate forma
prin 2 modalitati: (1) prima este modalitatea tipica, aceea a legaturilor de capital, folosind
mecanisme de drept societar pentru a crea acel grup de subordonare. O societate dobandeste
controlul in alta societate, fie pentru ca o constiuie de la zero si doar ea isi face aporturile acolo,
deci constituie propriu-zis o filiala, fie dobandeste pachetul majoritar, pachetul care ii permite sa
detina controlul in respectiva societate. Dar , in orice caz, vorbim de un mecanism tipic de drept
societar.
In acelasi timp, insa, grupurile de societati( si grupul de subordonare) se pot forma in
dreptul german pe baza unui (2) contract de subordonare. Prin contract, o intreprindere accepta sa
cedeze unei alteia, prerogativa conducerii/administrarii sale. Dar conducere efetiva : iau orice fel
de decizii care prievesc viata societatii.(contract de dominare). Ei bine, in momentul in care prin
acel contract de dominare am transmis societatii dominante prerogativa directiei, acea societate
dominanta va avea puterea sa vina cu hotarari sau sa vina cu decizii ce sustin interesul grupului.
Dar, mai mult decat atat, acele decizii care sustin interesul grupului, s-ar putea sa fie contrare
3

intereselor societatii dominate( societatii care cedeaza puterea) si, totusi, toata colaborarea asta e
perfect legala. Deci cedez prin contractual de dominare prerogative cu privire la decizii, care va fi
abilitata sa ia decizii in interesul grupului, chiar daca, pe chestiuni concrete, imi vor fi
defavorabile . si totul este reglementata farte detaliat in dreptul german.
Din pacate, nu pot sa vin cu multe detalii pentru ca germane nu e o limb ape care o vorbesc si
toate informatiile pe care le-am aflat depre freptul german le-a aflat pe canale indirect.
Revenind la caracterele grupurilor de societati, sper ca ati retinut inca din definitie (am dat
o definitie saptamana trecuta-vorbim de o enitate formata din intreprinderi , juridic distincte, dar
care, din punct de vedere economic, formeaza o entitate).
S-a pus problema in discutie daca pentru grupul de societati am putea sa identificam o
nationalitate, dincolo de faptul ca, din punct de vedere juridic, grupul, inca o data, nu are
personalitate juridica, ca atare. Vorbim de intreprinderi multiple intre care exsta legaturi de
capital. Raspunsul majoritar a fost, evident, acela negativ: NU, grupul, neavand personalitate
juridica, el nu poate avea nici o nationalitate proprie. Intreprinderile care fac parte din acel grup
vor avea o nationalitate proprie, vor avea o lege proprie aplicabila, iar legaturile dintre ele si
regimul juridic al intreprinderilor din grup va fi stabilit pe baza regulilor jocului de conflict de
legi. O sa vorbim imediat despre modalitatile de constituire a grupurilor de societati si apoi o sa
vedeti ce relatii exista intre sociatatile din grup si cum determinam legea aplicabila.
Deci, nu personalitate juridica pentru grup, nu cetatenie sau nationalitate unica pentru grup. De
regula , avem foarte putine reguli materiale care privesc grupul. Relatiile dintre societatile
membre ale grupului sunt stabilite pe baza jocului regulilor de conflict de legi.
Formele de constituire a grupurilor de societati

Desi pana acum nu m-ati auzit mentionand sucursalele, pana la urma si ele sunt cumva
aferente problematicii constituirii grupurilor de societati, mai ales daca entitatea isi realizeaza
activitatea in strainatate prin intermediul unor sucursale.
(Primul slide) Avem cateva reguli legate de filiale, respectiv de sucursale. Mai precis am
preluat din art. 2580 alin. (3) NCC, regulile de conflict in materie de sucursale, respectiv in
materie de filiale. Tineti minte saptamana trecuta, am vazut ca la alin. (1), 2580 precizeaza ca PJ
e guvernata de legea ei nationala si-apoi se comprima cu cele doua articole privitoare la
sucursale, respectiv la filiale.
Ce inseamna sucursala? Ce inseamna filiala?
4

Inainte de a vedea legea aplicabila fiecareia, notiunile v-au fost prezentate la dreptul
societatilor si vom vedea inclusiv la DIP. Atunci cand trebuie sa aplicam o regula de conflict din
legislatia noastra trebuie sa operam in primul rand cu conceptele pe care le avem in dreptul
intern. Uneori putem largi contururile notiunilor, dar oricum esenta ar trebui sa fie aceea a
notiunii din dreptul intern.
Ce inseamna sucursala? Ce inseamna filiala? Cum le distingem?
Din sala: Una are personalitate juridica, cealalta nu are.
Care? Sucursala? Nu are.
SUCURSALA este o simpla extensie patrimoniala a societatii mama. Ea nu are
patrimoniu propriu, nu are capacitatea juridica de a aparea singura in contracte. NU
personalitate juridica, NU patrimoniu propriu!
In schimb, FILIALA este organizata ca o societate distincta. ARE personalitate
juridica proprie, ARE patrimoniu propriu, poate sa apara singura ca atare in contracte.
!! ATENTIE ca regula pe care v-am mentionat-o nu se aplica neaparat in cazul
sucursalelor bancare. La sucursale bancare avem personalitate juridica, dar aia este situatia
exceptionala. Filialele bineinteles ca da, intotdeauna.
Pt. ca filiala nu are personalitate juridica proprie, ca sa retineti in practica care e filiala,
care este sucursala, care are personalitate juridica si care nu, faceti comparatia cu persoanele
fizice. O PF da nastere unui copil, fiul acelei persoane evident va fi o persoana distincta, un
subiect de drept distinct cu patrimoniu propriu s.a.m.d. FiuFiliala
In schimb, PF isi mai ia si o resedinta secundara undeva sau isi mai deschide si un alt
punct de lucru (paralela aceasta cu punctul de lucru nu e chiar cea mai reusita), dar isi extinde
patrimoniul, luandu-si si o resedinta secundara si am vorbi evident la figurat de o sucursala,
simpla extensie patrimoniala. Asa sa tineti minte definitia sucursaleisimpla extensie
patrimoniala.
Evident ca diferentele din dreptul intern ajung sa se manifeste inclusiv in ceea ce priveste
regulile de conflict de legi. Dupa cum vedeti in Codul Civil, legiuitorul a optat in cazul
sucursalei pentru aplicarea legii din statul unde PJ-mama isi are propriul ei sediu social. Asta
inseamna ce? Ca daca o societate romana vrea sa isi deschida o sucursala in Ungaria, acea
sucursala va fi guvernata de legea romana a societatilor. Desigur, o serie de exigente minimale
din dreptul maghiar vor primi si ele aplicare. In special ma refer la obligatia inregistrarii in
Registrul comertului sau la obligatia obtinerii unei contabilitati conform legii maghiare, dar este
vorba, cel putin pe contabilitate, de norme care au o componenta publica marcanta. De asemenea,
stiti ca in materie fiscala sucursala noastra va fi taxata in statul unde realizeaza veniturile. Va fi
considerata un stabiliment si veniturile stabilimentului sunt taxate in statul unde se realizeaza
respectiva sucursala.
5

