Preotesele si centrele spirituale din Muntii Orastie

Un articol extrem de interesant mi-a

atras atentia in acesta seara pe
blogul astrologului si esoteristului
Alexandru Nicolici. Este vorba de
reactivarea spirituala a neamului
nostru care va avea loc in acest an in
intervalul 10-11 iulie 2010 in
sanctuarele din muntii Orastie.
Sunt informatii care vin catre noi... iar
daca trebuie sa stim, vom sti. Mai
mult va las sa descoperiti singuri.
"Dacii erau ultimul popor care avea la nivel de masă, constiintă spirituală, ei
stiind că sunt fiinte spirituale, nemuritoare, aflate în planul fizic într-un corp
fizic.
Celelalte popoare, romanii, grecii, pierduseră această constiintă spirituală,
acest lucru fiind evidentiat de sculpturile romane si grecesti care
idolatrizează omul, identificându- l cu corpul sau fizic. Toate reprezentările
frumoaselor statui grecesti sunt un imn închinat corpului fizic, cel după care
plângeau in momentul când treceau în lumea de dincolo. Teama că îsi pierd
corpul fizic cu care ei ajunseseră se identifice dovedeste faptul că grecii se
temeau foarte tare de moarte pierzând constiinta că sunt fiinte spirituale
aflate în misiune în planul fizic.
Dacii erau ultimul popor care păstra această constiintă spirituală si care erau
fericiti când mureau pentru că sufletele lor mergeau acolo unde este bine, la
Marele Zeu Zamolxe.
Constiinta spirituală a dacilor era mentinută prin activitatea celor 13
preotese ale zeitei Bendis, zeita Mamă a Pământului. Scopul lor era
mentinerea si transmiterea constiintei spirituale a poporului dac, intretinerea
sentimentului de fiinta spirituala in fiecare dac si a credintei in nemurire.
Cultul dacic era format din preotii lui Zamolxe, capnoboti (preoti) si ktistai
(calugari -isihasti) si din preotesele zeitei Bendis, zeita Mamă a Pământului.
Sarcina preoteselor era de a intretine sistemul operational al sanctuarelor
dacice si al dispozitivelor de purificare, curatare, eliberare, precum si de
incarcare si amplificare a potentelor dacilor. Tot ele alimentau cu Energia
Vietii sufletele femeilor dace si le ajutau să transmită copiilor constiinta
spirituală.
Sistemul de organizare a centrelor spirituale continea 3 mari scoli de initiere,
aflate la Sarmisegetusa, Costesti si Blidaru. Sistemul initiatic reformat si
perfectionat de Deceneu a functionat excelent până la aparitia Eului
individual, în momentul Sacrificiului lui Hristos din 13 aprilie anul 33.
Sistemul initiatic dacic era alcătuit pentru omul cu 3 corprui, iar odată cu
aparitia celui de al 4-lea corp au apărut problemele. Nasterea Eului trebuia
ajustată prin dezvoltarea fortelor de iubire în sufletul omului, asa cum i-a
indemnat Hristos pe oameni să facă.
Nepătrunderea crestinismului în Dacia a dus la aparitia unor mari probleme
in Eurile dacilor care acum erau activate, dar nu dezvoltau fortele de iubire a
aproapelui asa cum cerea Hristos. Nedezvoltarea fortelor de iubire fata de
om a dus la aparitia unor manifestări negative în Eul dacilor. Asta a insemnat
orgoliu, mândrie, egoism, lăcomie, vanitate. Când aceste sentimente au
apărut în sufletele dacilor atunci au apărut problemele. Intre anul 33 si anul
106 aceste sentimente negative au umplut sufletele majoritătii dacilor
posesori de cunoastere si de functii spirituale importante.
În anul 87 d.Ch., romanii patrunsesera în Dacia pe valea Cernei si ajunsesera
la Tapae (Herculane), locul unde au fost atacati de daci si infranti.
Distrugerea romanilor s-a facut in principal de catre preotesele zeitei Bendis,
care au muncit din greu pentru a pravali muntii si padurile ca sa ii strivească
pe romani.
Dupa victorie, Decebal, care pe atunci avea aproape 19 ani, si-a asumat
toate meritele infrangerii romanilor, s-a autoprocalmat ”Cel mai viteaz” si l-a
inlaturat de pe tron pe unchiul sau Duras – Diurpaneus, care era destul de
batran, proclamandu- se el rege, in locul fratelui tatalui sau. Unele preotese
l-au sprijinit pe Decebal, alte preotese nu au fost de acord si asa a inceput
conflictul preoteselor.
De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat ajungandu-se in anul 106 ca din
acest conflict sa se nasca tradarea care a dus la cotropirea de către romani a
Daciei.
