Cuprins

1. Modelul Client-Server
2. Considerente hardware, tipuri de reţele
3. Organizarea pe straturi (layer)
4. Interfete si servicii
5. Modele de referinta

Baze de date Curs 11 1

1. Modelul Client-Server
 Ne propunem mai intai să identificăm principalele utilizări ale
reţelelor de calculatoare. La nivelul organizaţiilor ce dispun de un
număr mare de calculatoare situate la distanţă unul de altul,
acestea nu trebuie să lucreze independent ci este nevoie de
comunicare pentru ca la cerere să se poată corela informaţia
stocată pe fiecare dintre ele.
 Un alt obiectiv este asigurarea unei mari flexibilităţi prin accesul la
mai multe spaţii de stocare. Este curentă practica de a stoca
aceleaşi informaţii pe mai multe maşini, astfel că la defecţiuni pot
fi accesate datele alternative păstrate în copie pe altă maşină.
 La nivelul instituţiei se poate gândi o soluţie prin care se asigură
un singur calculator de mare viteză, având preţ ridicat şi mai
multe calculatoare personale, cu posibilităţi modeste de
prelucrare, pentru fiecare utilizator.
 O astfel de structură în care există mai multe servere de fişiere şi
utilizatori denumiţi generic clienţi formează modelul cunoscut sub
denumirea de model client – server.

Baze de date Curs 11 2

 Modelul Client-Server

Obs:
 În modelul client server procesul client trimite o cerere către
procesul server, cerere ce implică realizarea unei anumite
acţiuni.
 Serverul execută cererea formulată de către client şi transmite
rezultatul execuţiei acesteia clientului.
 Un server deserveşte, de regulă, un număr mare de clienţi.
Baze de date Curs 11 3
 O arhitectură client server nu necesită în mod obligatoriu o
arhitectură de reţea, conceptul fiind perfect valabil şi la
implementările intrasistem, implementări ce nu duc la creşterea
capacităţii de prelucrare.
 Ca urmare au apărut reţelele publice ce facilitează o serie de
servicii cum sunt accesul la informaţie la distanţă, schimbul de
informaţie între persoane, divertisment interactiv etc.
 Accesul la informaţie la distanţă poate lua forme multiple, de la
simplul acces la instituţiile financiare pentru plăţi electonice la
cumpărăturile on-line.
 Informaţia este prezentată în diverse forme, de la informaţie de tip
text la elemente multimedia: imagine, sunet, film.
 Un canal uzual de comunicaţie în secolul XXI este poşta electronică
sau e-mail, dar şi o tendinţă de schimbare a tehnologiei pentru
comunicaţia telefonică bazată pe voice over IP.
 În domeniul comunicării între oameni sunt puse la punct tehnologii
de comunicare audio şi video pentru întâlniri virtuale numite şi
videocenferinţe.

Baze de date Curs 11 4

2. Considerente hardware, tipuri de reţele
Dupa tipul de conexiune
 Reţelele cu difuzare, în care un singur canal de comunicaţie este
partajat de către toate maşinile din reţea
 Retelele punct la punct formează numeroase conexiuni între perechi
de maşini individuale. Pentru ca un mesaj să ajungă de la sursă la
destinaţie, de multe ori acesta trebuie să traverseze o mulţime de
maşini intermediare. Existenţa traseelor multiple, cu lungimi diferite
fac ca algoritmii de dirijare (rutare) să joace un rol important. Fără a
fi un standard retelele mici, localizate geografic utilizează în mod
curent difuzarea, în timp ce reţelele mari sunt de regulă punct la
punct.
Dupa intindere geografica
 Reţelele locale (Local Area Network) denumite şi LAN sunt
considerate reţele private localizate într-o clădire sau un campus.
De cele mai multe ori nu au nici măcar întinderea unei companii sau
instituţii şi sunt utilizate pentru a partaja diverse resurse între mai
mulţi utilizatori.
 Principalele criterii prin care distingem un LAN de alte reţele sunt:
mărimea, tehnologia de transmisie şi topologia.

Baze de date Curs 11 5

Topologii de retele de difuzare
 Retea de difuzare magistrala

 Retea de difuzare in inel

Baze de date Curs 11 6

 O reţea de întindere mare pentru o zonă de birouri învecinate sau
chiar pe suprafaţa unui întreg oraş poartă numele de reţea
metropolitană (Metropolitan Area Network - MAN). Aceste reţele
constituie o categorie specială de reţele deoarece au adoptat un
standard specific. Acest standard este cunoscut sub numele DQDB
(Distributed Queue Daul Bus), magistrală duală cu coadă distribuită,
definită prin standardul IEEE 802.6.

Baze de date Curs 11 7

 Reţelele ce acoperă o arie geografică întinsă poartă denumirea de
WAN (Wide Area Network).

Baze de date Curs 11 8

Comutarea pachetelor
 Elementele de comutare sunt calculatoare specializate pentru a
conecta două sau mai multe linii de transmisie.
 Atunci când un pachet soseşte la un element de comutare el trebuie
să aleagă o nouă linie pentru a retransmite datele.
 Din punct de vedere terminologic, putem numii aceste elemente
prin: noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare,
comutatoare de date. Voi folosi pentru aceste elemente un termen
adoptat din limba engleză şi anume ruter.
 O colecţie de linii de comunicaţie împreună cu ruterele asociate
formează o subreţea.

