Sfntul Eusebiu a fost episcop n cetatea Samosatelor, cea de sub stapnirea patriarh

iei Antiohiei. El era un barbat dreptcredincios si plin de rvna catre Dumnezeu si

s-a aratat statornic, viteaz si nemiscat n marturisirea cea dreptcredincioasa, nt
r-acea vreme cnd eresul lui Arie se ntarise si vatamase pe multi, iar Biserica lui
Hristos era tulburata de el ntocmai ca o corabie n mijlocul marii nviforate. Pentr
u ca, dupa moartea Sfntului si Marelui mparat Constantin, mparatia Rasaritului lundo fiul sau, Constantiu, cel nselat cu eresul lui Arie, ajuta foarte mult arienilo
r si se lupta pentru dnsii, facnd multa prigonire si rautate celor dreptcredincios
i. Atunci si Sfntul Eusebiu a patimit de la arieni multe suparari. Iar rvna lui pe
ntru buna credinta n Biserica lui Hristos a nceput a se cunoaste de aici:
Cnd Eudoxie, patriarhul Antiohiei, ereticul cel de un gnd cu arienii, a venit la s
caunul patriarhiei Constantinopolului pentru bogatie, s-a facut sinod n Antiohia
de toti episcopii Siriei, pentru a alege alt patriarh n locul lui Eudoxie. Putin n
sa era atunci numarul episcopilor si al crestinilor dreptcredinciosi, caci mai m
ulti erau eretici arieni, urmnd mparatului celui raucredincios. n acel sinod Sfntul
Eusebiu era unul dintre cei nti-sezatori. Deci Sfntul Eusebiu, stiind bine pe Sfntul
Meletie, episcopul Sevastiei din Armenia, cum ca este dreptcredincios si tine nt
ru totul la nvatatura stabilita la Sinodul cel dinti, care s-a tinut n Niceea, sfat
uia pe toti sa aleaga la patriarhie pe Meletie. Deci cei ce aveau socoteala arie
nilor, nestiind credinta cea dreapta a lui Meletie si socotindu-l ca este de un
gnd cu dnsii, au ascultat cu nlesnire sfatul lui Eusebiu si, alcatuind asupra lui j
udecata alegerii de obste, au ntarit-o cu iscaliturile minilor lor si au ncredintat
-o Sfntului Eusebiu. Dupa aceea, trimitnd rugaminte la Sfntul Meletie, cu mparateasc
a voire l-au adus pe el n Antiohia cu mare cinste, iesindu-i tot poporul n ntmpinare
.
Si primind Sfntul Meletie scaunul patriarhiei, nvata pe popor mai nti viata cea mbuna
tatita si obiceiurile cele bune, curatind calea cea ndaratnicita din inimile lor
spre credinta cea dreapta. Pentru ca sfntul se gndea ca daca va ndrepta mai nti obice
iurile lor cele rele, smulgndu-le ca pe niste spini si palamida din inimile lor,
va putea mai cu nlesnire sa semene ntru dnsii samnta dreptei credinte. Insa poporul
dorind sa stie cu dinadinsul ce fel de credinta are patriarhul lor cel nou si su
parndu-l pe el pentru aceasta, Sfntul Meletie a propovaduit n biserica cuvntul lui D
umnezeu catre popor, preamarind dreapta credinta ce s-a ntarit la ntiul Sinod a toa
ta lumea din Niceea si marturisind ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta, de o f
ire si asemenea cu Tatal, nezidit si Facator a toata faptura".
