Cuprins

1. Descriere generala TCP/IP

2. Tehnologia Ethernet
3. ATM
4. Protocol Internet, datagrame

Baze de date Curs 12 1

 1. Descriere generala TCP/IP

• TCP/IP este un set de protocoale organizate în straturi.

• Pentru serviciul de mail se defineşte un set de comenzi prin care
o maşină trimite la altă maşină, comenzi ce includ: transmiţătorul
mesajului, receptorul, textul mesajului, fişiere ataşate. Acest
protocol presupune un mod natural de comunicaţie între două
maşini.
• TCP este responsabil de ajungerea comenzii la destinaţie. Dacă
mesajul este prea mare pentru a fi încapsulat într-o datagramă,
TCP va sparge mesajul în mai multe datagrame şi se îngrijeşte ca
ele să ajungă corect. Deoarece aceste funcţii sunt necesare
pentru mai multe aplicaţii ele sunt puse într-un protocol separat
ce face parte din specificaţia de transmitere mail.
• Se poate considera că TCP este format dintr-o colecţie de rutine
pe care aplicaţia le poate utiliza când este necesară comunicaţia
cu alte calculatoare.
• Similar TCP apelează la serviciile altui strat, stratul IP, protocol ce
este utilizat de mai multe aplicaţii. Ca urmare putem vedea IP tot
ca o colecţie de biblioteci pe care TCP le apelează şi nu sunt
membre ale TCP. Această strategie de construcţie a diverselor
niveluri ale protocolului este numită “stratificare” sau organizare in
straturi.
Baze de date Curs 12 2
Putem acum considera că programele de aplicaţie (de exemplu mail),
TCP şi IP sunt straturi diferite ce apelează servicii ale altor
straturi. Aşa cum s-a prezentat în capitolul anterior denumirea
generica TCP/IP înglobează 4 straturi:
• un protocol de aplicaţie (ex. mail);
• un protocol TCP ce furnizează servicii necesare mai multor
aplicaţii asigurând controlul corectitudinii recepţiei mesajelor;
• un protocol IP ce furnizează servicii de bază pentru a transporta
datagramele la destinaţie;
• protocolul necesar manipulării nivelului fizic pentru transport, ca
de exemplu Ethernet sau linie punct la punct.
Datagramele vor fi adesea transferate prin diferite reţele înainte de a
ajunge la destinaţie. Calea urmată este complet invizibilă de către
utilizator. Pentru conectarea la distanţa la un alt sistem este
neceesară pentru acces “adresa Internet” a acestuia. O astfel de
adresă în notaţia cu punct are forma 128.6.4.194 şi este
reprezentată pe 32 biti, împărţiţi în 4 câmpuri de câte 8 biţi
fiecare, delimitate prin puncte.

Baze de date Curs 12 3

• Este normal ca referirea la un sistem să se facă de cele mai multe
ori prin nume şi nu prin adresa de reţea.
• Când se cunoaşte numele, softwareul de reţea se uită în baza de
date pentru nume si pune în corespondenţă numele cu adresa
Internet. O serie de sisteme software operează direct cu adresa
Internet.
• TCP/IP este construit pe tehnica de conectivitate în care informaţiile
sunt transmise ca o secvenţă de datagrame. O datagramă este o
colecţie de date ce este trimisă ca un singur mesaj. Fiecare
datagramă este transmisă individual prin reţea. La acest nivel
informaţiile provenind de la datagrame fragmentate sunt tratate de
reţea complet separat. De exemplu pentru a transfera un fişier de
15000 octeţi, volum de date ce un poate fi inclus într-o singură
datagramă, care este transportată de mai multe reţelele, acesta se
sparge în 30 datagrame de câte 500 octeţi fiecare. În urma
asamblării acestor datagrame se obţine fişierul iniţial. Funcţie de
calea urmată la transport datagramele pot să ajungă, la destinaţie,
în altă ordine decât cea în care au fost trimise, sau să existe
datagrame care nu ajung la destinaţie. În cazul în care datagrama
un ajunge la destinatie, funcţie de protocolul de control utilizat este
posibilă retransmisia datagramei.

