SUNT NENĂSCUT

Convorbiri cu Sri Nisargadatta Maharaj

editor: PRADEEP APTE

redactor: Vijayendra Deshpande

traducere în limba română: Damema Ro

1
„Tu trebuie să ajungi la concluzia că

n-ai fost născut,

nu ești născut

și nu vei născut niciodată.”

Sri Nisargadatta Maharaj

2
 Cuvânt de mulțumire

Domnul Damodar Lund, profesor de engleză și estetică, profund interesat de misticism și budism și un
discipol înflăcărat al Sri Nisargadatta Maharaj, a fost un participant regulat la satsang-urile ținute de
Maharaj la reședința sa. Această carte este produsul notițelor luate în timpul întâlnirilor, însemnări lăsate
înainte de prematura sa moarte.
Doamna Kamala Lund, soția sa, a fost foart amabilă și mi-a permis să le folosesc pentru pregătirea
cărții. Ea a vrut să fie distribuită liber pe Internet, așa cum și-ar fi dorit Maharaj dacă ar fi fost în viață.
Domnul Pradeep Apte, în ciuda programului său încărcat, s-a ocupat să editeze însemnările; îi sunt
profund de recunoscător.
De asemenea, îi mulțumesc prietenului meu, domnul Gajanan Netrawali, care m-a încurajat să preiau
această sarcină și să pun gratuit pe internet aceste dialoguri cu Maharaj.

Vijayendra Deshpande

PUTEȚI DISTRIBUI ÎN MOD LIBER ACEASTĂ CARTE ELECTRONICĂ CA UN ÎNTREG.

NU SUNT PERMISE MODIFICĂRI!

ACEASTĂ CARTE ELECTRONICĂ NU POATE FI UTILIZATĂ PENTRU EXPLOATARE

COMERCIALĂ NICI INTEGRAL, NICI PARȚIAL.

DETALII ȘI ALTE INFORMAȚII DESPRE CARTE: vijaydesh7@gmail.com

Nota traducătorului de limbă română

Volumul „SUNT NENĂSCUT” a luat ființă prin amabilitatea mai multor persoane binevoitoare care-
au pus la dispoziție publicului notițele luate de-un înflăcărat discipol al lui Sri Nisargadatta Maharaj.
Pentru cititorii obișnuiți cu stilul direct și tranșant al lui Maharaj, precum și cu repetițiile care fac să se
fixeze și mai bine mesajul, lectura acestui material nu va pune probleme, dar pentru cei nou veniți, limbajul
oarecum greoi și alambicat uneori, poate-i va face să părăsească aceste pagini mai înainte de final.
Din punctul de vedere al traducătorului, recunosc c-a fost un pic mai dificil de tradus decât celelalte
cărți transcrise de pe bandă de magnetofon și că de multe ori am revenit asupra manuscrisului, pentru o
exprimare cât mai clară și concisă.
În text apar frecvent expresiile «cunoașterea (că) „Eu sunt”» și „știu că sunt”; pentru o înțelegere mai
clară, ambele pot fi asimilate cu „conștiința”.
Am speranța că lumina înțelegerii se va răsfrânge asupra cititorului și de aceea îl rog să ierte
eventualele inadvertențe inerente unei traduceri.

Damema Ro

3
 Cuprins

1. Jocul elementelor – 30 noiembrie 1979

2. Neființa – 01 decembrie 1979
3. Deschizătura Brahma (fontanela) – 04 decembrie 1979
4. Afacerea acestui „Eu sunt” – 05 decembrie 1979
5. Un diamant Kohinoor – 07 decembrie 1979
6. Pruncii nenăscuți – 11 decembrie 1979
7. Dincolo de concepte – 13 decembrie 1979
8. Ființa – 16 decembrie 1979
9. Venerează-l pe „Eu sunt” – 17 decembrie 1979
10. Tu ții în palmă sursa lumii întregi! – 18 decembrie 1979
11. O rană – 19 decembrie 1979
12. Nisargadatta – 20 decembrie 1979
13. Ia-l pe „știu că sunt” ca destin – 23 decembrie 1979
14. Mintea nu te poate interpreta – 24 decembrie 1979
15. Dinastia ființei – 25 decembrie 1979
16. Toată lumea ascultă, dar practică câțiva – 26 decembrie 1979
17. Dă gândurile afară! – 27 decembrie 1979
18. Cunoașterea n-are formă – 28 decembrie 1979
19. Nașterea-i o iluzie – 29 decembrie 1979
20. Falsitatea începe chiar cu părinții tăi – 30 decembrie 1979
21. Eliberarea lui Paul – 31 decembrie 1979
22. Un sat fără zi și fără noapte – 01 ianuarie 1980
23. „Eu sunt” este Dumnezeu – 02 ianuarie 1980
24. Strigătul auto-nimicitorului! („Har Har Mahadev”) – 03 ianuarie 1980
25. Tu ești nelimitat – 04 ianuarie 1980
26. Anihilează-te pe tine însuți, prin propria-ți identitate – 051 ianuarie 1980
27. Sunetul tăcut – 06 ianuarie 1980
28. Ca să realizezi neființa, doar fii – 08 ianuarie 1980
29. Telescopul – 09 ianuarie 1980
30. Tu nu ești ceea ce experimentezi – 10 ianuarie 1980
31. Cum ți-ai întânit părinții? – 12 ianuarie 1980
32. „Eu sunt” este iluzia inițială – 13 ianuarie 1980
33. Meditația înseamnă fuzionarea cu ființa – 15 ianuarie 1980
34. Înghite ființa – 16 ianuarie 1980
35. Identitatea corpului este o iluzie – 17 ianuarie 1980
36. În infinit, „Eu sunt” este temporar– 18 ianuarie 1980
37. Transcende-l pe „Eu sunt” – 21 ianuarie 1980
38. Respirația pitonului – 22 ianuarie 1980
39. Vârsta unui copil nenăscut – 23 ianuarie 1980
40. Eu nu sunt ce gândesc – 24 ianuarie 1980
41. Tu ești, deci doar fii – 25 ianuarie 1980
42. Destinul tău nu-i moartea, ci dispariția lui „Eu sunt” – 27 ianuarie 1980
43. Tu ești principiul care respinge trupul – 28 ianuarie 1980
44. Eu sunt nenăscut – 29 ianuarie 1980
45. Din non-cunoaștere, pe neașteptate „Eu sunt” – 30 ianuarie 1980
46. Principiul martor există întotdeauna – 31 ianuarie 1980
47. „Eu sunt” este fără formă – 02 februarie 1980
48 Gurul nu-i o persoană – 03 februarie 1980
49. Nu există niciun alt Brahman mai mare decât tine – 04 februarie 1980
50. Atingerea lui „știu că sunt” este nereală – 05 februarie 1980
51. „Tu ești” n-are formă – 06 februarie 1980
52. Peștele în afara apei – 07 februarie 1980
53. Cunoașterea trezită este meditație – 08 februarie 1980
54. Nimic... „ceva pentru un timp”...nimic – 11 februarie 1980
55. Culoarea „văzătorului” – 12 februarie 1980
56. Totul se întâmplă în cunoașterea „Eu sunt” – 13 februarie 1980

4
1. Jocul elementelor – 30 noiembrie 1979

Maharaj: Cauza acestei nașteri este plăcerea unui cuplu; rezultatu-i acest corp și suferința pe care-o îndură
cineva pe tot parcursul vieții sale. Numai celui cu adevărat special, Guru-i arată rezultatul acestei plăceri; el
îi pune-n față o oglindă ce reflectă imaginea adevărată. Pentru un jnani, moartea-i cea mai mare plăcere. De
îndată ce conștiința se agită, mintea și creează universul. Creația este Prakriti; Purusha (conștiința) și
Prakriti (natura) n-au nici nume și nici formă.
Acest corp are senzația că vine sfârșitul, dar eu știu că el este esența celor cinci elemente, care-s mereu
în curgere și-n legătură. Corpul rezultă din esența lor, dar persoana consideră corpul ca fiind al său. Noi
credem că vedem cu ochii noștri și c-auzim cu urechile noastre, dar cea care vede și aude cu adevărat este
ființa.
Cele cinci elemente nu mor niciodată. Dacă tu te identifici cu corpul tău, atunci păcătuiești, iar în clipa
morții vei suferi. Centrul conștiinței se află-n în creștetul capului. Chintesența activității celor cinci elemente
este conștiința și ea nu cunoaște moartea. Ființa nu-i o personalitate, deci tu trebuie să înțelegi ființa și
moartea. În cele din urmă, tu, Absolutul, nu ești ființa. Cele cinci elemente se află pretutindeni și ele-s cu
tine într-o continuă luptă. Conflictu-i neîncetat, spațiul este în război cu aerul, aerul cu focul, focul cu apa,
apa cu pământul și așa mai departe și toate astea-s exprimate în corp.
Interacțiunea dintre patru elemente are ca rezultat retragerea lor în pământ. După aceea, avem vegetația,
speciile de hrană și formațiunile individuale. Conflictul elementelor se exprimă în corpul uman, iar ființa
omenească spune „ghinionul meu”. Cele patru interacțiuni ale elementelor se opresc în pântecele
pământului. Din sucul vegetației apar speciile, iar formele-și îmbrățișează identitatea. Astfel, avem 85 de
milioane de specii – asta-i povestea acestui pământ.
Care-ar fi calitatea celui care cunoaște acest principiu? Cel care înțelege conștiința se va afla dincolo de
ea, dincolo de cele cinci elemente. La moarte, el devine un ocean de fericire. Alții, adică cei care se
consideră un organism corp-minte, vor îndura o experiență traumatică a suferinței. Identificarea cu
organismul corp-minte este rezultatul beatitudinii trăite doar într-o fracțiune de secundă.
Plăcerea unui jnani se află în contrast cu plăcerea unui cuplu. Sfântul Jnaneshwar a făcut un comentariu
la Bhagavad Gîta (Jnaneshwari) și după aceea el a scris Amruta Anubhava - Experiența nemuririi (Mrit=
Moarte, Amrita = Fără moarte) - oceanul de binecuvântare fără de sfârșit.
În univers, cele cinci elemente și trei gune fac ravagii, dar cum este afectat un jnani de toate acestea?
După ce el a recunoscut acest joc al elementelor, l-a depășit. Această treabă de-a privi și de-a fi privit -
observator și observat - va merge mai departe și nu va mai rămâne nimic. Doar fii, fii liniștit. Nu te lăsa
tulburat și nu-ți lăsa mintea să existe. Pe ce principiu va exista o variație? Doar pe baza timpului, dar timpul
va dispărea. Acela care observă schimbarea, poate el să se schimbe? Schimbarea o poate vedea doar cel
neschimbător.

2. Neființa – 01 decembrie 1979

Maharaj: Ființa mea n-a existat, ea a apărut spontan și-i tributară timpului; eu n-am niciun control asupra ei
și nu pot fi un client pentru ce trebuie să-i dea ei Dumnezeu, deci să-l lăsăm pe El să fie măreț. Pe mine asta
chiar că nu mă interesează deloc. Cunoașterea nu poate fi dată tuturor. Atunci când cineva-și pierde
interesul, pentru el chiar și lumea încetează să mai fie. Asta se întâmplă datorită suportului chimic (ființa) -
guna Sattva, cea căreia i se fac fotografii - și ca urmare, acea entitate crește. Toate activitățile sunt mecanice,
deci totul se întâmplă conform unui plan.
În legătură cu ce vorbesc eu? Pe ce se sprijină ceea ce spun? Pe ființă. După ce ființa pleacă, există
neființa, cea care-i veșnică. Nu există nici cunoaștere, nici zeu, nici Ishwara. Ce vă pot spune? Că ființa va
dispărea. Eu exist mereu în neființă.
Ființa apare din neființă. Eu ar trebui să știu cum de s-a întâmplat să fiu. Unii oameni mă laudă, zic că
sunt ca un munte, dar eu știu că nu există nimic și că numele și formele sunt doar niște categorii. Nimănui
nu i se poate întâmpla nimic bun ori rău, nu i s-a întâmplat niciodată și nici nu i se va întâmpla vreodată.
Atunci de ce să-mi bat capul? Forma și ființa s-au întâmplat fără bună știință, căci altfel eu n-aș fi intrat în
acel loc obscen timp de nouă luni. Chiar dacă un șobolan este mort, omul tot o ia la fugă.
Oamenii vorbesc despre spiritualitate, dar în acest proces ei exclud Sinele lor lăuntric. Rămâi în Sinele
tău și vorbește-i; investighează-te. Absolutu-i etern, real – o stare de neființă. Ființa-i temporară și odată cu
ea apar cele cinci elemente etc. Nicio ființă! Nimic! Nimic nu-ți poate oferi companie permanent în această
5
lume. Oamenii vor avea amintiri despre mine, unele fericite, altele enervante, dar impactul lor asupra mea
este chiar nul.

3. Deschizătura Brahma (fontanela) – 04 decembrie 1979

Maharaj: În somnul adânc, nu există nimic. Încearcă să prinzi asta-n starea de veghe. Gândirea mea acum
se îndreaptă spre cele cinci elemente. Indiferent de modu-n care gândesc, eu trag concluzia că toate formele
sunt creații ale acestor cinci elemente. Formele, împreună cu cele trei gune, acționează în moduri diferite.
Guna de bază este Sattva. Prakriti și Purusha sunt punctele de plecare – creatorul celor cinci elemente.
Există conștiența din deschizătura Brahma, cea care vorbește. Shuddha (pura) Sattva este ca o picătură de
ghee (unt clarificat) – ea-i deschizătura Brahma (fontanela). Acea mică picătură conține imaginea întregului
univers.
Intelectul fiecăruia este altfel, deci puterea intelectului diferă și înțelegerea diferă și ea. Natura primară
a conștiinței este să nu rămână constantă. Obiectele se schimbă continuu, iar atunci când mintea se oprește,
nu mai există minte. Natura conștiinței este chiar schimbarea; tu crezi ceva, ca în secunda următoare să crezi
altceva diferit; conștientizarea va exista numai dacă conștiința devine stabilă.
Cuvintele, inclusiv nama-roopa (nume și formă) nu pot avea prin natura lor nicio statornicie. Chiar și
ideile despre tine trebuie să se schimbe. Dă-mi o idee despre ce consideri ca fiind tu însuți, dar n-o poți face,
fiindcă ea se tot schimbă. Mintea nu-i vorbește persoanei, căci asta-i creația ei, mintea-i vorbește minții
iubitului, iubitei etc., deci toate-s mișcări în conștiință. În acel punct al conștiinței, în care mintea cuiva
realizează că „Eu sunt”, adică faptul că „știu că sunt”, cuvântul, suflul și mintea una sunt.
Eu mă duc într-un loc, mă așez jos și mă gândesc, îmi formez opinii – totu-i mintea, mișcările ei.
Deschizătura Brahma este Sattva, armonia, iar mintea-i rezultatul ei. Sattva a creat lumea. Mintea și ea este
tot produsul Sattvei și atunci când mișcarea Sattvei se oprește, dispare și mintea, iar oamenii spun că „el este
mort”, dar Cunoscătorul spune: „Eu nu-s conștiința, mintea sau Sattva, eu sunt în afara elementelor și-a
produselor lor.” Tot ce se vede este compus din cele cinci elemente și oricât de mare poate fi o entitate, ea-i
produsul final al celor cinci elemente. După moarte, unde mai sunt persoanele și avatarii? Mintea, cuvântul,
numele și forma, ele n-au o existență independentă în afara celor cinci elemente.
Pentru mine nu există nici moarte și nici naștere, ci doar amestecul celor cinci elemente – esența lor,
produsele lor – adică formele. Punctul de plecare e constituit din Purusha și Prakriti. Purusha și Prakriti n-
au forme, deci cum pot fi ele distruse? De fapt, asta-i moola-Maya – cauza principală a iluziei. Atunci când
conștiința începe să miște, se nasc formele și universul și ele-s propriul meu corp. Întregul univers apare
dintr-o mică picătură de Sattva. Lumea și propriul meu corp se află în acea Sattva? Refuz s-accept asta!
Cum poate fi astfel? Este o minciună! Există corpul, așa că eu sufăr; tu spui că lumea există și te întrebi cum
de poate fi totul o iluzie. Dar mintea-i un concept și toate lumile sunt mișcări în conștiință, deci ele sunt
false. Când vezi falsul ca fals, mintea se așează și dispare.
Există diferite rase și credințe omenești și fiecare se laudă pe sine și-i denigrează pe ceilalți. Toate
acestea-s mișcări în conștiință, emanate din neființă. Ființa mea vede falsul ca fals, prin urmare eu nu
comentez asta. Orice lucru pe care-l dobândești, chiar și cunoașterea, este fals – zero – deci străduiește-te să
depășești cunoașterea. Numai uneori, câte un om rar și special, își va da seama în clipa morții sale că el nu-i
trupul; corpul se dezintegrează în foc și se amestecă cu cele cinci elemente.
Brahman este un concept, fiindcă el nu va fi în tovărășia mea pentru mult timp, ci doar pentru o scurtă
perioadă. Cât timp există ființa, atâta timp există și lumea. Pentru cel care realizează plecarea ființei, există
binecuvântarea. Ignoranții se implică în ființă și de aceea pentru ei există suferința traumatică. Totu-i
suferință – stările de veghe, de somn profund și de vis, cele cinci elemente și trei gune. Realizează asta și
scapă de suferință. Cel ignorant moare, pe când cel care înțelege este eliberat. Mintea trebuie să cânte „Eu
sunt” fără cuvinte. Eliberează-te, dacă crezi c-ai dobândit cunoașterea și asta-i realizarea ta, dar pe de altă
parte, tu ești încă departe de cunoașterea de Sine.

