Ave moi!

Moto: Dacă intri în atmosfera unui frigider, o să-ţi dai seama că e frig.

Oama se străduia din răsputeri să-şi înghită strigătele de izbîndă care stăteau să-i năvăle
ire şi împlinire. Bărbatul în ochii căruia se uita îi sorbea fiecare gest, în ciuda unui ef
susţinut la care consimţea. E grija oricărui bărbat de a nu dezamăgi, gîndea tînăra femeie
stătea să împlinească peste o săptămînă 30 de ani. Doamne, ce trăire are femeiuşca asta, g
ul ei partener, pe cale să izbucnească şi el. La un moment dat, Oama s-a dezlănţuit într-un
strigăt care a trezit probabil la viaţă şi locuitorii planetelor mai îndepărtate. La cîteva
restre ale blocului de vizavi s-au aprins cîteva lumini răzleţe. Oama a zîmbit şi şi-a aşez
tihnit capul pe pieptul amantului ei care mirosea încă a gel de duş de lămîie. Ochii i s-a
u rotit prin cameră şi a realizat că este încă în micul ei apartament, luminat de o indiscr
tă rază de lună. Se gîndea că oamenii nu mai plantează pomi. Cum să refaci stratul de ozone
acă natura respiră atît de puţin... Chiar făcuse ochii mari la gîndul că sîntem egoişti în
noastră de beton, dărmăm... dărmăm... construim... construim... ne însurăm tîrziu sau nu n
însurăm... cel mult un copil... nici el nu va sădi pomi... ozonul... ozonul... aşa ador
mi, uşor frămîntată şi cu o cută între sprîncene.
- `Neaţa, o întîmpină mai tînărul ei prieten cu o privire blîndă dar complice. Stătea pe ma
patului ei de mijloc. Învîrtea cu o lingurită în cafeluţă pentru a avea un punct de sprijin
cînd iubita lui va deschide ochii. Şi i-a deschis, senini.
- `Neaţa, pufosule, eşti un dulce...
Şi a urmat o bătătorită discuţie ce se poartă în asemenea situaţii, dimineaţa, cu schimburi
bilităţi, cu zîmbete mai uşor sau mai mult forţate. Oama s-a dat jos din pat şi l-a lăsat p
l să tragă indiscret cu coada ochiului la trupul ei gol ce se prelingea către baie.
Oglinda din baie îi cuprindea numai bustul la care Oama se uită cîteva secunde nemişcată.
Apoi şi-a pipăit un muşchi de la umăr, o încheietură, şi-a analizat degetele lungi şi femin
-a împins buza de jos cu limba să arate ca Mutulică din Albă-ca-Zăpada, a chicotit, şi-a ri
icat umerii, i-a lăsat, iar i- a ridicat... Mie-mi plac, zise ea în surdină. Şi ăsta... at
inse un sîn, şi ăstălalt, îl atinse pe celălalt, sînt pietre pentru templul meu, cum ar spu
filosoful nostru. Sînt... coaptă! Porni robinetul de la duş şi începu să fredoneze. Clipoci
ul apei căzînde o acompania. Ecoul şi bolboacele o însoţeau. Peste cîteva minute trupul îi
curat şi proaspăt.
- Crezi că sînt coaptă? îl întrebă pe iubitul ei imediat ce reveni în salon.
El o învălui cu o privire tandră şi implicată.
- Cred că eşti foarte frumoasă.
Oama s-a postat în dreptul ferestrei. Are părul încă ud, iar acest lucru o face să miroasă
ploaie proaspătă
- Miroşi a ploaie proaspătă, constată iubitul ei.
- Ştiu, asta mă face să cred că a plouat de curînd şi că natura s-a primenit. E... ca un no
eput... e... ca fiecare dimineaţă cînd ne trezim împreună.
- Aşa e.
- Te-am întrebat dacă sînt coaptă, gîndindu-mă ca s-ar putea să nu!
- Da.
- Ştiu că nu ţi-am lăsat timp prea mult de gîndire dar un răspuns sincer trebuie să vină im
, să nu fie timp să scorneşti cine ştie ce minciunică... ştii tu, din alea drăguţe de-ţi la
pă.
- Aşa e.
- Că una ai în cap şi alta iese pe gură...
- Păi...
- Părerea mea e că şi tu eşti un drăguţ şi îmi place relaţia noastră.
Iubitul clipeşte în cunoştinţă de cauză.
- Da` tu eşti mai frumoasă.
- Asta nu e totul, pufosule! După ploaie iese soarele şi usucă natura. Mie de soare îmi
e cel mai frică. Vezi tu ce bine ne înţelegem noi noaptea?
Iubitului i se destinde faţa.
- Îţi place?
- Pe de-a-ntregul dar nici asta nu e totul, îţi repet. Tu vii... pleci, facem dragos
te... nici nu mai mîncăm împreună, nu ne mai plimbăm mînă în mînă pe stradă... Cînd am vorb
despre pericolul încălzirii globale, ţi-aminteşti?
Iubitul pare să nu-şi amintească, de aceea se uită lung şi încurcat.
- Păi vezi! Aia nu, aia nu... Se îndreptă spre el şi-l cuprinde cu mîinile de mijloc. Se l
ipeşte de el. Halatul ei de mătase fină foşneşte. Iubitul o cuprinde pe după gît, deoarece
un cap peste ea.
- Vrei să...
- Nu vreau să... îl întrerupe Oama dar continuă să-l ţină strîns de după mijloc. Vreau însă
ine. Să nu te mai duci acasă!
- Rămîn cu tine. Nu mă mai duc acasă!
- Sîntem făcuţi unul pentru celălalt.
- Aşa e.
- Am putea sta la mine, am tot ce ne trebuie... am serviciu, tu ai serviciu...
- Da.
- Ce dacă eşti puţin mai mic! Doi ani nu se cunosc.
- Păi...
- Şi nopţile...
O strînge tare la pieptul lui, transmiţîndu-i întreaga lui participare şi adeziune.
- Vom fi desfrînaţi.
- Aşa e, dragul meu, vom fi cum vrei tu dar vom face şi copii...
- A, copii!
- Păi, ştii cum e: mai sădeşti un pom... mai faci un copil...
- A, da?
- Ce e mai frumos decît să ai copii, familie adică, să ştii că ai un rost al tău, o iubire
oape, un suflet cald...
Ea îl strînse atît de tare, încît el înţelese că trebuie să fie din nou tandru cu ea. Îi el
i din halatul care devenise brusc o piedică şi o luă în braţe. Oama închise ochii lăsîndu-s
tată în acelaşi loc unde dorinţele ei nocturne au fost împlinite de mai tînărul ei iubit.