In ceea ce priveste constituirea de sucursale la nivel european, jurisprudenta Centrosam evocat-o aici intr-una din saptamanile trecute-nu conteaza ca PJ-mama este inmatriculata intrun stat care spune ca este suficient sa am acolo o simpla casuta postala si atat, statele de
destinatie, in speta Danemarca, sunt obligate sa-mi inregistreze sucursala respectiva, chiar daca
prin montajul asta, simpla casuta postala constituiata in Anglia, respectiv sucursala constituita in
Danemarca prin care realizez integralitatea activitatilor, voi ajunge sa eludez reglementarile
imperative din Danemarca in materie de capital social minimal.
Constituirea unei sucursale in strainatate evident ca nu va diminua riscurile juridice pentru
societatea-mama, numai ca aceasta implantare directa acolo ii va permite uneori sa realizeze mai
usor activitati in strainatate. In acelasi timp si o serie de probleme pot sa apara. De ce? Dupa cum
vedeti, legea aplicabila PJ-mama se aplica pentru tot ce inseamna constituire, desfiintare,
functionarea sucursalei, dar mai ales puterile reprezentantilor sucursalei. Ce se intampla? Cand
contractezi cu reprezentantii in Romania ai unei sucursale straine trebuie sa stiu ca sucursala nu
are personalitate juridica aici si nu-i guvernata de legea romana si nu ma pot baza pe prevederile
legii romane a societatilor pentru a vedea daca anumite acte incheiate de organele sucursalei pot
sau nu sa fie considerate ca fiind incheiate de fapt in numele PJ-mama. Va trebui sa verific lex
societatis straina, legea aplicabila PJ-mama pentru a vedea daca acel director de sucursala poate
sau nu prin actele pe care le incheie sa angajeze PJ-mama. Stiti de ce este foarte importanta
mentiunea asta? Pt. ca da, in dreptul romanesc al societatilor am vazut ca societatea este legata de
actele organelor sale chiar daca acele organe ale societatii depasesc prevederile actului
constitutiv, depasesc prerogativele care le-au fost conferite lor prin actul constitutiv.
Limitarile puterilor statutare ale organelor societatii sunt inopozabile tertilor, asa spune
legea societatilor. Ei bine, asta este regula la noi, dar nu in toate sistemele juridice din lume vom
avea exact aceeasi solutie, si-atunci noi va trebui sa ne interesam cu privire la puterile acelor
administratori sau acelor reprezentanti ai sucursalei-sunt ei capabili, au ei prerogative suficiente
incat contractul respectiv sa fie incheiat in numele societatii sau nu?
Constituirea de filiale este una dintre modalitatile principale de creare a grupurilor
de societati. Societatea care vrea sa patrunda pe o piata straina, beneficiind evident de o serie de
reglementari mai favorabile din statul respective, vine cu un aport si-si constituie de la zero acea
societate pe teritoriul statului strain, singura sau eventual impreuna cu alti asociati. Ca acea
societate sa fie considerata filiala mea trebuie ca eu societate-mama sa detin un pachet de actiuni
care sa-mi permita mie sa am controlul in respectiva societateatunci va fi considerate filiala
mea, cand detin un pachet de actiuni ce-mi permite sa iau decizii in respectiva societate
independent de vointa celorlalti.
De ce este interesanta constituirea de filiale in strainatate, dincolo de faptul ca in felul asta
ajung sa-mi cresc piata de desfacere si sa profit evident de costuri cu mana de lucru mai redusa
din strainatate? O prezenta statornica, stabila pe teritoriul statului de destinatie, prezenta cu
personalitate juridica, va atrage pentru mine un acces mai facil la activitati reglementate din statul
de destinatie. De exemplu, activitatile de asigurare, activitatile bancare sau diverse tipuri de
6

servicii in statul de destinatie, vorbim de activitati super reglementate, nu pot sa fie realizate
decat de persoane juridice care sunt efectiv implantate acolo.
Spuneam ca, in raporturile dintre societatea mama si filiala, ar trebui sa se aplice legea din
statul de la sediul filialei; evident, pt problemele de drept societar depind raporturile dintre cele
doua, pt ca daca societatea mama incheie un contract cu filiala, acel contract va fi un contract
guvernat de legea aleasa de parti, nefiind obligatorie interventia uneia dintre legile celor doua
societati implicate.
Exemplu concret de cauza, in care a ajuns sa fie aplicata legea societatii filiala: era vorba
despre o societate americana ce avea o filiala pe teritorului Frantei; filiala a incheiat un contract
cu o societate chineza. V-am mai spus eu la un moment dat ca statul american a edictat o serie de
norme/masuri de embargo, prin care se interzicea comertul cu anumite tari pentru societatile
americane si, evident pt filialele societatilor americane. Actionarul majoritar-societatea mama, a
mers si a votat in AGA societatii franceze o hotarare prin care s-a luat decizia desfiintarii
contractului cu societatea chineza, desi contractul fusese incheiat, trebuia sa-si produca efectele
s.a.m.d. Bineinteles ca denuntarea acestui contract, dintre societatea filiala si societatea chineza,
ar fi putut sa aiba consecinte nefaste asupra societatii franceze; despagubiri foarte mari erau
trecute in acel contract, pt neexecutare. Bun, ce s-a intamplat? In societatea asta franceza,
societatea americana nu era singurul actionar; era doar actionar majoritar. Era asociata societatea
noastra-mama americana cu o serie de actionari minoritari francezi; minoritarii au promovat in
Franta o actiune care a avut ca obiectiv declararea votului societatii americane in AGA societatii
franceze de la denuntarea acelui contract, ca reprezentand un abuz de majoritate (Iau o decizie ce
favorizeaza deciziile mele, decizia fiind in acelasi timp contrara intereselor societatii si contrara
actionarilor minoritari).
S-a pus problema legii aplicabile acelei actiuni- abuz de majoritate. Vorbim de raporturi
intre un actionar-societatea mama si filiala, raporturile dintre actionarii din societate sunt
guvernate de legea de la sediul societatii, adica in speta noastra de legea de la sediul filialei;
bineinteles ca instanta franceza a constatat abuzul de majoritate si pana la urma a fost luata
aceasta decizie de a nu intrerupe contractul cu societatea chineza. Inca o data, raporturile dintre
societata mama si filiala sunt guvernate de legea de la sediul filialei. Dupa cum, o eventuala
obligatie a societatii mama de a participa la o majorare de capital social al filialei, ar trebui sa fie
guvernata tot de legea de la sediul filialei.
In comertul international avem insa si reguli exceptionale, care privesc acea limitare a
voalului social, daca ati discutat cu dl prof Catana la comercial... Deci, pt ca anumite state sunt
mult mai liberale decat altele in acest domeniu, pt ca se poate ridica foarte usor voalul social sau
mult mai usor decat in dreptul romanesc, in caz de litigiu reclamantul incearca sa atraga prin
diferite modalitati aplicarea acelor legi mult mai tolerante. Nu intotdeauna reusesc, pt ca, inca o
data, pt ultima data: normele substantiale din legile sociale in materie isi vad aplicabilitatea
conditionata de jocul regulilor de conflict. Si daca regula de conflict nu trimite la acea lege supla
in materie de ridicarea voalului social, probabil ca nu voi avea ce sa fac.
7