4. Afacerea acestui „Eu sunt” – 05 decembrie 1979

Maharaj: Există un client pentru orice lucru, dar tu fiind clientul, care-i cauza ființei tale? Conceptul
originar este „Eu sunt”; toate celelalte concepte sunt create din el. Pleacă de la conceptul primar, atât timp
cât ai nevoie să fii și ai la dispoziție această lume minunată și prolifică, precum și toți dumnezeii. A apărut

6
deosebirea dintre lume și Brahman, fiindcă tu vrei să-ți susții ființa, „Eu sunt”. Pentru tine, lumea
manifestată-i importantă, fiindcă tu vrei să exiști. Atunci când nu mai e simțită nevoia de ființă, ca de pildă-
n somn sau altfel spus, atunci când conștiința nu-i conștientă, această necesitate nu mai există. Când
conștiința-i acolo, ea va avea mereu o nevoie, dar dacă nu-i, unde mai există vreo nevoie? De ce folos este
disponibilitatea lumii? În starea mea, lumea și stăpânul ei sunt doar o pacoste. Nevoia de-a exista este robie,
dar mie nu-mi trebuie nicio robie. Eu nu voi fi prost să întreb cum sunt în absența conștiinței, căci nici nu se
poate vorbi despre starea anterioară conștiinței. Experiențele și toată această discuție există numai în tărâmul
conștiinței. Cel care s-a recunoscut, s-a înțeles și s-a depășit pe sine, poate vorbi, altfel el este prins în
mișcarea de învăluire a Mayei. Tu ești prins de propriile tale tentacule (identificarea cu trupul). Datorită
propriei tale amăgiri, pui întrebări, dar ești prins ca într-o plasă în tot mai multe concepte.
Nimeni nu-mi poate da informații despre mine în absența conștiinței. De fapt, eu nici n-am nevoie,
fiindcă chiar așa și este; tu nu ești avantajat de mine în niciun fel. Eu am cunoașterea deplină înaintea ființei
care-i veșnică. În starea de veghe, există luptă și istovire; în somnul profund, există relaxare – ăsta-i un
ciclu, dar care-i scopul lui?

Vizitator: Să mențină conștiința. Și ce-i dincolo de ea?

M: Orice există fără de ea (conștiința) este perfect. Există doar Acela, nimic altceva. Corpul meu este
universal, nu-i individual. Ce-i această afacere a lui „Eu sunt”? Înțelege-l și fii separat de el, transcende-l.
Doar fii.

V: Unde s-a dus egoul lui Maharaj?

M: El nu-i ceva individual, se manifestă doar, dar când o face, nu-i nimic altceva decât un individ separat
care suferă.

V: Care-i folosul realizării de Sine?

M: Nishkam (stabil) Parabrahman. Când ești lovit de durere, medicii-ți dau o pomadă. Cine-i clientul?
Clientu-i durerea și nu tu.

V: Se duce durerea?

M: Este doar un eveniment ce se-ntâmplă, înțelege-l și treci prin el. Conștiința „eu” este durere, dar la fel de
bine este și fericire. Tu te trezești fericit dimineața, dar pe măsură ce trece ziua, există nefericirea. Fără
conștiința „eu”, poți înțelege ceva? Conștiința „eu” este nefericirea, de aceea tu cauți fericirea, dar ce faci cu
efort este nefericire. Chiar și acum eu vorbesc din somnul adânc, deci nefericirea vine din somn. Mi-a plăcut
asta, deci vorbesc. Somnu-i întuneric, el este complet – adică ignoranță. În întuneric, eu vorbesc despre
ignoranță. Cunoașterea din ignoranță este tot ignoranță. Această cunoaștere-i o iluzie. Un copil născut din
ignoranță spune că „eu sunt Brahman”.

V: Cine face asta?

M: Asta-i capcana minții tale. Dacă tu nu experimentezi mintea, atunci ești eliberat. De ce numești orice
lucru cu o logică? Starea de veghe și cea somn sunt experiența ta. Nu accepta ce-ți spun eu, pentru că-n
chestia asta tu nu ești nimic. În realitate, nimic nu poate fi dat și luat – spune-i logică, experiență, cum
dorești; aici, acceptarea și respingerea sunt transcendente.
Părinții ți-au dat un nume. În afară de asta, îmi poți da numele sau identificarea ta? Atman este fără
formă, numele și formele sunt ale corpului. Conștiința-i și ea tot o iluzie, ea-i non-personală și non-verbală.
În momentu-n care tu nu recunoști mintea și corpul, nu simți nicio înțepătură. Poți spune că ceru-i bolnav?
Mâncarea conține atât utilul cât și risipa, deci ce-i bun sau rău este ceva relativ. În cele din urmă, chiar și
florile-s murdare, dar cât timp ele se cumpără, costă cincizeci de rupii. Eu nu discut despre Brahman sau
despre Maya. Eu îți spun povestea mea, dar care-i și povestea ta. Cu Atmajnana (Cunoașterea de Sine),
conștiința „eu” nu există, așa că nu-mi fac griji referitoare la Dumnezeu sau la iluzie. „Eu sunt” este punctul
de plecare al suferinței și-al fericirii.

7
5. Un diamant Kohinoor – 07 decembrie 1979

Maharaj: În calitate de căutător, ție ți se spune că ești organismul corp-minte și că deși ești în corp, tu ești
cunoașterea. Prin urmare, noi vedem această cunoaștere atotcuprinzătoare în tot și toate. Corpul, bărbat sau
femeie, are formă, dar conștiința n-are formă. Cine se consideră bărbat sau femeie nu-i un căutător;
căutătoru-i cel care caută cunoașterea.
Înaintea apariției formei în pântece, hrana ia forma lui „Eu sunt” și ea apare după nouă luni. Odată cu
nașterea încep funcțiile corpului, dar copilul nu știe că există. Pe măsură ce copilul începe să crească, se
conturează simțământul „știu că sunt” și numai după aceea mama-l poate învăța acele chestiuni înșelătoare
precum numele corpului și celelalte.
Parabrahman este anterior stării de veghe sau de somn, iar Brahman este starea care-ți oferă
cunoașterea.

Vizitator: Nevoia de cunoaștere de Sine diferă de la om la om; intelectualii n-au timp pentru toate astea.

M: Cei care-au obținut cunoașterea au fost oameni simpli.

V: La naștere s-a hotărât asta?

M: Cunoașterea fiind ignoranță, în cele din urmă ea nu-i necesară. Pântecele tău nefiind curat, tu întreții
frica. Timp de nouă luni, în pântece există numai cunoașterea că „ești” și dincolo de ea nu-i nimic. În
pântece, cunoașterea există, dar ea-i latentă. În această brichetă (Maharaj ține bricheta-n mână), flacăra-i
latentă, dar cunoaște bricheta flacăra? Ce te consideri tu că ești? Dacă te consideri că ești corpul, atunci ești
implicat, însă dacă te consideri că ești cunoașterea, atunci nu mai există nicio implicare. Cineva l-a provocat
pe Gurul din tine și el este cel care primește cunoașterea și cel care vorbește.

V: Este cu putință ca el să se pretindă a fi Absolutul?

M: Mai important este să scapi de simțământul de-a fi un corp-minte, în loc să încerci să fii Absolutul, restul
se va întâmpla. După realizarea Sinelui, totul se întâmplă și atunci nu se mai pune problema implicării sau
nu.

V: Dar se pot experimenta schimbări calitative și înainte și după?

M: Orice presupui că vei fi, va fi îngropat și orice-ți spun eu, va abandona corpul și va dispărea. Primul pas
este că tu exiști, dar principiul care-ți spune că ești va abandona trupul și va fugi. Al doilea pas: identifică-te
cu acel principiu care renunță la corp. Al treilea pas: jnana, adică recunoaște această stare dumnezeiască și
depășește-o. Repet, principiul care abandonează trupul este Dumnezeu, el e plin de cunoaștere, dar Cel Mai
Înalt este Acela care recunoaște acest principiu dumnezeiesc și-l transcende. Acest principiu care renunță la
corp din cauza implicării sale cu corpul presupune că va muri. De fapt corpul n-are nicio moarte; el are viață
în asociere cu ființa, fără de care-i ca un șobolan mort. Tu ești acel principiu care abandonează corpul, dar
cine ești tu? Corpul ori acel principiu? Atunci unde mai există problema de-a te îngriji de acel principiu?
Lumea manifestată, este ea reală sau nu? Faci un mușuroi; este el real? Iată lumea! Ți se spune să te
porți în consecință și că timpul trece. Cunoaște-ți adevărata identitate și totul va fi clar. Toate scripturile-s
adresate minții, pe când eu vorbesc despre a afla ce ești tu cu adevărat. Rădăcina lumii este ignoranța
absolută, numai ignoranța. Cu toate astea, urmează codurile ca să-ți treacă timpul cu plăcere; suferințele vin
cu atașamente. Fii întreg, total și atunci nu mai există nicio suferință.
Investigarea iluziei înseamnă să mergi în căutarea unui prunc născut dintr-o femeie stearpă; prin
urmare, toată viața ta nu va fi suficientă pentru a-l găsi. Oamenii merg pe lună; ei caută sfârșitul cosmosului.
Viața lui Brahman este și ea tot o iluzie; sfârșitul cosmosului există. Această iluzie (Maya) te trimite să
găsești granița cosmică, să-i vezi zădărnicia. Ea nu te trimite la centru!
În somnul adânc, te trezești și strigi. Cine creează iluzia? Conștiința spune că „m-am trezit”, dar tu ești
iluzia de bază, ești căsătorit cu ființa. Oricare-ar fi rezultatul, vei ajunge să știi că tocmai ființa-i o iluzie.
Sincer, cunoașterea că „ești” este cel mai necinstit principiu, tu ești căsătorit cu Brahman. Eu te sădesc în
ființă sub forma că „tu ești”, după care poți pleca. Înțelege-te pe tine însuți și apoi toate ghicitorile vor fi
rezolvate. Îți ofer un capital, îl investesc, așa că tu investighează și găsește adevărul, cercetează Sinele.
8
 Lumea de vis, este ea reală sau ireală? Incidentul că „m-am trezit”, el însuși este ireal. În mod similar,
ființa ta-i reală sau ireală? Chiar și atunci când crezi că „ești”, această chestiune nu-i și ea tot un concept?
Mereu îi spuneam lui Joseph să plece, dar acum îi spun s-aștepte și să înregistreze. După plecarea mea,
el va publica o carte și oamenii îl vor întreba dacă a dat vreodată de-un astfel de om! Un diamant Kohinoor!

6. Pruncii nenăscuți – 11 decembrie 1979

Maharaj: În somn, conștiința-i latentă, iar când te trezești, ea spune: „am avut un somn bun”. Îi poți da
orice nume-ți place – corp, minte, dar asta-i o calitate ce era latentă în somn și nu ceva ce-ți spun simțurile.
Corpul hranei va avea mereu dorințe; ființa-i parfumul aceluiași corp. Anterior ei, eu nu mă cunoșteam pe
mine însumi; a existat o stare fără experiență, dar deodată, cele opt indicii ale experienței (cinci elemente și
trei gune) și cunoașterea au fost alimentate cu o mulțime de informații (naștere, corp etc.) și odată cu ele a
apărut și suferința. Gurul meu m-a inițiat în introspecție. Am experimentat eu nașterea și pe părinții mei?
Nu, n-am făcut-o, așa că am respins-o. Pe parcursul procesului, am început să-mi investighez propria-mi
ființă; ea era o stare temporară, așa că am eliminat-o. Acum sunt eliberat de frică, fiindcă știu că această
stare va pleca. N-am nicio teamă față de ființa mea, pentru că voi trăi același lucru (plecarea ființei).
Datorită conceptelor, eu m-am considerat a fi o personalitate și din cauza acestei stări conceptuale, starea
mea cea adevărată a avut de suferit.
La fel cum te admonestez pe tine, tot așa fac și cu prietenii mei, gândurile lor îmi vorbesc, apar chiar
viziuni și eu le spun să tacă. Previn gândurile și viziunile. Se va certa cineva cu gândurile sale? Când aceste
gânduri străine sau ostile sunt ținute la o parte, Sinele începe să răspândească cunoașterea și s-o transmită.
După aceea este înțeles principiul care prevalează și care n-a fost niciodată creat, deși se comportă ca și cum
ar fi creat. Cine observă asta? Cine-i martorul? „Eu, Absolutul” Dacă nu există gânduri, nu există frică, iar
Sinele înmugurește.
În lipsa ființei, ce-am făcut eu? Pruncii mei nenăscuți, ce fac ei? Același lucru pe care l-am făcut și eu
înainte de apariția acestei ființe. Lumea, mintea și totul este expansiv. Cum a apărut această calamitate,
odată cu sosirea ființei? Prin urmare, eu trebuie să investighez cauza problemei, adică ființa. În loc să
cercetezi lumea, mai bine gândește-te cum de-ai intrat în acest complex corporal!
Corpul sucombă, dar mie ce mi s-a întâmplat? Pentru că acel principiu de la care nu primești niciun
răspuns este perfect, orice răspuns primit e greșit. Dacă mă gândesc la această lume, atunci n-ar trebui să mă
interesez mai înainte de conștiință? Dacă abordez această întrebare, trebuie să investighez ce-i acest
principiu „Eu sunt”? Aș prefera să mă joc cu acel prunc nenăscut, fiindcă Eternul Parabrahman este precum
copiii nenăscuți.
Tu vrei să ai cunoașterea. Ce vrea să-nsemne asta? Ține-te de acel principiu care înțelege și recunoaște
gândurile și fii tăcut. De dragul tău, ce ești tu? Cercetează asta. Uită-l pe cel care-l chinuiește pe celălalt;
stabilizează-te în cea mai secretă ființă ca „tu ești”. Ce ești tu? Investighează problemele lumii manifestate,
iar ele pot fi rezolvate mai târziu. Nu există niciun răspuns corect la întrebarea „Cine sunt eu?”. Niciun
răspuns nu-i cel mai bun și orice răspuns pe care-l primești nu-i veșnic. Eu vorbesc acum despre acest
principiu etern, nenăscut, care-i acuzat de naștere. „Simt că sunt vinovat”. Orice vinovăție accepți, trebuie să
suferi. A avut loc un jaf într-o țară pe care n-ai vizitat-o niciodată și poliția vine aici ca să te aresteze. Dacă
accepți să suferi, asta poate dura toată viața ta. Eu nu accept niciun astfel de târg; eu n-am fost nicicând în
acel loc și nici nu-s un tâlhar. Pledez că „singura mea vinovăție este că accept că sunt născut”. Renunță la
asta! Eu nu m-am născut pe cont propriu, având această cunoaștere; eu n-am avut mai înainte nicio
cunoaștere a ființei mele. Absolutul n-are niciun scop, El este nenăscut. Înaintea apariției mele (a ființei), nu
mi s-a întâmplat niciodată să fiu, deci care-i scopul care mă face să mă simt vinovat? Dacă ai avea
înțelepciune, atunci ai respinge ființa. Niciun corp nu înseamnă cunoaștere și nici conștiință. În starea
inițială, nu existau cele cinci elemente și trei gune.
Cel care asimilează ce spun eu acum, n-are motive să fie nefericit. Lumea-i plină de nefericire
emoțională. Un vierme se naște din hrana descompusă, dar eu nu-s sunt acel vierme, deși sunt făcut din
hrană; ființa-i un produs al hranei.
Pentru a realiza Sinele, agață-te strâns de cunoașterea că „ești”. Fă-o la picioarele Gurului tău. Ființa ta
înseamnă Ishwara, care totodată-i și Gurul, adică Sinele. Picioarele înseamnă „charan”; „char” înseamnă
„ceea ce-ți oferă mișcarea”; acest principiu [ființa] începe mișcarea. Fuziunea individului cu universul vine
prin sadhana (practică).

9
 Cele cinci simțuri ale acțiunii și cele cinci simțuri ale cunoașterii, acționează ele de la sine? Cele cinci
elemente dau naștere celor cinci simțuri ale cunoașterii. Pentru manifestare, opt dintre ele – cele cinci
elemente și trei gune – produc esența. Guna Sattva produce lumea manifestată a formelor; cunoașterea „Eu
sunt” este creată simultan. Ceea ce-i creat este cunoașterea existenței, dar individul presupune că această
cunoaștere-i aparține lui. În această încăpere există o existență individuală, însă întreaga lume manifestată
este Ishwara – Ishwara-i ca un oraș, El este acolo. Dacă te crezi un individ separat, atunci mori; diferența-i
că individul moare, pe când Ishwara, care-i întreaga manifestare, nu moare și n-are nici limitări ca cele ale
individului.
Eu experimentez lumea manifestată, dar înaintea ei eu experimentez Bindu, adică ideea. Atunci când eu
sunt acel Bindu, totul este și este și lumea. Bindu și lumea nu sunt doi. „Bin” înseamnă „fără” și „du”
înseamnă „două”, deci nu există nicio dualitate. Bindu – ideea că „Eu sunt” – este cel care experimentează
asta. Ce-i asta? Este tocmai experiența celor cinci elemente și trei gune, adică întregul univers. Asta-i relația
mea intimă cu acel „Eu sunt” – numai Bindu.
Tu mergi în pelerinaje pentru ca binele să ți se întâmple ca individ, dar tu nu ești un individ, ești lumea
manifestată. Faptul că „tu ești” înseamnă întreaga lume; orice manifestare care te bucură, ea-i universală.
Această cunoaștere este doar pentru câțiva oameni speciali și rari; tu, în loc să fii acea manifestare („tu
ești”), te agăți de individualitate.
Orice-i observat în lumea manifestată, este Sinele tău. Observatorul este „Eu sunt”, El este un recipient
al celor cinci elemente și trei gune. Întregul univers este în activitate datorită celor trei gune. Jocul întregii
lumi se bazează pe cele cinci elemente și trei gune. Tu, însă, te agăți de corpul tău, dar și el este tot un joc al
celor cinci elemente și trei gune. Întregul univers este în plină desfășurare, este la fel ca și urinatul. Dacă te
consideri un individ, atunci tu ești o picătură – o picătură de ocean este sărată, iar gustul sărat este
cunoașterea „Eu sunt”. Să presupunem că picăturile se usucă, dar oceanului nu-i pasă – o picătură de apă din
ocean se usucă pe-o piatră. În mod similar, în jocul celor cinci elemente, tu ești o picătură. Fie că
supraviețuiești, fie că mori, oceanului elementelor nici că-i pasă de chestia asta. Dar cum să înțelegem
această natură manifestată? Fii gustul, înțelege gustul! Milioane de picături se usucă, dar oceanul nu-i deloc
preocupat de asta. Milioane de oameni mor, dar le pasă cumva celor cinci elemente de ei? Fiindcă tu te
limitezi la corp, de asta suferi.
Cel realizat nu poate întreține nicio idee de bine; pentru el nu se întâmplă nimic, chiar dacă toată lume-i
distrusă. Desigur că cel realizat nu mai este o persoană; el nu-i nimic altceva decât miezul Sinelui tău –
Bindu; nu-i nimic altceva. Singur Krishna a spus că nu există nimic altceva. Tu meditezi neîncetat ca să
obții starea de samadhi, dar această cunoaștere va răsări numai din lăuntrul tău. Eu am vorbit despre Bindu,
fiindcă exist înainte de asta (conștiința). Ce se întâmplă cu conștiința atunci când tu exiști anterior ei? În
starea de veghe, cum afli c-ai adormit? Ce faci în somnul profund?