Baze de date Curs 12 4

 2. Tehnologia Ethernet
Ethernet este numele dat celei mai populare tehnologii de networking
dezvoltată de Xerox PARC în jurul anilor 1970, tehnologie ce a fost
standardizată de Intel Xerox şi Digital în 1978 pentru care IEEE
utilizează versiunea de standard 802.3.
În structura originală Ethernet utilizează cablul coaxial, cablu este
complet pasiv, singurele elemente active fiind calculatoarele ataşate
la reţea. Conexiunea între calculator şi reţea cere un element
special numit şi transceiver care ar trebui să fie existent la fiecare
card de reţea.
Tranceiverul poate sesiza când reţeaua este în utilizare sau când
transformă semnale analogice în semnale digitale, el fiind conectat
cu o placă adaptor prin intermediul unui cablu numit şi Atachement
Unit Interface (AUI).
Deoarece numărul de fire utilizate în conexiunea AUI este mare şi ca
urmare costul cablului ridicat s-a compactat adaptorul cu
transceiverul obţinând ceea ce se numeşte conexiune thin-wire sau
thinnet prin care fiecare staţie se conectează cu celelalte prin
intermediul unui cablu coaxial într-o structură de tip bus.

Baze de date Curs 12 5

Tehnologia avansată prevede o metodă de conexiune fără a utiliza
cabluri ecranate sau coaxiale.
• Această nouă tehnologie permite accesul la ethernet utilizând o
pereche de fire torsadate similare cu cele utilizate în telefonie.
• Tehnologia este cunoscută sub denumirea 10Base-T şi se
realizează prin conexiunea dintre calculator şi un hub Ethernet. Prin
hub se înţelege un dispozitiv electronic care simulează semnalele
unui cablu Ethernet. O conexiune între o staţie şi un hub este
limitată la maxim 100 m.
• De cele mai multe ori adaptoarele suportă toate cele trei tipuri de
conexiune externă: AUI conector pentru ticknet, BNC conector
pentru thinnet şi RJ45 pentru 10Base-T. Ethernet, indiferent de
modul fizic de realizare, este o conexiune bus deoarece toate
transceiverele recepţionează toate mesajele reţelei fizice, pachetele
recepţionate fiind filtrate de către fiecare adaptor şi nu are nevoie de
o autoritate centrală pentru garantarea accesului.

Baze de date Curs 12 6

• Adresa Ethernet este definită pe baza unei scheme cu 48 biţi,
cunoscută şi sub denumirea de adresă Etherne sau adresă MAC.
• Adresa Ethernet este fixată la fiecare maşina prin hardware-ul
utilizat şi poate fi citită prin intermediul interfeţei hardware.
• Cardul Ethernet are posibilitatea de a extrage adresa fizică iclusă în
pachet prin filtrare şi ignoră pachetele ce nu sunt adresate maşinii în
care este dispusă.
O adresă Ethernet poate avea valori prin care se specifică:
• adresa fizică a unei interfeţe de reţea (adresa unicast)
• adresă broadcast reţea;
• adresă multicast.
• Pachetele Ethernet poartă numele de frame şi au formatul prezentat
în figura.

Baze de date Curs 12 7

Preambulul este format din 64 biţi ce conţin biţi în starea 0 sau starea 1
pentru a asigura sincronizarea. Adresa sursă şi adresa destinaţie
sunt reprezentate pe câte 48 biţi fiecare (6 octeţi). Un alt câmp
important este tip frame prin care se identifică protocol căruia îi este
destinat pachetul şi va fi procesat în conjuncţie cu acesta. În acest
mod o maşină poate utiliza mai multe protocoale în acelaşi timp
funcţie de conexiunea realizată (sursa pachetului).