Inca o chestiune legata de sucursale si filiale. Am spus mai devreme ca raporturile dintre
societatile din grup sunt guvernate de legile desemnate de partea regulilor de conflict. Si totusi, in
anumite materii particulare, au fost elaborate reguli substantiale care privesc grupurile ca atare.
La dreptul concurentei, ati avut ocazia sa studiati deja art. 101, respectiv 102, din TFUE. Ati
vazut dvs ca art. 101 poate ajunge sa nu fie aplicat, atunci cand vorbim de raporturi intre
diversele entitati ale unui grup. Sau, la 102, ajungem sa aplicam o amenda si fililalei si societatii
mama pt ca impreuna reprezinta un grup. Sa va dau exemple pt cele 2 categorii: prima cauzaavem o societate engleza care dorea sa distribuie stilouri in diverse state ale Europei; si a incheiat
contracte cu diversi distribuitori din state europene si fiecare dintre acestia i-a introdus in contract
o clauza de exclusivitate teritoriala: tu societate germana doar in Germania, tu societate italiana
doar in Italia, tu societate belgiana doar in Belgia, s.a.m.d. Ce s-a intamplat? Comisia Europeana
a considerat ca toate contractele respective cu clauzele de exclusivitate teritoriala, ajungeau pana
la urma sa aiba un efect de denaturare a concurentei pe piata interna, erau echivalente unor
acorduri de partajare a pietelor intre societatile participante. Stiti ca sunt interzise pe baza art. 101
orice fel de intelegeri care au ca obiect sau ca efect denaturarea concurentei, inclusiv acordurile
ce presupun o compartimentare a pietelor. Ce credeti ca a facut societatea? care a fost sanctionata,
intelegere monopolista-a trebuit sa renunte la acele acorduri. Societatea si-a deschis sucursale,
respectiv filiale prin diverse state europene si acestea aveau ca obiect de activitate distributia de
stilouri pe piata statului unde au fost constituite. Comisia Europeana a raspuns acelei actiuni
privind comportamentul societatii care ar fi dus la o compartimentare a pietelor: chiar daca
vorbim de o compartimentare a pietelor, de fapt nu vorbim de o intelegere intre intreprinderi
distincte, ca vorbim de un singur grup, o singura entitate, societatea engleza si sucursalele ei. Si,
pana la urma in aceasta cauza, societatea engleza a ajuns sa nu fie sanctionata. Deci, un
comportament interzis intre contractant si entitate, poate sa ajunga sa fie permis in cadrul
grupului. Cred ca dl Deleanu va spunea de art. 101...
Si la 102, evident aici este foarte simplu exemplul, cred ca va este foarte cunoscut: cauza
United Brands, bananele? Mai tineti minte despre ce era vorba? De o societate mama americana
si filiala ei olandeza, ce distribuia banane pe piata europeana. Cine a savarsit acel abuz de pozitie
dominanta? Cine spunea ca n-ai voie sa vinzi mai departe bananele verzi? Evident ca filiala! Si
totusi, daca aplicam acea amenda extrem de mare doar filialei olandeze, bineinteles ca filiala ar fi
ajuns la faliment. Ce a spus Curtea de Justitie? Pai filiala olandeza si societatea mama americana
reprezinta o intreprindere unica si tre sa aplicam amenda grupului ca atare. Deci amenda a ajuns
sa fie divizata intre societatea mama si filiala, pt ca ambele, desi distincte dpdv juridic, formau o
entitate economica unica. Vorbim de norme materiale care intervin, oricare ar fi normele
determinate de regulile de conflict pe care le-am vazut mai devreme.
O alta modalitate de formare a grupurilor de societati este fuziunea societatilor. Desi
simplu exemplul, poate ca nu este cel mai potrivit; ce inseamna fuziune? O operatiune juridica ce
implica transmiterea patrimoniului unei societati catre alta. In mod normal, la fuziunea prin
absorbtie, societatea absorbita dispare, ajunge sa fie radiata de la Registrul Comertului, in timp ce
patrimoniul ei, toate contractele, toti creditorii, sunt preluati de societatea absorbanta. Fuziunea
8

prin contopire: avem 2 societati care isi vor trimite patrimoniul unei a treia; societatile ce se
contopesc vor fi radiate de la Registrul Comertului si va rezulta o a treia societate.
Am o definitie pe legea 31: fuziunea este operatiunea prin care una sau mai multe societati
sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati,
in schimbul repartizarii actiunilor catre actionarii societatii noi. Eu transmit patrimoniul si
actionarii mei primesc de la societatea rezultata actiuni in urma acelei trasmiteri de actiuni.
De ce fuziunea persoanelor juridice nu este o forma propriu-zisa de creare de grupuri de
societati? Pt ca vorbim de o forma de concentrare de intreprinderi, ori am vazut saptamana
trecuta ca grupurile de societati presupun existenta unor persoane juridice distincte reunite intr-o
entitate unica. Si totusi, problematica fuziunilor este extrem de apropiata de cea a grupurilor de
societati pt ca pana la urma intreprinderi, entitati economice distincte ajung sa fie conduse
centralizat de societatea rezultata in urma fuziunii.
Importanta fuziunilor pt societati: pe plan international-accesul mai usor pe piata straina,
acces mai usor la mana de lucru straina, incerc sa extind pietele atunci cand absorb o societate
straina, pozitia mea concurentiala se intareste atunci cand reusesc sa absorb pe o alta s.a.m.d.
Dincolo de aceste avantaje, realizarea de fuziuni transfrontaliere nu a fost cel mai usor lucru in
practica. Foarte multe state europene nu au avut niciun fel de reglementari in materie; i-adevarat,
pt fuziuni interne, la nivelul Uniunii Europene, a fost adoptata o directiva in materie de societati
care acum a fost transpusa in legislatiile statelor, iar fuziunile interne de societati puteau fi
realizate. In ceea ce priveste fuziunea societatilor transfrontaliere, nici un fel de norme sau atunci
cand existau ele erau extrem de severe; va dau un simplu exemplu: in Franta se spunea asa daca
societata franceza ajunge sa fie absorbita de o societate straina, votul in AGA tre sa fie luat cu
unanimitate. Este o exigenta extrem de severa, asta reprezenta un obstacol de baza in calea
fuziunilor transfrontaliere. In Belgia, se preciza ca daca societatea belgiana ajunge sa-si schimbe
nationalitatea, ca de fapt in urma fuziunii intervine si o schimbare de nationalitate, fiind absorbita
de o societate germana, aia belgiana va fi radiata de la Registrul Comertului, activitatile vor
continua sa fie realizate in Belgia dar de catre societatea germana, care a realizat preluarea, care a
absorbit patrimoniul societatii. Pt ca activele raman pe loc, numai proprietarul activelor sau titlul
acestora se schimba in urma fuziunii. Activitatea exista in Belgia, numai ca nationalitatea e
germana; legea belgiana a societatilor spunea ca este imposibila schimbarea de nationalitate a
unei societati, asta inseamna ca niciodata o societate belgiana nu putea sa fie absorbita de o
societate ce avea o alta nationalitate. In schimb, societatile belgiene puteau sa absoarba alte
societati si sa se extinda in strainatate.
In Luxemburg, in Germania, nu erau niciun fel de reglementari, in Romania la fel, nimic.
In Romania, aveam in legea nr. 105/1992 privind raporturile de DIP cu elemente de extraneitate,
o regula de conflict de legi care spunea este guvernata cumulativ de legile persoanelor juridice
implicate in operatiunile respective. Deci, daca o societate romana vroia sa fuzioneze cu o
societate maghiara, trebuia sa aplicam si dreptul roman, si dreptul maghiar. Se regaseste preluata
astazi in art. 2584 din Noul cod civil, aplicarea cumulativa. Dar faptul ca nu existau reglementari
9