Astfel nvatnd sfntul cu mare glas poporul, arienii s-au tulburat foarte tare, precu
m scrie pe larg n viata lui Meletie; iar dreptcredinciosii s-au veselit cu bucuri
e negraita, vaznd pe un arhiereu ca acela dreptcredincios seznd pe scaunul apostol
esc. Deci arienii, mhnindu-se foarte mult, au izgonit din biserica pe Meletie, ar
hiereul lui Dumnezeu, dupa treizeci de zile de la primirea patriarhiei, si au nce
put a-l huli pretutindeni, numindu-l eretic. Apoi au ndemnat si pe mparat sa-l osnd
easca pe Meletie la surghiunie. Deci sfntul a fost scos noaptea din Antiohia si t
rimis la surghiunie, iar n locul sau au ales pe un oarecare arian Evzoie. Atunci
Sfntul Eusebiu, episcopul Samosatelor, vaznd ca Biserica Antiohiei este tulburata
de eretici si o rautate fara de vina ca aceea se face Sfntului Meletie, noul arhi
episcop, i-a fost mare jale de aceasta. Deci, sculndu-se, a plecat din Antiohia,
nespunnd nimanui de aceasta, si s-a dus la cetatea sa.
Iar arienii, aducndu-si aminte ca este la dnsul spre pastrare alegerea la arhierie
a Sfntului Meletie - cea alcatuita cu judecata de obste si ntarita de minile tutur
or -, si temndu-se ca nu cumva sa fie vreodata judecati la sinod, ca ei singuri c
u un glas l-au ales ca arhiepiscop si ndata l-au izgonit, au rugat pe mparat, care
tocmai se afla n Antiohia, sa trimita dupa Eusebiu si sa le dea acea judecata ncr
edintata lui. Deci mparatul ndata a trimis un slujitor n urma sfntului, care, ajungnd
u-l, i-a spus porunca mparateasca. Iar episcopul i-a raspuns: Judecata cea de obst
e care mi s-a ncredintat mie, nu o voi da, dect numai cnd toti cei ce mi-au ncredint
at-o se vor aduna mpreuna".

Si ntorcndu-se trimisul mparatului cu acest raspuns, mparatul s-a suparat foarte tar
e si a trimis a doua oara, scriind n cartea sa cu asprime si poruncind, ca de nu
va voi sa-i dea scrisoarea, sa-i taie mna dreapta. Iar acesta o scria numai ca sa
nfricoseze pe sfntul episcop, iar trimisului nu i-a poruncit sa faca un lucru ca
acela. Si ajungnd trimisul mparatesc la Eusebiu si dndu-i ngrozitoarea scrisoare mpar
ateasca, Sfntul Eusebiu a citit-o si ndata si-a ntins amndoua minile spre taiere, zicn
d: Nu numai mna dreapta, ci si pe stnga sa o taiati, iar eu nu voi da judecata aleg
erii lui Meletie, cea care mustra aratat rautatea si faradelegea arienilor!" Dec
i trimisul s-a ntors iarasi desert. Iar mparatul, auzind acest raspuns al sfntului,
s-a mirat foarte mult de nenfricosata lui barbatie si de statornicia lui cea tar
e, iar mai pe urma l lauda pe el naintea tuturor.
Iar dupa ctiva ani, murind raucredinciosul mparat Constantiu si dupa dnsul venind I
ulian Paravatul, acesta l-a ntors de la surghiu-nie n scaunul Antiohiei pe Sfntul M
eletie, dar pe urma iarasi l-a izgonit. Pe vremea mparatiei aceluia, nca mai mare
rautate a nceput a patimi Biserica lui Hristos. Caci, pe lnga eresul arienilor car
e tulbura pe cei dreptcredinciosi n toata lumea, s-a adaugat si prigonirea de la nc
hinatorii de idoli; pentru ca mparatul, lepadndu-se de Hristos, a jertfit idolilor
si a ridicat prigoana asupra crestinilor, si mai ales asupra rnduielii biserices
ti.