Zilele următoare nu s-au mai întîlnit. L-a sunat dar numărul a devenit dintr-o dată nealoc
at. L-a căutat la serviciu dar era plecat în delegaţie şi nu se ştia dacă mai revine sau se
transferă la o filială din altă ţară. Seara se întorcea acasă singură, mergea mult pe jos,
a în gol, admira natura, hrănea cîte-un cîine rătăcit. Intra în casa scării cu capul plecat
emnată.
- Iar ai rămas singură, vecină? o primea politicos bătrîna de la parter care ţinea evidenţa
rsonalului uman de pe planetă.
- N-am fost mereu aşa, vecină?
- Ei, armăsarul...
Oama ridică privirea cu ochii ameninţători.
- Armăsarul acela tînăr...
- A, e vărul meu de la mare. Cînd vine în delegaţie, stă la mine să nu mai plătească hotelu
- A, şi bagă el banii de diurnă în buzunar.
- Da, îi rămîne ceva mărunţiş.
- Şi mătălică urli noaptea de bucurie că îi rămîne mărunţiş. Înţeleg.
- Eu urlu?
- De bucurie! Cred că nu te-a auzit doar vecinul de la 10 care e în comă de două luni.
- Probabil am primit o veste...
- Auzi, drăguţă, şi eu primeam veşti din astea acum 50 de ani. Ştiu cum e cu veştile bune.
m nu mai pot să strig, că mă apucă tusea. Dar cu...
- Mulţumesc pentru atenţie, vecină, promit să... nu mai fiu atît de bucuroasă la orice vest
.
- E, asta nu e de bine, mai bine bucuroasă decît să te apuce tusea.
Bătrîna vecină i-a făcut cu ochiul, Oama a urcat scările mai repede decît oricînd. S-a opri
baie, în faţa oglinzii.
- Sînt ciumată! L-am speriat şi pe ăsta!
Cu două luni în urmă îl cunoscuse pe mai tînărul ei iubit. S-au plăcut, s-au înţeles, s-au
ne. Poate chiar îl iubesc, îşi zicea femeia în sinea ei. Se simţea adorată şi apreciată. Ap
omentele intime erau desăvîrşite. Totul părea să meargă minunat, pînă cînd şi-a dat seama c
atragă atenţia că are deja 30 de ani şi că
- Pentru noi, femeile, timpul trece mai repede.
- Da? se miră iubitul.
- Da, şi nu numai el trece, ci şi eu care în curînd voi avea 30 de ani.
- Mulţi înainte, îşi răspunse iubitul şi o sărută tandru.
- Aş vrea să-mi petrec restul zilelor cu tine, îi mai spuse ea într-una dintre ultimele
nopţi de dinaintea evenimentului cînd a fost părăsită. Dar el a continuat să o dezmierde şi
e bage în ea, încît a schimbat şi ea subiectul, mai mult foindu-se decît vorbind despre vi
itor.
- L-am speriat, continuă în oglindă Oama. venindu-i să-şi plîngă de milă.
Căutase în ultimii ani un suflet pereche căruia să-i ofere iubirea necondiţionat. Aşa simţe
a că trebuie să fie într-un cuplu: să oferi necondiţionat şi să primeşti la fel. S-a implic
ulte legături dar niciuna nu a fost să fie. Ba din cauza prea marii iubiri pe care o
avea de oferit, ba din cauza lor, a bărbaţilor, care mai slab, mai meschin, mai int
eresat ori neinteresant. Dacă cineva cade într-o fîntînă, nu te-apuci să închizi toate fînt
spunea şi mergea mai departe. Mergea pentru că toate femeile din arborele ei se mărita
seră la puţin peste 20 de ani, unele chiar mai devreme. Te împrăştii, fătucă, în toate aşte
le şi nu s-alege nimic din tine dacă nu te aşezi la casa ta cînd ţi-e vremea, o sfătuise ma
a sa înainte să moară. Şi ea ştia acest adevăr de la mama ei care i-o spusese cu alte cuvin
e, mai dure şi mai deochiate, că aşa erau vremurile înainte de război.
- L-am speriat, e clar, dar n-am să mai fac nici o greşeală de acum înainte. Îmi trebuie u
n plan infailibil.
Oglinda, însă, n-o ajuta cu nimic, aşa că a ieşit din baie şi a început să se plimbe prin s
îmbrăcată de oraş, bodogănind într-una infailibil, infailibil. Asta pînă au durut-o picioa
s-a abandonat într-un fotoliu, unde a şi adormit peste cîteva clipe.
Noaptea era pe cale să se scurgă. Oama sări ca arsă repetînd infailibil, infailibil, inf
a... infa... infan... sigur ca da... infantil, infanta, infantil... asta e, am găs
it! Se ridică în capul oaselor şi se apucă să se dezbrace de hainele de oraş. Îşi caută căm
te, şi-o trage pe cap, se ridică din pat, îşi vîră telefonul mobil într-un buzunar şi ieşi
rtament. Peste cîteva secunde se întoarce buimacă, spunîndu-şi cu voce tare că am înnebunit
tot, plec în puterea nopţii în pijama în oraş. Îşi scoate cămaşa şi se aruncă goală în pat
armă ultimele zeci de minute ale nopţii.
Oama se înfiinţă în faţa clădirii unde sta inscripţionat pe o tablă Asistenţa socială. Biro
e rînd, au trecut prin faţa ei omul care a descuiat uşa, o femeie de serviciu care mir
osea deja a clor, un bărbat cu ochelari fumurii care a spus buna dimineaţa!, două feme
i, una tunsă scurt, cu o sacoşă de piaţă şi alta cu părul lung, deşi avea picioare scurte ş
niţă deasupra buzei superioare. A intrat şi ea dar a trebuit să aştepte pînă după ora 9 cîn
efectiv programul cu publicul.
- Doamnă, se adresă ea la ghişeul de informaţii unde era doamna cu părul lung, am venit în
egătură cu o angajare, vă fac o propunere de angajare, vreau să mă angajez asistent matern
al.
- Dumneavoastră aţi citit ce scrie la intrare?
- Sigur.
- Ei, ce scrie albastru aldin pe alb 13 la intrare?
- Angajăm asistenţi maternali pe proprie răspundere.
- Corect. Ei, ce ziceţi de asta?
- Păi... vreau şi eu!
- Şi atunci, de ce mă mai întrebaţi?
- Nu v-am întrebat nimic. Eu v-am spus că am venit...
- Asta am auzit. Nu trebuie să-mi spuneţi mie un lucru pe care deja îl ştiu. Mergeţi la ca
mera 1, la personal. Acolo discutaţi.
Oama a bătut la camera 1 şi a intrat.
- Bună ziua, în legătură cu afişul de afară, vreau să mă angajez ca asistent maternal.
Femeia tunsă scurt o fixă cu ochii ei pană.
- Sînteţi calificată?
- Sînt cosmeticiană, lucrez la un cabinet.
- Deci nu aveţi studii de asistentă.
- Nu am dar le pot face pe parcurs.