substantiale, vot in AGA, sau cine sa ia decizia cu privire la fuziune? Administratorii, actionarii?
Daca da, ce conditii tre sa fie indeplinite? Ce acte trebuie sa realizam? Ce formalitati de
publicitate? Trebuie sa protejam pe cineva sau nu? Nu aveam reguli care sa priveasca situatiile
acestea.
La nivelul Uniunii Europene, au existat demersuri pt adoptarea unor norme uniforme in
materie de societati, dar procesul a fost unul extrem de anevoios. In 2005, a fost adoptata o
Directiva nr. 2005/56 privitoare la fuziunile interne de societati; a fost transpusa si in legislatia
romana in legea societatilor, in 2008.
Sistemele de administrare ale societatilor. Pana in 2007, in Romania am avut doar sistem
unitar, adica unul sau mai multi administratori, Consiliu de Administratie s.a.m.d. Din 2007, am
reformat dreptul societatilor si am zis putem avea sistem unitar sau sistem dualist (Directorat si
Consiliu de Supraveghere). Mai mult decat atat, era posibila implicarea salariatilor in
administrarea societatii. Administratorii vor lua decizii care sunt favorabile lor si care sunt mai
putin favorabile salariatilor si intereselor acestora. State precum: Luxemburg, Olanda sau
Germania, aveau reglementari care priveau implicarea salariatilor in administrarea si luarea
deciziilor care privesc societatea. Statele care au avut astfel de reglementari s-au opus adoptarii
reglementarii in materie de fuziuni transfrontaliere, aratand ca fuziunea transfrontaliera poate
reprezenta pt administrator si pt asociatii din acele societati, o modalitate de eludare a regulilor
imperative privitoare la participarea salariatilor la administrarea sau la gestiunea societatii. Am
avut acest atasament politic pt acele norme imperative care a facut ca adoptarea acelor norme
substantiale in materie sa fie blocata.
Pana la urma, s-a ajuns la o solutie de compromis in Directiva 2005/56 si acum avem
norme in statele membre privitoare la fuziunile transfrontaliere.
Etape fuziune. Proiect fuziune, raportul scris al administratorilor privind informarea AGA,
adoptarea AGA, inregistrare la Registrul Comertului. Reguli de origine europeana.
Legiuitorul european n-a putut sa reglementeze toate problemele care au legatura cu
fuziunile transfrontaliere. Pe anumite domenii, s-a adoptat si stabilit acel proiect de fuziune sau
hotarare, dar pe alte chestiuni s-a preferat o trimitere la legislatiile statelor membre; deci avem o
metoda dubla: combinam normele materiale cu normele de trimitere la legislatiile statelor.
In materie de creditori, protectia creditorilor societatilor participante la fuziune, materia
protectiei asociatilor minoritari la operatiunile de fuziune, avem norme de origine nationala. Si
combinam cumva cele doua sisteme a.i. jocul regulilor de conflict prezinta o importanta deosebita
in materie. In ceea ce priveste protectia creditorilor, cum este pasigurata in dreptul intern
protectia acestora participanti la operatiunile de fuziune? Au dreptul sa faca opozitie la
operatiunea de fuziune, daca nu detin garantii adecvate, iar daca judecatorul considera ca opozitia
este intemeiata, poate sa oblige societatea fie sa plateasca creanta acelui creditor inainte de
fuziune, fie sa constituie garantia adecvate. Si opozitia nu blocheaza procesul de fuziune, se va
desfasura mai departe.
10

De exemplu, in Franta, se prevede asa: creditorii au posibilitatea sa faca opozitie, dar in

acelasi timp, daca dupa nu le este platita creanta sau daca nu le sunt constituite garantii adecvate,
fuziunea le va fi declarata inopozabila. Asta inseamna ca acei creditori se vor putea prevala de
bunurile societatii si va exista acel gaj comun al creditorilor celeilalte societati.
In Olanda, creditorii, pana nu sunt indestulati, au dreptul sa blocheze fuziunea respectiva.
In Anglia, iarasi, regulile sunt cu totul deosebite: stiind ca societatea ai carei creditori sunt
urmeaza sa procedeze la o fuziune transfrontaliera, eu creditor pot sa ma adresez instantei si sa
solicit convocarea unei Adunari a creditorilor acelei societati, in cadrul careia noi putem vota
daca debitorul nostru poate sa participe la fuziune sau nu. Si daca creditorii detinand 75% din
valoarea creantelor nu sunt de acord cu operatiunea de fuziune, atunci debitorul nu poate realiza
operatiunea de fuziune.
Sistemul de drept bulgar prevede ca societatea absorbanta trebuie sa administreze separat
patrimoniul societatii absorbite si sa permita creditorilor societatii absorbite, sa-si exercite
drepturile asupra acelor bunuri/active pe care le-a preluat societatea absorbanta de la cea
absorbita.
Divergente deosebite exista si in ceea ce priveste protectia actionarilor minoritari, in
operatiunile de fuziune. In Romania, cei care nu au votat in favoarea fuziunii au dreptul de a se
retrage din societatea care fuzioneaza.
Obstacolele in favoarea operatiunilor de fuziune transfrontaliera sunt astazi destul de
importante si ne asteptam ca in viitorul apropiat la nivelul UE sa vina noi norme in care sa se
aprofundeze armonizarea inclusiv pe aceste domenii.
Dar, problemele in materie, apar si datorita jocului regulilor de conflict de legi. Pt ca nu-i
suficient ca intr-un domeniu sa am norme materiale care sa vina cu un regim juridic clar cu
privire la operatiune, pt ca fuziunea implica societati din state diferite, aplicabilitatea uneia sau
alteia dintre legile nationale, din seturile de norme materiale nationale, depinde absolut de jocul
regulilor de conflict. Acum, legiuitorul roman a venit cu o norma destul de severa; daca o sa va
uitati peste art. 2584 NCC prevede doar atat: pentru fuziune trebuie aplicate cumulativ legile ce
guverneaza persoanele juridice participante. Aplicare cumulativa.
In opinia mea, regula este mult prea restrictiva si contrazice o serie de prevederi specifice
din legea societatilor. In realitate, ar fi mai corect sa se vorbeasca partial de o aplicare cumulativa
si partial de o aplicare distributiva a legilor persoanelor juridice implicate.
Ce inseamna de fapt aplicare distributiva? Pai, am o societate din Ungaria ce fuzioneaza
cu o societate din Romania; este clar ca atat legea romana, cat si cea maghiara ar trebui sa
intervina. Dar, pana la realizarea fuziunii sau pana la chestiunile ce intereseaza in comun ambele
societati, ar trebui sa aplic fiecarei societati legea proprie. Bun, asta inseamna ca de exemplu pt
societatea romana tre sa iau o decizie de fuziune, cum se procedeaza? Cine ia decizia de fuziune?
Tre sa consult legea 31. Da? Care spune: am nevoie de AGA extraordinara, conditiile de cvorum
11

