FRUMUSEŢEA de-a

lungul timpului
Muză de inspiraţie pentru artişti,
oamenii de ştiintă,frumuseţea
feminină s-a aflat dintotdeauna
în centrul preocupării umane.

Fiecare veac şi-a construit propriile

tipare de frumuseţe, a descoperit
trucuri de perfecţiune şi a
reinventat valoarea cuvântului
frumuseţe.
 Cum să alegi cea mai frumoasă femeie
din lume dintre miile de zeiţe, regine,
împărătese, amazoane, top modele,
actriţe sau splendori anonime?
Există nume asociate cu eternul feminin,
există femei asociate cu o anumită formă
arhetipală de exprimare a frumuseţii.
În Antichitate, frumuseţea însemna,
în primul rând, ritual.
La vechii egipteni, accentul se pune pe
frumuseţea trupului, nu a fizionomiei.

În sculpturi apar şi femei foarte subţiri,

înalte, care nu mai respectă proporţiile
anatomice reale.
Frumoasele Egiptului obişnuiau să îşi prelungească
machiajul ochilor spre tâmple, pentru a le da
forma migdalei.
Atât nobilii cât şi sclavii îşi pudrau faţa şi decolteul în
culori solare,strălucitoare, cu diferite rizaţii .
Cleopatra a fost considerată dintotdeauna
drept cea mai frumoasă femeie din lume .

După reprezentările pe o monedă descoperită

recent, regina avea o frunte îngustă, părul
cârlionţat, nasul proeminent şi buzele
subţiri.
 În Sparta şi Atena, machiajul era permis
doar curtezanelor, însă cu timpul acesta s-a
transformat într-o adevărată artă.

Femeile îşi periau părul şi dinţii iar după baie se

masau cu ulei de măsline pentru păstrarea
tinereţii pielii şi activarea circulaţiei sangvine.
La Roma, patricienele se machiau şi se
şi se spălau foarte des.

Îşi exfoliau pielea cu nisip şi ulei

iar apoi se epilau total cu ceară.

Se foloseau meşe de păr fals pe

care îl ondulau cu fierul încins şi
îl decolorau cu amestecuri de
plante.
În timpul Renaşterii italiene, inspiraţia era Olimpul,
iar zeiţa Venus a rupt cercul vicios
în care era încarcerat idealul feminin din
Evul Mediu reprezentat de Maria şi Eva.

Femeia ideală era dotată cu o talie

de viespe, cu umeri largi, şolduri mari
şi rotunjite, degete subţiri, gambe rotunde
şi picioarele mici.
 În Evul Mediu

În anii 1890 idealul victorian de frumuseţe îl

reprezentau femeile care în prezent ar fi
considerate grase: 1,65 m si 73 kg, cu sâni
şi şolduri mari.
• Renaşterea marchează întoarcerea la
idealul grecesc, la armonia trupului şi a
spiritului deopotrivă.

• Nuduri de femei şi bărbaţi apar în pânzele

pictorilor fără umbra de falsă pudoare.
• Siluetele lui Michelangelo, de exemplu, se
înscriu în vechile tipare.

• Tablourile lui Boticelli pot fi recunoscute şi

după siluetele foarte feminine, cu forme de
amforă.
Potrivit zicalei "baba suferă la frumuseţe",

canoanele provocau şi suferinţe. În China, la

fetele de 7 ani, labele picioarelor

erau legate tare cu fâşii de pînză,

pentru a nu mai creşte. Picioarele

foarte mici la femei erau considerate

estetice, un semn de distincţie.

La începutul secolului XX au apărut starurile de
film pentru a defini trendurile.
Mary Pickford a fost una dintre primele
staruri ale erei filmelor mute.
Cunoscută ca “iubita Americii” în
perioada ei de vârf,
buclele şatene ale
lui Pickford erau adesea
copiate de femeile vremii.
 În anii ’20, au apărut două actriţe a căror imagine a
definit era, deşi nici nu ar fi putut fi mai diferite.

• Joan Crawford era ca o puştoaică cu ochii ei

ştrengari şi atitudinea rebelă.

Frumuseţea sa de brunetă
contrasta cu trăsăturile ascuţite şi fizicul firav
ale Gretei Garbo.
Însă, la scurt timp, ambele au
fost eclipsate de, Jean Harlow.

Oamenii îşi doreau părul

ei blond platinat, pielea
foarte palidă şi
sprîncenele ei subţiri.
 Al doilea război mondial a impus o
schimbare în modă.
Cele mai populare actriţe erau cele cu
forme: şolduri şi sâni mari, în genul
Lanei Turner şi al lui Betty Grable.
Şi apoi a apărut Marylin Monroe!

Însă Monroe a trebuit să împartă

lumina reflectoarelor cu frumuseţi
clasice precum
Grace Kelly Elizabeth Taylor şi Audrey Hepburn
La începutul secolului XX, etaloanele de frumuseţe
erau majoritatea femei albe.
Din anii ’80 actriţa Molly Ringwald a aparut in
unele dintre cele mai populare .

Pîna în anii ’90 nici o lista de frumuseţi

nu era completă fără
Salma Hayek şi Halle Berry.
Kate Hudson şi Angelina
Jolie reprezintă canoane
de frumuseţe
actuală.
• A fi inclusă într-un stereotip cultural, cum
este cel al greutăţii formelor corpului,
înseamnă a fi inclusă în societate.
• Mecanismul de gandire arată că o femeie
frumoasă are mai mult succes la bărbaţi,
reuşeşte mai bine în viaţă.
• Nu întâmplător aceasta este imaginea
promovată de mass-media.
Enea Alexandra-Ionela

CSRP
Anul I
Grupa 1