Baze de date Curs 12 8

 3. ATM

• ATM este o tehnologie de mare viteză ce se utilizează atât în reţele

locale cât şi în reţele globale.
• Prin mare viteză se înţelege viteză de comunicaţie de peste 100 Mbs
iar ATM poate asigura viteze de pâna la ordinul Gbs fapt ce
determină şi costuri mult mai mari pentru realizarea acestor reţele.
• Tehnologia ATM constă din unul sau mai multe comutatoare de
înaltă viteză fiecare conectate la un calculator şi la un alt switch
ATM. Cel de al doilea utilizează fibra optică pentru conexiune
inclusiv pentru conexiunea de la host la switch.
• La cel mai scăzut nivel al unei reţele ATM se utilizează cadre numite
şi cells de dimensiune fixă ce pot fi procesate cu viteza mare.
Fiecare celulă ATM are numai 53 octeţi lungime dintre care 5 octeţi
formează headerul şi 48 constituie câmpul de date. La iniţierea unei
conexiuni toate echipamentele ce participă la transmiterea celulei
agrează un identificator de conexiune virtuala. În headerul unei
celule câmpul identificator conexiune specifică o conexiune virtuală
agreată şi indică fiecarui distribuitor modul în care conectează
porturile interne pentru transmiterea celulei.
Baze de date Curs 12 9
 4. Protocol Internet, datagrame
Anologia între reţeaua fizică şi TCP/IP este foarte importantă.
• Într-o reţea fizică unitatea de transfer este un frame ce conţine
hearder şi date.
• În hearder sunt incluse informaţii asupra sursei fizice şi a
destinaţiei.
• Internet denumeşte unitatea de bază pentru transfer ca
datagramă Internet.
• Similar cu un frame din reţelele fizice o datagramă este împărţită
în hearder şi zona de date, la fel cu formatul frame, headerul
pentru datagramă conţine adresa sursă şi adresa destinaţie şi o
serie de alte câmpuri ce identifică conţinutul.

Baze de date Curs 12 10

Format header datagrama

Câmpuri în header:
• Versiune curent 4, dezvoltata 6
• Lungime header (HLEN) specifică lungimea hearder masurată în
cuvinte de 32 de biti.

Baze de date Curs 12 11

• Lungimea totală a datagramei (LENGTH) specifică lungimea
datagramei IP, masurată în octeţi, incluzând atât octeţi din header
cât şi datele încapsulate. Lungimea porţiunii de date poate fi
calculată prin scăderea lungimii headerului (HLEN) din lungimea
totală (LENGTH).
• Datagram Type of Service şi precedenţă datagramă, numită pe
scurt şi Tip Serviciu, specifică modul în care o datagramă este
manipulată.
Înainte de a înţelege sensul următorului câmp dintr-o datagramă este
important să pornim de la modul în care transportul datagramei se
bazează pe cadrele (frame) de reţea. Începem cu întrebarea; Cât
de mare poate fi o datagramă? Spre deosebire de reţelele fizice
unde hardware-ul trebuie recunoscut, datagramele sunt manipulate
software.

Baze de date Curs 12 12

Marime datagramă, MTU şi fragmentare.
• În cazul ideal, întrega datagramă ocupă un frame fizic facând
transmiterea prin reţeaua fizică mai eficientă.
• Pentru a asigura eficienţa proiectantul IP forţează selecţia dimensiunii
datagramei la o dimensiune corespunzătoare care încape într-un
frame.
Apare o a doua întrebare: Ce dimensiune de frame se poate alege?
• O datagramă în Internet trebuie să călătorească prin mai multe reţele
fizice interconectate.
• Fiecare pachet este limitat la o dimensiune maximă a datelor într-o
reţea fizică. De ex: un cadru Ethernet oferă 1500 octeţi de date, un
cadru FDDI aproximativ 4470.
• Unitatea prin care ne referim la dimensiunea maximă a unui frame
poartă denumirea de maximum transfer unit (notat şi MTU). În
consecinţă, când o datagramă este mai mare decât MTU al reţelei pe
care o traversează, ea se transformă în mai multe frame-uri. TCP/IP
alege mărimea convenabilă a datagramelor şi aranjează astfel modul
de împărţire al acesteia în mici compartimente cu dimensiunea dată
de MTU.
• Micile piese în care datagrama este împărţită se numesc fragmente
iar procesul poartă denumirea de proces de fragmentare
Baze de date Curs 12 13
Exemplu configuratie retea