sunt reglementate de legea 31. Apoi, votul: majoritatea-2/3 este iarasi reglementata de legea 31.
Procedura informarii asociatilor sau procedura prezentarii unui raport de catre administrator catre
asociati, exigenta prezentarii unui raport al unui expert fata de asociati, inregistrarea la Registrul
Comertului, opozitia creditorilor, toate vor fi exclusiv cele din legea romana.
In acelasi timp, daca societatea noastra romana vrea sa fuzioneze cu o societate din
Ungaria, ea se va raporta la reglementarile din legea maghiara pt ceea ce priveste aceste
operatiuni prealabile daca vreti operatiunii de fuziune. Ca sa ajungem la fuziune, reglementarile
spun astazi ca uneori avem nevoie de un proiect de fuziune, contractul dintre noi. Fiind vorba de
2 societati din state diferite, este firesc ca pt acest contract sa fie aplicabile cumulativ
reglementarile din cele 2 state.
Atunci cand vorbim de societati provenind din state membre diferite, situatia este relativ
supla. De ce? Pt ca aici normele de fuziune sunt norme uniforme sau armonizate si ele sunt
extrem de apropiate.
In schimb, daca societatea noastra doreste sa fuzioneze cu o societate din Rusia sau din
Turcia sau din Elvetia, nu este evident ca reglementarile acelor state au aceleasi reguli cu privire
la acest proiect de fuziune sau acel contract de fuziune. Si atunci aplicare cumulativa. Care este
consecinta unei aplicari cumulative a normelor in discutie? Pai aplicare cumulativa inseamna ca
normele imperative cele mai severe trebuie sa prevaleze. Daca una dintre legi vine cu o exigenta,
clar trebuie satisfacuta. Daca o exigenta prevazuta de una dintre cele 2 legi nu poate sa fie
satisfacuta, atunci operatiunea nu va putea sa fie realizata.
Ca sa pot sa realizez fuziunea transfrontaliera trebuie ca ambele legislatii aplicabile sa
admita insasi principiul fuziunii. Daca una dintre ele spune societatile mele nu pot sa
fuzioneze, s-a terminat tot. Despre ce a fost vorba in cauza.... ( nu se intelege). Pai, o societate
germana dorea sa-si absoarba filiala ei luxemburgheza. A trebuit sa fie inregistrata operatiunea la
Registrul Comertului din Germania. In Germania aveam reguli cu privire la fuziunea interna a
societatilor si nimic cu privire la fuziunile transfrontaliere. Autoritatile de la Registrul Comertului
au spus asa: absenta oricaror reguli cu privire la fuziunile transfrontaliere echivaleaza cu
imposibilitatea realizarii acelor fuziuni. Si, autoritatile din Germania de la Registrul Comertului,
au refuzat sa inscrie operatiunea prin care societatea germana dorea sa-si absoarba filiala din
Luxemburg. Bineinteles ca masura a fost contestata, s-a ajuns cu o intrebare preliminara pana la
Curtea de Justitie.
Ce a spus CJUE: fuziunile transfrontaliere intra in sfera dreptului de libera stabilire, intr-o
modalitate prin care o societate-cea absorbanta ajunge sa aiba acces la activitati realizate si sa le
poata realiza pe teritoriul altor state. Deci, tin de domeniul dreptului de stabilire; atunci cand un
stat membru refuza sa admita fuziunile, vorbim de un obstacol in calea libertatii de stabilire. Dar
s-ar putea invoca motive imperative de interes general privind protectia creditorilor, a asociatilor,
numai ca in speta nu avem o aplicare stricta proportionala a regulilor respective pt ca Germania
nu refuza in concret fuziunea pt ca creditorii societatii germane nu erau protejati, ci refuza global.
12

Automat, intra orice fel de fuziune transfrontaliera si automat vorbim de contrarietate cu dreptul
Uniunii Europene.
Sunt insa state ale lumii care nu permit fuziunile transfrontaliere. Chiar daca in Romania
avem reglementari cu privire la fuziuni transfrontaliere, daca alte state nu au astfel de norme, clar
nu vor putea sa fie realizate.
Si apoi, pt chestiunile ce implica relatiile bilaterale dintre cele 2 societati, precum
contractul de fuziune, aplicam cumulativ reglementarile legilor in cauza, cu consecinta ca cea mai
severa prevaleaza, dar pt celelalte sectiuni ce tin de decizia de fuziune, in cadrul fiecarei societati,
fiecare societate va fi guvernata de legea proprie.
Dupa ce s-a realizat fuziunea, societatea noastra, evident una sau mai multe dintre
societati vor fi radiate, conform legii din statul unde sunt stabilite, si societatea absorbanta isi va
continua activitatea si va fi guvernata probabil de legea din statul unde ea isi are sediul social, pt
tot ce inseamna relatii de tip societar, relatiile dintre ea si actionari.
Intrebare 1: cum se va realiza aplicarea cumulativa daca legislatiile celor 2 state sunt
contradictorii?
Raspuns: daca sunt contradictorii si nu pot sa ajung la raspuns adecvat, fuziunea nu va putea
fi realizata. Daca una dintre legi vine cu o conditie pe care nu o pot satisface, operatiunea nu
poate sa fie realizata.
Intrebare 2: la fuziunea prin contopire, societatea nou creata va avea nationalitatea uneia dintre
cele 2 societati?
R: Nu, societatea nou creata va avea nationalitatea statului probabil unde isi va stabili sediul
social. Ar fi posibil ca o societate maghiara sa fuzioneze cu una romana, sa fie contopite si sa
doreasca crearea unei societati in Cipru. Cipru permite sa am acolo o simpla casuta postala si
activitatile realizate in alta parte, vom transforma eventual daca vreti societatea intr-o sucursala
pe teritoriul Romaniei, societate mama ajungand sa fie societatea cipriota.
La fuziune: pt decizie in cadrul fiecarei societati, pt radiere, aplicam fiecare legea lui, dar
pt ca urmeaza sa ne constituim o societate in Cipru, pt constituirea acelei societati, pt capitalul
social sau aportul minim, conditii de capacitate pt asociati s.a.m.d., vom aplica legea din statul
unde functioneaza acea societate. La fel si cu privire la organele de conducere si cele de controllegea din statul unde functioneaza.
Daca, societatea asta contopita va fi inregistrata intr-un Registru al Comertului din cele 2
state unde functionau deja societatile participante la fuziune, se va aplica acea lege.
Modalitatile: fuziuni si achizitii-operatiuni de comert international. Inainte sa vorbim de
preluarea controlului, de achizitii, doua cuvinte despre aportul partial de active: si asta este o
tehnica prin care se ajunge la crearea de grupuri de societati. Ce inseamna aportul? Contributia
cu care fiecare asociat intelege sa participe la constituirea capitalului social sau la majorarea
13