- Asta e bine. Şi cum v-aţi gîndit că o să procedaţi?
- Simplu: îmi daţi un copil în grijă, eu am grijă de el, el are grijă ca eu să am grijă să-
bine, să-l educ în spiritul binelui, frumosului şi al adevărului.
- Dacă asta e tot...
- Nu, asta nu e tot. Pornind de la cuvântul-ancoră infailibil, mergînd pe filiera radi
calului, derivînd uşor şi alunecînd, de fapt, în alt cîmp semantic, ajungem la infantilism.
De aici, prin derivare regresivă, obţinem infantil, care e un termen de bază pentru co
piii mici.
- Ştiam asta.
- Bun! Dar ceea ce ştiu numai eu e că am disperat. Doamnă, am disperat! În ultimii 10-12
ani am cunoscut o serie de băieţi, mă rog... bărbaţi, care m-au dezamăgit.
Şi Oama i-a povestit cu lux de amănunte istoria legăturilor amoroase ale ei, în timp ce
femeia tunsă scurt din faţa ei lăcrima înăbuşit sau zîmbea complice. Peste o jumătate de or
răsuflă uşurată şi conchise:
- Planul meu nu e infantil dar porneşte de aici. Voi lua un copil de aici, îl voi cr
eşte şi-l voi educa pentru mine. Îl voi salva şi pe el dar mă voi salva şi pe mine. El va f
soţul meu atunci cînd va fi copt pentru căsnicie. De el voi fi sigură. Va fi aşa cum îmi d
resc să-mi fie soţul perfect şi devotat.
Doamna tunsă scurt o privea fără să clipească. Din adîncul sufletului ei nutrea speranţa că
ia din faţa ei va reuşi. Vei reuşi, îţi doresc, gîndea ea, în numele tuturor femeilor nefer
te de pe acest pămînt, şi ochii i se umplură cu lacrimi. Ne vei răzbuna pe toate care l-am
visat pe Făt-frumos pe calul alb. Apoi deschise sertarul de la birou, trase discr
et de acolo o fotografie, o privi drăgăstos, o aşeză la loc şi închise sertarul fără zgomot
a suspină.
- Doamnă, nu ştiţi cîtă bucurie îmi faceţi că v-am cunoscut. Sînteţi o femeie adevărată car
viaţă. Eu vă susţin. Uitaţi cum trebuie să procedaţi: faceţi o cerere scrisă aici la mine
e o coală, un pix şi îi dictă cererea - mergeţi cu ea la biroul 2, unde este un bărbat cu o
helari fumurii, are minus 7 săracul, d`aia nu prea are succes la femei..., i-o înmînaţi,
o va citi tacticos apoi o să vă facă puţin curte, vă va întreba de una, de alta, ar fi bin
dacă aţi ceda din prima, oricum, înţeleg că nu e primul bărbat din viaţa dumneavoastră - O
lipeşte şi mişcă uşor din cap - lipiţi-vă de el şi spuneţi-i că aveţi încredere în judecata
pe care o va lua. De obicei se fîstîceşte repede, aşa că nu pierdeţi teren şi atingeţi-i m
icat. E semnalul că consimţiţi. O să vă îmbrăţişeze pe birou, peste atîtea hîrtii pline de
ste atîtea cereri încă necitite... Să păreţi încîntată şi eu vă asigur reuşita. Obţineţi se
la mine, mergem în salonul rond unde sînt copiii, vă alegeţi unul şi... la treabă!
Oama i-a zîmbit plină de recunoştinţă. A ajuns la biroul 2 cu emoţii, de unde s-a reîntors
te o oră cu cererea aprobată.
- Mulţumesc mult, doamnă, o să vă fiu recunoscătoare toată viaţa mea.
- Cu plăcere, doamna Oama, sper să vă realizaţi visul şi... să mă invitaţi la nuntă.
- Oh, negreşit, dacă vreţi puteţi fi chiar naşă...
- Ce frumos ar fi! Să trăim şi să fim sănătoşi pînă atunci! Să mergem să-l alegeţi pe micuţ
Salonul rond avea 12 pătuţuri mici cu copii între două săptămîni şi cinci ani. Erau de toat
nalităţile. Oama s-a plimbat pe la fiecare, copiii plîngeau, vorbeau sau rîdeau fără vreun
otiv, cîţiva o priveau atent.
- Pe el îl vreau, alese Oama un copil tuns scurt care avea între 2 şi 3 ani.
- E fetiţă, o lămuri prietena ei de-acum sau viitoarea naşă. Nu cred să serveşte scopului..
- Asta aşa e..., atunci... pe el, şi arătă spre un pătuţ unde era un bebeluş care dormea.
- Are numai o lună de viaţă şi e băiat. Îl cheamă Omu`. E de-al nostru!
Femeia cu părul scurt l-a dezvelit, Oama a constatat că are tot ce-i trebuie scopulu
i fixat, l-a gîdilat uşor sub bărbiţă şi copilul a deschis ochii. Din acea clipă, viaţa Oam
căpătat un nou sens. Viaţa însăşi părea că a deschi ochii la ea. Asta e bucuria vieţii mele
fi soţul meu, izbucni gîndul femeii emoţionate. L-a luat în braţe, l-a legănat blînd, a în
ochii şi a valsat cu el prin salon. Copiii mai mari au rîs. Un bebeluş a început să plîngă.
- Aveţi sîn? o întrebă femeia tunsă scurt.
Oama nu-i răspunse însă. A preferat să danseze în continuare cu micuţul minute bune, acompa
iată de zumzetul încăperii care aştepta şi ea de acum înainte tot atîta fericire cît o cupr
e pe tînăra vizitatoare de azi. Apoi a deschis ochii, şi s-a îndreptat către ieşire. Femeia
tunsă scurt i-a pregătit pachetul, i-a completat actele şi i-a urat să fie fericită.
- Am doi, dar o să-i dau instrucţiunile de folosire mai tîrziu, spuse Oama din uşă, şi feme
a cu părul scurt a înţeles răspunsul la întrebarea din salon.
În zilele următoare, Oama a simţit că înnebuneşte de fericire. Micuţul era al ei în întregi
esc bine, îl şterg la fund, îl spăl, îl educ, îl duc la şcoală, îl educ, îl hrănesc bine, î
 numai bun de soţ, îşi făcea socotelile tînăra, de acum, asistentă maternal. Totul ţine de
izare şi de tact. Ia să vedem, ce avem de făcut azi...
A scos un carneţel şi a început să noteze: şapte cutii cu lapte praf, şapte biberoane, şapt
inguriţe, şapte cănuţe, şapte schimburi, pempărşi, pătuţ cu trusou... aşa, deocamdată. A de
latorul, a căutat magazine on-line de cumpărături şi a comandat întreaga listă. Peste cîtev
re a primit comanda, a plătit cash şi s-a apucat de treabă.