• Sursa poate alege orice dimensiune dacă o consideră

corespunzătoare, fragmentarea şi reasamblarea apărând ca un
proces automat fără ca sursa să întreprindă acţiuni speciale.
• Specificaţia IP postulează că nu toate implementările trebuie să
accepte datagrame până la maximul MTU al reţelelor pe care le
atacă. În plus un ruter trebuie întotdeauna să realizeze datagrame
de cel putin 576 octeţi.
• Fragmentarea unei datagrame înseamnă împărţirea ei în diferite
piese. Nu trebuie să surprindă faptul că fiecare piesă are acelaşi
format cu cel al datagramei originale.

Baze de date Curs 12 14

Trei câmpuri ale headerului din datagramă: IDENTIFICATOR, FLAGS, şi
FRAGMENT OFFSET controlează fragmentarea şi reasamblarea.
• Câmpul identificator conţine un unic întreg prin care se identifică
univoc o datagramă.
• Fragment Offset specifică un offset faţă de datagrama originală a
datelor ce sunt deplasate în fragmentul următor, măsurat în octeţi
începând cu fragmentul care are offset zero.

Baze de date Curs 12 15

• Biţii FLAGS sunt utilizaţi pentru controlul fragmentării şi
reasamblarii.
Semnificaţia biţilor flags:
• Primul bit not fragment, este testat atunci când este necesară
fragmentarea. Dacă el este 1 fragmentarea nu este permisă. De ex.
la secventa de boot este necesară întreaga imagine.
• Ultimul bit specifică dacă fragmentul conţine date din interiorul
datagramei originale sau este fragmentul de sfârsit. Acest bit este
numit şi “more fragmentation”. Aceasta este necesară întrucât în
header câmpul Total Length se referă la fragment nu la datagramă
şi nu se poate identifica ultimul fragment dintr-o succesiune de
fragmente. Acest bit împreună cu fragment offset şi total length
permite reasamblarea datagramei.

Baze de date Curs 12 16

Alte campuri header:
• Time to live (TTL) specifică un număr interpretat ca intervalul de
timp pentru care datagrama rămâne în Internet. Maşina sursă
specifică timpul de viaţă al datagramei, iar ruterele şi hosturile ce o
procesează va decrementa acest câmp. Atunci când timpul a
expirat, adică a devenit zero, datagrama este pierdută. Estimarea
exactă a timpului este dificilă, deoarece ruterele nu au un ceas
sincronizat cu reţelele fizice. Mai exact, interpretăm timpul de viaţă
ca numărul maxim de distribuiri ale acesteia.
• Câmpul PROTOCOL este similar ca semnificatie cu câmpul type din
headerul asociat pentru un frame reţea. Valoarea câmpului specifică
ce protocol de nivel scăzut este utilizat pentru a genera mesajul ce
transportă datele. Acesta specifică în general formatul zonei de
date, câmpul este de tip numeric şi este gestionat de autoritatea
Internet pentru a garanta compatibilitatea cu întregul Internet.

Baze de date Curs 12 17

• HEADER CHECKSUM este o modalitate de a asigura verificarea
integritaţii datelor din header. El se obţine tratând headerul ca o
secvenţă de întregi pe 16 biţi reprezentaţi în complement faţă de 1.
Suma de control se aplică doar la headerul IP nu şi la date.
• Source IP address şi Destination IP address conţine adresele IP ale
transmiţătorului şi receptorului. Aceste câmpuri nu suferă modificări
la rutere întrucât se păstrează sursa şi destinaţia specificată iniţial
pentru fiecare pachet.
• Câmpul DATA este de dimensiune nedefinită, dependentă de
marimea volumului de date pe pachet şi de tipul de protocol
hardware utilizat.
OBS: O datagrama poate avea in plus o serie de optiuni.

Baze de date Curs 12 18