capitalului social al unei societati. In urma aportului, eu dobandesc calitatea de actionar, deci
intre mine si societate ia nastere o anumita relatie juridica. Si atunci, ne putem gandi la
urmatoarea ipoteza: am persoana juridica romana cu patrimoniul asta, cu bunuri partial localizate
in Romania, partial localizate in Ungaria, si am societatea maghiara-o alta persoana juridica cu
patrimoniul ei si bunuri localizate in Ungaria. Operatiunea de aport partial de active presupune
dislocarea unei parti din activele acestei persoane juridice si transmiterea ei celeilalte societati, cu
ocazia constituirii sau cu ocazia majorarii capitalului social. Aici vorbesc de aport, aport de
active, aport de bunuri. Ce voi primi in schimb? Parti sociale, ca actiuni; automat, intre cele 2
societati se creaza o relatie juridica. Am facut un acord, am primit actiuni in schimb, nu mai
suntem independente dpdv juridic. Si aporturile de active pot constitui o modalitate de creare a
grupurilor de societati.
Mai interesanta este actiunea de preluare a controlului. O s-o facem dupa pauza.
La aportul de active plecam de la exemplul simplu: o persoana face un aport intr-o
societate si primeste ceva in schimb; eu am deja activitati, am niste bunuri, de ex o distilerie intrun anumit colt de tara, distileria asta o aduc aport la o societate maghiara, in schimbul aportului
eu am o legatura de capital social, devin actionar; evident ca fiind actionar, eu voi putea lua
decizii in respectiva societate si voi putea eventual sa-mi valorific dreptul in functie de valoarea
aportului meu. Sunt actionar, votez.
Curs 6 Ora 3
La achizitiile de societati, atentie, sa nu fie confundate cu achizitiile de bunuri apartindand
societatilor. Vorbim de cumpararea de actiuni a societatilor comerciale. Preluarea controlului
intervine atunci cand pachetul de actiuni sau de parti sociale achizitionate intr-o societate permite
dobanditorului sa detina controlul in respectiva societate (sa aiba majoritatea voturilor in AGA
sau sa aiba posibilitatea sa desemneaza organele de administrare ale respectivei societati).
Preluarea controlului se realizeaza printr-un contract de cesiune sau de dobandire a acelei
actiuni. Ne intereseaza legea aplicabila acestui contract de dobandire de actiuni. Sa distingem
intre doua mari ipoteze: societatea a fost una inchisa si contractul este unul care se incheie in
afara unei burse, respectiv cand societatea e deschisa, adica tranzactionata si contractul se incheie
la bursa. Daca societatea target (a carei actiuni urmeaza sa fie dobandite) nu este cotata la bursa,
contractul de achizitionare de actiuni e guvernata de lex contractus, de legea aleasa de parti, sau
daca partile nu au ales legea aplicabila, va fi vorba de legea cedentului (el fiind cel care cedeaza
puterea in societate). Totusi, pentru ca, prin contractul asta se ajunge ca o persoana sa devina
actionar intr-o societate, lex societatis are o vocatie deosebita sa intervine pe o serie de chestiuni
particulare. Relatia dintre noi, drepturile si obligatiile noastre sunt guvernate de acea lege pe care
14

am ales-o noi, insa cand sa platesc pretul daca se poate decala transferul proprietatii ce penalitati
pot sa platesc daca nu imi exercit acele obligatii, daca se poate si in ce conditii se rezolutioneaza
contractul, sunt chestiuni ce pot fi guvernate de lex contractus. Dar prin contractul respectiv
cedez puterea in societate si devin actionar pt o serie de aspecte specifice, legea de la sediul
societatii va interveni neaparat.
In anumite societati, SRL de exemplu, stiti ca cesionarea partilor sociale catre persoane
din afara societatii este conditionata de aprobarea asociatilor ce detin 2/3 din capitalul social. O
astfel de regula ar trebui sa fie aplicata oricaror parti care vor sa incheie un contract de cesiune,
cand vreau sa devin asociat intr-un SRL cu sediul in Romania. Sau, daca legea spune ca trebuie sa
facem mentiune pe titlu, evident ca e legea de la sediul societatii. Daca lex societatis prevede
inscrierea actionarilor in registru, sau daca lex societatis prevede obligatia efectuarii unei
publicitati prin registrul comertului, atunci in mod necesar va trebui sa respect si acele
reglementari ale lex societatis, pentru ca nu e vorba doar de raporturi intre mine si cedent, ci va fi
vorba si intre mine cesionar si sociatatea in care voi ajunge actionar sau asociat. Pentru
raporturile intre noi voi putea fara probleme alege o lege, dar cumva, pentru ca voi dobandi
calitatea so asociat si lex societatis trebuie sa fie aplicata.
Articolul 2622 CC, Legea aplicabil titlurilor de valoare
(1) Emiterea de aciuni sau obligaiuni, nominative sau la purttor, este supus legii aplicabile
statutului organic al persoanei juridice emitente.
(2) Condiiile i efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele menionate la alin. (1) sunt
supuse:
a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, ct privete titlul nominativ;
b) legii locului de plat a titlului la ordin;
c) legii locului unde se afl titlul la purttor n momentul transmiterii, n raporturile dintre
posesorii succesivi, precum i dintre acetia i terele persoane.
Avem pe de o parte probleme de indentificarea locului unde se afla titlurile, pe de alta
parte, legea poate sa fie usor fraudata: ma deplasez intr-un anume stat unde exista o legislatie
favorabila si se atrage aplicarea legii respective.
15