Zilele şi nopţile îi erau pline cu îngrijirea micuţului care se comporta normal: mînca şi e
ina, dormea sau rîdea sau se juca sau plîngea. Oama îl urmărea atent şi-i nota parametrii
zilnici de dezvoltare, astfel că umpluse multe carneţele cu observaţii. Nu mai ieşea de
loc din casă. Îşi dăduse demisia după primele 30 de zile, cînd avusese concediu de odihnă.
destui bani deocamdată, îşi zicea ea, gîndindu-se la contul pe care şi-l făcuse la salonul
e cosmetică pentru care am slugărit de la 18 ani. Mi-oi lua la domiciliu mai tîrziu, d
acă va fi nevoie.
Nici pe ea nu se neglija. Tre` să fiu în formă, să mă menţin, că Omu` creşte şi mîine-poimî
a zilnic exerciţii de gimnastică în faţa televizorului, îşi hidrata pielea cu creme scumpe,
mînca sănătos şi se culca devreme. Inventase tot felul de jocuri şi de jucării pentru micuţ
Pînă la un an s-au descoperit unul pe celălalt. Au gîngurit împreună, au mers de mînuţă împ
l-a privit cu admiraţie cînd s-a ridicat copăcel, cînd a căzut, cînd a spus prima oară Oam
Oama, papa, caca, uite, da, nu, dă-mi, vleau, mu-mu, bebe, Doamne-doamne şi altele m
ai perfecţionate
După un an a început să-l scoată pe afară, la plimbări scurte, cu căruciorul, la piaţă, să
a-alta.
- Uite, puiule, aşa arată lumea.
- Oau! exclamă Omu`, aşa cum îl învăţase Oama să se mire.
- Uite, maşini, alţi oameni, pomi... şi Oama i-a arătat maşini, alţi oameni şi pomi. Nu ai
e să circuli pe stradă. Numai pe trotuar. Micuţul şi-a ridicat privirea spre învăţătoarea s
egînd cuvîntul trotuar. Trotuar, a continuat calm Oama, este pe aici pe unde mergem
noi acum şi ceilalţi oameni. Maşinile nu au voie pe aici. Fireşte, cu excepţia accidentelo
r cînd o maşina scapă de sub control şi omoară cîţiva pietoni pe trotuar dar atunci vine po
şi face o anchetă iar maşina este pedepsită. Înţelegi?
Omu` se uită la stradă şi rîde fericit că a descoperit ceva nou. Oama e încîntată că micuţu
iceput lecţia cu diferenţa dintre stradă şi trotuar. Încet-încet le învăţăm pe toate, ai să
dea femeia care nutrea încă de acum speranţa reuşitei.
Apoi a trecut cu el pe zebră şi copilul a fost fascinat de cum se opreau maşinile alea
mari lîngă ei. Aşa, puiule, înregistrează, învaţă. Cînd au ajuns pe trotuar, Omu` s-a uita
umăr la zebră, înregistrînd locul pe unde a trecut în siguranţă şi învăţînd ce e bine din
ură a străzii.
Zilele treceau, lunile treceau şi micuţul învăţa tot mai multe. Aşa se încalţă ciorapii, pr
cior intră stîngul, e mai bine pentru coloană, nasturii cămăşii se încheie de sus în jos, a
bine pentru respiraţie, şireturile de la adidaşi nu se împletesc decît în cruce că a mai r
stent şi mai dandy, un bărbat atacă cu bărbăţie friptura cu cuţitul în mîna dreaptă şi nu
, cînd îţi aranjezi părul în oglindă e mai bine să fluieri o melodie country ca să crească
şi cîte şi mai cîte în fiecare zi.
Oama era mîndră de cuceririle fiului său. Îl pregătesc, îşi zicea ori de cîte ori îşi prive
oglinda din baie, să-mi fie alături cînd o fi bine copt. Îşi verifica tăieturile din tenul
feţei. Erau în regulă. Părul negru şi ondulat şi bogat. Je t`aime, je t`aime, îi spunea chi
ui din oglindă. Aşa să rămîi ca să vadă şi el ce femeie frumoasă l-a ales să fie el alesul.
părul meu răbdător... sprîncenele mele răbdătoare... sînul meu răbdător... Îşi mişca capul
iţii şi trăgea cu coada ochiului să-i surprindă cel mai favorabil unghi. Cu el se prezenta
în faţa Omu`lui şi-i urmărea reacţiile. Mami se uită la mine, gîndea micuţul. Oamenii mari
ită într-un fel la noi copiii. Oare ce vrea? N-am fost cuminte?
- Vleau si eu soldăţei, Oama!
- Bine, bine, mergem la magazin si-ţi cumpăr soldăţei.
- E bine, Melgem acum? Hai, Oama!
- Stai să mă îmblac... să mă îmbrac, Omu`le! Puneţi şi tu cămaşa asta şi pantalonii pe tine
uie să stea cu bantalonii pe ei în faţa femeilor.
- Bine.
- Uite, de ăia vleau, a spus Omu` cînd au ajuns la raionul de jucării.
Şi Oama i-a cumpărat soldăţei de plastic şi plumb, apoi un trenuleţ. Au mers la raionul de
rtticole sportive, unde femeia a cerut acela mai mici gatere şi cel mai mic extens
or..., mai bine daţi-mi unul normal şi pentru mai tîrziu. Apoi, i-a mai luat diferite
cercuri de cauciuc pentru întărirea muşchilor degetelor şi a pumnului. Doamne-Doamne, ce
bărbat are Oama aici, ce sportiv face Oama din el!... Omu` era mîndru că Oama era mîndră
de el şi se simţea bine, ca orice bărbat de 2 ani care era în vizorul unei femei frumoas
e şi brunete şi ondulate.
- Să faci muşchi, puiule, să fii tare să mă aperi de rele.
- Eu, Oama?
- Păi, cine e singurul bărbat de lîngă mine?
- Tot eu!
- Trebuie să fii puternic şi să ai muşchi.
- Şmuchi?
- Muşchi, puiule, muşchi.
Amîndoi rîdeau de întorsura pe care o luase cuvîntul rostit. Omu` îl repeta apoi, ori de cî
e ori intenţiona să o facă să rîdă.
- Şmuchi!
- Da, da, şmuchi, tu fă şmuchi acolo în tăcere şi mai vedem noi. La anu` te dau la club la
arate şi la alte alea.
- Da?
- Şi la înot
- Mergi şi tu?
- Merg şi eu să fac şmuchi.
- Sînt şi peşti?
- Doar lipitori care vin la tine să-ţi sugă sîngele, uite aşa vine la tine...
Omu` fuge, Oama îl urmăreşte, îl prinde, se vîrjonesc şi rîd în hohote.