Vizitator: Doar sunt!

M: Te bucuri de acest „doar sunt!”?

V: Nu.

M: Ființei tale nu-i place să fie în somnul profund. În somnul adânc, ești tu conștient de-a fi bărbat sau
femeie? Descoperă ce ești! Tu știi că „ești”. Descoperă apoi care-s cerințele și vei ști. Viața-i esența subtilă
a hranei, dar calitatea cunoașterii este chiar și mai subtilă. Cunoașterea că „ești” este precum o particulă a
cerului, ea-i mai subtilă decât spațiul și tot ea poate recunoaște spațiul.

V: Și ce legătură are cu viața?

M: Întreaga viață-i îndurată și susținută de acea particulă a cunoașterii, „Eu sunt”. Fără „Eu sunt” nu există
viață. Viața și „Eu sunt” sunt în interdependență, nu există una fără alta. Eu exist anterior lui „Eu sunt”, ceea
ce-i adevărat, etern și imuabil. Ființa, lumea și corpul sunt legate de timp, viața ta nu-i pentru totdeauna, ea
apare și se instalează la fel cum alternează stările de veghe și somn. Totalitatea manifestării prosperă atâta
timp cât există ființa. Apa de ploaie n-are gust, dar din ea obții o mulțime de băuturi dacă-i adaugi
ingrediente și apoi o bei. Eu îți ofer mâncarea pură, dar ție ea ți se pare insipidă, așa c-o poluezi adăugându-i
sare, de dragul gustului.

10
7. Dincolo de concepte – 13 decembrie 1979

Maharaj: Eu aparțin naturii a tot și totuși eu nu sunt nimic. Mă poziționez în original și nu-n mișcare. Orice
spui, nu poate exista decât în mișcare, în conștiință, pe când eu sunt fixat înainte de conștiință, înainte de
mișcare. Reacțiile tale pe mine nu mă preocupă deloc. Pozitivul și negativul vor depinde de reacțiile tale,
dar mie nu-mi pasă. N-am niciun mijloc prin care să-mi demonstrez natura mea adevărată; cuvintele
izvorăsc din starea în care mă aflu. Dacă accepți sau nu aceste cuvinte este problema ta, eu vorbesc fiindcă
tu ai venit aici.

Vizitator: Tu ești distrugătorul organismului corp-minte.

M: Nu-mi bat capul cu reacțiile.

V: Dar există efecte fiziologice.

M: Le respect, însă reacțiile nu mă preocupă. Răspunsul tău este conform atitudinii tale, corect sau greșit,
incomplet ori complet, iar ceea ce rezultă va fi pe măsură. Acele reacții ce vor apărea s-ar putea să te
afecteze. Cuvintele-mi vin numai pentru că tu te afli aici. Eu nu mă îngrijorez deloc de cuvintele pe care le
rostesc. Sunt precum spațiul. Tu vii și pleci, pe când eu sunt neclintit, veșnic și neimplicat în acțiunile celor
cinci elemente. Nimic nu mă atinge. Încercă să înțelegi că eu sunt fix! Dacă primești o mostră, atunci toată
suferința va fi a ta, fiindcă ea-i în legătură cu cele cinci elemente; eu nu-s în acel tărâm. În starea
manifestată, jocul celor cinci elemente are formă și scop. Dacă îmbrățișez cu totul cele cinci elemente,
atunci eu n-am formă, fiindcă eu sunt totul. Forma-i a celor cinci elemente, ea nu-i a mea. Rajneesh dă
diferite concepte, dar eu nu pot fi prins de ele. Conceptele sunt ale tale; eu nu-s antrenat în lumea
conceptuală. Prin urmare, când te uiți la mine, tu nu vezi o persoană, fiindcă eu sunt manifestatul și nu
individualul. Dacă vrei să-mi atribui vreo formă, atunci ea va fi legată de cele cinci elemente și de cele trei
gune. Cele cinci elemente se dezintegrează, dar eu nu dispar.
De pildă, sunt invitat să stau undeva. Încăperea-n care stau devine camera mea, dar îmi aparține ea mie?
Totul aparține celor cinci elemente. Contribuția lor esențială este dezintegrarea lui „Eu sunt” care pleacă și
atunci persoana-i declarată moartă. Oriunde merg sau stau, eu îmi cunosc mereu lăcașul meu permanent.
Rajneesh tălmăcește cunoașterea prin concepte. Mulți vorbesc pe baza conceptelor și nu de pe poziția
anterioară conștiinței. În această clipă, starea mea adevărată este una diferită; tu ești devotat formei mele
care se datorează celor cinci elemente. De îndată ce înțelegi că toată chestia asta-i o iluzie, vezi că și tu
exiști acolo unde nu există nicio plecare și nicio mișcare. Tu ești important atâta vreme cât ai nevoie de tine
însuți, dar dacă nu ai, atunci nu mai ești deloc important. Orice observi, nu-i ceva ce soliciți tu, ci este acel
principiu măreț prin intermediul căruia „tu ești”. În starea de veghe „tu ești”, deci ai nevoi; în lipsa lui „știu
că sunt”, unde mai sunt acele nevoi? În ciuda ființei, a nu avea cunoașterea de-a fi este neființa – această
stare-i o sursă de pace. Repausul deplin înseamnă să uiți de tine, după care nu mai există nicio suferință.
Toate nevoile provin din faptul că „ești”. Tu ai dorințe (pentru obiectele materiale) atâta vreme cât există
ființa.
Simțul gustului vine de la elementul pământ, percepția provine din aer și sunetul din spațiu, dar
conceptul primar este „Eu sunt”. Mai întâi, fără sunet, știu că „Eu sunt” (ca atunci când te trezești din
somnul adânc), după aceea tu spui „Eu sunt” și odată cu asta vine și nevoia de „a fi”. Odată cu plecarea
suflului vital nu mai există niciun sunet, niciun limbaj, nicio căldură – asta-i moartea, dar ea-i tot un
concept. Totuși, totul sălășluiește în calitatea esenței hranei („Eu sunt”), dar atunci când ea dispare, totul s-a
terminat. Ca să susținem ființa – produsul hranei – noi mâncăm alimente, dar nu-i asta identitatea!

V: Pentru realizarea de Sine, care-i folosul strădaniei? Dacă cineva-i realizat...

M: Dacă ai o necesitate stringentă de-a merge la toaletă, atunci o iei la fugă. Similar, nevoia ignorantului
este să stăruie în a avea cunoașterea și el va da buzna într-acolo. În starea de ignoranță, dacă rămâi tăcut,
atunci principiul va fi și el tăcut. De ce le dai credit stărilor de veghe și de somn? Ele au loc cu totul natural.
Ce autoritate ai tu asupra lor? Poți tu să pretinzi că reții perpetuu identitatea „știu că sunt”? În starea
ignorantă, tu vii aici și stai de vorbă. Cât timp nu există o convingere fermă despre tine însuți, trebuie să
existe cineva care să-ți facă ceva.

11
8. Ființa – 16 decembrie 1979

Vizitator: Este posibil să știm cum suntem cu și fără trup?

Maharaj: Pentru un jnani, da, realitatea-i cunoscută și el locuiește în non-dualitate și tot ce există este doar
forma lui. Chiar Domnul Rama a trebuit să capete ajutorul celor cinci elemente, deși el n-a fost o
individualitate separată. Acum, în cel de față (Maharaj), tu vezi o formă datorită limitărilor pe care le
îmbracă formele celor cinci elemente; dacă vii aici (unde-i Maharaj), vei fi terminat! Tu vei vedea universul
ca pe un întreg. Câtă vreme există ființa ta, există și forma; nu există nicio individualitate separată, ci doar
elementele. Indiferent ce are originea în pământ, este ignoranța însăși, deci totu-i ignoranță.

V: Acest pământ e cunoaștere sau ignoranță? Orice emană este ignoranță?

M: Un jnani transcende cunoașterea; toate formele vin din pământ și ele se reîntorc înapoi în pământ. Cât
despre cum sunt ei (jnanii) fără de formă, numai ei știu asta.

V: Ce-i Aum? Este Aum, Maya?

M: Ființa și Aum sunt unul și același lucru; orice apare, tu-i dai doar un nume. Realitatea mea lăuntrică e
tăcută, focul este flacăra, dar e tăcut. Cât timp există personalitatea individuală, tu ai durere și placere; dacă
nu există niciun individ separat, atunci totul s-a sfârșit. Focul din această cârpă nu-i văzut; există o văpaie în
ea, dar ea-i tăcută. Din conștiința ta vine spațiul, aerul și focul; odată ce cunoști adevărul, nu mai contează
deloc dacă există sau nu Maya. Oamenii intelectuali nu mă vor cunoaște 100%, pe când o persoană pură și
care nu-i complicată, o va face. Este greu să mă înțeleagă chiar și cei cu intelectul cel mai plăpând; totuși,
oamenii simpli, necomplicați vor medita cu ușurință.

V: Există cunoașterea în vreun cuvânt?

M: Unicul, care-i Etern, ca să vorbească, El apelează la cuvinte. De îndată ce eu știu ce sunt și ce nu sunt,
nu mai am nevoie să mă îngrijorez de alte lucruri. Eu sunt Eternul, Cel fără de început și fără de sfârșit.

V: Omul simplu are cunoașterea de-a ști ce nu este, iar după aceea nu mai există nicio nevoie.

M: Acela trebuie să privească la el însuși ca la Unicul ce există; nu-i nevoie să se frământe pentru ceilalți.
Dacă cineva spune, de pildă, că tu ești asta sau aia, cercetează și vei descoperi că tu ești ceva mult mai
măreț, că ești Principiul Etern. Toate vorbele nu-s altceva decât orez și condimente! În definitiv, cea care se
naște este Sattva, aceeași entitate, restul sunt doar nume (tata, mama etc.), care și-au extins existența prin
intermediul ființei. Animalele, plantele și restul, toate sunt Sattva – se naște conștiința. Pântecele înseamnă
„ascuns” – „Hiranya garbha” (pântecele de aur) înseamnă ascuns ca focul în interiorul ștergarului. Ștergaru-
i pământul, învelișul hranei este vital și tot așa-i și respirația. Încotro vă îndreptați voi toți? Spre nicăieri,
ăsta-i un șanț al conceptelor. „Eu sunt” este obiectiv, este cel care investighează, este cel care rezolvă
chestiunea și care se stabilizează în Eternitate. Epruveta-bebeluș a fost creată din zeama ființelor omenești;
poate fi ea creată din vegetație? Ține o torță aprinsă și atunci există o rază de lumină; cum ai putea fugi
dincolo de raza ei de lumină? Ale cui calități sunt „aproape” și „departe”?

V: În zahăr există dulceața. Ființa în ce se află? Ce conține ea? Care-i cauza ei?

M: Cauza ființei este corpul hranei; siropul dulceții este din zahăr. Corpu-i alcătuit din elemente;
chintesența sau calitatea (guna) este acest „Eu sunt”. Tu umpli corpul hranei sau pe „știu că sunt” cu apă și
mâncare. Ascultă ce spun eu!

V: Mai întâi apare „știu că sunt”?

12
M: Lumea-i obținută din conștiință, cele cinci elemente și trei gune. Ființa înseamnă cosmosul, universul.
Unde te afli tu înaintea de naștere și după moarte? Tu ești în acea conștiință în straturile cosmosului.

9. Venerează-l pe „Eu sunt” – 17 decembrie 1979

Maharaj: Eu m-am separat de corpul hranei. Florile apar în diverse culori, dar ele-s făcute din aceleași cinci
elemente. De ce-ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la diferențe? Din aceleași cinci elemente apar toate
formele care au diverse limite de timp și nimeni n-are vreun control asupra acestui lucru. Formele variate,
conform gândirii lor, au diverse activități.
Cât despre tine…tu ai o înclinație spre adevăr; asta a apărut din individualitatea ta, așa că tu umbli după
el.

Vizitator: Maharaj l-a venerat pe Ishwara.

M: Ce-i Ishwara? Gurul meu mi-a spus că cel care ascultă este Ishwara însuși. „Eu sunt” este Ishwara; i s-
au dat diverse nume acestui „Eu sunt”, dar „Eu sunt” nu-i trupul tău. Cunoașterea „Eu sunt” conține întregul
univers; în această clipă, e dificil de crezut asta, așa că venerează-l deocamdată. Ființa conține totul;
venerează-o și toate cerințele tale vor fi împlinite. În cele din urmă, cunoașterea-i a ta. (Notă: Adorarea lui
Maharaj era în starea ignorantă, acum starea lui e diferită. În clipa în care el te vede pe tine ca pe el însuși, el
conține totul. Nu mai există nicio individualitate și orice vezi tu este el, tu fiind, de asemenea, conținut în el.
El nu-i o individualitate separată cu formă, el este atotpătrunzător. Când face Bhajana, în el nu există nicio
implicare. Gurul lui i-a cerut să facă Bhajana, așa că el le intonează.)
Toate formele au cele cinci elemente, iar apa există în toate formele. Ignoranța-i a ta, fiindcă te crezi o
persoană separată și nu eu. Deși pentru mine nu există nicio naștere și nicio moarte, creația, distrugerea și
suferința vor continua să existe.
(Notă: Maharaj este atotpătrunzător, el este totalitatea și asta-i Nisarga sa (natura). Cele cinci elemente,
trei gune, Purusha și Prakriti merg înainte ca să înfățișeze natura; toate formele apar și se contopesc în ea;
chiar și Buddha s-a unit cu natura. Nu există nicio individualitate, nicio manifestare fără elemente și fără
aspectele masculine și feminine, adică Purusha și Prakriti. Tu gândești în termeni de bărbat ori femeie, dar
pentru Maharaj, Purusha și Prakriti n-au forme.)
Tu nu le poți înțelege pe Purusha și Prakriti din cauza organismului tău corp-minte. Datorită
activităților lor, creația continuă, căci în realitate, nu există nimic de genul bărbat sau femeie. Există oțel și
din el se fabrică o mulțime de produse, depinde de felul în care tu vrei să le folosești. Conștiința-i aceeași în
toate formele, dar comportamentul fiecărei forme este diferit, el fiind hotărât în clipa nașterii, iar deosebirile
durează atâta timp cât există forma.
Formele se dezintegrează, dar în experiența mea nu există nicio deosebire. Nu există nicio diferență
între calitatea copilului născut și a celui nenăscut – asta-i marea veste a iluminării. Cineva este născut sau
nu-i născut, diferența-i doar între a se naște și a nu se naște, dar în realitate, nu există absolut nicio
deosebire. Cel născut dispare și devine identic cu cel nenăscut. Diferența-i temporară, corpul meu este
similar cu cel al nenăscutului și de aceea sunt fericit. Această existență-i momentană, așa că de ce-i dai o așa
de mare importanță? Noi credem că ea durează o lungă perioadă, însă ea-i momentană, întocmai ca un vis.
Un vis de cinci minute conține în el o viață de 100 de ani. Un film zugrăvește o poveste de viață, dar talentul
autorului este oare el real? Viața este întocmai așa.
Toate creaturile, lumea și Brahman sunt rezultatul ființei tale. Deși e greu de crezut, crezi! Singur
Krishna și a expus cunoașterea, spunând că „totul sunt eu și eu sunt totul”. Când îți vorbesc, Joseph, îți dau
informații despre tine însuți. Tu poate crezi că vorbesc despre altcineva. Gurul meu mi-a spus asta. Eu
vorbesc despre tine însuți și despre cum am ajuns să cunosc, Joseph. Tu ai acea cunoaștere. Înaintea morții,
vei spune tu cu toată convingerea că toate ființele, lumea și Brahman sunt eu? Poți spune asta, fiind convins
pe deplin? Această lume-i un vis, dar ea este eu și orice informație aud, ea-i despre mine. Cine poate spune
asta, cu deplină încredințare? E foarte greu de auzit pe undeva o astfel de mărturisire!
Noi ne considerăm bărbat sau femeie. Asta-i o gafă datorată identificării cu trupul. Brahman nu-i nici
bărbat și nici femeie. Primind această cunoaștere, prin propria experiență, vom deveni atotcuprinzători și
atotpătrunzători. Acest corp care are experiența bărbat-femeie este o boală. Nu le vorbi oamenilor despre
ceilalți, ci agață-te strâns de tine însuți. Fixează-te în cunoaștere; nu vorbi despre ea, fii ferm încredințat de
existența ei. Atunci când înțelegi acest lucru și ești stabilizat acolo, nu mai ai nevoie de vorbe, cuvintele sunt

13
de prisos. Numai cineva special și rar va afirma asta. Krishna a spus: „M-am văzut pe Mine însumi și nu
lumea; orice văd, sunt Eu.” Odată instalat în această cunoaștere, poți muri în orice clipă vrei. Profetul
Mohamed și Hristos au fost la fel; natura mea este la fel cu a lor. Ei s-au comportat la fel; natura lor este și a
mea. Folosește această cunoaștere, asimileaz-o și vei pierde acest obicei de a-i critica pe ceilalți. Krishna
spunea: „Atunci când tu ești Acela, cine va mai critica pe cine?”
Nisarga nu cunoaște reguli de comportament; natura e la fel; moartea-i inevitabilă, prin urmare,
urmează-ți Gurul și mori; Guru-ți spune că tu ești totul. Fii Acela! Orice cunoaștere-ți dau eu, ea curge de la
sine, eu nu citez pe nimeni. Ceea ce nu cunosc direct, nu cred. Cunoașterea mea nu-i cunoașterea lui
Brahman ori Ishwara. Brahman și Maya sunt născuți numai din natura mea. Starea în care n-am simțit
nimic și-n care n-a existat nicicând vreo nevoie, era starea perfectă. Când am simțit nevoi, cerințele au
crescut și eu am fost imperfect. Moartea-i inevitabilă, așa că de ce să nu mor sălășluind în cuvintele
Gurului: „Eu sunt Brahman.” Firește că acest Brahman - conștiința individuală - este nestatornic!