Principalii vinovati de această tradare sunt două preotese. Ele au tradat
romanilor secretele spiritualitătii dacice, au cerut o mare suma de bani in
schimbul tradarii si functii mari in viitorul cult care avea să fie creat de
romani pentru a inlocui cultul dacic. Cele doua preotese i-au dus de mana pe
romani la toate cetatile dacice si i-au ajutat sa le cucereasca. Au divulgat si
locurile sacre de la Fetele Albe, acolo unde se aflau cetatea preoteselor si
cetatea preotilor. Cand Decebal s-a refugiat pe culmile de la Fetele albe le-
au aratat romanilor creasta pe care se afla si asa a fost inconjurat si
capturat. Au vândut inclusiv secretele dirijării Energiei Vietii prin sanctuarele
dacice.
Dupa cucerirea Daciei, au primit un sac cu bani pe care s-au batut sa il
impartă. O preoteasa a castigat si a plecat cu banii si a devenit marea
Vestală a cultului zeitei Hesta, pe care romanii l-au introdus in Dacia.
Cealalta preoteasa s-a dus la cetatea preoteselor si a inchis izvorul Energiei
Vietii care alimenta constiinta spirituala a dacilor si a pus in conservare toate
sanctuarele dacice. Apoi a pus pe versantul de la Fetele Albe, 4 bariere
energetice de protectie, care să nu lase să se apropie de acel loc nici un om
care nu are sufletul curat. Aceste bariere functioneaza si astazi si ele fac in
asa fel incat semnele si marcajele potecii care urca la Fetele Albe, sa dispara
si sa nu se poata ajunge la sanctuar daca in sufletul omului respectiv exista
orgoliu, mandrie, ura, lacomie, etc. Dupa care preoteasa a plecat la sud de
Dunaris, ajungând ulterior in Capadochia.
De atunci si pana in aceasta viata cele două preotese nu s-au mai
intalnit. Acum li se da sansa să îsi regleze conturile si sa incerce sa
repare ceea ce au stricat.
Cele două preotese sunt cele care au distrus constiinta spirituala a
dacilor si lor li se da sansa acum sa facă să renască aceasta
constiinta spirituala a neamului. Renasterea ar trebui declansata la
eclipsa totata de soare in zilele de 10 si 11 iulie anul acesta. Cu
ajutorul si prin Voia Divinitătii, în 10-11 iulie 2010 la sanctuarele din
muntii Orastie va fi reactivată Constiinta Spirituală a neamului. Si
nu doar a acestui neam…
Acest eveniment se va produce prin eforturile unei intregi echipe terestre,
care s-a format din rândul celor care au muncit cu ei însisi si s-au
transformat devenind mai buni. Ei au dovedit astfel că sunt apti ca sa
participe la renasterea Constiintei Spirituale a neamului si la crearea Noii
 Spiritualităti aici pe tărâmul străvechii Dacii.
Această Lucrare este dirijată si va fi
finalizata prin fortele reunite ale multor
Entităti de Lumină coordonate de Sf. Cuvios
Ioan de la Prislop, cel care a început această
lucrare încă de la sfârsitul secolului XV."

"Persoanelor care au privilegiul de a ajunge

în munţii Orăştie, la cetăţile dacice, le
recomand să aibă grijă la atitudinea pe care
o au acolo. Regula de bază este: să taci şi
să asculţi. Tăcerea este necesară în locuri
unde dacă vorbeşti tu, sau asculţi ce îţi
povesteşte vecinul din stânga, rişti să nu Îl
auzi pe Dumnezeu, când îţi spune ceea ce
doreai să afli de când te-ai născut şi ai
devenit conştient de tine.
Este foarte bine să asculţi, să taci, să
percepi, să simţi, să îţi laşi sufletul invadat
de frumuseţea şi forţa locurilor şi să îţi umpli
bateriile cu energia infinită a universului care pare că şi-a concentrat toată
esenţa în acele locuri sfinte.
Forţa vibraţională, energetică, a cetăţilor dacice, a locurilor sacre din munţii
Orăştie, depăşeşte cu mult puterea noastră de înţelegere. Acolo sunt locuri
sacre, înălţătoare, puternice şi subtile, care te infioară şi te ridică cu
amploarea lor discretă.