Ce se intampla cand societatea a carei actiuni doresc sa o achizitionez este tranzactionata

la bursa? Ar trebui sa fac distinctie intre 2 ipoteze:
1. Societatea se tranzactioneaza la bursa in statul unde ea are sediul social. In aceasta
ipoteza, lex societatis si lex mercatus coincid. Probabil aplicarea reglementarii acelor legi
nu vor putea sa fie evidate.
2. Societatea e tranzactionata pe o bursa straina, in alt stat decat cel unde ea are sediul social,
lex mercatus, prevederile legii din tara unde functioneaza bursa vor primi obligatoriu
aplicare pentru o serie de chestiuni specifice: procedura ofertei de cumparare, continutul
ofertei, divulgarea ofertei, protectia minoritarilor, protectia investitorilor, etc. Vorbim de
reguli imperative ce vor pretinde aplicare ori de cate ori actiunile unei societati se
tranzactioneaza local, fara sa intereseze daca societatea isi are sediul in Romania sau in
strainatate. Totul tine de coerenta in organizarea bursei, mentinerea increderii creditorilor
in functionarea adecvata in respectiva piata.
Lex mercatus, vocatie speciala de interventie atunci cand actiunile societatii target sunt cotate
la bursa. Daca se realizeaza o oferta ostila de preluare a controlului, regulile de protectie a
societatii din statul unde sunt tranzationate la bursa actiunile vor primi aplicare. Suficient e sa
tinem minte regula de conflict.
Doua cuvinte despre structurile implantarile parteneriat. Sunt o modalitate prin care
societatile pot sa faca o investitie financiara in strainatate prin asociere cu un partener local.
Mai bine ar fi sa spunem ca este o forma de cooperare intre doua sau mai multe intreprinderi
pentru realizarea unei actiuni punctuale sau de durata mai lunga.
Din punct de vedere economic, joint venture este o intreprindere constituita pentru
realizarea unor activitati aconomice. De cele mai multe ori, in practica, acel joined venture va
ajunge sa imbrace forma unei societati in care asociatii raspund limitat pentru datorille acelei
societati. Sunt si cazuri mai rare in care asociatii nu vor crea o societate, ci raman la stadiul de
contract de cooperare. Dar forma care ne intereseaza e acea in care doi parteneri reusesc sa
creeze o itnreprindere comuna. E vorba de investitorul care doreste sa intre pe piata din acel
stat, vine cu o serie de resurse si se asociaza cu un partener local care va contribui cu aporturi
particulare. Deci intreprindere sub forma unei societaii, actionarii sau asociatii vor avea in
mod necesar nationalitate diferita.
16

Vorbeam de implantare directa de realizare a acvititatilor in strainate. Pot insa sa raman in

tara mea de origine si sa imi realizez activitatile prin intermediari. Joined venture sunt o fora
intermediara intre accesul direct la o piata straina printr-o sucursala si accesul indirect. Aici
ma implantez, dar cooperez cu un partener local pentru realizarea activitatii.
Intreprinderea e organizata sub un SRL (in sens larg), societate cu caracter international. Dar,
joined venture-ul nostru va fi o intreprindere dependenta economic de societatile care au
constituit-o. De fapt, va fi dependenta juridic si economic. Ce structura are acest joined
venture? De fapt, vorbim de o realitate ce se bezeaza pe o serie de contracte distincte. In
primul rand, contractul de societate in care se mentioneaza aporturile asociatilor, contract de
societate in care vor fi mentionati asociatii. O intreprindere straina se decide sa se asocieze cu
o intreprindere locala. Participarile 50-50 sunt de regula evitate in practica, pentru ca pot duce
la blocarea functionarii societatii. Atunci, fie se accepta ca unul dintre parteneri sa aiba o
participare majoritara si riscuri mai mari aferente, fie se accepta ca cei doi cu contributii
sensibil egale sa se asocieze cu o banca si care va ajunge sa medieze intre interesele contrare.
Acel contract de societate va trebui sa fie guvernat de legea de unde se constituie.
Asociere intre doi asociati. Unul poate fi minoritar. Protectia minoritarilor va fi respectata
de legea statului in care s-a constituit acel joined venture. Poate sa nu fie legea nationala a
minoritarului.
Joined venture agreement intelegerea ce formuleaza drepturile si oblgiatiile lor concrete.
In cadrul acestui acord de baza, va avea prevalenta in fata oricaror acorduri incheiate intre
partile. Prevederile vor prevala contractului de societate. In acest acord de baza partile
stabileesc cine va conduce efectiv activitatea, ele pot prevedea instanta competenta sa judece
litigiile intre ele, pot include o clauza penala legata de neexecutarea angajamentelor, clauze de
exclusivitate sau neconcurenta pentru raporturile dintre ele, reguli intr-o eventuala cesiune sau
iesire din asocierea respectiva. Deci e un acord global. Care e legea aplicabila? Fiind un
contract, propriu-zis, partile aleg ce lege se aplica. Orice lege la care ne vom raporta daca
clauzele sunt legale sau nu. Solutia asta, de alegere a legii aplicabile, este mai mult decat
oportuna, pentru ca in absenta alegerii de catre parti a legii aplicabile, contractul e guvernat
de legea din statul prestatorului carectaristic. In cazul joined venture, e imposibil sa
determinam care e prestatorul caracteristic. Fiind o forma de cooperare, nu se poate spune ca
17

prestatia mea e mai importanta. Si atunci, pentru a evita blocajele, e mai mult decat
recomandat ca in acord partile sa aleaga legea aplicabila.
Contractul de societate si joined venture agreement pot sa aiba si contracte satelit, care sunt
conexe contractului de baza si accesorii, existenta lor se justifica doar in lumina existentei
cotnractului de baza. Pot sa priveasca prestarea unor servicii, detasarea sau angajarea de
personal, cine va fi proprietarul licentei, cum vor fi exploatate drepturile de autor, cine ce
persoane trebuie sa anhajeze, etc.
Joined venture-urile nu trebuie confundate cu grupurile cu interes economic. Acolo avem
acea particularitate ca fiecare asociat raspunde cu patrimoniul lui pentru datoriile societatii.
Aici, am incercat sa insitit la partea introductiva, fiecare asoiat raspunde pt datoriile
intreprinderii in raport cu cota de participare la capitalul social raspundere limitata.
Terminarea joined venture-ului: fie ca am realizat acel obiectiv, fie ca e imposibil sa ne
derulam activitatea, fie ca nu ne mai intelegem, motivele pot fi variate. Terminarea efectiva se
poate face in 2 modalitati: fie unul din asociati preia si participarea celuilalt si celalalt va fi
exclus, fie intreprinderea va fi dizolvata si lichidata (ca ultima solutie).
Neintelegeri flarante ce blocheaza functionarea societatii. Putem avea o astfel de clauza,
buy or sell, sau shotgun, sau ruleta ruseasca. Una dintre parti va lua initiativa incetarii
acordului dintre parti si se ofera sa cumpere partile sociale pe care le are cealalta parte la acea
societate. Daca nu vrei sa imi vinzi partile la pretul de x, atunci nu cumpara-mi partile mele la
acelasi pret de x. Una dintre parti ia initiativa, zice ca a evaluat o actiune si societate si
valoreaza x lei, fiecare dintre noi avand cate 50 parti sociale sau actiuni. O actiune valoreaza
50, ma ofer sa iti cumpar 100x50, pentru ca noi nu ne mai intelegem si vreau ca tu sa iesi.
Dar, daca tu nu vrei sa iesi, trebuie neaparat sa ies eu si atunci la exact acelasi pret imi vei
cumpara partile sociale. Si atunci unul dintre ei va ajunge sa fie expulzat, DAR AVEM
NEVOIE DE ACORDUL PREALABIL AL PARTILOR IN CLAUZE CONSTITUTIVE
SAU IN ACTE STATUTARE. Buy or sell.
O alta forma de creare a grupurilor de societati, si anume stapling (capsare). Legarea
indisociabila a actiunilor apartinand unor societati distincte, astfel incat, acele actiuni sa poata
fi tranzactionate numai impreuna. Prin clauze constitutive. A fost utilizata la soc. Franceze si
18