Atunci multe biserici ale celor dreptcredinciosi erau fara de slujitori si scaun
ele arhieresti fara de arhierei, unii fiind ucisi de arieni pe vremea mparatiei l
ui Constantiu, iar altii de nchinatorii de idoli de sub stapnirea lui Iulian. Si d
e n-ar fi scurtat Domnul viata si mparatia lui Iulian, abia ar fi ramas vreo bise
rica cu slujitorii sai ntreaga. ntr-o vreme cumplita ca aceea, Sfntul Eusebiu, tain
uin-du-si vrednicia sa arhiereasca si mbracndu-se ntru cea ostaseasca, a cutreierat
Siria, Fenicia si Palestina, ntarind pe crestini n sfnta credinta. Si unde afla vr
eo biserica fara slujitori, punea preoti si diaconi si din ceilalti clerici; iar
n unele locuri punea si episcopi, dintre aceia pe care-i afla ca lepadasera dogm
ele lui Arie si aveau ntelegere ortodoxa. Astfel de rvna pentru Hristos, astfel de
osteneala, de sarguinta si grija pentru Biserica lui Hristos avea acest mare ar
hiereu al lui Dumnezeu, Eusebiu.
Iar dupa ce a pierit cu sunet pagnul Iulian, a venit dupa dnsul Iovinian, dreptcre
dinciosul si de Hristos iubitorul mparat. Deci Sfntul Meletie s-a ntors iarasi la s
caunul sau, asemenea si Sfntul Eusebiu; iar ceilalti arhierei dreptcredinciosi au
nceput fiecare la aratare a-si lua locul lor.
Apoi, dupa ndemnul Sfntului Eusebiu, Sfntul Meletie a adunat n Antiohia un sinod loc
al, la care au luat parte douazeci si sapte de episcopi, ntre care Eusebiu era nti
dupa Meletie. La acel sinod a fost si Sfntul Pelaghie, episcopul Laodiceei, despr
e a carui curata si sfnta viata se scrie astfel: El n tineretile sale a fost silit
de parintii sai spre nunta. Deci fiind dus n odaia de nunta, a sfatuit pe mireas
a sa la pazirea cea nentinata a fecioriei. Si petrecea cu ea ntru feciorie curata
sub chipul nsotirii, ca un frate cu sora sa. Inca era bogat si n multe alte fapte
bune, pentru care a fost cinstit cu rnduiala arhiereasca de la Dumnezeu si de la
oameni. Acesta avea mare dragoste att catre Sfntul Meletie, ct si catre Sfntul Euseb
iu si le era prieten de un gnd, luptnd mpreuna cu ei pentru raspndirea dreptei credi
nte. La acel sinod local din Antiohia, sfintii parinti au poruncit tuturor ca sa
marturiseasca de o fiinta Fiului cu Tatal, si credinta cea hotarta la Sinodul ce
l dinti din Niceea.
La aceasta s-au nvoit si arienii, si au iscalit cu minile lor, nsa cu fatarnicie, c
a sa faca pe plac mparatului celui dreptcredincios si dreptcredinciosilor sfinti
arhierei Meletie, Eusebiu si Pelaghie, temndu-se de ndrazneala cea mare pe care o
aveau acestia naintea mparatului, pentru ca mparatul cel evlavios iubea foarte mult
pe acesti stlpi ai Bisericii pentru credinta lor cea dreapta si pentru sfintenia
lor si i cinstea foarte mult, ascultndu-i n toate. Pentru aceea, ei erau nfricosati

ereticilor, care, de frica lor, au trecut la Biserica celor dreptcredinciosi. I

ar dupa moartea dreptcredinciosului mparat Iovinian si dupa ce Valent a fost pus m
parat n locul lui, ereticii iarasi s-au ntors la credinta lor de mai nainte, ntocmai
precum cinii la varsatura lor, nselnd si pe mparatul la credinta ariana, prin sotia
lui, ariana Domnica. Astfel, Biserica celor dreptcredinciosi a fost iarasi chinu
ita si pastorii ei izgoniti. Deci Sfntul Meletie a fost surghiunit iarasi n Armeni
a, iar Sfntul Pelaghie, n Arabia. Asemenea si Sfntul Eusebiu a fost osndit la surghi
unie n Tracia.