În primul am de antrenamente cu greutăţile a fost distractiv pentru băiat, mai greu la îno
t unde îl deranja apa care îi intra în ochi şi-i înroşea. După vîrsta de trei ani făcea tot
ejeritate şi făcea singur două bazine fără să obosească. Antrenorii de karate şi de gimnast
u recomandat femeii să nu-l obosească însă pe micuţ care trebuie mai întîi să cresacă în su
oi în lateral. Oama a înţeles mesajul şi nu a forţat nota.
- De la anu` mergem la grădiniţă.
- Bine.
- Hai să învăţam cîte ceva pînă atunci.
Şi Oama a început meditaţiile la abecedar şi la aritmetică.
- Prima literă este A.
- A.
- Aşa. Uite cum se scrie.
- E uşol.
- Ce ne facem cînd ajungem la R?
- Ce ne facem?
- Spune: rîu, răţuşcă, rîndunică.
- Lîu, lăţuşcă, lîndunică.
- E clar: trebuie să-ţi împletesc limba în codiţe.
Omu rîde. Oama a plecat la baie. Oglinda. Analiza tenului, a spîncenelor, a părului, a
sînului. Alegerea unghiului favorabil.
- Uite cum facem cu A. Spunem mai multe cuvinte cu A, vrei?
- Vleau!
- Eu spun unul, tu spui altul.
- Da.
- Ma-să!
- Da.
- Acum tu!
- Să mă gîndesc... Oa-ma!
- Bravo! Ca-sa!
- Ca-ca!
- Mî-na!
- Tlen!
- Trenu` nu-l are pe A. Îl auzi tu pe A?
- Tren! Nu.
- Altul.
Omu` se uită în jur, caută.
- Floa-le!
- A-pa!
- Pel-dea!
- Per-dea!
- Eu am spus peldea.
- Da, iar eu am perdea.
- E la fel.
- Ba nu e la fel.
Încep joaca, se gîdilă reciproc, se tăvălesc, Oama se lasă dominată ca orice femeie care vr
să fie dominată. Aşa, băiete, preia controlul, fii bărbat, domină-ţi jucăria! Se lăsa învin
rţa crescîndă a băiatului.
- Acum să vedem cum scriem frumos.
Lecţiile au continuat un an, pînă ce a mers la grădiniţă. A căutat o grupă care avea o educ
e urîtă şi în etate, fără chef de mare joacă. Adevăratele lecţii le lua băiatul acasă, unde
cultive aptitudinile care i se păreau cele mai potrivite unui viitor soţ.
L-a învăţat poezii, cîntece, să socotească, să citească pe litere, să lege silabele, să cit
te de poveşti singur. Seara, înainte de culcare, tot mai găsea să-i facă educaţie, printre
enele grele de somn.
- Să nu uiţi să te speli pe dinţi înainte de culcare.
- Ştiu.
- Spălatul pe dinţi e ca mersul pe jos. E ceva natural şi sănătos, înţelegi?
- Da.
- Să nu te speli la picioare cu apă rece că voinicii suferă mai tîrziu la cocoşel.
- Mi-ai mai spus.
- Vino să-ţi încălzesc picioarele să nu avem probleme mai tîrziu cu voinicia.
- Oama, eu sînt voinic?
- Eşti o jumătate de voinic dar o să creşti şi vei fi un voinic întreg. Prinţesele au nevoi
e voinici întregi.
- Tu eşti prinţesă?
- Nu sînt prinţesă dar am nevoie de tine. Şi acum şi mai tîrziu.
Ochii i s-au umezit imperceptibil şi o doză uriaşă de tandreţe o cuprinde. Îl învăluie pe O
u o privire recunoscătoare şi caldă care-i topi copilului orice întrebare. Se cuibări la p
ieptul femeii, cu picioarele strînse în poale ei călduroasă şi ocrotitore. Ceasul ticăia sp
e miezul nopţii iar ei stăteau aşa, fiecare cu gîndurile lui pentru ziua următoare sau pen
tru mai tîrziu.
Lecţiile au continuat şi în următorii ani. Omu` este elev la gimnaziu şi are perciuni subţi
i lăsaţi pe obraz că aşa e moda generaţiei sale. Adoră să citească, să asculte muzica tare.
Oama îi mîngîie perciunii şi constată că sînt încă moi. Gîndeşte: a-nceput!I-a cumpărat apa
pămătuf, lighenaş, creme de ras şi alfer shave. Să fie acolo pentru o vrea să facă ceva cur
pe ici pe acolo!
Într-o zi a venit acasă după ore cu o colegă să facem nişte lecţii împreună că ea a lipsit
şcoală. Oama a făcut ochii mari dar i-a poftit să intre.
- Nu vreţi să staţi în sufragerie? E loc mai mult...
- Mergem în camera mea, am acolo toate...
- E cam înghesuit la tine... nici nu ştiu dacă am avut timp să aerisesc...
- Aerisim noi imediat, mai spuse Omu` şi o zbughiră.
Oama a rămas locului, apoi şi-a dus mîna la bărbie, a simţit că i-a crescut acolo un fir ră
a intrat în baie şi s-a postat în faţa oglinzii. penseta era acolo, a mînuit-o dibace şi a
smuls firul de păr răzleţit. Trebuie să văd ce face, şi a plecat glonţ spre camera Omu`lui.
- Aţi uitat să vă descălţaţi, spune ea după ce deschide uşa. Staţi mai comod fără încălţămi
Dar tinerii erau deja descălţaţi, în pat, fiecare cu cîte un caiet deschis în faţă, urmărin
xul ceva. S-au uitat la ea şi au zîmbit înţelegător. Oama a ieşit, şi-a pus iarăşi mîna în
reptat către bucătărie. Erau deja desculţi. Îmhî! În vîrful patului. Ia un castron din dula
uncă în el un vîrf de unt. Zîmbeau. Citeau şi zîmbeau. Desculţi. Lasă castronul pe masă şi
ză către camera băiatului.
- N-aţi vrea să vă aerisesc puţin pereţii?
- Geamul e deschis, am avut grijă de cum am intrat, răspunde Omu`. Colega lui se îmbuj
orează. Pleacă ochii. Întoarce pagina caietului. Se uită la Omu`.
- Atunci, poate vreţi să mîncaţi ceva.
- Eu am mîncat acasă, doamna Oama, se scuză fata.
- Eu mănînc mai tîrziu, după ce terminăm, spune Omu`.
Oama e ieşit şi a ajuns în bucătărie. A luat castronul, l-a privit ca şi cum ar fi aflat de
la el răspunsul la întrebările care o frămîntau. „După ce terminăm”. După ce terminăm ce? Ş
descălţaţi de pantofi? A pus castronul pe aragaz şi a aprins un ochi. Untul sfîrîie.ameninţ
N-ar fi mai bine dacă aş sta cu ei?
- Poate aveţi nevoie de ajutor... la ce aveţi de pregătit pentru mîine, spune Oama în timp
ce intră în camera băiatului.
