Dacă ai şti să iubeşti

Publicat la data de: 03-05-2010

Dacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi. Răcoarea de

doftană n-ar mai sufla printre rânduri şi nici n-ar mai înflori chiciura
nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi
când se-mbrăţişează) nu s-ar mai promova printre sfinţi.

Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai
suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat. Nu ai mai anatemiza
păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate
dezonora omul!

Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile
de cântări ar fi şterse de praf. Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre
cer şi nici genunchii, după numai trei minute.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru
scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar
datoria oilor este să nască miei!

Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţâie
ca bărcile-n furtună. Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar
casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie şi nici cu cele
mai pufoase persane.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică. Şi

nici n-ai mai fugi de la 11.45. Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut
mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau
un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere. Pentru că dacă vrei
să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa
Domnului şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă
Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
 Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai
folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie. Şi nici „în Numele Domnului” n-ai
mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care
nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali şi nici
pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau
poartă blue-jeans. Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci
când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai
rămâne înţepenit când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul
basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile
prestate la colhoz.

Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi

barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor pentru că la
masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au
urechile deschise. Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de
sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereţi, dar şi
dincolo de fire, e Cineva care ascultă!

Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu

Biblia şi nu cu televizorul aprins.

Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel

puţin de pruncii dumneata.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini. Nici cercuri de
dragoste şi nici partide. Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui
Dumnezeu!

Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună şi-ai transpira printre

jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini. N-ai mai locui
între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar
biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă şi nici cea mai slabă
pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.

Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea
mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj. Dar nici
rata cea mai mare din biserică şi nici datorii. Căci numai dintr-o palmă
deschisă se poate lua. Sau se poate pune.

Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie! Iar
când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de
pe ea. Şi nici soţul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.

Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă
părere decât a lor. Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră,
aşteptând ca dragii lor să le umple casa.

Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti. Nu cu vorbe dulci,

pentru că siropul e bun, dar nu ţine de foame. Nici cu predici, nici cu
rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene... Ci, cu traiul! Iar în ziua
aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-
acestea. Nu te va întreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai
cunoştinţă. Şi nici de păcate. Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ştiut să
iubeşti!

Nicolae Geantă