10. Tu ții în palmă sursa lumii întregi! – 18 decembrie 1979

Maharaj: Tu strigi în pustiu, dar asta nu poate produce nicio modificare a individualității tale. Observă, fii,
bucură-te și nu încerca să produci nicio schimbare în manifestarea care este așa cum este. Cea mai bună
stare este cea fără dorințe, fii doar. Tu vorbești ca un individ separat, iei în considerare fragmente și de aici
vine suferința. Poți tu determina vreo modificare în natura apei? Ca persoană ce trăiește-n ignoranță, te temi
de moarte și te vezi distrus de ea. Nu există nicio moarte, dacă mergi la Sursa din care emani. Având
acumulată cunoașterea, vrei s-o stăpânești și de aici vine suferința. Indiferent ce-ai agonisit, lasă să curgă și
tu doar fii. Atunci când renunți la tot, oamenii îți vor cădea la picioare, tu privește doar. Din clipă-n care
apare ființa, până când începe totul, inclusiv ce ești tu azi, totul se desfășoară spontan.
Ți-ai luat acest veșmânt (roba portocalie), dar în natura ta adevărată, tu nu-i aparții. Când realizezi o
astfel de stare, totul se va fi făcut; nu participa, privește doar cum se petrec evenimentele fără efort.
Rajneesh, Muktananda și restul, ei nu fac nimic, totul se întâmplă de la sine și fără efort. Eu îți vorbesc de
pe poziția propriei mele înțelegeri. Cea care dă satisfacție este logica spiritualității, pe când discernământul
spiritual te ajută să nu fii nefericit. Ca individ, tu ai tendința să compari și astfel devii nefericit. Unicul cu
care să te contopești este Gurul și el nu se teme de nicio calamitate.
Lumile-s create și distruse. Cum de se face că eu am supraviețuit lor și observ toate astea? Numai
Unicul, Cel care-a depășit totul poate recurge la un astfel de discernământ. Eu am apărut spontan, fără
cunoașterea mea și totul se petrece de la sine. Înțelegând asta, fă ce-ți place; chiar dacă te așezi în pustiu,
acolo va deveni un loc de pelerinaj.
Gurul meu mi-a spus: „Tu ții în palmă sursa lumii întregi! Iat-o! Tu nu ești acea ființă!” Dintr-o curată
providență sau dintr-un noroc chior, mai există câte cineva înclinat să-nțeleagă toate astea; pe parcursul
procesului, propria lui ființă e mulțumită de el și-i furnizează toată cunoașterea.
Această boală a ființei este produsul haosului celor cinci elemente. Propriile tale concepte sunt cele care
te fac să suferi. „Eu știu că sunt” te face suferi. Oamenii mă numesc jnani; eu doar observ. Sfântul Tukaram
spunea: „privește cu apreciere, admirație, dar fără implicare”. Tu întreții conceptele și ele te fac să suferi,
atât înăuntrul tău, cât și în afara ta. Poți tu, întrebuințând diverse mijloace, să limitezi natura manifestată?
Rama și Krishna au venit, după care-au plecat, dar natura-și joacă spontan rolul, fără să fie afectată în vreun
fel. Atunci când mori, mori în totalitate; tu ești totul, deci mori odată cu tot. Cum te înțelegi pe tine însuți? E
mai bine să spui că n-ai înțeles nimic, decât c-ai înțeles totul!

11. O rană – 19 decembrie 1979

Maharaj: De-a lungul vieții, poți tu să duci orice lucru la bun sfârșit? Diverse studii, practici spirituale,
japa, tapa etc.? Toate n-au niciun folos. Abia când l-am întâlnit pe Gurul meu, care se afla dincolo de ființă,
Absolutul a făcut ca trucul să se întâmple într-o fracțiune de secundă.
Când corpul hranei - esența ființei – a dispărut, ființa pleacă și ea, dar tu nu ești ființa. Pentru cel care-i
convins nu mai este nevoie să mediteze. Câtă vreme există ființa, meditația merge înainte. În cartea „Eu
sunt Acela”, a fost arătată metoda; dacă Maurice Frydman ar mai fost în viață, ar fi expus-o el. Acum,
cartea „Eu sunt Acela” este depășită, căci în clipa de față, eu nu mai am nici formă și nici nume. Ține-te
bine de cunoaștere și nu de cuvinte. Orice ești, fii fără efort, fără nicio sforțare; mărturisește ce-ai auzit;

14
ascultătorul și ce-i ascultat, în cele din urmă sunt în van. Esența celor cinci elemente, activate de cele trei
gune, constituie ființa. Atunci când știi că tu nu ești ființa, lasă ființa să existe și nu-ți mai bate capul. Toată
vorbăria asta are loc din cauza ființei, ea-i cea care-o face și nu tu.
Să luăm exemplul unui bananier; e plantat, crește, face fructe, după care se veștejește și moare; cu toate
acestea, câteva semințe vor mai fi încă acolo. Pe la 40-45 de ani, puterea începe să se micșoreze, ca într-un
final, să vină moartea. La fel ca planta, noi avem naștere, vigoare și apoi împuținarea forței. Ce-i acela care
face acum să apară vorbirea? Este acel principiu al nașterii – „Eu sunt” – ființa (rădăcina-copil). La sfârșit,
principiul conștiinței-copil dispare și el; mănânci ce-ți place, dar cu toate astea, acel principiu al conștiinței-
copil slăbește și corpul se șubrezește. Un corp mort e greu, fiindcă acea mica atingere (conștiința) a plecat;
corpul era mișcat cu acea atingere. Rădăcina-i apoi iar renăscută, dar despre a cui naștere este vorba? Există
atât de multe nașteri și atât de multe forme, dar toate sunt jocul ființei, iluzia primară, moola-maya!
Toată vorbirea asta se referă la moartea mea, pe care eu o trăiesc. Un mort e incinerat, așa că de ce să te
mai gândești la el? După ce-am ascultat aceste vorbe, de ce să ne mai gândim iar la asta? În final, suntem
eliminați cu toții.

Vizitator: E greu să obții încredințarea…

M: Meditează. Ființa-i esența, dar tu nu ești asta! De ce te străduiești să fii convins? Mortu-i mort; de
îndată ce-a plecat convingerea că „eu sunt corpul”, amintește-ți din nou că „eu nu sunt corpul” și lasă-ți
trupul să se facă scrum, să strige sau să moară. Conceptualizarea sau ideea intelectuală este foarte puternică
și ea se ține scai de noi, ăsta-i necazul. Eu am înțeles asta și, de aici înainte, ea nu mai are niciun control
asupra mea. Această discuție ar trebui să fie pentru tine întocmai ca o rană, o durere continuă; gândește-te
tot mereu la asta!

12. Nisargadatta – 20 decembrie 1979

Maharaj: Nisarga înseamnă natură, nicio naștere, nicio moarte, doar existență. În acest univers, speciile iau
naștere și se reîntorc din nou în natură, ele nu pleacă nicăieri. Sattva, Rajas și Tamas (cele trei gune) sunt
părți ale naturii, cele cinci elemente și trei gune sunt inseparabile de natură. Acest trup (deha) este născut în
natură și natura-i este fără nicio identitate.
Lumea-i creată din emisiile fizice, murdare și firești, care se transformă în frumoasele forme omenești.
Eu mă voi semna cu numele NISARGADATTA – natura însăși. Orice postură are limitele ei, dar eu sunt
dincolo de ele, sunt numai natura cea vastă, fără formă, contur sau limitare. Dacă vrei să fii Nisargadatta, fă
numai un singur lucru, fii în acea stare de armonie, care-i conștiința; află-te în armonia naturală și atunci
întregul puzzle va fi rezolvat. După ce această stare-i acceptată (cunoașterea fiind doar trăirea), se pot
întâmpla o mulțime de lucruri. Unii vor avea o viață lungă; alții vor avea o străfulgerare a ceea ce-i cunoscut
în mod general ca fiind raiul, dar chiar acea stare (ființa) va fi cea care creează raiul. Ființa-i cauza, iar
Domnul întregii manifestări e Vishnu, Ishwara. Când acest corp al hranei dispare, această ființă va dispărea
și ea. În natură – Nisargadatta – există milioane de ani și de vieți. Ce se se întâmplă cu toate astea? Ce fac
ele? Reîncarnarea și restul nu-s decât concepte care fac să treacă timpul la întâmplare
Există milioane de pești. Poți avea tu pentru ei kundalini? Datorită identificării, noi dăm naștere
necazurilor. Peștii n-au probleme, fiindcă ei n-au identitate. Conceptele nu ajută decât la trecerea timpului.
Cât timp e viu, fiecare vrea lucruri; facem asta și aia; după moarte, când suflul vital a plecat, conștiința a
plecat și ea, ce este ce mai rămâne? Natura nu cunoaște nici sfârșit și nici început; toate conceptele nu-s
altceva decât momente în conștiință. Cine se consideră pe sine a fi o individualitate separată, suferă.
În meditație, care-i procesul? Eu și cu universul una suntem; acest concept este același ca mintea și
suflul vital; niciun suflu, nicio minte. Mai pot spune ceva? Așadar, spune-mi ce faci tu, mai exact, în
meditație?

Vizitator: Nu mă aștept la nimic sau încerc să fiu una cu Ramana. Care-i eficiența meditației?

M: După ce-ai citi cărți, ce-ai aflat despre tine ca fiind tu pentru tine? Tu poți face orice, dar ceea ce ești în
această clipă e doar conștiința, acel „Eu sunt” este singurul tău capital. Am acum lapte; puterea mea derivă
din lapte; eu stau așezat aici și vorbesc; laptele-i cel care susține ființa acum. Nu depind eu de esența hranei?
Dacă cunoașterea nu-i hrănită de mâncare, suflul vital dispare, iar conștiința va dispărea și ea. Dacă se

15
oprește furnizarea de hrană, unde mai e acel „tu”? Cât de efemeră este această ființă! În același timp, ființa-i
Domnul universului. Prin urmare, fii tot timpul împreună cu Domnul manifestării și toate problemele tale se
vor clarifica, iar puzzle-ul se va rezolva. Cunoașterea „Eu sunt” face percepția posibilă, deci fă-o să fie a ta
proprie. Poți dori orice și dacă faci astfel, atunci vei avea totul. În această cunoaștere „Eu sunt” există
universul. Conștiința-i Domnul întregii manifestări. Noi considerăm această conștiință ca fiind un principiu
trupesc, numai din cauza trupului, dar nu-i deloc așa!
Acest trup al meu este mort; eu însumi nu voi cunoaște niciodată moartea și nici c-am existat vreodată.
Toată această cunoaștere este de un enorm folos, dar odată dobândită, ea nu mai are nicio trebuință. Acceptă
asta, fii împreună cu ființa ta; nu există nicio nevoie de a renunța la ceva; continuă să faci ceea ce faci, însă
păstrează asta (ființa) constant în mintea ta. O fată devine femeie, se mărită și vechile ei relații se retrag, dar
asta se întâmplă numai din cauza faptului că ea a crescut. Ea-i rezultatul părinților săi, s-a născut dualitatea
(dvaita); „Eu sunt” este în căutarea unui soț, dualitatea (dvaita). Indiferent de ce te bucuri tu, asta va fi ceva
necorespunzător, câtă vreme există ființa. Care-i miezul? Câtă vreme vei mai avea nevoie de un altul? Noi
cădem de acord asupra unui lucru, că ființa, produsul dualității, este ceva dumnezeiesc (pentru că ea te va
conduce înapoi la non-dualitate, la Advaita). Fii devotat ție însuți - Eu sunt Acela (Atman); fii una cu ființa
ta și numai atunci cunoașterea va încolți. Bărbatul și femeia se unesc pentru câteva clipe și de acolo începe
toată suferința. De ce? Doar ca să-ți susțină ființa lor. Materia (sperma) e ceva foarte mic, dar problema-i
uriașă; doar o picătură de sămânță stă la rădăcina întregii nebunii.

V: Tu nu simți că trebuie să se întâmple ceva bun din întâlnirea noastră cu Maharaj?

M: Realizarea n-are culoare și nici formă; adevărata ta identitate n-are contur, n-are nevoi. Acel principiu
nu-i înțeles cu mintea, fiindcă din cauza celor cinci elemente, suferă întreaga creație. Fără consumul hranei,
nu există nicio oportunitate de a spune „Eu sunt”; vegetația răsare din esența pământului și din ea încolțește
„Eu sunt” ; realizează asta fără vedere sau intelect. Acel principiu adoră să plângă, să se bucure, să râdă, dar
tu nu ești acela; realizează doar asta! Devino una cu „Eu sunt”, după care transcende-l, Eu, Absolutul, nu
sunt „Eu sunt”.

13. Ia-l pe „Eu sunt” ca destin – 22 decembrie 1979

Maharaj: „Eu sunt” te face să pășești departe de realitate. Ca să realizezi asta, nu lua corpul ca pe tine
însuți, nici corpul și nici numele. Încearcă doar să fii, ăsta-i adevăratul tău Sine. În această clipă, fără să te
consideri corp și nume, poți să te descrii? Acest trup se datorează celor cinci elemente, cuvintele curg și tu
spui că-i „mintea mea”; acest trup și această minte nu-s tu, ele se datorează celor cinci elemente, trei gune și
principiilor Purusha și Prakriti. Ele sunt zece în total; odată cu venirea lor, se întâmplă și ființa ta,
cunoașterea că „ești”, dar tu nu ești niciuna din aceste zece. Cele cinci elemente formează acest trup, pe
când cele trei gune fac posibilă acțiunea. Atunci când știi că ele există și că ești separat de ele, îți pierzi
corpul și mintea.

Vizitator: Când nu există corpul și mintea, eu sunt totul?

M: A te considera o entitate individuală, este suferință. Cunoașterea „Eu sunt” pleacă, pe când tu ești
atotpătrunzător și nu te limitezi la un trup.

V: Nu-i nevoie de niciun efort ca să înțelegi asta?

M: De niciun efort, dar din cauza tendințelor tale, tu nu poți rămâne fără să faci vreun efort. Unde se cere
efort? Știi că „ești”. Te hrănești ca să susții trupul și acțiunile lui; ai ajuns să știi că acest „tu ești” este
suferință, dar ciclul hranei continuă, așa că fără să știi, efortul continuă și el, deși se prea poate ca tu să nu-l
dorești. Această ființă se datorează celor cinci elemente. Tu n-ai niciun control asupra lor, deși consideri
hrana ca pe „a fi”. Ființa apare spontan și pleacă tot la fel, deși tu o protejezi și, prin urmare, vrei ca ea să
continue. Cum a apărut această ființă? Ea a apărut în mod inconștient. Ai făcut tu vreun efort pentru asta?
Atunci ce ești tu? Din cauza celor cinci elemente, știi că „ești”; fără de ele, tu nu ești. Carevasăzică, ce ești
tu? În această clipă, consideră-te a fi ființa și n-o mai separa de lume. Tu, ființa și lumea sunteți una, dar tu
nu ești trupul; tu exiști datorită ființei tale (Sattva); dacă ea pleacă, atunci pleacă și lumea.

16
V: Eu am creat lumea?

M: Da, în mod inconștient, tu ai creat-o; inconștient și fără efort, ea va pleca. Ființa și lumea sunt
simultane– odată cu ființa, există și lumea. Această ființă este Bhagvan, Dumnezeu. De ce vrei să-ți dai
osteneala? De ce? Datorită iluziei primordiale, Maya. Iubirea ta față de tine însuți este Maya și de aici
izvorăsc toate acțiunile; ele au loc fiindcă știi că „ești”. Asta-i Maya, iubirea de Sine.

V: Care-i diferența dintre acțiunile unui om ignorant și cele ale unui înțelept?

M: În cazul ignorantului, factorul motivant este iubirea de Sine, pe când în cazul unui jnani, este absența
iubirii de Sine, a Mayei ori a cunoașterii „Eu sunt” – adică nu există nicio lume. Un jnani, cel care cunoaște
această realitate, vede lumea ca pe o iluzie nefolositoare, asta-i tot! Pentru un jnani, cunoașterea n-are formă
și nici nume, în timp ce omul ignorant se consideră pe sine însuși real. Datorită cunoașterii tale, se vor
întâmpla toate acțiunile și toată suferința; suferința se naște din iubirea de Sine; tu te iubești pe tine însuți și
de aceea faci hatha yoga.

V: Un jnani suferă și el?

M: Un jnani n-are nume și formă, deci cine-i acolo ca să sufere? Iubirea de Sine este spontană; tu nu poți să
ai control asupra ei, dar totuși tu faci totul pentru ea. Cum de-ai apărut în această lume? Asta se datorează
iubirii de Sine; tu n-o poți ocoli! Se prea poate să te crezi a fi făptuitorul, dar nu ești.