Iar dupa ce s-a dat acea nedreapta judecata a nedreptului mparat pentru izgonirea
lui Eusebiu, a fost adusa porunca la Samosata spre seara. Si nstiintndu-se Sfntul E
usebiu despre aceasta, a chemat la sine pe acel om mparatesc care venise cu hotarr
ea mparateasca si i-a zis: Taci acum si nu spune nimanui pricina venirii tale, pen
tru ca, de se va nstiinta poporul, ndata se va umple de rvna, se va tulbura si te v
a ucide; iar eu ma voi afla pricinuitor al mortii tale". Aceasta zicnd si savrsind
cntarea cea de seara, a spus taina si gndul sau uneia din credincioasele sale slu
gi, si cnd toti au adormit, a iesit din casa arhiereasca cu acea sluga, care lund
o perna si o carte, le ducea dupa el.
Si mergnd la rul Eufratului, care curgea pe lnga zidul cetatii, s-a urcat ntr-o lunt
re ca sa plece spre cetatea Zeugma; si a poruncit vslasilor sa porneasca, si oste
nindu-se toata noaptea aceea, cnd s-a facut ziua, au ajuns la cetatea dorita. Iar
samosatenii, nstiintndu-se de plecarea sfntului lor arhiereu de la ei, s-au umplut
de mare plngere si tnguire, si ntrebau n ce parte s-a dus. Iar unul din cei ce vazu
sera cum sfntul a sezut n luntre si a poruncit sa-l duca la cetatea Zeugma, a spus
poporului ncotro s-a dus arhiereul. Deci multi urcndu-se n multe luntre, au alerga
t degraba dupa el si l-au ajuns la Zeugma; apoi, ridicnd glasurile lor catre el,
se tnguiau cu mare glas si se srguiau sa-l ntoarca n cetatea lor, dar sfntul n-a voit
.
Deci ce fel de rugaminti nu faceau si ce fel de cuvinte nu graiau, cazndu-i la pi
cioare si udndu-le cu lacrimi, ca sa se ntoarca cu ei la scaunul sau! Iar Sfntul Eu
sebiu le aducea aminte de cuvntul Apostolului care zice: Tot sufletul sa se supun
a stapnirilor celor ce mai mult biruiesc, pentru ca nu este stapnire dect de la Dum
nezeu; si oricare stapniri, de la Dumnezeu sunt rnduite. Drept aceea, cine se mpotr
iveste stapnirii, poruncii lui Dumnezeu se mpotriveste. Iar cei ce se mpotrivesc, j
udecata si iau lorusi. Acest cuvnt al apostolului spunndu-le sfntul, le zicea: Nu-mi
este cu putinta sa fiu potrivnic poruncii mparatesti. Asemenea si voua nu fara de
primejdie va este a va mpotrivi voii mparatului".
Iar poporul, vaznd ca nu poate sa-l ntoarca, i dadea lui de cale, unul aur, altul a
rgint, altul haine, iar altul i dadea slugile sale ca unuia ce se duce n laturi de
partate. Dar sfntul, lund foarte putin de la ei si nvatndu-i pe toti sa se tina de d
reapta credinta si de dogmele sobornicesti, s-a rugat pentru toti si, binecuvntndu
-i pe ei, a pornit pe cale catre tinutul Traciei, unde era osndit la izgonire. Si
pe cnd el era n Istru, a venit veste ca tara Traciei este foarte batuta si pustii
ta de goti. De aceea nu s-a mai dus departe, n Tracia, ci a ramas n Istru si a pet
recut acolo pna la moartea lui Valent, raucredinciosul mparat.
Iar n cetatea Samosatelor, n locul Sfntului Eusebiu a fost trimis de arieni un epis
cop cu numele Evnomie care cugeta cele arienesti. Acela venind n cetate, nimeni n
u i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru ca n-a iesit ntru ntmpinarea
lui nici un om, nici bogat, nici sarac, nici mester, nici lucrator de pamnt, nic
i barbat, nici femeie, nici batrn, nici tnar, nici macar un copil, deoarece toti c
etatenii erau dreptcredinciosi si nu voiau sa cinsteasca pe episcopul cel raucre
dincios, nici sa se binecuvinteze de el si nici sa-l vada.
