Ruga - de Ramona Faluvegy

Din mila Ta Doamne

pentru oricine, fiecare noapte este un

nou port ospitalier in care corabia vietii

isi doarme trudirea...

Si in fiecare dimineata,

iar si iar, corabia porneste la drum nou, in larg,

Nestiind daca va intampina furtuna sau soare.

Carma e sub palmele mele - dar stiu eu oare sa carmesc?

Atunci imi intorc causul palmelor in sus,

torn in ele dragostea ce ti-o port - Dumnezeule - si astept sa fulgere

indurarea Ta peste jertfa din palmele mele,

ca semn c-o primesti.

Nu-mi trebuie sa mai aflu nimic - mi-e destul ca Esti...

Ca si prezent;

si sa-mi invalui causul palmelor intinse si corabia toata.

  

Eu nu indraznesc decat sa intind panzele corabiei:

Fii Tu milostive in suflul

vantului care umfla panzele si mana corabia!

  
Si eu... voi veghea bucuros inmanuncherea

Panzelor mele cu suflul Tau.

Si atunci... ce mai conteaza de-i soare sau nori?

Caci TU esti insasi Lumina!