V: În realitate, eu nu sufăr. Asta se întâmplă doar pentru că eu cred că sufăr?

M: Da, tu nu suferi, ci tu doar crezi asta. Întrucât asta-i iluzia primordială, iubirea de Sine – Maya - tu n-o
poți ocoli. Durerea și plăcerea există datorită ființei. În absența ei, le mai ai tu, oare? Întreaga experiență
există din cauza ființei; ea va face orice-i place; vine și pleacă spontan.

V: Nu există niciun control asupra suferinței?

M: Nu, atâta timp cât te consideri a fi trupul.

V: Dar eu n-am niciun control asupra trupului.

M: Atunci când știi că tu nu ești trupul, nu vei mai suferi.

V: Nu voi mai suferi, dar acțiunile continuă.

M: Acțiunile nu-s ale tale, ele sunt ale celor cinci elemente. Chiar și manifestarea că „ești” se datorează tot
lor.

V: Ignoranța și ea se datorează tot celor cinci elemente, așa că ce control am eu? Cum pot scăpa de
ignoranță?

M: Nu încerca să scapi de ea, înțelege-o și ea va pleca. Totu-i spontan, odată ce ai dorința imperioasă de-a fi
cu tine însuți. Chiar și îndemnul de a înțelege ignoranța ar trebui să vină spontan. Nevoia ta urgentă de a
veni aici este și ea tot spontană, deși crezi c-ai venit aici din propria-ți voință. Spontan, vei înțelege că tu ești
Absolutul. Nu există nicio îndoială asupra acestui fapt!

V: Toată această ignoranță și totul este spontan, dar pentru a înțelege asta, se cere vreun efort?

M: Urgența ta de a veni aici este spontană; ea te-a condus aici, deși poate-ți închipui c-ai venit aici prin
voința ta proprie. Deci, ce se petrece aici? Toată această conversație dă naștere unui declic în tine, așa că tu
spui că „am înțeles”.

17
V: Prin urmare, eu nu trebuie să mă străduiesc deloc să scap de ignoranță?

M: Îl ai pe „tu ești”. Nu ești nimic din ceea ce te consideri a fi, ești atotpătrunzător.

V: Am un rol de jucat, dar care-i el?

M: Doar să fii convins că nu poți face absolut nimic; totuși, natura ta-i în așa fel încât n-ai de ales, deci îți
vei continua activitatea.

V: Au și înțelepții ființa?

M: Nu.

V: Așadar, când ei nu știu că sunt, ce pot face pentru ceilalți?

M: Poți „tu” face ceva?

V: Carevasăzică, ființa-i suferința mea!

M: Da. Venerează-ți ființa care nu-i nimic altceva decât suferință. Adoră suferința și ea va deveni din ce în
ce mai puțină. Asta te va ajuta și să scapi de suferință; acest „Eu sunt” este însăși suferința; folosește-l
oricum îți place. Dacă-ți place, îl poți considera Prarabdha (destin).

V: Are Maharaj simțământul de „Eu iubesc”?

M: N-am nevoie de el. Iubirea-i atotpătrunzătoare; întreaga lume-i o expresie a lui „eu iubesc” („Eu sunt”).
Dar cine iubește? Iubirea însăși. Fiindcă nu există niciun „eu”, nu există nici „eu iubesc”. Acela care încă
mai are personalitate, poate fi prins, dar eu sunt atotpătrunzător, deci cum mă poți prinde? Acea entitate
născută trebuie să insiste în a dobândi cunoașterea, altfel n-o poate avea. Tu pui întrebări. Indiferent ce știu
eu, tu știi la fel de bine. De când a apărut ființa? I-ai dat vreodată atenție? Ca să obțină această cunoaștere,
oamenii nu merg la sursa de unde ea a început. Care-i mostra cunoașterii tale?

V: Cunoașterea lumii.

M: Experiența mea-i că trupul meu arde; el nu se simte bine, deci îi trebuie un doctor. Va înțelege doctorul
asta? E mai bine de experimentat asta. Cum de se întâmplă? Există vreo calitate? Are loc din cauza
cunoașterii de Sine? Poți spune ce dorești, însă eu nu simt nicio durere. Nu mai am destulă putere ca să stau
jos, dar când o fac, vorbesc, dar nu mai e nicio dorință pentru ceva. Singur Krishna a spus: „Eu sunt totul!”
Ființa mea înseamnă totul. Krishna a spus că ceea ce vezi tu sunt eu, așa că venerează totul, pentru că totul
este forma mea.
Yoghinii care-au trăit mult au suferit din cauza conceptelor lor. Ce-au putut face ei cu privire la creație și
distrugere? Toate acțiunile se datorează celor cinci elemente, deci ce control poate avea cineva asupra lor?
Într-o bună zi, ei vor veni înapoi într-o nouă naștere, nu știu. Orice vezi tu, sunt eu, eu sunt mereu acolo.
Ființa există datorită jocului celor cinci elemente; ființa este chiar suferința. În tărâmul conștiinței, nu există
reguli, săracul devine bogat și bogatul devine sărac, nu poți spune absolut nimic.

14. Mintea nu te poate interpreta – 24 decembrie 1979

Maharaj: Unicul care cere cunoaștere (care n-are atribute) este Parabrahman.

Vizitator: Lumina apare atunci Brahman este cunoscut?

M: Înaintea de vederea lumii, tu ai putut fi acolo.

V: Care-i calitatea gunelor? Sattva – observarea; Rajas – acțiunea; Tamas – „eu am întreprins acțiunea”.

18
M: Toate numele sunt ale Sattvei, fiindcă tu exiști datorită ei. Sattva este „Eu sunt”. Rajas reprezintă
tendințele spre acțiune sau muncă și Tamas e cea care ia în considerare sau spune că „eu am făcut asta”; dar
toate trei n-au formă. Tot timpul te consideri a fi ceva sau cineva, dar asta nu durează, fiindcă numele și
forma vor pleca. Tu ești acea entitate care urmează să părăsească corpul. Tu nu ești corpul, indiferent ce te
consideri a fi, tu nu ești asta!

V: „Eu sunt” este legat de timp, pe când noi suntem cu adevărat veșnici.

M: Ființa ta-i văpaia; nu-i benzina, nu-i focul. Cunoașterea „Eu sunt” există datorită hranei, „eu sunt asta”
sau „eu sunt aia” (în aparență etc.) nu va continua să fie cu tine; chiar și memoria ta se va stinge. Atunci, ce
ești tu? Indiferent ce te consideri a fi în această clipă, tu nu ești asta! Faptul că te consideri a fi ceva, ar
trebui să-ți dea o fericire permanentă, ca cea a unui om tânăr. Tu te străduiești s-o susții, dar chiar că n-o
poți face! Ființa-i rezultatul Sattvei, dar atunci când ești bătrân, Sattva dispare și ea.

V: „Eu sunt” e legat de timp; el creează timpul. Există vreo diferență între timpul cronologic și cel
psihologic?

M: „Eu sunt” sau ființa este egal cu timpul, cu soarele, sunt una. Ființa este soarele cunoașterii, ea-i chiar
timpul sau soarele.

V: Timpul cronologic este una cu cel psihologic („Eu sunt”)?

M: Nu-i nicio deosebire. Tu ai amintirea corpului, eu n-o am. „Eu sunt corpul” – asta-i în memoria ta.
Amintirea trupului este zahărul ce învelește fericirea, care, în cele din urmă, se dovedește a fi ceva dureros.

V: E corectă deosebirea pe care o văd eu între timpul cronologic și cel psihologic?

M: Dacă tu nu ești, unde mai este soarele și timpul care derivă din soare? Realizează că întregul univers
(sau manifestarea) este învelișul ce ascunde ființa ta, este coaja iluminării tale. Întreaga manifestare este
expresia ta, „tu ești”.

V: Adevărul a ceea ce există este denaturant de amintirea trecutului.

M: Ce vrei să spui prin „amintirea trecutului”?

V: Dacă tu ești, atunci există și chestiunea trecutului.

M: Ce relație există între tine („știu că sunt”) și conștiință?

V: „Eu sunt” variază din timp în timp, există sentimentul de bine, de rău etc.

M: Nu-i nicio diferență între tipurile lui „știu că sunt”; trăiesc acum epuizarea, mai devreme m-am simțit
bine, dar factorul comun este ființa și ea nu s-a schimbat deloc. Totu-i iluzie. „Eu sunt” este cunoaștere, dar
și el e tot o iluzie, spune-i cum îți place; nimic nu predomină, cu excepția cunoașterii că „tu ești”. Tu
bănuiești că lumea a existat fără ființa ta, dar lumea ta apare odată cu venirea ta și nu înaintea ei. Dacă tu nu
ești, atunci nici lumea ta nu există. Un jnani este mulțumit în veșnicie. Ființa-i sămânța manifestării.
Ignorantul crede că lumea a existat mai înainte și că eu sunt un fragment din ea, dar un jnani știe că ea este o
creație a ființei. Lumea ta manifestată înseamnă că „tu ești” și „tu ești” înseamnă lumea ta manifestată.
Ființa înseamnă cunoașterea de Sine, „Eu sunt”. Nicio coamă, niciun leu. Lumea nu poate exista anterior
ființei tale; când propria ta ființă se manifestă, atunci există și lumea.
Tu încerci să interpretezi expunerea mea și nu asimilezi deloc ce spun eu. Devino manifestat și vei primi
atât de multe înclinații, încât rareori cineva le va putea pune în mesajul „Eu sunt”, dar toate vor fi smulse de
minte.

V: Asta-i natura omenească.

19
M: Mesajul inițial sau Vritti (înclinația minții) este „Eu sunt”; curgerea cuvintelor este înăuntrul minții, e o
mișcare în cap.

V: Cineva le smulge.

M: Stai ferm pe poziție, ca mintea să nu te poată interpreta. Ce spune mintea, nu ești tu, așa că nu te lăsa
comandat de minte, fiindcă tu nu ești mintea. Mintea te ia la plimbare și tu simți că mergi într-o călătorie,
dar de fapt, înclinațiile minții tale doresc să se distreze și tu crezi că ești cel care vrea să se bucure de asta.

V: Mintea, ca slujitor, va lucra ca „Eu sunt”?

M: Pentru tine, unde-i necesitatea minții?

V: Să fie slujitorul meu.

M: În somnul adânc, ai tu nevoie de minte?

V: Ce înseamnă să fii trezit?

M: „A nu fi trezit” înseamnă a fi trezit cu adevărat. Este trezirea reală sau nu?

V: Prin trezire eu înțeleg că tu ești Absolutul

M: Fără efort, orice ești, tu ești. Cu efort, tu determini o mișcare; de asta, tu nu ești firescul „tu ești” .

V: Este vreo diferență între observare și analizare?

M: Conversația mea despre mine însumi este de fapt despre tine însuți. Lasă-l pe cel vrednic să atingă orice
înălțimi, oriunde, dar el este tributar timpului. Oricât de sus ajunge, e doar o scurgere de timp! Timpul
înseamnă soare – lumea există datorită lui, care-i de fapt ființa. Suma totală înseamnă „Eu sunt” – numai
ființa . Când se compune cunoașterea „Eu sunt”, lumea-i lichidată. Nivritti – niciun mesaj „Eu sunt”. tarea ta
originară, inițială și naturală este cea de neființă; ființa există întâmplător. Când sălășluiești în ființă, tu ești
în corpul-minte. În clipa de față, orice idei apar, ele vor fi cunoașterea ta; nu-i nevoie să ai mai multe
deprinderi, indiferent ce de care sunt ele, lasă-le să fie și doar rămâi în acea ființă. Orice spun este legat de
mine și nu de oameni sau de societate; cunoașterea-i pentru mine; dacă tu dorești s-o împărtășești, ești
binevenit, cu condiția s-o poți îndura. Chiar acum, doar asculți; se prea poate să n-o asimilezi imediat, doar
fii. În ciuda a toate astea, ție-ți place să hoinărești prin jur și să-ți mulțumești înclinațiile minții. Problema-i
că tu ai făcut ca minții tale să-i fie foame și ți-o atribui ca fiind foamea ta; înțelege-o și atunci mintea va
rămâne tăcută. Mintea-i nerăbdătoare să vadă noi țări și orașe; tu ești obișnuit să mergi prin minte, dar de
acum înainte, orice spune mintea n-are nicio legătură cu mine. Formează-ți acest obicei nou și mintea va fi
liniștită, după care vei dori să fii singur. Când apar gândurile, intri într-o stare de visare, așa că spune-i
minții să plece. Chiar și atunci când mănânci, tu te gândești la alții; poți consuma cele mai bune delicatese și
nici nu vei ști asta. Mulți stau în meditație, dar le vin în cap o mulțime de idei cu care ei încearcă să se
războiască. Asta se întâmplă fiindcă ești atât de tare identificat cu mintea-corp.

V: Atuncice-ar trebui să fac? Să-mi tot aduc aminte că eu n-am niciun corp-minte?

M: Este necesar să-ți amintești că stai jos aici? Fă din asta o practică și treptat o dezvolți. Niciun corp, nicio
minte!

15. Dinastia ființei – 25 decembrie 1979

Maharaj: Atunci când dobândești cunoașterea, identitatea, casta din care faci parte, credința pe care o ai,
toate trebuie să plece. Această realitate - ființa ta - dă naștere lumii.
20
Vizitator: Să cunoști ce nu ești, ca mai apoi să rămână ceea ce ești.

M: Ce înțelegi tu prin negație?

V: Eu cred că dacă mă văd pe mine însumi, văd neadevărul din asta. Negația are loc prin vederea falsului ca
fals.

M: Tu trebuie să înțelegi cuvintele Gurului. Înțelege ființa, cunoaște că lumea-i rezultatul ființei tale. Ca să
înțelegi asta, tu trebuie să fii Ishwara. Meditează la a fi Ishwara.

V: Care-i linia călăuzitoare?

M: Păi tocmai ți-am spus-o, tu ești Ishwara. Trebuie să ai convingerea că „Eu sunt Acela”; asta-i fermitatea
mentală. Odată cu apariția cunoașterii „Eu sunt”, apar spațiul și celelalte patru elemente; ființa ta-i cea care
le dă lor naștere, mai întâi ființa și după aceea altele. Spiritualitatea pe care o vezi în jurul tău este o simplă
activitate, doar un divertisment. Să cunoști că părintele lumii celor cinci elemente este ființa, asta-i
spiritualitatea! Relația dintre ființă și lume este la fel ca cea dintre părinți și familie. Cineva moare fără să
aibă convingerea că toată lumea-i ființa sa și atunci ce se întâmplă? Conceptul de bărbat și de femeie va
rămâne și omul va muri cu el. La sfârșit, tu nu ești nici chiar ființa. Atunci când te identifici cu ființa și te
stabilizezi în ea, tu nu mai ești nici măcar asta. În cunoașterea unui jnani (ori a Absolutului), lumea nu-i
altceva decât o scenă, iar jnani este separat de cunoașterea „Eu sunt”.

V: Orice-i observat nu-i real; orice gândesc, nu-s eu. Ce „Eu sunt” trebuie să fie pura conștiință.

M: Cu ajutorul ființei – care-i ca o ferestruică – tu poți vedea de la firul de iarbă până la Brahman, dar ea nu
poate înțelege Absolutul, fiindcă Absolutu-i dincolo de ființă și de neființă. Ființa și Absolutul nu sunt părți
din același lucru, deși ambele sunt de neatins. Atenția-i procesul de descărcare și de încărcarea a
containerului cu cunoaștere, dar nu cu necunoscut (Absolutul). Absolutul nu se cunoaște pe sine, deci scapă
de toate conceptele. Chiar din copilărie, tu dobândești informații sau abilități, dar care-i baza ce se află
dincolo de memorie? Înțelegi ființa, dar te prinzi în concept și memorie.
Tu ești numai Acela, dar anterior conceptelor și memoriei există „Eu sunt”. Mai departe, când te retragi,
este Absolutul, însă cei mai mulți oameni mor cu memorie și concepte. Cine înțelege astăzi că memoria-i
cea care operează? Cunoașterea că „Eu sunt”. Abandonează-i-te ființei, cea din care apare întreaga mișcare
și mergi la sursa mișcării, care-i ființa. Ciocănește înăuntrul tău, fiindcă propria ta ființă este părintele
întregii manifestări. Ființa te va ajuta să rămâi în ea. Ființa-i observată de Starea Finală (Absolutul), care n-
are simțuri și nici ochi, e doar martoră la tot ce se petrece. Eu te prezint propriei tale ființe; primul stadiu
este să meditezi asupra ei, să rămâi în ea. (Notă: Starea lui Maharaj este cea de martor al ființei, din poziția
Absolutului. Această stare este a celui care a realizat ființa și apoi a depășit-o.)

V: Să-mi reamintesc constant de asta?

M: Reține-o doar în memorie; n-are niciun folos dacă tu nu ești asta.

V: Eu mă pierd în diverse activități; am nevoie să-mi reamintesc.

M: Ai mers mai departe (în activitate), ca să te retragi? Dacă ești, ești deja adevăratul tău Sine și atunci unde
se mai pune problema retragerii? La ce folosește mâncarea? Ca să susțină corpul. În mod similar, o mantră
există ca să te susțină. Ce înseamnă asta? Când vei merge acolo, vei înțelege, dar nu acum. Într-o țară
străină, ți se spune că coasta pe care se află orașul Bombay este strâmbă. Cum vei înțelege asta?

16. Toată lumea ascultă, dar practică câțiva – 26 decembrie 1979

Maharaj: Folosește gândul ca să scapi de gânduri.

21
Vizitator: Pe măsură ce se întâmplă ceva, să pășesc în afară și să știu că eu nu-s asta?

M: Întocmai la fel cum fac eu cu oamenii care vin aici; unora le spun „pleacă”, așa să faci și tu cu gândurile
tale. Unele nu ne sunt de niciun folos, deci să le trimitem la plimbare și să le reținem numai pe cele utile.
Dacă primești din greșeală un telefon, spui ceva și apoi închizi. Similar, nu întreține gândurile nedorite, nu
le susține, ci acordă-le atenție. Fă-ți un obicei din a respinge gândurile nedorite, dându-le mai întâi atenție,
ca mai apoi totul să devină firesc. Încă din copilărie, corpul-minte este preocupat de gândurile nedorite.