Deci Evnomie a intrat n episcopie si a luat biserica soborniceasca cu stapnire mpara
teasca. Iar oamenii, vaznd aceasta, nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind
pe ereticul care era ntr-nsa arhiereu si nimeni nu mergea la el nici n casa, nici n

biserica, nici la casa arhiereasca. Astfel Evnomie sedea n episcopie singur numai
cu ai sai care venisera cu el. Si se povesteste ca, desi cu credinta era rau cr
edincios, nsa la obicei era bun, blnd, lin, smerit si curtenitor fata de toti. Des
pre obiceiul lui cel bun se graieste aceasta: Odata a intrat, dupa obiceiul acel
ei tari, n baia cea de obste ca sa se spele. Iar slugile au nchis usa dupa el, ca
sa nu intre alti oameni acolo, unde se spala episcopul. Si ntelegnd el ca multi st
ateau naintea usii, vrnd sa se spele, a poruncit slugilor sa deschida usa si sa de
a voie tuturor celor ce voiau sa intre n baie, sa se spele mpreuna cu el.
Deci au intrat multi, dar, vaznd pe episcop seznd n scaldatoarea cea calda, stateau n
aintea lui pentru cinste, iar el i chema pe cei care voiesc, sa intre n aceeasi sc
aldatoare, ei nsa nu ndrazneau. Si cunoscnd Evnomie ca pentru cinstea lui nu ndrazne
au sa se spele, pentru aceea s-a mhnit si a iesit degraba din baie, ca cel ce nu
voia sa se cinsteasca. Atunci oamenii care au ramas n baie, ndata au varsat acea a
pa din scaldatoare ca fiind spurcata prin spalarea ereticului, apoi au spalat bi
ne vasul si, ncalzind alta apa, si-au facut iarasi scaldatoare. Deci Evnomie, afln
d de aceea si vaznd ca nu poate sa traga la el nicidecum pe oamenii din Samosata,
a lasat episcopia si a plecat din cetate ntr-ale sale.
Iar dupa plecarea lui Evnomie, arienii au trimis la Samosata alt episcop de cred
inta lor, anume Luchie, lup aratat si vrajmas al oilor lui Hristos. Iar cetateni
i i-au facut si aceluia ca celui dinti, adica nu l-au primit cu cinste. Deci petr
ecea si el n episcopie numai cu ai sai, neducndu-se nimeni din oameni la dnsul, pen
tru ca oile lui Hristos, desi erau fara pastor, nsa, aducndu-si aminte bine de nvat
atura lui, pazeau sfnta credinta fara de prihana. Si cum ca se ngretosau drept cre
dinciosii de acel episcop eretic, o putem vedea din cele ce urmeaza: ntr-o vreme
multi copii jucndu-se pe ulita dupa obiceiul lor, aruncau cu o minge unii la alti
i. Iar Episcopul Luchie, trecnd din ntmplare pe acolo, a cazut mingea sub cai si su
b careta episcopului; si ndata copiii au nceput a striga cu glas mare: Mingea s-a s
purcat cu ereticia, mingea s-a spurcat cu ereticia!" Iar episcopul, auzind aceas
ta, a lasat pe unul din slugile sale sa vada ce fac copiii si pentru ce striga a
stfel. Si a vazut sluga cum copiii au aprins un foc si cum aruncau mingea prin v
apaie ncoace si ncolo, ca prin ardere sa se curete de ereticie.
Astfel, nu numai oamenii cei n vrsta, dar si copiii cei mici se ngretosau de acel e
piscop eretic, care era ca o urciune a pustiirii n locul cel sfnt. De aceasta aflnd
Luchie, n-a urmat blndetilor lui Evnomie, ci, umplndu-se de mnie, pe multi din dreg
atoria cea sfintita, care aparau dogmele cele dreptcredincioase, i-a trimis n sur
ghiuniri prea departate. Pe fericitul Antioh, nepotul Sfntului Eusebiu, barbat al
es ntre preoti, placut lui Dumnezeu, insuflat de Duhul Sfnt si iscusit n ntelepciune
a cartilor, l-a surghiunit la hotarele Armeniei, iar pe diaconul Evolghie, cel a
sijderea vestit ntre slujitorii Domnului, l-a gonit n pustia Oasimului, si a fost
atunci multa mhnire si scrba n cetatea Samosatelor.
