Cercetatorii britanici care au descoperit fluviul subacvatic

urias din Marea Neagra, in exclusivitate pentru

“Curentul”. Dr. Peakall şi dr. Parsons: „În Marea
Neagră s-ar putea afla importante resurse de
hidrocarburi“
August 19th, 2010 VR 1 Comment »

X
Hello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for updates on
this topic.
Powered by WP Greet Box WordPress Plugin
[Translate]

Scris de Mădălin Necşuţu

În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de
cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu
un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători,
doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către
companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea
afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul
„Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi
Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La
solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Dan Parsons, doi dintre cercetătorii
care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă
această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de
cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr.
Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ
Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali
Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt
Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă
de Piri Resis. Redăm în continuare informatiile oferite de cercetătorii britanici:

- Vor fi publicate rezultatele acestei cercetări?

- Da. Absolut toate detaliile acestui proiect de cercetare vor fi publicate în numerele
următoare al prestigiosului „Jurnal de Geologie“.

- Îmi puteţi spune ce alte râuri există sub diferite mări şi cum se formează? Sunt ele
formate de curenţi de apă mai denşi/reci/săraţi?

- Râurile de sub mări sunt canale care pot ajunge la lungimi de mii de kilometri, circa 100 de
metri adâncime, cu o lăţime de câţiva kilometri şi pot purta volume de nămol, nisipuri, sare
sau poluanţi în bazinele adânci ale oceanelor. Privite de sus, acestea (râurile subacvatice –
n.r.) arată aproape identic cu râurile care curg pe suprafaţa solului, cu foarte multe curbe
şerpuite. Există numeroase sisteme de canale submarine în oceanele lumii, dar şi unele aflate
la gurile Amazonului, Indusului sau Mississippi, unde volume mari de sedimente alunecă pe
panta continentală chiar în adâncurile mărilor. De asemenea, râurile pot fi rezultatul unor
alunecări submarine de teren. Aceste canale sunt formate de către curenţi de apă mai denşi pe
fundul mării, la care se adaugă concentraţii mari de nămol şi sare.

- Ne puteţi preciza după ce principiu curg aceste râuri?

- Curgerea lor este rezultatul activităţii forţei gravitaţionale exercitate asupra diferenţei de
densitate, care poate fi produsă de concentraţii mari de sare şi sedimente. Acesta este
echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenţi de gaze care se mişcă
foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice – n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum
ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura
de scurgere.

- Ce speraţi să descoperiţi despre aceste râuri?

- Toată munca anterioară a condus la concluzia că aceste canale submarine funcţionează la fel
ca râurile de pe uscat şi depozitează nămol şi nisip în aceeaşi manieră ca şi cele normale:
„dacă arată la fel, funcţionează la fel“. Mai multe investigaţii recente de laborator au dezvăluit
că lucrul acesta ar putea să nu fie adevărat, ele arătând că acei curenţi din curbele formate de
aceste râuri se pot răsuci în direcţii opuse, în comparaţie cu cele din râurile de suprafaţă. Am
măsurat forma canalelor, cum se schimbă şi am examinat detaliat cursul lor pentru prima dată.
Pentru acest lucru am folosit un submarin cu propulsie autonomă. Acest „autosubmarin“ este
o adevărată capodoperă şi are un sistem propriu de măsurat (a costat circa un milion de lire
sterline şi este un vehicul de 4 metri lungime). De asemenea, submarinul are amplasată o
cameră de viteză care ne permite să măsurăm în detaliu curgerile din interiorul canalelor.
Aceste date ne vor ajuta apoi să prestabilim mai exact evoluţiile din cadrul acestor canale şi să
analizăm legătura dintre acestea şi depozitele produse. Un exemplu ar fi o mai bună predicţie
care ar fi cheia în îmbunătăţirea extracţiei din largul mărilor a petrolului şi a gazelor naturale,
acolo unde forările individuale pot costa peste 100 milioane de dolari americani.

- Aceste râuri sunt descoperite în majoritatea oceanelor şi mărilor sau numai în Marea
Neagră?
- Când nivelul mările este mic în timpul erelor glaciare, aceste râuri subactive sunt active în
toate oceanele deoarece acestea se conectează direct prin platforma continentală. Astăzi,
majoritatea râurilor subacvatice au puţină activitate sau chiar deloc. Marea Neagră este unică
pentru că şi-a început activitatea după ridicarea nivelului apei în perioada postglaciară şi s-a
revărsat apoi prin toată strâmtoarea secătuită Bosfor. Înapoi din Marea Mediterană a venit apă
cu o densitate mai mare decât cea existentă în Marea Neagră.

- Este probabil ca aceste râuri să găzduiască forme de viaţă şi ecosisteme unice?

- Aceşti curenţi care curg prin râurile subacvatice poartă forme de viaţă, precum şi nutrienţi,
carbon şi oxigen în adâncurile mărilor. Este foarte probabil ca mediile acestea să poate găzdui
viaţă, dar deocamdată se cunosc mult prea puţine lucruri.

- De ce este atât de important să ştim mai multe despre aceste canale? Influenţează ele
curente mai largi sau distribuţia apei în mări şi oceane?

- Sedimentele care trec prin aceste canale sunt depozitate în mătci formate în abisul mărilor,
unde formează cele mai mari depozite de acest fel de pe glob. Aceste depozite sunt cheia
schimbărilor climatice, a cutremurelor de mare magnitudine, a mişcărilor tectonice şi
formează de asemenea unele dintre cele mai mari rezervoare de hidrocarburi din lume. Este
puţin probabil ca acestea să influenţeze curenţii oceanici care traversează de obicei coastele
oceanice, mai mult decât să circule pe fundul mărilor.

- Când au fost descoperite primele râuri subactive?

- Acest subiect a fost aproape necunoscut până în 1970, când un sonar care putea capta şi
imagini a fost folosit pentru a explora abisul mărilor. Studii importante despre Amazon şi
golful Bengal au pornit de la programele de forat desfăşurate în anii ‘80. Chiar şi acum ştim
mai multe despre suprafaţa planetei Marte decât cunoaştem despre aceste sisteme de râuri
subacvatice. Ştim despre canalele submarine din Marea Neagră de câţiva ani de acum şi multe
cercetări sunt prezentate în revista „Flood et al“ la secţiunea sedimentologie. Cea mai nouă
parte a cercetării noastre cu ajutorul minisubmarinului se referă la detalii legate de structura
canalului şi identificarea căilor în care curenţii din aceste râuri subacvatice se mişcă în
comparaţie cu cele de pe uscat.

- Ce mărime au aceste râuri? Ce adâncime? Ne-ar interesa foarte mult în special cel din
Marea Neagră.

- Aceste râuri pot avea până la 4.000 de kilomtri lungime, cu maluri înalte de până la 800 de
metri şi late de câţiva kilometri. Dacă ne referim strict la canalul din Marea Neagră, acesta
este lat de un kilometru, adanc de 25 de metri adâncime şi se întinde pe o lungime de 60 de
kilometri până când atinge o râpă adâncă. Debitul acestui râu din Marea Neagră este de
20.000 de metri cubi pe secundă, ceea ce înseamnă de 300 de ori mai mult decât debitul râului
Tamisa.