V: Să-mi formez un bun obicei?

M: Această informație nu-i dată și de alți „jnani”; ei îi tulbură pe ceilalți spunându-le că mintea este asta sau
aia.

V: Trebuie să înlocuim gândurile negative cu unele pozitive?

M: Da. Să spunem că tu ai un gând de genul „eu nu sunt o persoană”, înlocuiește-l cu „eu sunt fără formă”.
Când apare un gând, în minte și începe conversația.

V: Da.

M: Așadar, trimite gândul înapoi.

V: Gândurile antrenează trupul.

M: În loc să spui asta, mai bine spune că ele au efect asupra Sattvei. Cel mai bine este să fii fără gânduri, dar
dacă nu-i posibil, recită o mantră; ea se va răspândi în tot corpul prin intermediul celor cinci sufluri vitale.
Un sadhu n-ar nici tendințe și nici înclinații, fiindcă individualitatea lui s-a dizolvat. Credința în cuvântul
Gurului este de fapt credința în Sinele tău care te schimbă în mod automat. Atunci când forma se dizolvă, tu
te poți identifica cu Gurul. Mintea n-are nicio formă și intelectul la fel, iar tu ești Cunoscătorul lor. Cum să
poți avea formă? Faptul că tu ești fără formă trebuie să fie pentru tine o convingere. Nu te identifica cu
nimic. A te identifica cu ceva este sclavie. De fapt, nu-i nicio diferență între discipol și Guru; dacă Gurul
nu-i eliberat, atunci așa va fi și discipolul lui. Ori de câte ori contempli identitatea Gurului există un progres
și tu ajungi la nivelul la care se află el. Indiferent de conceptele de care ești agățat, mergi la un Guru, iar
dacă el e un jnani, atunci te scapă de toate conceptele. Care-i conceptul principal de care depinde totul? „Eu
sunt”. „Eu sunt” este în sine un concept, e sursa de bază din care decurg toate celelalte concepte. A obține o
convingere fermă despre tine înseamnă să devii un Sadguru (cel de dincolo de „Eu sunt”). Orice se numește
Parabrahman - Absolutul - este adevăratul tău Sine.

V: Atâta timp cât tu-l vezi pe Guru ca formă, el îți va furniza concepte de care să te agăți. De exemplu,
Gurul spune că „tu ești Parabrahman” – ăsta-i un concept.

M: Da, dar folosindu-l, acest concept te ajută să scapi de toate celelalte concepte. Atunci când discipolul
scapă de toate conceptele, acest concept se va dizolva și el. Pentru discipol, ceea ce spune Gurul este un
concept, dar el va continua cu meditația. Cineva privește la florile de aici și la el însuși, dar care-i diferența?
Datorită Absolutului, tu ajungi să știi că ești; cel care știe asta este Adevărul. În această cunoaștere
atotpătrunzătoare, există universul. În mod normal, noi ne credem indivizi, dar câteodată, asta nu se
schimbă, iar cel care nu se schimbă știe asta. Mulți oameni nu se schimbă, dar cel care asimilează
cunoașterea, în el vine schimbarea. Tendința normală este să te gândești la tine însuți ca la un corp, deci
există relații și asocieri. Ca individ, tu vrei să prosperi și nu ești pregătit să te schimbi. Fiecare trebuie să
înțeleagă singur Realitatea, Ea nu poate fi doar „spusă”. Știu că eu nu sunt corpul, asta-i realizarea mea, așa
că trebuie să existe o convingere fermă asupra acestui lucru.

V: Convingerea vine de acolo.

22
M: Toată lumea ascultă, dar practică câțiva. E ceva foarte simplu, însă totodată teribil de complicat. Am
văzut că pentru mulți este foarte dificil să îndepărteze conceptele și că-i mai ușor să elimine spațiul. Aici,
orice vei asculta, va da naștere schimbărilor.

V: Trebuie să fim deschiși, fără concepte.

M: Da, însă dacă n-ai încredere în cel care oferă cunoașterea, nu vei câștiga nimic!

17. Dă gândurile afară! – 27 decembrie 1979

Maharaj: De ce-ar trebui să ne afecteze când cineva ne face ceva?

Vizitator: Fiindcă noi credem că suntem separați.

M: În lumea asta, există o mulțime de animale. Ne afectează ele, cumva?

V: Noi suntem afectați numai de făpturile omenești.

M: Având cunoașterea de Sine, tu nu vei mai fi afectat, dar câtă vreme nu te cunoști pe tine însuți, ceilalți te
afectează. Acum, există în Bombay unul Babaji, pe care unii oameni îl vizitează, dar eu n-am făcut-o, pentru
că eu mă cunosc pe mine însumi. Eu știu ce-i el, știu asta șezând aici, deci n-am nicio nevoie să merg acolo.
Chiar dacă Domnul Krishna ar veni din nou pe pământ și s-ar afla doar la o mica distanță de mine, eu nu voi
merge să-l întâlnesc, fiindcă cunosc acea entitate numită Krishna. Cunoaște-te pe tine însuți și atunci cunoști
întreaga lume. Descoperă ce ești tu! Nu-i nicio deosebire, se schimbă doar acțiunile și tendințele oamenilor.
Indiferent ce-a făcut Domnul Dattatraya, același lucru e nevoie să fac și eu acum; se schimbă doar timpul și
acțiunile, dar ele se întâmplă datorită celor trei gune.
(Notă: Câteodată, la Maharaj vin discipoli ai altor învățători. Lui nu-i place să critice pe nimeni, deși el
cunoaște realitatea, însă-i sfătuiește să-și urmeze Gurul. Maharaj spune: „cunoașterea mea este despre cum a
apărut ființa; această chestiune este aplicabilă și celorlalți.”)
Krishna a fost exact imaginea părinților săi, Vasudev și Devaki. Ei au strigat după Krishna, dar au murit
ignoranți, pe când fiul lor a devenit realizat. Adu-ți aminte cuvintele Gurului tău și meditează asupra lor. Eu
am avut încredere în cuvintele Gurului meu: „Eu sunt Acela” și n-am nevoie să mai citez pe nimeni. Am
cercetat cum am fost anterior ființei și cum voi fi ulterior ei. Toate astea s-au întâmplat datorită încrederii
mele în vorbele gurului meu. N-am găsit punctele slabe din alte religii, fiindcă ele-s doar concepte, așadar,
de ce să le critic? Părinții mei nu m-au cunoscut și nici eu nu i-am cunoscut pe ei, totuși, eu sunt așa cum
sunt. Am fost acuzat de naștere, dar am aflat că nu există nicio naștere. Nu-i critica pe alții, doar cunoaște-te
pe tine însuți și petrece-ți timpul împreună cu tine însuți, ca să te cunoști.

V: Cum să scap de gândurile inutile?

M: La fel cum primești un telefon din greșeală, deconectează-te de la gândurile inutile și nu le întreține.
Folosește-te de gândurile utile și apoi eliberează-te de gânduri, cât mai repede posibil. Nu te lăsa captivat de
amintiri, fii atent și spune-le: „plecați, eu nu vă vreau”. Făcând această practică, e posibil să fii liber de
gânduri; gândurile tale devin un obstacol în progresul tău spiritual.

V: De asta am venit aici; e mai ușor să gândești, decât să vorbești la telefon.

M: Orice spun, eu am practicat; am folosit și eu gândurile, dar îmi aminteam ce mi-a spus Gurul meu: „tu
ești, deci doar fii”. Eu sunt cel mai puțin îngrijorat de alții, sunt preocupat de mine însumi. Tratează
gândurile întocmai cum a-i trata o persoană și cere-le să plece. Atunci când ești destins, gândurile vin și se
tânguie. Cine se lamentează despre ceilalți? Propriile tale gânduri... așa că dă-le afară!

V: Ce ușor!

M: Da, însă cu practică. Din cauza gândurilor tale, tu devii propriul tău dușman.

23
18. Cunoașterea n-are formă – 28 decembrie 1979

Maharaj: Toate științele depind de presupuneri, dar orice se întâmplă, se întâmplă spontan, pentru că nu
există niciun creator. Ce ești tu fără ființă? Ființa există datorită gunei Sattva (calitatea). Datorită
pământului, diferite forme ale corpului vin din combinațiile celor cinci elemente. Dacă un pacient nu poate
dormi sau n-are poftă de mâncare, lui i se administrează medicamentele adecvate, dar și aceste pastile sunt
tot materiale alimentare. Nenumăratele forme ale corpului sunt consecința fricțiunii celor cinci elemente în
spațiul fizic. Comportamentul și activitățile lor sunt stabilite acolo, dar impactul lor este resimțit pe pământ.
Acțiunile lui Hitler au existat din cauza întâmplărilor anterioare nașterii sale. Sufletul individual se
datorează trupului și cunoașterii. Cel care trebuie să sufere, suferă, dar nu-i vorba despre vreo chestiune de
merit sau păcat, el suferă din cauza cunoașterii. Cel care scrie despre știință, unde-i poziționat? El nu știe
nimic.

Vizitator: Ce declanșează tot ce se întâmplă în afară?

M: Între cele cinci elemente există fricțiuni și de aceea, formele corpului suferă. Orice se întâmplă în spațiu,
se datorează elementelor, dar eu sunt „Nisarga”, adică natura și nu părinții. În mod normal, se spune că
Ishwara a creat lumea, dar un animal este hrană pentru altul. Va face, oare, Dumnezeu o astfel de prostie?

V: Ce semeni, aia culegi.

M: Asta se spune doar pentru a disciplina oamenii, căci cele cinci elemente nu înțeleg niciun control ori
disciplină, ele nu pot fi învățate așa ceva.

V: Dorința începe cu cele cinci elemente sau cu corpul?

M: Noi le dăm nume tuturor formelor, pentru a le atribui sensul, dar în realitate nu există nimeni. Nimeni n-
are control asupra celor ce se întâmplă, se întâmplă și asta-i tot. Chiar și vorbirea are formă, însă Ishwara n-
are formă. În fiecare atom există Krishna. Bombay este doar o zonă. Este această parte Bombay sau acea
parte? Ishwara este aidoma orașului Bombay! Schimbările au loc din cauza tendințelor din Sattva, care-i
chintesența hranei. Niciun individ, nicio tendință. Esența hranei e Sattva, în ea încolțește acea cunoaștere
„Eu sunt” și mintea se trage din ea. Așadar, există doar tendințe și trăsături, iar calitățile gunei Sattva se
schimbă odată cu formele și, prin urmare, mintea curge. Ia exemplul biscuiților; în ei există pori ai căror
număr și structură depind de materialul copt; ai tu vreun control asupra porilor? Astfel, potrivit gunei Sattva,
activitatea se întâmplă. Identifică cu precizie entitatea care ia naștere; pe măsură ce apare forma, apare și
ființa. Nu poți numi nicio entitate care apare, pentru că cea care apare este cunoașterea și asta-i tot. Odată cu
forma, cu starea de veghe și de somn, apare și cunoașterea, deci se naște conștiința. Tu ești aici și acum și
spui că o să revii după 15 ani, dar între timp, cine va conduce spectacolul? Jnana (cunoașterea) n-are formă
și nici natură. Cunoașterea „Eu sunt”, cele cinci elemente, trei gune, Purusha și Prakriti – un jnani nu-i
niciuna din toate astea. El le-a depășit pe toate și este cunoscătorul cunoașterii; odată cu sfârșitul corpului,
se termină și toate problemele.

V: Acest corp este doar pentru a ști că cineva nu-i corpul?

M: Ființa-i similară dulceații din zahăr. Cine-i Dumnezeu și cine-i adeptul? Nu există niciunul dintre ei.

V: În meditație, a văzut Maharaj înregistrările Akashice (spațiul)? A văzut el în meditație, satele și orașele
din India?

M: Cuvintele formează întrebările și tot cuvintele formează și răspunsul, dar de fapt nu există nimic. Atâta
timp cât există corpul, există și „tu ești”. Dacă „tu ești” nu-i acolo, Dumnezeu nu va fi acolo. Când ființa ta
nu exista, l-ai cunoscut pe Dumnezeu?

V: Nu știu.

24
M: Orice știi tu acum, este fals; dacă există „Eu sunt”, atunci există și Ishwara. „Eu sunt” este sufletul lui
Ishwara și Ishwara este sufletul meu, ambii există împreună. Ishwara este fără limite și la fel sunt și eu, fără
nicio lețcaie. Acum, uită totul și află cum vei fi permanent. Toată această vorbire despre Dumnezeu și
despre tine este doar pentru a ucide timpul. Mergi înainte. Niciun Dumnezeu, niciun eu. Atâta timp cât ai
pofte, cunoașterea nu va fi a ta, Ishwara moare înaintea mea.

V: Maharaj pune semnul de egalitate între Ishwara și Brahman.

M: Ishwara, Dumnezeu, Brahman, Parabrahman, toate astea-s doar cuvinte, în ele nu-i nimic. (Notă:
Parabrahman este Absolutul, unde ființa-i absentă.) Toată frica se datorează morții, din cauza căreia te
întorci ca să le placi altora. Odată ce cunoști realitatea, nu mai există frică; un om moare și astfel se poate
vedea un cadavru, dar ai văzut vreodată un cadavru de foc sau pe Ishwara? Toate lucrurile sunt în mișcare;
datorită manifestării, ființa-i pentru toți; la fel și cele cinci elemente. Care-i identitatea ta după moarte?
Totul există doar în acest moment, la fel ca tine, nimic n-are identitate. Dacă tu n-ai identitate, ce bine sau
rău ți se mai poate întâmpla? Ai o formă care să ți se potrivească veșnic?

V: Nu.

M: Atunci de ce te lupți atât de mult? Nicio formă – nici acum și nici mai târziu. De ce să te agiți? Pentru că
eu sunt ca natura, această cunoaștere-i deschisă tuturor, dar tu n-o poți obține de la alții, pentru că ceilați au
un oarecare prestigiu și vor doar să fie urmați. Nimeni nu-ți poate rezolva enigmele, cu excepția celor care
se cunosc pe ei înșiși și care n-au niciun interes în ființă. De ce am nevoie eu acum? Cu excepția ființei,
totul se va face; pe scurt, eu nu vreau nimic!

19. Nașterea-i o iluzie – 29 decembrie 1979

Maharaj: Omul devine fericit cu activitățile sale, în funcție de starea în care se află. O persoană foarte
evoluată vine aici și eu îi spun că nu i se poate întâmpla nimic, doar să uite conceptele și asta-i destul pentru
el. Pentru alții (cei care nu-s prea evoluați) există un alt remediu. Se întâmplă de parcă te duci la un medic
care percepe 125 de rupii; după ce-ai plătit acea sumă, ești pe jumătate vindecat, restul se face prin
medicamente, dar dacă medicul îți stă la dispoziție mai ieftin, chiar dacă-ți dă același medicament, tu n-ai
încredere în el.

Vizitator: Mă poți învăța să fac minuni?

M: După venirea ta aici, știi acum cum a apărut ființa, asta-i cunoașterea pe care o ai.

V: Da.

M: Și de ce depinde cunoașterea? Numai de ființă. Dacă tu știi de ce depinde ea, atunci ai depășit moartea.
Care-i dovada ființei sau existenței tale? Tu acum o cunoști, dar trebuie să ai acea cunoaștere! Dacă o ai, o
poți transcende. Eu nu pot decât să te duc până la o anumită limită, dincolo de ea, tu trebuie să te descurci
singur.

V: Trebuie căutat sau înțeles?

M: Fă orice-ți place, înțelege ori pleacă-n căutarea ei.

V: Dacă cineva e sigur și experimentează, înseamnă că asta-i cunoașterea.

M: Da, asta-i tot. Cunoașterea de Sine. De ce sau de cine depinde ființa?

V: De guna Sattva, corpul hranei.

25
M: Nu-i nevoie să spui, trebuie doar să înțelegi. Atunci când dobândești cunoașterea, pierzi idea că „eu sunt
corpul”. Apoi, experimentezi moartea în timp ce trăiești, dar nimeni nu-și poate permite asta! Nașterea face
parte din cele trei stări: de veghe, de somn și ființa; „Eu nu-s aceste trei!”- asta-i cunoașterea. Înainte de
naștere, au existat aceste trei stări? Într-o zi, starea de veghe, de somn și ființa vor dispărea, dar vei
experimenta tu atunci moartea?

V: Depinde de experiența noastră, care-i diferită de cea a unui jnani.

M: Totuși, tu trebuie să fii sigur că nu ești starea de veghe, de somn și ființa. Când spui „Eu sunt”, asta
include cele trei stări; cunoașterea „Eu sunt” le include pe toate astea. Dacă elimini această componentă,
toate celelalte vor pleca, fiindcă ele apar și dispar împreună. Dacă cineva este totalmente frustrat și nu mai
poate suporta ființa, atunci e binevenit, dar dacă totuși se mai poate susține, atunci el nu veni aici. Dacă o
stare continuă mult timp, n-o poți permite, deci există un ciclu a diferitelor stări. Înainte de naștere, n-a
existat starea de veghe, de somn sau ființa (cunoașterea „Eu sunt”); toate trei se nasc și sunt dependente de
esența hranei. Când această esență devine slabă, cele trei stări pleacă. Cine se naște sau moare? În absența
celor trei stări, l-ai cunoscut tu pe Dumnezeu? Ai știut c-ai existat? În India, după moartea cuiva, se fac
donații (hrană, haine etc.) brahmanilor, dar vor ajunge ele la cel plecat, în absența stării de veghe, de somn
și a ființei? Este doar un concept ce susține că sufletu-i însetat sau înfometat, dar în absența suflului vital, ar
putea fi posibil acest lucru? Ca urmare a chintesenței alimentare, apar Sattva și cele trei stări, dar când
Sattva-i epuizată, cele trei stări dispar. Unde-i sufletul, în acest caz?

