Mărul

Denumire: Mallus pumilla din Fam. Rosaceae.

Descriere: Mărul este un arbore cultivat, cu tulpina înaltă până la 10 metri, cu coroana largă,
puternică şi ramificată. Frunzele sunt eliptice, obtuze la vârf, dinţate pe margini şi cu faţa
inferioară moale-păroasă. Florile sunt albe-roz, grupate în cime (tip de inflorescenţe în care axul
principal poartă în vârf o singură floare) de forma unor umbrele. Mărul înfloreşte în lunile aprilie-
mai. Fructele sunt poame globuloase de mărimi variate, cu o mică adâncitură la ambele capete,
colorate diferit după soi. Mărul are o longevitate de 150 ani, dar multe soiuri, în funcţie de
portaltoi, trăiesc 20-45 ani. În terapeutică se pot folosi fructul, frunzele şi florile.
În tradiţia populară coaja şi frunzele se foloseau la vopsit în galben, roşu şi negru. În nordul
Moldovei, crenguţele de măr dulce se fierbeau şi se făceau cu ele oblojeli contra bubelor dulci. În
munţii Apuseni se punea pe bubele dulci must stors din mere. Frunzele de măr dulce, cimbrişor şi
gutui, se foloseau la oblojeli la cel perit. În unele părţi, merele coapte se luau contra tusei. În
ţinutul Sucevei se făcea o gaură într-un măr domnesc, se punea în ea piper, se cocea la foc şi se
mânca pentru tuse.
Compoziţie chimică: apă 83-93%, zaharoză, celuloză, pentosan, lignină, acizi liberi, pectine,
materii grase, protide, săruri de potasiu, sodiu, siliciu, calciu, clor, fier, brom, aluminiu, arsen, sulf,
magneziu, cobalt, tanin, esteri amilic, formic, acetic, caproic, aldehidă acetică, geraniol,
Vitaminele: B1, B2, C şi PP (mai ales în coajă). Valoare calorică 80-124 Kcal\100g
Acţiune farmaceutică: tonic, diuretic, uricolitic, depurativ, antiseptic intestinal, protector gastric,
hipercolesterolemiant, laxativ.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronhice, afecţiuni dermatologice,
amigdalită, anemie, artritism, astenie fizică şi intelectuală, atacuri cerebrale, ateroscleroză, boli
hepatice, bronşite, cancer, cefalee, chisturi seboreice, colecist mărit, comedoane, convalescenţă,
constipaţie, demineralizare, diabet infantil, dispepsie, dizenterie, eczeme, edeme cardiace, erupţii
cutanate, enterocolite, gastrite, gingivite, graviditate, gripe, gută, herpes, hipertensiune arterială,
infecţii respiratorii, infecţii urinare, insomnii, litiază urică, mâncărimi de piele, nervozitate,
obezitate, oligurie, otalgii, pecingine, plăgi atone, pletoră, rectocolită, reumatism, sarcină, scabie,
secreţii salivare insuficiente, sedentarism, stări febrile, tulburări de vedere, tuse, ulcer gastric,
vomismente, zona zoster.
Tratamente naturiste cu mere:
- Pasta cu măr fiert se aplică sub formă de mască pe faţă (se poate adăuga lapte sau smântână
în funcţie de natura tenului).
- Sucul de măr aplicat pe faţă ca o compresă reface ridurile şi vindecă acneea în foarte scurt
timp. Sucul mărului dă vigoare ţesuturilor (faţă, gât, sâni, abdomen). De asemenea, sucul de
mere se consumă zilnic câte 600 ml împărţit în 3 reprize care se vor lua înainte de mese.
- Oţetul de mere se aplică pentru calmarea arsurilor sau în cazul mâncărimilor de piele.
- Merele coapte se aplică sub formă de pastă pe răni pentru cicatrizare. De asemenea, un măr
copt în cuptor se va tăia în două, apoi se va pune în locurile dureroase, inclusiv la urechi în caz
de otalgii. Se aplică cât se poate de cald şi se ţine până trece durerea.
- Un alt tratament cu mere coapte este cel pentru scabie şi chelbe. Se taie un măr în două, i se
scoate mijlocul şi seminţele şi se pune în locul gol puţină floare de sulf. Se îmbină cele 2 jumătăţi
cu ajutorul unei sfori şi se coace în cuptor. Mărul astfel copt se zdrobeşte şi se frecţionează
părţile bolnave cu terciul obţinut.
- Cure cu mere crude - se va consuma în fiecare zi, cel puţin 1 kg de mere crude, o perioadă cât
mai lungă, care asigură revigorarea organismului şi laxaţia scaunului, acest tratament fiind util în
cazul hemoroizilor şi a altor afecţiuni în care este prezentă constipaţia. De asemenea, la copii se
va da măr dat pe răzătoare în cazul diareei.
- În cazurile cu diaree rebelă la alte tratamente se va folosi mărul ras cu coajă cu tot, se
amestecă bine făcându-se un piure şi se consumă în cursul câtorva zile numai mere, fără nici o
altă mâncare. Reuşita tratamentului este sigură. Se face până la vindecare deplină.
- Infuzia din coji de mere - 2 linguri de coji mărunţite se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară şi, dacă nu aveţi diabet, se poate îndulci cu miere
pentru a se induce un somn liniştit. Se va bea cu 2 ore înainte de a se culca în caz de insomnii.
- Infuzie de pudră de pieliţă de măr - se pune 1 lingură de pudră la o cană de apă clocotită.
Lăsăm să se pătrundă bine 15 minute. Se beau 4-6 ceşti pe zi în oligurie, reumatism, gută.
- Ceaiul din coji de mere tăiate mărunt, îndulcit cu miere, taie setea şi alină tusea şi guturaiul.
- Miezul de mere cu sâmburi - se pun 2 linguriţe la 250 ml şi se fierb timp de 15 minute.
Tratamentul ajută la spălarea rinichilor prin faptul că stimulează urinarea.
- Cidrul de mere - cel mai bun cidru se obţine din fructele acrişoare şi nu din cele foarte dulci
cum se credea. Trebuie însă ca aceste fructe să fie coapte pentru că altfel dau un cidru acru şi
nearomat. Este bine să se facă numai din mere, pentru că atunci este mult mai gustos. În special
nu se amestecă cu pere pentru că dă un cidru fad. Se aleg mere sănătoase, bine coapte şi care
să nu fie lovite sau viermănoase. Se spală fructele, se zdrobesc apoi se dau prin storcător pentru
a obţine sucul. Sucul se strecoară prin pânză. Se pune apoi într-un vas de fermentare prevăzut
cu un furtun cu un capăt într-un vas cu apă. Se va adăuga zahăr în funcţie de cât de dulci sunt
merele. La cele dulci nu se pune nici un pic de zahăr, iar la celelalte se pune în aşa fel ca sucul
să fie dulce. Se lasă la fermentat la temperatura camerei până nu mai se produc bule de gaz în
vasul de apă (aproximativ 2 săptămâni).
Cu ajutorul unui furtun se ia cu grijă partea de la suprafaţă, fără a lua şi depunerile şi fără a
tulbura drojdia de la fund. Se pune în vase mai mici pentru 4-5 săptămâni, timp în care se
continuă fermentaţia mai lent. Se trage din nou de pe drojdie şi se pune în sticle de capacitate
mai mică ce pot fi păstrate timp de un an. Sticlele se vor astupa cu dopuri de plută opărite.
Cidrul de mere se utilizează cu rezultate excepţionale pentru constipaţie, gută, obezitate şi
hemoroizi.