CONSTELAŢIILE

CONSTELAŢIILE
 O constelaţie este o grupare aparentă de
stele, care, unite printr-o linie
imaginară, se aseamănă cu un anumit
obiect, animal, zeu etc. Pentru
majoritatea constelaţiilor vizibile din
emisfera nordică a Pământului, denumirile
există deja din antichitate. Pentru cele
vizibile numai din emisfera sudică,
denumirile provin de la navigatori şi
astronomi din epoca descoperirilor
geografice, şi de aceea aceste
constelaţii poartă denumiri ca de exemplu
Microscopul, Maşina Pneumatică etc.
În astronomia modernă constelaţia este o
anumită porţiune din sfera cerească exact
delimitată, în jurul figurii imaginare iniţiale,
astfel încât fiecare obiect ceresc poate fi
atribuit unei constelaţii.Poziţia relativă a
stelelor din constelaţii nu este chiar fixă, ci
se schimbă simţitor în decursul miilor de ani.
 Sistemul de constelaţii pe care îl folosim în prezent se
ISTORIC:
bazează pe cele 48 de constelaţii descrise de renumitul
astronom grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea sa
cunoscută mai ales sub titlul ei arab Almagest. În această
lucrare apărută în anul circa 150 î.H., Ptolemeu face o
sinteză a cunoştinţelor despre astronomie din acea
vreme, majoritatea datelor provenind de la observaţiile
făcute de către Hiparh cu 300 de ani mai devreme.
Catalogul cuprinde 1022 de stele care sunt grupate în 48
de constelaţii, dintre care 47 mai există şi azi; a 48-a,
Argo Navis (Nava Argonauţilor ), a fost împărţită în 4
constelaţii: Carina, Puppis, Pyxis, Vela.
 Nu mai este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste
figuri imaginare, însă există o particularitate a reprezentărilor
care ne ajută: porţiunea de forma unui cerc în jurul polului sud
ceresc, în care nu au existat constelaţii. De aici se poate deduce că
locul trebuie să se afle undeva pe la 36° latitudine nordică. De
asemenea, poziţia centrului acestui cerc faţă de polul sud de astăzi
s-a schimbat datorită precesie; acest fapt ne indică timpul care a
trecut de atunci: cca. 4500 ani. În acea perioadă existau civilizaţii
înaintate atât în Babilonia cât şi pe insula Creta. În favoarea insulei
Creta ar fi observarea constelaţiilor pentru scopurile navigaţiei pe
mare, însă nu există nici o dovadă, poate şi din cauza catastrofei
declanşată de erupţia vulcanului de pe insula Thera ( Santorini )
acum aproape 4000 de ani, care a avut un efect dezastruos asupra
civilizaţiei minoice.
Constelaţiile în prezent:
La congresul Uniunii Astronomice
Internaţionale din 1922 s-a stabilit ca cerul
să fie împărţit în 88 de constelaţii. Una
dintre ele, constelaţia Şarpele (serpens),
este alcătuită din două părţi separate pe
cer: Serpens Caput şi Serpens Cauda (coada
şi capul şarpelui).
 Constelaţia URSA MARE:
 Ursa mare sau carul mare (lat.
Ursa Major) este o
constelaţie vizibilă din
emisfera nordică. La
latitudinea României este o
constelaţie circumpolară.
 Este poate cea mai cunoscută constelaţie, cele şapte stele
principale având aproximativ aceeaşi strălucire. Deoarece
este uşor de recunoscut, pe baza ei este dată frecvent o
metodă de găsire a stelei polare[necesită citare]: se
prelungeşte linia ce uneşte ultimele două „roţi” ale carului
în partea bazei mari a trapezului cu de cinci ori distanţa
dintre ele. Locul astfel găsit este foarte aproape de
steaua polară.
 Constelaţia CARUL MIC
Constelatia URSA MICA.
Se mai numeste Plugusorul
sau Grapa. Steaua Polara este
numita Imparat sau Candela
Cerului deoarece e fixa fata
de miscarea diurna si i se mai
spune Stalpul sau Steajarul
de la Arie deoarece cerul se
invarteste imprejurul acestei
stele ca si caii de la arie in
jurul steajarului.
 Constelaţia CIOBANUL CU OILE
 Constelatia LIRA.
 Steaua Vega este Ciobanul iar
cele patru stele sunt Oile. Ea
se mai numeste si Luceafarul
cel Mare de la miezul noptii sau
Luceafarul cel Frumos sau
Regina Stelelor.
 Proiect realizat de:
TĂNASE ANDREI IULIAN
Cls: X-M.I

Liceul Teoretic “Axente Sever”, Mediaş