Baze de date Curs 11 9

2. Organizarea pe straturi (layer)
 Pentru a reduce complexitatea proiectării programelor majoritatea
reţelelor sunt structurate pe straturi sau niveluri, denumite generic
cu termenul de limbă engleză layer.
 Un nivel superior este construit peste cel inferior.
 Numărul de staturi, funcţiile şi conţinutul acestora variază de la o
reţea la alta.
 Principiul general utilizat este de a oferi servicii nivelului superior,
fără a intra în amănunte legate de implementarea serviciului.
 Regulile şi convenţiile utilizate poartă numele de protocol al
nivelului. Respectarea regulilor stabilite prin protocol este
esenţială pentru a face comunicarea posibilă.
 Entităţile situate pe acelaşi nivel la maşini diferite se numesc
egale şi numai entităţile egale comunică utilizând protocolul.
 Nici un fel de date nu sunt transferate direct între niveluri egale, ci
prin intermediul unor niveluri intermediare. Un nivel transferă
datele şi informaţiile de control nivelului vecin inferior până se
ajunge la nivelul cel mai scăzut prin care se produce comunicarea
propriuzisă.

Baze de date Curs 11 10

Baze de date Curs 11 11
4. Interfete si servicii
 După cum s-a discutat în paragrafele anterioare un nivel furnizează
servicii nivelului superior.
 Elementele active ale fiecărui nivel poartă denumirea de entităţi. O
entitate poate fi o entitate software (un proces în execuţie) sau o
entitate hardware (circuit de I/O).
 Entităţile se numesc egale dacă fac parte din acelaşi nivel şi se
găsesc pe maşini diferite.
 Dacă entităţile de la un nivel dat implementează un serviciu pentru
nivelul superior, nivelul inferior este numit furnizor de servicii, iar
nivelul superior utilizator de servicii. Atunci când un nivel n
furnizează servicii nivelului n+1, poate utiliza serviciile oferite de
nivelul n-1 pentru a furniza propriile servicii. Definim noţiunea de
Service Acces Point (SAP) ca fiind locurile unui nivel unde nivelul
superior poate avea acces la serviciile oferite.
 Pentru identificare fiecare SAP are o adresă unică.
 Două niveluri schimbă informaţie dacă s-au convenit un set de
reguli referitoare la interfaţă.

Baze de date Curs 11 12

Baze de date Curs 11 13
5. Modele de referinţă
Modelul ISO – OSI
 Modelul OSI se bazează pe propunerea dezvoltată de Organizaţia
Internaţională de Standardizare (International Standards
Organisation – OSI). Modelul poartă denumirea de ISO OSI (Open
System Interconnection) pentru că se ocupă de interconectarea
sistemelor deschise pentru comunicaţie cu alte sisteme.
 Modelul este construit pe şapte niveluri (layer) respectând pricipiile:
1. Un nivel este creat atuci când este nevoie de un nivel diferit de
abstractizare.
2. Fiecare nivel are un rol bine stabilit.
3. Funcţia aleasă pe fiecare nivel se bazează pe protocoale
standardizate pe plan internaţional.
4. Nivelurile sund independente, fluxul de date prin interfeţele de
comunicaţie între niveluri este minimizat.
5. Numărul de niveluri este ales astfel încât să nu se introducă pe
acelaşi nivel funcţii diferite, dar să confere în acelaşi timp o
arhitectură funcţională.

Baze de date Curs 11 14

Structura modelului ISO-OSI

Baze de date Curs 11 15

Modelul de referinţă TCP/IP
 Se cunoaşte faptul că strămoşul reţelelor de calculatoare este
ARPANET, iar succesorul său este reţeaua numită şi Internet.
 A fost nevoie de o nouă arhitectură de referinţă care să permită
interconectarea fără restricţii a mai multor tipuri de reţele. Această
arhitectură devine cunoscută mai târziu prin numele modelul de
referinţă TCP/IP

Baze de date Curs 11 16

 Nivelul situat deasupra nivelului Internet în arhitectura TCP/IP este
numit şi nivel transport.
 Similar cu modelul OSI, la acest nivel au fost definite două
protocoale capăt la capăt. Transport Control Protocol, denumit şi
TCP, protocol de control al transmisiei, este un protocol prin care se
asigură controlul conexiunii.
 Un flux de octeţi transmis de la o maşină la alta este verificat din
punct de vedere corectitudine, confirmat sau neconfirmat (caz în
care se retransmite).
 Fluxul de octeţi este împărţit în mesaje discrete de către nivelul TCP
al transmiţătorului şi reasamblat din fragmente de către acelaşi
nivel, dar al receptorului.
 TCP trebuie să facă şi un control al fluxului pentru ca un emiţător
rapid să nu inunde un receptor mai lent.
 Un al doilea protocol pe acelaşi nivel ce asigură transportul este
User Datagram Protocol (UDP), protocol datagrame utilizator,
protocol nesigur, fără conexiuni.

Baze de date Curs 11 17

Baze de date Curs 11 18