CURENTE LITERARE

Modernismul
Etimologie
 derivat de la cuvântul "modern“,
provine din latinescul modernus care
înseamnă recent, nou.
Definiţie
 Modernismul este un curent literar care
se conturează pe baza revoltei
împotriva tradiţiilor istorice şi academice
considerate standard.
 Modernismul proclamă noi principii
creaţiei.
Curente derivate
 Expresionismul;
 Avangarda cu dadaismul, futurismul,
constructivismul, cubismul,
suprarealismul.
Ideologie literară
 sincronizarea literaturii naţionale cu
literatura Europei;
 promovarea tinerilor scriitori;
 imitaţia (teoria imitaţiei);
 eliminarea decalajului în cultură;
 trecerea de la o literatură cu tematică
rurală la una de inspiraţie urbană;
 cultivarea prozei obiective.
Eugen Lovinescu
*teoretician al modernismului

Ideologia modernistă se datorează în

primul rând criticului Eugen Lovinescu şi
activităţii sale ca mentor şi îndrumător
la revista Sburătorul. Iniţial, revista îşi
propusese să contribuie la afirmarea
tinerilor scriitori, refuzând sa opteze
pentru o anumită estetică. O poziţie
particulară a grupării începe să se
contureze odată cu apariţia lucrărilor de
sinteză alelui Eugen Lovinescu
(Istoria civilizaţiei moderne şi Istoria
litaraturii române contemporane).
În “Istoria literaturii române”
contemporane, criticul face distincţie
între “modernismul teoretic”, pacticat l
“Sburătorul”, şi modernismul
experimental de orientare extremistă al
unor reviste precum “Contimporanul”,
“unu” şi “Integral”.
*concepte:
sincronismul
mutaţia valorilor estetice

 Sincronismul
este o ideologie europenistă care s-a conturat în
perioada interbelică în jurul elitelor proeuropene din
România care l-au avut ca principal exponent şi
teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta
i-a dat numele de „sincronism” cu înţelesul de
„sincronizare” între România subdezvoltată şi
Occident, concept pe care Eugen Lovinescu l-a preluat
din sociologia franceză. Izvoarele teoriei sale se
găseau în teoria imitaţiei, a lui Gabriel Tarde.
La baza teoriei sincroniste stă lucrarea Istoria civilizaţiei
române moderne a lui Eugen Lovinescu, o investigaţie
cu privire la originea dezvoltării României moderne.
Mergând pe firul istoric al dezvoltării României
moderne, Lovinescu se opreşte la prima jumătate a
secolului XIX şi introducerea capitalismului în
Principatele Române, pe care o consideră cauza
majoră a schimbărilor survenite în tânărul stat
suveran.
Conform acestei teorii, cultura şi civilizaţia
unei ţări se dezvoltă prin împrumut şi imitaţie, într-o
strânsă legătură cu celelalte culturi, ale altor ţări.
Această interdependenţă între culturi creează un
“spirit al veacului”, care determină aceeaşi
configuraţie a culturilor pe toate meridianele. Din
această perspectivă era combătută ideea evoluţiei
culturii bazată exclusiv pe formele de artă moştenite
şi pe refuzul achizţiilor din afară, criticul considerând
că formele, o dată împrumutate, pot crea un fond
autohton de valori moderne şi originale. Astfel se
creează o aprigă ofensivă împotriva liniei
maioresciene, care scotea esteticul de sub influenţa
socialului:
"Sincronismul inseamna, dupa cum am spus,
actiunea uniformizatoare a timpului asupra
vietii sociale si culturale a diferitelor popoare
legate intre dansele printr-o interdependenta
materiala si morala. Exista, cu alte cuvinte, un
spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un
saeculum, adica o totalitate de conditii
configuratoare a vietii omenirii."
"Spiritul veacului" se manifesta "prin facilitarea
de legaturi si de penetratie intre popoare,
care n-a fost totdeauna identica, ci a evoluat
cu insusi mersul civilizatiei omenesti".
Fenomenele de interferenţe culturale nu sunt
determinate numai "de emigratiile pasnice
care depasesc in cativa ani [...], migratiile de
sute de ani ale popoarelor barbare, ale
gotilor, hunilor, tatarilor etc, etc", cât mai ales
de noile mijloace de comunicare rapidă între
oameni, "de difuziunea cărţii, a telefoniei,
telegrafiei şi acum în urmă a radiofoniei, care,
pe o simpla antena, aduce instantaneu toate
zvonurile civilizatiei lumii, asa ca orice
fenomen artistic sau orice informatie stiintifica
e inregistrata chiar in momentul producerii
sale".