La mănăstirea Prislop, omul are şansa de a trăi întâlnirea zguduitoare cu
măreţia sfântului cuvios Ioan de la Prislop, cel care ajută cu o forţă infinită
toată suflarea trăitoare a plaiurilor româneşti. Începând de la sfârşitul
secolului al XV-lea, Cuviosul Ioan şi-a întins aripa ocrotitoare asupra acestor
meleaguri şi a repus în funcţiune sistemele energetice, informaţionale,
vibraţionale, ale Marelui Ansamblu de purificare, transformare, schimbare,
curăţare şi potenţare, construit cu 16 secole înainte de Deceneu, cea mai
iscusită minte care a ocupat vreodată tronul de Mare Preot al Daciei.
Cuviosul Ioan este cel care a activat şi adaptat sistemele create de Deceneu
şi utilizate cu iscusinţă de capnoboţi, de preoţi şi mai ales de preotesele
zeiţei Bendis. În prezent, sistemele sunt pregătite şi adaptate pentru a-l ajuta
pe omul actual, cel la care sunt active 5 sau chiar 6 corpuri.
Ar fi o imensă greşeală să credem că simpla vizită în aceste locuri ne rezolvă
problemele. Nu aceasta este menirea locului.
Locurile, ajută, favorizează, oferă şanse şi oportunităţi, dar elementul
principal rămâne munca activă şi susţinută a fiecărui om care îşi doreşte
schimbarea. Trebuie ca fiecare om să se lupte cu răul din el şi să îl reducă la
minim, să elimine din viaţa sa manifestările negative, distructive şi să
încerce să facă totul în mod constructiv, să fie mai bun şi să se ridice la cele
mai înlte culmi. Nimeni nu concurează cu nimeni, ci doar cu el însuşi. Trebuie
ca tu, cel de azi, să fii mai bun decât tu, cel de ieri, iar tu, cel de mâine, să te
ridici mai sus decât ai fost astăzi.
La Sarmisegetusa omul are şansa de a scoate din adâncul sufletului său ceea
ce nu are ce căuta acolo, de a afla ce ţinte trebuie să atingă pentru a face
paşi pe calea evoluţiei sale. La Sarmisegetusa te purifici şi te pregăteşti să
repari ceea ce nu a fost corect în gandurile, sentimentele şi acţiunile tale din
trecut. Trebuie să reparăm ceea ce am stricat.
La Costeşti, la Cetăţuie, este locul unde ţi se oferă hrană informaţională
înaltă, locul unde te ”înţelepţeşti”, aşa după cum îl descria o prea bună
doamnă. Acolo afli ceea ce trebuie să ştii ca să poţi face ceea ce trebuie.
Vechea cetate de scaun a lui Burebista, de pe vremea primelor sale întâlniri
cu Deceneu, reprezintă locul unde s-a născut ideea unirii dacilor, locul unde
Deceneu i-a împărtăşit marelui Burebista planul său de ridicare a dacilor şi a
Daciei. De acolo a început povestea uluitoare a marilor sanctuare terasate
de la Sarmisegetusa Regia, acea veritabilă minune mondială, care abia acum
începe să îşi desvăluie secretele în faţa minţilor însetate de cunoaştere şi a
sufletelor tânjind după balsamul infiorător şi înălţător al spiritualităţii
naturale a dacilor.
Apogeul periplului prin zona sacră a Daciei îl atingi după ce treci proba
ascensiunii, pe drumul către cetatea Blidaru, singura fortăreaţă a dacilor
necucerită de romani. Drumul dificil, dar posibil, îi sperie pe mulţi, dar
avântul lor ar fi înzecit sau însutit, dacă ar ştii că sus, în cetatea Blidaru, au
şansa de a pătrunde în Antecamera Divinităţii, acolo unde sfinţii, Ierarhiile
Divine, Entităţile de Lumină, coboară până la cutezătorii muritori care au
curajul să acceadă acolo. Orice întrebare rostită acolo şi-a primit răspunsul.
Orice problemă pentru care s-a solicitat soluţie s-a rezolvat. Orice solicitare
de ajutor a fost aprobată cu promptitudine şi totală bunăvoinţă.
Şi totul se desfăşoară firesc, natural, discret, fără nimic spectaculos, doar
sufletul şi spiritul celui ajuns acolo având parte de toate desfătările şi
bunătăţile înălţătoare pentru un om care vrea să fie mai bun şi mai aproape
de Dumnezeu.
La cetăţile dacice este bine să taci mult, să asculţi mult şi să accepţi totul.
Orice om pleacă de acolo cu o stare pe care o va prelungi atât de mult pe cât
de puternic şi-a deschis sufletul. Locurile acelea sunt ca o apă vie la care
sufletul nostru tânjeşte să se adape cât mai des, lunar dacă s-ar putea…
*Agatârşi (oamenii-lupi) – unul din cele 50 de triburi dacice. Burebista era
rege peste acest trib, iar cetatea sa de scaun era Cetăţuia din Costeşti.