- Nu facem lecţii, doar îi dictez lecţiile la care a lipsit.
- Aşa e doamnă, îmi dictează doar lecţiile la care am lipsit. Uitaţi cît mi-a dictat pînă a
Fata îi întinde caietul şi lasă o urmă de parfum pe nasul Oamei îl detectează imediat. Se c
entrează pe esenţa parfumului mai mult decît pe descifrarea textului din care nu înţelege
mai nimic.
- Da` ştiu că ai scris repede, îi spune fetei.
- Da. Poziţia în care stau nu e grozavă.
- Să vă fi aşezat la birou, e mai comod.
- Mie îmi place mai mult în pat, spune Omu` mîngîindu-şi perciunii moi.
- E mai cool aşa, întăreşte şi fata. Ce miroase aşa? - Da, dar v-aţi descălţat, mai spune O
mp ce iese îngrijorată.
Bucătăria era în fum. Oala fumega total nerespectuos. Untul, o arsură neagră. Oama a desch
is fereastra. Peste cîteva zeci de minute se aerisise. Tot atunci a plecat şi fata c
u un zîmbet de satisfacţie.
- La revedere doamnă, mi-a părut bine.
- La revedere, puişor, să mai vii pe la noi.
- Merg să o conduc pînă la colţ.
- Ok, du-te, masa e gata, te aştept.
Omu` s-a întors peste cîteva minute şi a intrat în camera lui. Probleme, a gîndit Oama, si
mt cum tropăie hormonii pe hol, hopa, am început cu fetele... A intrat în baie, locul
unde se regăseşte pe sine şi s-a postat în faţa oglinzii. A observat că momentul de supărar
-a lăsat punga de sub sprînceană mai jos.
- Ce mă fac?
- Nu ai nimic de făcut, a părut că aude de la femeia din oglindă.
- Omu` e pentru mine, l-am luat pentru mine.
- Eeeh!
- Dacă de acum i se aprind călcîile după altele...
- Păi da!
- Sper să fie doar un gest necugetat!
- Hmm!
Şi-a mai controlat bărbia, de unde a mai smuls două fire de păr obraznice, gîtul pe care i
a uite ce pieliţă neobrăzată... şi cutele astea..., apoi şi-a frecţionat circular tîmplele
u-se că nasul ăsta s-a ascuţit parcă!
Zilele următoare, Omu` şi colega lui şi-au făcut lecţiile împreună că ştii, noi sîntem frun
i, a afirmat băiatul mîndru şi roşiatic la faţă pentru că fata îl privea şi avea 5 centimet
puţin decît el. Oama avea însă grijă să intre din sfert în sfert de oră în camera lui să le
ele sau altele, dintr-un spirit ospitalier care îl jena pe meditator.De fapt, pe a
mîndoi elevii care se întrerupeau din vorbit sau din scirs.
Peste un timp, fata nu a mai venit, iar Omu` era trist. În fine, şi-a zis Oama şi a co
ntinuat împăcată lecţiile de educaţie pentru viitorul său soţ care se cocea pe zi ce trecea
- Eşti la vîrsta cînd înveţi. De la şcoală, de la mine... în special de la mine, că cui îi
lt de tine decît mie. Eu care te pregătesc pentru viaţă, să-ţi fie bine şi să am şi eu un u
re să mă sprijin în toate cele.
- Ce înseamnă „în toate cele”?
- În viaţa de zi cu zi. Aşa. Nu eşti tu sprijinul meu? Şi eu nu sînt sprijinul tău? Că cui
un, că cui să-i fac, că de cine avem nevoie şi unul şi altul?...
Omu` tăcea şi se uita în ochii ei sinceri şi accepta oferta de întrajutorare, ofertă comodă
altfel.
Hrăneşte energiile unui copil şi el va fi un matur sănătos! gîndea Oama cu încredere. Dar n
rice fel de energii... Glandele îi cresc şi masculul pofteşte încă de acum. Păi, ce fac eu
ici? Îl cresc pentru alta? Pentru ce mă sacrific eu aici? Pentru altele? Hm! Cicung!
Cicung! Unde eşti? Vino şi ajută-mă!
Şi Oama îl tîra după ea în lungi discuţii în toate serile cînd erau acasă doar ei doi.
- Tu vei fi bărbat! Şi asta înseamnă multe responsabilităţi. Vei fi cap de familie, vei fi
uternicul ei, stîlpul ei. Dacă eşti un obosit, şi familia ta va fi o obosită, o fîsîită. Ni
farmec, nici un chichiriz-gîlceava.
- Un ce?
- Nimic important. Trebuie să respirăm!
Oama îi arată cum se respiră corect: e cu picioarele depărtate, cu mîinile pe şolduri şi cu
erii traşi bine în spate. Omu` se aşează lîngă ea, în aceeaşi poziţie.
- Toata lumea ştie acest lucru. Cea mai grea problemă e cum respirăm.
Trage aer adînc în piept în timp ce întreaga constituţie i se înalţă. Stă aşa cîteva secund
mită.
- Respiraţia cea mai profundă... aşa... nu superficială cu doar o parte din corp.
Respiră sacadat, se îneacă, Omu` o imită. Păţeşte şi el la fel.
- Vezi ce păţeşti? Respiraţia profundă oxigenează corpul.
- Adică?
- Nu mă întrerupe! Aerul masează organele interne. Te relaxezi. Deja am mintea mai cal
mă iar sufletul mi-e mai deschis.
Omu` se uită la ea cum are sufletul mai deschis. Îi ia bine seama.
- Acum ai sufletul mai deschis?
- Bineînţeles, afirmă femeia în cunoştinţă de cauză. Mintea îmi este concentrata in mod reg
- Ce înseamnă regulat?
Oama se uită la el în evidenţă încurcătură.
- Acest lucru ajuta la menţinerea unei activităţii mentale constante. Dacă mintea nu est
e activă, nu va lucra la capacitate maximă.
- Asta înseamnă regulat?
- Nu, nu înseamnă regulat! Regulat e atunci cînd e mereu. Înţelegi? Omu` neagă. Atunci cînd
tot timpul dar nu încontinuu. Omu` se uită neutru. Atunci cînd e bine să fie aşa cum vrei
să ţină mereu. Mintea şi corpul împreună, într-o mişcare braţ la braţ... Oama a închis ochi
destins, nu mai are riduri, e senină... atunci cînd mişcarea se concentrează pe ritmul
viu al bătăilor ceasului..., înţelegi ce vreau să spun?...
- Ţi-e rău?
Femeia a deschi ochii, a luat poziţia de pe loc repaus.
- Mi-e bine pentru că am respirat regulat, asta încerc să-ţi spun, trebuie să înveţi că res
înseamnă întoarcerea la liniştea din interior.
- La liniştea din interior...
