E foarte important ca in primul rand dumneavoastra ca parinti, sa-i spuneti, dar

mai ales sa-i aratati copilului ca aveti incredere in el, ori de cate ori aveti prilejul. E
necesar sa va implicati in acest exercitiu al dovedirii increderii in copil, chiar daca
e dificil. Aceasta inseamna sa-l convingeti in diverse situatii (de exemplu cand
ezita sa recite, desi stie foarte bine poezia) ca poate sa indeplineasca acel lucru, ca
aveti incredere ca se va descurca. Spuneti-i mai degraba ceva de genul: "Stii, eu
cred ca esti un copil bun si stiu ca poti sa faci acel lucru. Si chiar daca te balbai sau
nu-ti aduci aminte, important este ca incerci si a doua oara ai sanse mai mari. Si
chiar daca gresesti, nu inseamna ca esti un copil prost sau ca ne faci de ras. Toti
gresim, si mari si mici. Daca n-am gresi, n-ar mai fi nevoie sa invatam."
Atentie la atitudinea pe care o aveti atunci cand copilul greseste! Nu folositi
mesaje cu continut critic distructiv (care diminueaza increderea in sine a
copilului) : "Nu, tu nu esti in stare sa...", "Iar ai gresit !", " Tu nu intelegi. Esti prea
mic pentru asta.", "Nu te balbai", "Ai grija ce spui (faci). Vezi sa nu te faci de ras.",
"Ai vazut copilul lui X ce cuminte si frumos se poarta. Toata lumea il lauda. Tu...".
Daca e un copil sensibil, criticile lovesc in stima de sine si se va simti
vinovat, inferior celorlalti, va simti ca ceva nu e in regula cu el si astfel ii
accentuati neincrederea in sine si timiditatea. Daca in diverse situatii sociale (la
scoala, in vizita) nu indrazneste sa spuna ca nu a inteles ceva, ezita sa se adreseze
celorlalti, in realitate copilul se teme ca va gresi, ca va fi judecat si ca aceasta
judecata va avea urmari: critica, dezaprobare, respingere, pierderea dragostei si
atentiei parintilor si a celor care-i servesc drept model. Cautati sa faceti copilul sa
inteleaga ca a gresi e ceva firesc si e o cale spre progres, ca nu trebuie sa se simta
vinovat daca greseste (revedeti ceea ce am scris anterior referitor la modul cum va
adresati copilului). Ar fi bine ca sotul sa-i vorbeasca si el copilului si sa-i spuna
acest lucru.
Apropiati-va de copil cu prietenie; incercati sa nu-l judecati sau sa-i criticati
comportamentul, ci sa-i explicati, sa-l faceti sa inteleaga si sa-l asigurati de ajutorul
dumneavoastra. Copilul trebuie sa simta ca il intelegeti. Ajutati-l sa se exprime si
acordati-i la randul dumneavoastra incredere.

Fiti atenti insa ca modul dumneavoastra de a fi este un prim model pentru copil

Daca dumneavoastra ca parinti, sunteti nesiguri, neincrezatori in sine, ezitanti,

timizi, cu dificultati de autocontrol, copilului ii va fi greu sa fie altfel.
Daca sunteti afectuosi, comunicativi si obisnuiti si discutati deschis cu copilul in
diverse situatii, el va fi stimulat sa se deschida si sa aiba initiativa in comunicare.

Cum puteti sa il ajutati

Incurajati-l sa vorbeasca si sa-si exprime deschis parerea (fie ea buna sau rea) si sa
puna intrebari cand nu intelege ceva.

Stimulati-l sa aiba initiative (in joc, comunicare etc.) si laudati-l cand acest lucru se
intampla.

In diferite situatii sociale (exemplu: in vizita) prezentati-l altor persoane si

incurajati-l sa puna intrebari. Lasati-l sa se descurce singur (nu vorbiti si nu salutati
in locul lui). Incurajati-l sa vorbeasca mai intai cu persoane cunoscute (pentru ca
are sentimentul de siguranta in prezenta persoanelor familiare) si apoi sa vorbeasca
din proprie initiativa cu persoane straine.

Purtati discutii cu alte persoane in care implicati si copilul

Nu il fortati sa se schimbe. El nu poate deveni peste noapte altfel. Increderea in

sine o va castiga treptat si pe masura ce o dobandeste, va depasi in final timiditatea.

Nu exagerati, nu va ingrijorati si nu-i atrageti atentia copilului ca este timid.

Pastrati-va calmul si increderea, daca vreti sa-l ajutati sa se schimbe. Laudati-l de
fiecare data cand reuseste sa-si invinga timiditatea (de exemplu cand se adreseaza
primul unei alte persoane sau vorbeste din proprie initiativa).