V: Ce a venit la mine să-mi vorbească? (La el a venit Paul King, care i-a vorbit despre experiențele sale cu
morții.)

M: Oamenii care au cunoaștere de Sine nu apar, dar dacă cunoașterea de Sine nu-i destul de puternică,
atunci ei apar.

V: Dacă ei învață de-a lungul liniei de demarcație, înseamnă că apar?

M: Tu de ce-ai venit aici? Aveai cunoașterea de Sine în pântece, așa că de ce-ai mai venit aici?

V: Dacă cineva-i blocat și suferă, atunci el vine aici. Eu am incredere in tine.

M: Cum de ai încredere și cum vine credința?

V: Când eram singur în munți, eram ca un radar – nici asta, nici aia...

Traducător: Tu i-ai văzut forma?

V: Într-un sens.

Traducător: I-ai văzut fotografia? Ai meditat asupra fotografiei?

V: Da.

M: Păsările vin și stau pe umărul celui care are Siddhi (puteri). Un poet scrie conform cu imaginația sa și
ceea ce scrie el se întâmplă, nu-i așa? Nașterea-i reală sau falsă?

V: Falsă.

M: Fii sigur de asta și te vei elibera atunci când această chestiune ți se clarifică. Deci fără naștere și fără
îndoieli! Când știi că nașterea în sine este o iluzie, abia atunci ești eliberat și nu înainte de asta. Cunoașterea
generală sau conceptele te înconjoară; este greu să scapi de concepte (vezi experiența lui Paul King despre
morții care se întorc).

V: Ei (morții) erau convinși că trupu-i real, așa că vin în jur.

26
M: Rămânând în această cunoaștere („Eu sunt”), tu poți să-ți dizolvi corpul subtil. Pilula - cele trei stări (de
veghe, de somn și ființă) - se dizolvă și nu mai există nicio venire, dar până atunci, corpul subtil va rămâne.
Atât timp cât există esența hranei, există și cunoașterea „Eu sunt”, dar odată ce ea-i epuizată, pleacă și
cunoașterea.

20. Falsitatea începe chiar cu părinții tăi – 30 decembrie 1979

Maharaj: În cele din urmă, tu ești responsabil pentru forma ta și suferi din cauza ființei tale. În ignoranță, ți
se spune să te închini lui Dumnezeu și așa mai departe. În starea de conștiență, te cunoști pe tine însuți, deci
nu există nicio nevoie. Ție nu-ți plac discuțiile mele, fiindcă te consideri a fi om, asta sau aia, așa că te simți
motivat. Atâta timp cât există conceptul „eu sunt corpul”, nu poate exista nicio realizare. Transcende-l,
devino un căutător; cei care urmează ideile spirituale, dar consideră trupul lor real, vor renaște. În prima
etapă, convinge-te că tu nu ești corpul. Starea de veghe, de somn și ființa apar datorită gunei Sattva, dar
când ajungi să știi că tu nu ești asta, te întrebi ce ești.
Dacă nu ții cont de părinții tăi, vei putea să te regăsești? Părinții noștri sunt capitalul din care ne regăsim.
Trebuie să-ți dai seama că stările de somn, veghe și ființa încep de la părinți, deci falsitatea ta începe odată
cu părinții tăi. Pentru aspectul formei tale, ce-au donat părinții tăi sau cu ce-au contribuit ei? Asta nu trebuie
spus, ci doar cunoscut. Părinții tăi au contribuit cu ceva ca să apară forma ta, cu o parte a corpului lor și
astfel s-a ivit forma ta. Toți oamenii sunt o imagine a fericirii de care s-au bucurat părinții lor.
Noi ne servim cunoașterea și facem totul numai pentru asta. Toate activitățile sunt realizate de
cunoașterea „Eu sunt”. Gangele curge din capul Domnului Shankara, „Gange” înseamnă cunoașterea prin
cele cinci organe de simț. Brahma-i descris cu patru capete; acestea reprezintă cele patru tipuri de vorbire,
Para (cuvânt sursă), Pashyanti (cuvânt intangibil), Madhyama (cuvânt sau gând tangibil) și Vaikhari
(cuvânt rostit). De exemplu, tu compui poezii din Para și Pashyanti, ele se ridică în minte (Madhyama) și
apoi le reciți (Vaikhari). Eu nu-ți pot oferi cunoaștere ca să-ți câștigi existența, dar te pot ajuta să te ridici
din lume. Pentru oamenii care au mintea liniștită și niciun cuvânt, cunoașterea de Sine va fi mai ușor de
dobândit. Dacă, după ce ai ascultat discuțiile mele, mintea ta mai este încă activă, atunci cunoașterea de Sine
este departe. S-ar putea să stai liniștit, dar dacă mintea ta continuă să rătăcească pe ici și colo, asta indică
faptul că TU nu ești destul de apt pentru cunoașterea de Sine. Mintea trebuie să fie absolut nemișcată sau
liniștită, fără gânduri deloc.

21. Eliberarea lui Paul – 31 decembrie 1979

Maharaj: Gândește-te la ce-ți va ține companie pentru mult timp.

Vizitator: Care era fața mea înainte de concepție?

M: Din toate experiențele tale, va rămâne vreuna veșnic cu tine?

V: În prezent, toate experiențele sunt în conștiință. Eu încerc să trec dincolo de experiență, dincolo de
conștiință.

M: Acest corp va pleca, suflul vital va pleca, mintea va pleca și ea, deci cum voi arăta eu?

V: La fel cum eram înainte de naștere.

M: Și ce se va întâmpla cu experiențele pământene?

V: Odată cu trupul, vor pleca și ele.

M: În cele din urmă, corpul și experiențele pleacă și atunci cum vei arăta TU?

V: Este un lucru în sine.

27
M: Când trupul nu-i trăit, nu există nici zi și nici noapte.

V: Nu.

M: Când nu există experiența zilei și a nopții și nu există nici ființa, ce-ai dobândit?

V: Nimic.

M: Care-i rezultatul dobândirii, a experiențelor?

V: Sunt dizolvate, la fel ca banii.

M: Orice apare, în cele din urmă, dispare. Cine-s părinții acestuia? De ce depinde asta?

V: De corp și corpul depinde de ființă și ființa...

M: Depinde de ființă. Așadar, nu există nicio conștiință și nici cuvinte care să descrie asta?

V: Da.

M: Carevasăzică, cine-i stabilizat în această cunoaștere? Și cum va acționa el?

V: Diversele persoane vor acționa în diferite moduri, potrivit naturii. Maharaj este „Nisarga”, mult mai
dezvoltat și mult mai natural. Care-i diferența dintre ființă și minte?

M: Cine-i cel care întreabă, mintea sau ființa? Cine ești tu?

V: Mintea mea întreabă.

M: Și cine spune asta?

V: Mintea.

M: Fără ființă, cine mai spune „mintea”?

V: Care-i diferența dintre minte și conștiință?

M: Tu ești Cunoscătorul minții și al conștiinței. Tu ești Acela. Tu nu ești mintea. În somnul adânc și în
Samadhi, mintea nu există, dar TU totuși exiști.

V: Da.

M: Acea entitate, care-i pretutindeni, ești TU. Te poți descrie fără să iei în considerație aspectul de bărbat
sau de femeie?

V: Nu.

M: Dacă „Tu ești Acela”, mai este nevoie de ceva?

V: Am totul.

M: Și atunci?

V: Eu sunt „ASTA”, nu am „ASTA”.

28
M: Dacă tu ești Absolutul și nu există nicio Conștiință, atunci de ce mai ai nevoie?

V: De nimic.

M: Existența lui „eu”, Conștiința, va fi absentă. Știi asta?

V: Știu, teoretic.

M: Indiferent despre ce experiență pământească e vorba, este ea veșnică?

V: Nu.

M: Stările de veghe și de somn, vor fi ele veșnice?

V: Nu. Ele n-au nimic de a face cu Absolutul.

M: Care-i câștigul final al experiențelor spirituale? Conștiința va dispărea și nu vei mai ști că „ești”.

V: Nicio scofală. Nicio problemă.

M: Ființa și tot ce vezi tu datorită ei, este o iluzie, nu-i așa?

V: Eu nu voi rămâne. Orice-i creat va pleca, va fi distrus.

M: Odată ce știi că ființa și experiența lumii sunt o iluzie, un neadevăr, cum vei acționa? Deși lumea pare
adevărată, este ea așa, oare?

V: Eu cunosc asta prin minte și nu printr-o experiență fizică.

M: Mintea, va fi ea veșnic cu tine?

V: Nu.

M: Nu da un răspuns. Ca să decizi asta, contează felul în care acționezi. Cine-i stabilizat în ființă, își pierde
interesul pentru lume și nu mai are pofte ori dorințe.

V: Și cum se întâmplă asta?

M: Cum se întâmplă asta, ai răspuns deja. Cât timp te consideri o făptură omenească c-un corp, vor exista
dorințe, dar dacă te consideri Cunoscătorul a tot și toate...

V: În spatele meu stau atât de multe experiențe. Trebuie să scap de ele.

M: Cine le-a acumulat?

V: Acea entitate care se crede un pachet independent de energie din trecut.

M: Ai tu vreo experiență a acestei nașteri?

V: Nu.

M: Apoi din cunoaștere?

V: Da.

29
M: Ființa acționează considerându-se pe sine ca un corp, dar ființa nu-i corpul, ea-i tot temporară. Existau
cerințe atunci când entitatea nu exista? Când nu mă simt bine, eu iau medicamente. Ca să exist, depind „eu”
de remedii? Acel lucru (ființa) care depinde de medicamente și de hrană, la ce folosește? Ființa mea depinde
de leacuri și ele odată luate, devin sufletul. Ca să existe în viață, fiecare persoană depinde de ceva. În
absența nevoii de viață, ce se va întâmpla cu omul, care, pentru existența sa, depinde de alimente și
medicamente? Ce poate face Dumnezeu pentru el? Medicamentele și alimentele devin corpul lui.

V: Și ce nevoie are el de trup?

M: În absența ființei, nimic nu-i de niciun folos.

Alt vizitator: După dobândirea acestei cunoașteri¸ îți vei continua activitățile?

V: Da.

M: Aceste activități sunt urmarea faptului că ele se întâmplă. Ale cui sunt ele?

V: Un jnani trăiește în toate întâlnirile. El mănâncă când e flămând, doarme când îi este somn etc.

M: Care-i cea finală? La fel ca într-un vis, nu se face niciun efort conștient. Similar, un jnani acționează ca
și cum această lume ar fi un vis. Tu poți vedea c-un telescop, dar Văzătorul și telescopul sunt lucruri
diferite. Cel care vede este diferit. Un jnani este Martorul ființei. Ce-i telescopul pentru un jnani? Tu-l ai pe
jnani, lumea și telescopul.

V: Telescopul (pentru jnani) este ființa.

M: Acea ființă este produsul esenței hranei.

V: Dar durerea? Ar fi trebuit să am dureri, totuși experiența mea n-a fost a durerii, ci a fericirii. Am o
problemă la gleznă, dar n-am avut dureri. Mă simțeam ca un nor în jurul acelei glezne. Durerea în lume este
ca durerea în vis, spunea Sri Ramana Maharshi

M: Cum a apărut „eu”, conștiința? Descoperă. Răspunsul lui Sri Ramana Maharshi este că lumea-i un vis.
Întreaga lume se află într-o picătură de esență a hranei, Sattva. Ființa depinde de mâncare, iar mâncarea-i o
iluzie. Tu ai cunoașterea și experiența lumii și acum știi de ce le ai.

V: Da.

M: Această lume apare ca fiind străveche. Care-i motivul acestei aparențe miraculoase?

V: Ce apare în vis?

M: Trezește-te! Această cunoaștere – Sattva, chintesența hranei – ea-i responsabilă pentru lume.

V: Da.

M: Această esență a hranei poate fi nouă, dar lumea din ea apare ca fiind veche. Nu-i un miracol?

V: Esența hranei e nouă, dar lumea apare bătrână. Un jnani nu dă nicio importanță durerii, chiar dacă el o
trăiește?

M: Da. Poți trăi cinci ani, dar în acești cinci ani lumea din tine este veche de patru veacuri. Nu-i un miracol?
Tu experimentezi într-o viață scurtă, o lume de milioane de ani. Acum, ce-i fals, tu sau lumea?

V: Ambele.

30
M: Când acționezi în lume, nu uita asta!

V: Da.

M: Din experiența ta, care-i valoarea lumii și care-i valoarea ta?

V: N-au nicio valoare.

M: Prin urmare, atunci când cunoști și apoi acționezi, oamenii vor spune despre tine că ești Brahma,
Krishna ori Mohammed.

V: Asta nu schimbă nimic.

M: Tu n-ai nicio entitate de schimbat.

V: Un jnani are experiențele, dar lor nu le atașează nicio importanță, pe când noi avem responsibilități. Cum
trasez o linie de separație între responsabilități și non-responsibilități?

M: Prin a nu avea reguli ferme care să dirijeze ce-i de făcut și ce nu-i de făcut. Dacă le ai, atunci asta-i
constrângere.

V: În legătură cu îndatoririle, noi nu vom avea probleme?

M: Cine face datoria? Vorbești despre activități; zici că un șarpe de cauciuc a mușcat pe cineva. Omul a fost
otrăvit și a făcut de toate ca să scape de otravă. Care-i folosul unor astfel de întreprinderi? În ciuda
medicamentelor, otrava nu s-a redus. Orice-ai face, convingerea ta despre această cunoaștere n-ar trebui să
se dizolve. Cei care vin aici, nu mai au parte de naștere, asta-i ultima ta naștere. Ești de acord cu asta, Paul?

V: Sunt de acord și-mi place.

22. Un sat fără zi și fără noapte – 01 ianuarie 1980

Maharaj: Perspectiva fiecăruia este diferită, tu nu poți vedea ce văd eu.

Vizitator: Așadar, cel mai bine este să dăm atenție ființei sau lui „Eu sunt”.

M: Cu toate că privești la ființă, tu nu ești în ea, te afli în afara ei. Prin intermediul ei, tu poți descrie lumea,
dar Văzătorul - cel care vede - se află dincolo. Cuvintele sunt înăuntrul conștiinței și ele nu-l pot descrie pe
Cunoscător. Ființa ta-i temporară, dar ea-i tot un concept. Cu acest telescop (ființa), tu poți să vezi, dar
Acela care vede este diferit de telescop. Nu-l poți vedea pe Văzător cu telescopul. Toate cuvintele există în
ființă, însă eu sunt cunoscătorul ființei; nu condamn pe nimeni din lume, oamenii sunt săraci, dar cei mai
săraci sunt bogații, căci ei vor mai mult și mai mult. Așadar, câtă vreme tu te consideri a fi înăuntrul ființei,
vei avea nevoi, dar Cunoscătorul ființei nu va avea nevoie de nimic.

V: Cum se poate atinge prima străfulgerare de statornicire în cunoaștere?

M: Acea cunoaștere care depinde de intelect nu-i deloc cunoaștere; cunoașterea pe care ți-o dau eu este
veșnică. Cunoașterea lumii înseamnă cultivarea ei. Când spunem că cineva are 30 de ani, socotim timpul din
momentu-n care-a apărut ființa. Nu-i vorba despre un timp al tău, deci viața-i durata ființei. Mai înainte de
apariția ființei, tu erai acolo; odată cu ființa vin nașterea și moartea, dar tu exiști veșnic. Tu experimentezi
ziua și noaptea din cauza ființei, însă anterior ei, tu ai fost complet, fără să ai nevoie de niciuna din ele.
Când un ghicitor în palmă îți prezice viața, el prorocește vârsta ființei și nu a ta; tu exiști dinaintea ființei.
Tu ești acel principiu etern, care-i Martorul la tot și la toate, dar fiindcă te consideri o persoană, suferi de
frică.

31
V: Un picior rupt și există durere.

M: Da, datorită trupului. Ființa-i rezultatul trupului, așa că există durere, dar nu-i nimic greșit în asta; acest
corp este la dispoziția esenței hranei. Ființa există în ea, dar tu nu ești niciuna din ele, ești observatorul lor.
Celui care se ia drept un corp născut, nu-i va plăcea această cunoaștere, dar celui care spune că „eu nu sunt
corpul”, îi va plăcea asta. Anterior ființei, n-a existat nici noapte și nici zi; viața înseamnă experiența zilelor,
variind de la 100 de ani la ore. Odată stabilizat în cunoaștere, ce mai e de făcut?

V: Orice faci, vei fi liber. Nu va mai exista teamă.

M: Teamă de cine? Când spunem naștere, înseamnă nașterea timpului și nu nașterea ta, iar timpul înseamnă
zile. Oamenii se identifică cu zilele, de unde și frica de moarte, altfel sunt doar zile. S-a terminat o zi, deci s-
a sfârșit. Chiar dacă mai există făptuitorul, nu contează, tu să fii Martorul. Tu nu exiști în ființă, lucrurile se
întâmplă, deci tu nu faci nimic. Suferința există din cauza ființei, dar tu ești Martorul a tot ce se întâmplă.
Întrebările tale vin din ignoranța datorată conceptului de corp, pe când răspunsurile mele vin din poziția a
ceea ce ești tu cu adevărat, așadar, e firesc ca ele să nu se potrivească. Odată cu experiența zilei și a nopții, a
început și experiența plăcerii și a durerii. Odată cu ființa, a început și această natură nevoiașă, dar înainte de
ființă, ea nu era acolo. Oamenii care nu au cunoașterea de Sine, ce spun ei de obicei? Așa cum ții în palmă
un bob și-l vezi clar, la fel de clară trebuie să fie și cunoașterea.
Tu experimentezi stările de veghe și somn, din cauza deschizăturii Brahma-Randhra (fontanela) din cap.
Ce vezi? Organele de simț se află în diferite părți ale corpului, dar experiențele există în acea deschizătură.
Există o mulțime de descrieri pentru fontanelă, dar de fapt ea-i ceva foarte mic. Eu sunt din acel sat, unde nu
există zi sau noapte și mii de sori par foarte, foarte stinși.
Tu consideri nașterea ca fiind nașterea ta, dar ea nu-i decât o aparență și o experiență a ființei și nimic
mai mult. Conceptele tale au devenit robia ta. Eu nu dau vina pe nimeni, pentru că ființa nu-i sub controlul
nimănui. Așadar, venirea ta aici nu-i sub controlul tău, tu ești condus aici în mod automat. Fiecare-i deja
eliberat; robia se află în „eu” și „al meu”, astea-s obstacolele care nu-ți permit s-ajungi la adevăr. Oamenii
c-o mulțime de rude sunt mult mai îngrijorați de ele decât de ei înșiși, deci astea-s obstacolele lor. Chiar și
după ce obțin această cunoaștere, ei rămân implicați în viața de familie și în sex și nu mai au timp pentru
altceva. Eliberarea-i deja acolo, însă conceptele noastre sunt robia noastră. Această viață-i predeterminată
pentru un anumit număr de zile, după care ea se sfârșește.