- Asta e una dintre cele mai importante lecţii pe care trebuie să le înveţi. Ia du-te şi i
a ceva de scris.
Omu` se execută. Se întoarce cu un caiet şi pix.
- Scrie: atitudinea unei persoane este asemănătoare concentrării mentale. Chiar dacă fac
i totul corect, mişcarea, respiraţia, concentrarea şi relaxarea, dacă atitudinea nu este
in concordanţă cu dorinţa... subliniază dorinţa de două ori... de a fi sănătos, atunci nu
i sănătos. Ca sa fii bine, trebuie să ai atitudinea de a fi bine. Şi dacă faci asta regula
t, cum îţi spuneam, vei căpăta atitudinea potrivită, fereastra prin care privim viaţa. Ia o
pauză!
Oama a plecat în baie. S-a plantat ca de obicei în faţa oglinzii. E încruntată.
- Ce faci, fufo? Ce faci? E adolescent! A-do-les-cent!
Îşi loveşte fruntea cu palma. Se aşează în profil. Pune mîinile în şolduri şi scoate pieptu
- Răbdare, fetiţo, răbdare! Or să vină toate la vremea lor. Şi copilul ăsta va fi al tău, ş
vor avea porţia lor de mîngîieri, şi buzele astea de sărutări, şi singurătatea asta va ave
a ei de fericire. Doar să crească... să mai crească... nu pot aştepta la infinit, mai sînt
a anişori...
S-a întors în cameră. Radioul este pornit: „Ştim cu toţii că îmbătrânirea este inevitabilă.
ceptăm această realitate. Dar mulţi oameni îmbătrânesc înainte de vreme deoarece acceptă to
li s-a spus despre procesul de îmbătrânire. Acceptă ca la o anumită vîrstă vor merge spriji
in baston şi că vor fi senili. Iar ce e şi mai rău este faptul că ei aşteaptă ca aceste luc
i să se întîmple. În acest fel ei îşi programează subconştientul”...
- Ce e asta? îl întreabă Oama şi opreşte radioul.
- Am vrut să ascult nişte muzică.
- Da, ştiu muzica asta... Hai, du-te la culcare, şi mîine e o zi!
Viaţa amoroasă a Oamei nu avea nici o filă. De cînd l-a adus acasă pe Omu` nu a vrut să ma
ştie de alt bărbat. Suferea fizic şi psihic. Se păstra mireasa lui deşi, vechile relaţii o
sunaseră de zeci de ori. Trecutul... trecutul... suspina ea adesea. Punea cîte o cas
etă sau disc din vremea anilor ei de şcoală, din anii primei tinereţi şi dansa de una sing
ură. Ca atunci dansa. Se dezlănţuia. Transpira de efort şi de bucurie. Nostalgie şi regret
. Cît regret că acum nu-i atunci!
Trecuseră patru ani de cînd amica lui Omu` din gimnaziu declanşase un semnal de alarmă şi
Oama încercase pedagogic să domolească efervescenţa hormonală a tînărului. El era acum în p
majoratului, elev de liceu, în ultimul an. Era de înălţime medie dar bine legat. De leg
at... ştiu că e legat bine, gîndea cinic Oama trăgînd pofticios cu coada ochiului la băiat.
Oglindă. oglinjoară, se maimuţărea ea în oglinda din baie, cine-i gata de însurătoare? - Tu
, părea că aude o voce din spatele oglinzii, frumoasa mea, gata de însurătoare, faţa ţi-e d
stinsă, fruntea prea puţin încreţită, ochii lucesc-strălucesc, buzele-ţi sînt moi şi dornic
i că, tînărul de alături nu e încă pregătit de o relaţie de durată, mai trebuie...
Oama se încruntă uşor, strînge pumnul dar se abţine, se dezbracă, se studiază, îşi măsoară
e, talia şi faţa i se destinde. Totul e la locul lui! Hai, puiule, coace-te, se apro
pie vremea. Se întoarce cu spatele la oglindă, caută ceva de îmbrăcat. Cînd ne vom trezi, d
mineaţa va fi prea tîrziu! - Cine a spus asta? - Cînd ne vom trezi...
- Opreşte-te, nu-mi spune una ca asta, se trezi deodată că ţipă şi se întoarse cu faţa cătr
dă. Îşi văzu chipul brăzdat de fulgere şi cuta dintre sprîncene adîncită. Ridurile i se lăs
nţător, părea că au zeci de centimetri adincime. Ochii se depărtaseră stîngaci unul de celă
- Ce s-a întîmplat? strigă Omu` prin uşa închisă.
- Nimic, dragule, interpretam un rol, răspunse Oama.
Se îmbrăcă la repezeală cu ceva şi ieşi din baie.
- Mă gîndesc să dau la teatru!
Omu` nu se abţinu şi rîse. Gestul i se păru Oamei uşor obraznic şi faţa i se întristă ireme
- Mi se pare mie sau eşti ironic?
- Pas.
- Nu mă lua cu pas, nu trebuie să eviţi o confruntare.
- Nu evit nimic dar tu eşti prea categorică uneori.
- Face parte din educaţie, dragule.
- Şi nu-mi mai spune aşa, am 18 ani, e jenant!
- Cunosc sentimentul, jena mi-e verişoară bună, am cunoscut-o cînd am întîlnit primul băiat
mid.
- N-o să-mi vorbeşti acum despre iubirile tale, nu-i aşa?
- Nu, n-o să-ţi vorbesc acum despre dezamăgirile mele, e ok?
- Nu ştiu dar nu-mi face bine să le aud.
- Oo, sîntem geloşi?
- Nu „sîntem geloşi”!
- Poate ar fi mai bine dacă ţi-aş spune că am avut numai dezamăgiri toată viaţa mea în iubi
- D-aia eşti necăsătorită...
- Nu numai d-aia! Am un standard şi ţin la el. Nu m-am născut boschetară!
- Nu te aprinde!
- Nu e genul meu! Genul meu eşti tu, tu pentru care am renăscut şi pentru care m-am pr
egătit toată viaţa.
Omu` tace nedumerit.
- Pentru tine am renunţat la orice altceva.
- Ce fel de reproş e ăsta?
- Nu înţelegi?
- Nu. Ce trebuie să înţeleg? Tu m-ai învăţat să vorbesc clar şi tot tu eşti neclară. Despre
- Despre relaţia noastră, despre tine...
- Ce are relaţia noastră?
- E minunată dar se poate mult mai bine.
- Mă sperii. Ce vrei, da fapt? Eşti misterioasă şi nu înţeleg.
Ochii Oamei scînteiesc puternic. Îl apucă de-o mînă, Omu` se retrage.
- Ce e cu tine? Ai băut ceva mai devreme?
- Mă jigneşti, Omu`le!
- Eu te jignesc? Mă simt... stînjenit!
- Dar eu...
- Ce vrei mai mult? Dacă te-ar auzi prietena mea ar fi geloasă şi ar crede...