engleze care au construit eurotunelul. Acelasi actionariat in doua societati distincte e un

element esential pt ca acea cooperare sa poata fi realizata in cele mai bune conditii. Daca
actionariatul difera, e posibil sa se decida la un moment daca ca o societate sa spuna ca se vor
continua investiile si cealalta societate sa spuna ca nu mai vrea sa investeasca. Pentru a
garanta ca se iau exact aceleasi decizii, prin clauze statutare sau parastatutare se spune asa:
cine cumpara o actiune la societatea A, neaparat trebuie sa cumpere si o actiune la B. Cine
vinde 5 actiune la B trebuie sa vanda si 5 la A. Astfel, ma asigur ca intre cele doua societati,
am exact aceeasi structura a capitatlului social si deciziile vor fi luate exact in acelasi fel. Mai
mult decat aceasta clauza cum ca actiunile sa fie tranzactionate impreuna, de regula, se
prevede si o clauza de participare obligatorie la moajorarea cap. Soc. Daca particip la A,
trebuie sa particip si la B.
Aceasta legatura prin actionariatul comun ia decizii economice corespunzatoare.
In ceea ce priveste grupul de societati, nu are nationalitate, nu are o lege aplicabila.
Raporturile dintre societati sunt stabilite pe baza regulilor de conflict. Statele au edictat norme
imperative, substantiale, prin care controleaza aceste operatiuni de constituire. In acelasi timp,
aceste interese private ale operatorilor sunt contrabalansate intereselor statelor pt. Mentinerea
unei concurente libere si eficace. Statele au venit cu reglementari privitoare la controlul
operatiunilor de concentrare economic.
Normele din reg. 139/2004. Obiectul reglementarilor e controlarea operatiunilor de
concetrare economica. Daca ne uitam peste difinitia din regulament, ea acopera toate formele
de creare de grupuri de societati pe care le-am vazut la acest moment. Concentrarea poate sa
rezulte in urma preluarii controlului unei societati, fie prin achizitionare de valori, fie prin
contract sau orice alte mijloace; sau, concentrarea rezulta in urma crearii unei soecietati in
comun ce priveste toate functiile unei activitati economice.
Preluarea: vorbim de achizitii sau de aporturile active. Orice fel de operatiuni de fuziune,
achizitii sau creare de societati in comun ar trebui sa fie verificate in privinta conformitatii lor
cu dreptul unional. Ar trebui, daca sunt indeplinite o serie de conditii legate de dimensiunea
europeana a societatilor ce participa la operatiunea de fuziune respectiva. Avem 2 criterii ce
sunt instituite:
19

1. Cifra de afaceri globala

2. Ciferele de afaceri ale fiecarei dintre intreprinderile participante la operatiune
O prima ipoteza, cifra totala de afaceri e de 5 miliarde euro si cel putin 2 dintre societati
realizeaza individual in UE cel putin 250 milioane euro. Luam si activitatile realizate in mai
mult de 3 state membre. Criterii efective nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza e ce inseamna
cifra de afaceri globala? Volumul total de incasari. Nu tot ce incasez eu va fi profit al meu, dar
tot ce incasez eu e reprezentat de cifra de afaceri. Nu conteaza ca o parte din sume le cheltui.
E suficient sa vand in UE si sa respect pragurile de reglementare europeneaza, chiar daca
sediul meu social nu e in UE si voi fi supus daca vreau sa fuzionez, sau daca vreau sa preiau
controlul unei altei societati sau vreau sa constitui o filiala, reglementarile pe care le vom
vedea imediat.
E posibil ca Boeing Statele Unite sa vrea sa fuzioneze cu o societate din State, sa
trebuiasca sa urmeze procedura pe care o vom vedea imediat, pentru simplul motiv ca cele
doua societati vand in UE mai mult de 5 miliarde de euro si au fiecare o cifra de afaceri
individuala mai mare de 250 milioane euro. O societate haponeza nu va putea fuziona cu o
soc. Americana daca efectele vor fi extrem de nocive pentru piata europeana. Societatile vor
urma acea procedura pe care o decide UE.
Trebuie sa notificam Comisia Europeana, cu privire la intentia de a fuziona sau va trebuie
notificata cu privire la faptul ca am achizitionat un pachet de actiuni intr-o alta societate. Daca
suntem doua intreprinderi ce participa la o operatiune de fuziune, ambele trebuie sa faca
notificarea. In cazul preluarii cotrolului, doar societatea care preia controlul trebuie sa faca
notificarea.
Am notificarea, automat fuziunea va fi suspendata pana ce Comia Europeana isi exprima
punctul de vedere: pot sa continui cu fuziunea sau nu. Dreptul intern e autorizat de Consiliul
Concurentei. Preluarea de control e posibila dar, drepturile de vot ale societatii ce a preluat
controlul sunt suspendate pana ce Comisia Europeana se pronunta. Comisia Europeana face
publicitatea acelei operatiuni de preluarea controlului, inclusiv pe site-ul ei, si concurentii
sunt abilitati sa-si expuna punctul de vedere. Concurentii si piata sunt autorizati sa vina cu
opinii, sa aduca agrumente de ce da sau de ce nu. In cazuri exceptionale, daca fuziunea nu ar
20

avea intrare integrala pe piata europeana, sa poate decide ca examinarea sa fie facuta de
autoritatile nationale.
Dupa ce s-a facut notificarea si publicitatea, Comisia verifica operatiunea. Termenele sunt
destul de restranse.
In primul rand, verificam daca operatiunea intra sau nu in sfera de aplicare a Regulamentului.
Daca nu sunt indeplinite criteriile, fie ca nu vorbim de o concentrare, fie ca nu e atinsa cifra
de afaceri, Comisia Europeana spune: faceti ce vreti. Daca sunt indeplinite criteriile, Comisia
retine dosarul si face o verificare a dosarului respectiv. Deci evalueaza situatia in concret.
Avem fie o decizie prin care fuziunea este declarata compatibila cu piata interna si se
poate trece la realizarea efectiva a operatiunii de fuziune. Uneori aceasta autorizare poate
sa fie pur si simpla, alteori Comisia poate impune conditii, alteori Comisia poate declara
procedura incompatibila co Piata UE.
Ati vazut asta si al dreptul intern al concurentei. Daca societatile procedeaza la fuziune fara sa
respecte decizia Comisiei, ea se expune riscului unor sanctiuni, ce pot privi fie operatiunea de
concentrare, fie amenzi legate de cifra de afaceri a societatilor participante, fie penalitati
pentru fiecare zi de intarziere pentru executarea masurilor.
Poate ca partea cea mai importanta, notificarea si procedura, trebuie sa fie parcursa de
societati care indeplinesc acele praguri de cifra de afaceri, volum de vanzari in UE, indiferent
de unde sunt ele localizare.

21