Iar dupa ce raul mparat Valent a pierit rau, a urmat la mparatie dreptcredinciosul
mparat Gratian. Acela, ndata pe toti arhiereii si pe alte sfintite fete, care era
u n izgoniri pentru dreapta credinta, i-a eliberat de la surghiunie si le-a porun
cit sa-si ia scaunele lor. Atunci s-au ntors si Sfntul Meletie n Antiohia, Sfntul Pe
laghie n Laodiceea, iar Sfntul Eusebiu n Samosata. Asemenea si preotul Antioh din A
rmenia, diaconul Evolghie din Oasim si ceilalti care fusesera izgoniti de arianu
l Luchie, au venit ntr-ale lor; si a fost bucurie mare dreptcredinciosilor si rus
inare celor rau credinciosi.
Dupa luarea scaunul sau, Sfntul Eusebiu, ngrijindu-se cu ceilalti arhierei de buna
rnduiala bisericeasca si, vaznd ca oarecare scaune bisericesti erau desarte dupa
scoaterea arienilor, s-a srguit, cu sfatul si cu nvoirea Sfntului Meletie, sa aleag
a barbati vrednici si tari n dreapta credinta, pe care, sfintindu-i n dregatoriile
arhieresti, i-a asezat n scaune. Pe cinstitul Acachie l-a pus episcop n Verea, pe
mbunatatitul Teodot n Ierapole, pe Eusebiu cel de un nume cu el, n Halchida, pe Is
idor n Cir, iar n Edesa, dupa mutarea Sfntului arhiereu Varsa, a ridicat la scaun p

e Evloghie Marturisitorul.
Iar cnd au ales pe cel mai de pe urma din episcopii cei pusi prin minile lui, adic
a pe placutul lui Dumnezeu Marin, ca episcop n cetatea ce se numea Dolihin, care
era plina de credinta lui Arie, s-a dus el nsusi cu Marin n cetatea aceea, voind c
a, dupa ce va curata acolo Biserica de eresuri, sa aseze pe scaun pe arhiereul c
el drept-credincios. Si intrnd el n cetatea aceea, o oarecare femeie ariana a arun
cat de pe acoperis cu o caramida asupra lui, l-a lovit n cap si l-a ranit foarte
rau. Si mbolnavindu-se din acea rana, Sfntul Eusebiu s-a mutat catre Domnul. Iar cn
d el tragea sa moara, a jurat pe toti cei ce erau cu dnsul sa nu faca nici un fel
de razbunare acelei femei, pentru ca urma Stapnului sau, Care se ruga pentru cei
ce L-au rastignit, zicnd: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! Asemenea se
asemana si Sfntului Stefan, care se ruga pentru cei ce l-au ucis cu pietre. Astfe
l s-a sfrsit muceniceste Eusebiu, marele placut al lui Dumnezeu, patimind de minil
e arienilor, pentru Fiul lui Dumnezeu Cel pururea de o fiinta si de o fire cu Ta
tal. Iar sfntul lui trup a fost ntors la Samosata, cetatea lui, si a fost ngropat c
u cinste si cu multa jale si tnguire din partea poporului crestinesc.
Iar n locul lui s-a ales ca episcop Antioh fericitul, cel mai sus pomenit, care e
ra fiul surorii Sfntului Eusebiu. Si a nflorit Biserica Samosatelor n dreapta credi
nta, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, pe unul Dumnezeu n Treime, Caruia
si de la noi sa-I fie cinste, slava, multumire si nchinaciune acum si pururea si
n vecii vecilor. Amin.