Dar Oama nu-l mai ascultă. A rămas cu privirea pironită undeva pe chipul lui adorat şi o
chii i s-au umplut în tăcere cu lacrimi mari. Degeaba tînărul se lipi de ea şi îşi ceru scu
din priviri. Femeia rămase tristă toată seara.
Înainte de culcare, Omu`, în pijama, cu o faţă plină de recunoştinţă îi aduse un ceai cald.
- Uite, să dormi bine!
Ferestrele universului s-au deschis şi de acolo au pătruns toate razele şi culorile în o
chii femeii. Buzele i s-au umezit instantaneu. A clipit des.
- M-am gîndit, spuse ea, să-ţi satisfac orice poftă de acum înainte. Vreau să fii fericit ş
te consideri un bărbat împlinit. De orice ai nevoie, să ştii că eu sînt oricînd deschisă. T
e să fim neapărat fericiţi.
Omu` se lipi de ea. Ea îl strînse cu putere.
- OK, spuse el, deşi... nu te înţeleg, şi plecă la culcare. Oama a rămas să-şi bea efervesc
aiul. Se gîndea la iubirile trecute, chiar la ultimul iubit de acum 18 ani, care o
părăsise fără o explicaţie. N-am atins pe nimeni de 18 ani! Mi-am luat majoratul! De acum
sînt majoră asexual! Trăiască abstinenţa! Ba... s-o ia dracu` de abstinenţă! Vine toamna ş
ugurii trebuie culeşi pînă nu se fac poame. Seci şi tîrzii! Cu aceste gînduri strigate în t
, Oama se pregătea de culcare. Intră în baie pentru toaleta de noapte. Acoperă oglinda c
u un şal.
- Ne-am născut prea egali. De aceea nu mai putem fi egali.
Se uită spre oglindă dar oglinda tace. Aburii apei fierbinte o învăluie într-un cîntec vrăj
I se pare că miros a cafea măcinată proaspăt. Îşi smulge cîteva fire de păr pubian şi înce
stăţi.
- Cred că mi-ar sta groaznic cu mustăţi.
Dă un colţ al şalului într-o parte şi se uită în oglindă.
- Nu..., nu mă prinde, mai bine fără!
Aruncă firele la coş şi se cufundă în apa fierbinte. Mintea i se destupă şi se fragmentă în
gînduri, unele colorate, altele nu. Se intersectau, se înlocuiau unele pe altele ca
mii de cioburi congruente. Aşa arată cuarţul... opalul... mangano calcitul... ametist
ul... chilimbarul... aghata... celestinul..., cine le mai ţine minte... Deschise o
chii. Apa deveni dintr-o dată roşie. Probabil că am transferat globule roşii în cadă... sau
s-a vărsat sticle cu bulion pe care o pregătisem pentru băiat... ah, băiatul, Omu`, ce-o
mai face, o fi adormit... l-o fi antrenat ce i-am spus înainte de culcare... i-am
trezit interesul... da, cred că educaţia e completă... mă iubeşte... l-am pregătit pentru
sta... am investit ani în educaţia lui... mi-am luat majoratul de abstinenţă... acum pot
decide ce voi face... m-am pregătit... voi fi de-acum fericită... nimeni nu mă va mai
părăsi... el va fi doar al meu, nu are cum să mă înşele sau să mă abandoneze ca pe nişte g
bolnave, ca pe-un chist... adineauri a fost o neînţelegere, cred că eu am înţeles bolnav,
aşa fac mereu, încurc ideile, încurc fericirea cu nefericirea, priceperea cu nepricepe
rea, de aia bărbaţii nu au vreme şi se mută şi trec pe lîngă mine cînd ar trebui să se opre
spună o vorbă frumoasă, să mă cred frumoasă şi necesară ca apa, ca pămîntul..., am investi
i, timpul a trecut ca şi norii care se răzbună pe cîte-un petic de pămînt..., ce să fi fost
fnirea lui altceva decît dovezi de iubire, timide, e adevărat, dar totuşi dovezi palpa
bile..., a ţipat şi el puţin... şi ce... aşa fac bărbaţii ca să-şi verifice sănătatea... e
bărbat... de fapt e sensibil, aşa l-am crescut să fie sensibil şi mărinimos... i-am povest
it că am suferit uneori în viaţă de prea sincere iubiri... n-am avut mult noroc, eh, viaţa
e o cucoană pretenţioasă şi are fiţe da` e frumoasă că e mereu tînără... ca prietena lui.
ita lui... are o iubită... probabil are şi ea 18 ani... e tînără, e prea tînără... ce ştiu
la 18 ani?... o să-i treacă, şi mie mi-a trecut atunci... şi eu mai sînt tînără, oglinjoara
spune mereu... nu... nu e pricinoasă cînd îmi spune şi lucruri adevărate... de pildă că ar
ebui să mai iau nişte lecţii de dans, poate nişte foxtrot, ce?... nu se-ntoarce moda dan
sului clasic de salon?... întrevăd cum vom dansa numai noi doi... Omu` cu Oama lui!.
.. ce contează o ceartă mi-că?... e prima noastră ceartă... aşa e iubirea... ţine şi la unu
celălalt, îi încearcă, îi testează, îi... verifică! Strigă de sub apă: Omu`. Aude înfunda
osit. Nu mai aud bine... cine a spus asta?... parcă a fost un strigăt... dar n-a fos
t... partea proastă e că n-a fost să fie... îţi aminteşti?... era mic, mic de tot, la casa
ceea de plasament, l-am ales pe el din atîţia copii liberi..., Doamne!, ce perspecti
ve i-am deschis, cum l-am mai pupat cu o gură flămîndă, flămîndă, cum l-am mai păzit de miz
e din afară, cum m-am hrănit ca să fie el sătul... apoi, nu l-am învăţat tot eu care e dife
dintre bine şi rău?... păi!... nu m-am păstrat eu pentru el un majorat întreg?... sînt maj
ră, sînt frumoasă, sînt tînără şi am atîtea perspective... în plus, am experienţa vieţii, e
voie de mine, fiţele astea tinere de vîrsta lui sînt transparente, nu sînt remarcabile c
a una de vîrsta mea..., de vîrsta mea... oh, Doamne..., oglindă oglinjoară, de ce a deve
nit apa tulbure, nu mai văd nici globulele, nici strigătul acela înfundat, al cui o fi
... nu se mai aude... ce fericire pe mine, sînt a lui iar el este aşa cum mi-am dori
t eu să fie, l-am pregătit pentru asta un majorat, a fost doar o neînţelegere, oglindă, sp
une-mi cît sînt de tînără şi de frumoasă..., am pierdut şirul globulelor roşi... uite una..
două... acolo mai sînt trei sau cinci... încă una, în total nouă..., altele patru... sau tr
i...
autor Silvian Floarea