Fericirea

Fericirea reprezint acea stare de mplinire sufleteasc la un moment dat atins de om, fiind
perceput n moduri diferite de fiecare dintre noi. De multe ori, fericirea, n ziua de astzi este
determinat de cauze exterioare, materiale, n timp ce adevrata fericire se regsete cu ajutorul a
ceea ce tim, ceea ce simim.
Exist n zilele noastre tendina de a spune c suntem fericii doar prin simplul fapt c am dus
la bun sfrit o activitate, dar aceast fericire este una efemer; pentru a tri n aceast stare
trebuie gsit din nou o surs a acestei mulumiri induse temporar.
Adevrata fericire, n adevratul sens al cuvntului, trece de limitele naturalului i este numai
a aceluia care tie s i educe propria persoan; omul care nu este dominat de orgoliu, care tie
s fac diferena dintre raional i iraional, care tie s i modeleze permanent sufletul,
ducndu-l spre o form incomplet a perfeciunii, va tri ntr-o stare de beatitudine, de fericire
absolut. Ca i spiritul uman, ceea ce l face etern pe om, fericirea va deveni i ea una de lung
durat.
Totul pentru a fi fericit este o problem de alegere. Dac ne complacem n situaia de a ne
considera fericii i n realitate nu suntem, vom trece prin via nefiind capabili s interacionm
n totalitate cu lumea nconjurtoare. Drumul pe care mergem de-a lungul vieii este ales de noi i
ni-l construim la fiecare etap din viaa noastr. Alegerea de a fi fericit sau nu, depinde numai de
noi.