23. „Eu sunt” este Dumnezeu – 02 ianuarie 1980

Vizitator: Ce-i suflul vital?

Maharaj: Suflul vital este mișcare, pulsațiile cunoașterii „Eu sunt”, acel martor la toate activitățile; suflul
vital înseamnă totodată și mintea, deci mintea și respirația vitală una sunt.

V: Conștiința conține mintea?

M: Conștiința și mintea, sunt ele independente?

V: Există o mișcare în conștiință.

M: Conștiința-i martora mișcării și a tuturor activităților, inclusiv ale minții. Totul apare simultan –
conștiința, suflul vital și esența hranei. Există energie în apă, la fel ca-n trup, căldură de asemenea, dar
atunci când temperatura pleacă, pleacă și suflul vital.

V: Unde-i granița dintre conștiință și credință? Este credința o cale spre conștiință?

M: Ca să trăiești, ce faci tu? Tu știi că „Eu sunt” este iubire; fiindcă tu iubești să trăiești, mănânci; ființa ta-i
ea însăși iubire; cunoașterea ta că „ești” este credință și datorită ei tu muncești.

V: Dacă-i așa de simplu, atunci nici nu mai există întrebări.

32
M: Toate problemele apar din cauza conceptului de corp. Consideră-te a fi doar cunoașterea.

V: După ceva timp, conceptul de corp revine, așa că trebuie să-mi aduc de fiecare dată aminte că „Eu sunt”.

M: Ciudat! Trebuie să-ți repeți mereu că ești femeie?

V: Nu.

M: Ce creștere în cunoaștere a existat în ultimii cinci ani sau de când ai venit aici ultima dată?

V: Acum nu mă mai gândesc prea mult la ceea ce fac, lucrurile se-ntâmplă pur și simplu. Care-i rolul
îndrumării în chestiuni spirituale?

M: Folosul îndrumării este de a cunoaște „știrile” și „după moarte”. Călăuzirea-i necesară atâta timp cât
există suflul vital, dar când el nu mai este, cum vei fi tu?

V: Călăuzirea-i putere.

M: Da, este putere.

V: Tu poți să lucrezi cu ea?

M: Acea putere este cea care lucrează, dar numai tu nu înțelegi. Consumul tău și-al lumii se datorează ei,
însă tu nu ești conștient de asta. Ca să trăiești, mănânci; dacă nu mănânci, corpul se prăbușește și ce se
întâmplă în acest caz? Descoperă acum. Te prăbușești cumva și tu? Dacă nu mănânci, nu poți dăinui;
dereglarea din corp înseamnă neorânduiala din hrană, dar ce-i acela care moare? Toate rugile sunt ca să-l
mulțumească pe Dumnezeu. De exemplu, Maica Tereza poate munci prin harul lui Dumnezeu.

V: Ce-i Dumnezeu?

M: Dumnezeu este conform conceptului pe care-l are ea.

V: Maica Tereza a crezut în Dumnezeu, dar eu, când stau jos aici, nu știu ce simt.

M: Fiecare persoană are un sentiment diferit, ceea ce simte ea, nu simți și tu. Viața fiecărui sfânt sau înțelept
e diferită.

V: Conceptul de Dumnezeu este același cu cel de conștiință pură?

M: O persoană primește experiențe conform tendințelor, credințelor și conceptelor sale. Conștiința pură-i
fără corp (Notă: Maharaj o echivalează cu Dumnezeu; nu are corp). Ea este cunoașterea „Eu sunt”, din
cauza căreia ajungi să știi că „ești”; este iubire - o consideri ca iubire de Sine și meditezi la ea, dar n-o
amesteca cu corpul, fiindcă nu este corpul; cunoașterea este cunoaștere pură, conștiința sau Dumnezeu; dacă
faci asta, vor exista atunci necazuri. Cunoașterea „Eu sunt” este Dumnezeu, dar nu trebuie să uiți că tu și cu
Dumnezeu nu sunteți separați. Odată ce meditezi mai mult, îți va deveni clar și vei obține totul. Maica
Tereza are succes pentru că ea are credință în Dumnezeu, care-i înăuntrul ei și apoi ea lucrează. Fără harul
Sinelui, nu există succes. Datorită credinței în tine, tu-l primești. Poți să-l venerezi pe Dumnezeu, dar nu-l
considera separat de tine. Cunoașterea „Eu sunt” se află în lăuntrul tău, deci venereaz-o cu acea convingere
lăuntrică. Pentru cel care meditează asupra cunoașterii „Eu sunt”, tot ce-i în domeniul conștiinței îi devine
clar. El trăiește fără s-o spună, dar din acest loc tu duci cu tine convingerea că știi că această cunoaștere „Eu
sunt” este Dumnezeu. Nu poate exista un alt câștig. Mai există și unii care, fără să se cunoască pe ei înșiși,
încep să predice.

V: Întrebarea mea se referă la diminuarea cunoașterii.

33
M: Zi de zi, trebuie să crească convingerea ta că această cunoaștere „Eu sunt” este Dumnezeu. Să nu-ți pese
de trup, căci printr-o meditație constantă, când Dumnezeu este mulțumit, vei avea cunoașterea completă în
domeniul conștiinței. Din ea, dacă-i necesar, le spui și altora doar o parte. Această cunoaștere de Sine poate
fi transmisă în câteva cuvinte, dar alții își doresc din ce în ce mai mult. Fără ființa ta, ce-i important?
Dumnezeu poate fi măreț, dar fără ființă, cine va spune asta? Așadar, atunci când eu expun cunoașterea, îți
povestesc despre Sine (Atman) și istoria lui. S-ar putea să mergi oriunde, dar nu uita că această cunoașterea
„Eu sunt” este Dumnezeu. Vii aici datorită convingerii că Maharaj este Dumnezeu. Fără cunoașterea de
Sine, toate activitățile n-au niciun sens. Chiar și după obținerea cunoașterii de Sine, toate activitățile sunt
lipsite de sens; cunoașterea de Sine, după ce-i atinsă, devine inutilă. Înainte de a te cunoaște pe tine însuți,
suferi, dar odată cu cunoașterea de Sine, suferința ajunge la sfârșit. Jnana este dincolo de calități, este
atemporală; odată ce te cunoști pe tine însuți, totul nu mai are niciun sens, inclusiv experiențele, deoarece
ele-s o iluzie fără sens. Cunoscătorul lor este dincolo de spațiu și timp.

V: Întrebările din această seară își vor avea obârșia în somn; ce provine din somn, poate fi real?

M: În Parabrahman, totul apare și dispare, inclusiv miile de sori. Tu ai avut cunoașterea de Sine înaintea
nașterii, dar lumea și experiența ei te-au făcut s-o uiți. E ca într-un vis în care regele se crede cerșetor, așa ai
uitat și tu de tine însuți.

24. Strigătul auto-nimicitorului (Har Har Mahadev) – 03 ianuarie 1980

Vizitator: Dacă toată activitatea-i fără sens, de ce trebuie să mai stăm aici?

Maharaj: De îndată ce realizezi că tu nu ești un individ separat, fă orice, pentru că indiferent ce faci, este
munca ta. În cadrul celor cinci elemente, totul ești tu. Până atunci (cu excepția cazului în care-ți dai seama și
până când se întâmplă asta) continuă-ți munca, dar să nu crezi că tu ești corpul.

V: Corpul nu se poate bucura de o înghețată? Nicio hrană n-are valoare?

M: Cine mănâncă? Plantele consumă apă, flacăra (Maharaj își aprinde bricheta.) mănâncă gaz, absoarbe aer
și, în mod similar, tot așa se fac lucurile. Mâncatu-i făcut de cele cinci elemente. Când tu mănânci hrana,
după ce-o înghiți, cine o digeră? Ființa apare din cele cinci elemente. Atunci, cine mănâncă? Cine moare?
Cine trăiește?

V: Înțeleg!

M: Și atenția-i tot în ființă, dar și ea se va dizolva. Când regreți acțiunile, numai atunci te schimbi, altfel nu.
Marele păcătos Valmiki s-a pocăit și apoi a meditat, după care, ce-a scris a devenit adevărul. (Valmiki este
cel care-a scris Ramayana.)

V: Carevasăzică, trebuie să triumfe Sattva.

M: Da. În meditație, Sattva este proeminentă, apoi urmează venerarea lui Dumnezeu și atracția spre
practicile spirituale. Obiceiurile se schimbă cu timpul; trebuie înțeleasă viața individuală și universală; acest
lucru-i posibil numai atunci când cineva se cunoaște pe sine. (Notă: Din 1921, Maharaj se află în Bombay, o
perioadă de aproape 60 de ani. Înainte de 1921, el a trăit într-un sat cu puține case, unde toată lumea se
cunoștea cu toți ceilalți, dar acum satul s-a schimbat.) În procesul de devoțiune și asociere cu Sattva, tu
începi să gândești pentru tine. Ai eliminat multe lucruri, renunțând la asociații, iar astea-s recompensele.
Acest lucru îl înțelegi în meditație. Satul în curs de dezvoltare în care am trăit eu s-a schimbat, copacii au
dispărut, acolo a existat o schimbare datorată apelor și acum nimeni nu mă mai recunoaște. Deci, în mod
similar, în procesul de satsang sau de meditație, apar dezvoltări, iar tu începi să te schimbi. Tu vorbești cu
mine prin simțul corpului, dar eu nu te accept ca pe ceva definit prin cuvinte. De fapt, tu n-ai nicio formă,
identitate sau culoare. Tu însuți îți creezi capcana, în funcție de conceptele tale. Odată ce realizezi cauza
ființei, adică nașterea, ești eliberat. Din ce punct de vedere te recunoști tu?

34
V: Din „Eu sunt”.

M: De când?

V: De când mi-au spus părinții mei.

M: Cât timp depinzi de zvonuri, tu nu te vei elibera.

V: Dar care-i cauza nașterii?

M: Părinții ți-au spus multe, dar ți-au spus ei și secretul nașterii tale? Pentru că tu ești, Domnul este; și
pentru că Domnul (Ishwara) este, „tu ești”. „Tu ești” este dovada că părinții au fost acolo. Sanatana Dharma
este din timpuri imemoriale, deci părinții au fost acolo și tu ai fost acolo. Această ființă-i dovada eternității,
Dharma Sanatana - Infinitul. Când mă numești jnani, de ce folosești cuvântul jnani?

V: Fiindcă întrebările noastre vin din ignoranță.

M: Ai recunoscut tu ignoranța?

V: Da.

M: Atunci cum ar mai putea exista frică, anxietate sau îngrijorare pentru tine? Este simplu. În primul rând,
este etapa ajnani (ignorantul), când crezi că „eu nu-s cunoașterea” sau că „eu nu-s ființa”. Urmează apoi
etapa mumukshu (înclinat să învețe), în care există doar o înclinație spre învățare. După aceea, întâlnești un
Guru și devii un sadhaka (căutător serios), cineva care caută cu seriozitate. Sadhaka rămâne lipit de
discuțiile profunde ale gurului – asta-i etapa de la limită. Atâta timp cât există identificarea corpului, cel
care-i un mumukshu nu-i încă complet din punct de vedere spiritual. În final, el devine un siddha (cel
eliberat) și e liber. Politica-i ultima soluție a unui ticălos; omul spiritual n-are ajutor. În ultimul rând,
elimină-l pe Harihar – și astfel, cel mai înalt dintre zeii hindușilor este respins, eliminat. Strigătul auto-
nimicitorului - „Har Har Mahadev” - înseamnă a ucide și a fi ucis, dar la final, pleacă și Har Har Mahadev.

25. Tu ești nelimitat – 04 ianuarie 1980

Maharaj: Această formă tocmai s-a întâmplat să apară; până când am devenit conștient, eu n-am luat parte,
n-am făcut nimic. Până când a apărut această formă și ființă, ce-am făcut eu pentru mine?

Vizitator: O întrebare referitoare la terminologie. Atma Jnana (cunoașterea de Sine) și Brahman Vidya
(cunoașterea lui Brahman), sunt unul și același lucru?

M: Nu există nicio diferență, cunoașterea este Brahman și Brahman este cunoaștere. Toate creaturile sunt
conținute în el, este doar un cuvânt care vorbește despre un alt cuvânt, dar toate astea n-au sens și
cunoașterea-i nelimitată. Noi am moștenit greutățile, fiindcă le identificăm și le limităm la această
blestemăție a individualității, dar dacă acceptăm cunoașterea ca fiind totală, nelimitată și fără identificări,
atunci nu vor mai exista probleme. Suntem limitați numai datorită conceptelor noastre. Eu sunt nemărginit,
cunoașterea-i nelimitată.

V: Conceptele sunt unghii.

M: Nu-ți bate capul cu ce-ar trebui să faci sau nu. Gândește-te că tu ești nelimitat, nenăscut și că nu vei
muri. Această identificare cu corpul te face să crezi că te naști. Până n-am avut formă, n-am avut griji și
chiar n-am știut c-aș fi avut vreo formă. Înainte de a mă fi identificat cu trupul, am avut eu oare vreo
suferință? Nu. Totul a început după identificarea cu această formă. Ai ajuns acum să cunoști adevărul, dar
ești tu sigur că toate experiențele tale sunt false? Ești conștient că tot ce ai e limitat în timp? Este cumva un
neadevăr? Viața ta-i limitată; cel care știe asta, deține adevărul. Singurul tău capital este cunoașterea „Eu
sunt”, fii una cu ființa și ea-ți va rezolva toate enigmele.

35
V: Faptul că exiști, este o convingere? Ar trebui să crezi și să nu cauți în altă parte?

M: Care-i ideea ta despre tine însuți?

V: Că eu nu-s corpul; eu sunt altceva, ceva ce simțurile nu pot înșfăca.

M: Ce face posibilă această înțelegere, această concluzie?

V: (o franțuzoaică care practică Zen) Mie-mi place să fiu în legătură cu toată lumea. Relațiile sunt
universale și individuale. Senzația mea este una de unitate cu oamenii.

M: Practic, această înțelegerea a ta nu se datorează ființei care-ți spune că exiști? Ea-i cea care te face să
înțelegi totul, este cunoașterea că „tu ești”. Ceva îți spune că „ești”, lasă totul și agăță-te de asta. Înainte să
ai această cunoaștere, ai avut nevoi? Au existat necesități mai înainte să apară conștiința?

V: Nu știu nimic despre asta.

M: Chiar faptul că spui asta, adică „nu știu nimic despre asta”, se datorează doar cunoașterii că „ești” – asta-
i tot. Fii una cu ceea ce-ți spune că exiști.

V: N-avem nevoie de-o relație de unitate cu ceilalți?

M: Nu-i nevoie să vorbești despre unitate, orice altceva îți va fi clar, doar fii. Mergi oriunde vrei, dar fii una
cu această cunoaștere că „ești” și uită de restul. Ea-ți spune că exiști și tot ea-ți va rezolva toate enigmele.

V: Acest „tu ești” va rezolva toate problemele?

M: Până când n-a apărut acea voce („Eu sunt”) a conștiinței, eu n-am fost îngrijorat. Odată ce ea a plecat,
am plecat și eu, așa că fii cu conștiința („Eu sunt”); toate învățăturile se bazează pe asta. Această preocupare
pentru lume se datorează conștiinței și ea va fi acolo atâta timp cât conștiința-i acolo.

26. Anihilează-te pe tine însuți, prin propria-ți identitate – 05 ianuarie 1980

Maharaj: Doar acordă-ți atenție ție însuți și totul va fi bine.

Vizitator: Noi muncim din greu ca să ne reamintim asta și avem o mare ardoare, mai degrabă decât să
folosim Japamala (numărarea mărgelelor de rozariu); sună a fi ceva lesne, dar am aprecia mult să ne spuneți
dvs...

M: „Eu sunt” este totul, Dumnezeu. Să știi doar că „Eu sunt” este Dumnezeu, ăsta-i primul pas. Cunoașterea
„Eu sunt” ești tu însuți. Toate celelalte activități vor urma, doar stabilizează-te în cunoașterea „Eu sunt”.
„Eu sunt” e soarele și toate celelalte activități sunt razele lui.

V: Totul e scos din „Eu sunt”?

M: Cunoașterea „Eu sunt”, fără amintiri și concepte, este totul. Ideea „eu sunt corpul și mintea” nu este
această cunoaștere. Nu-i necesar niciun efort, principalul lucru este că „tu ești” (sau „ Eu sunt”). Când mă
asculți și rămâi acolo, vei înțelege că această cunoaștere „Eu sunt” este independentă de corpul-minte.
Frydman a descris cunoașterea de Sine cât se poate de real. Ceea ce știu eu, depinde de tine? Amintește-ți
acest lucru, că există mii de experiențe, dar ce-i anterior tuturor experiențelor? Tu ești Acela!

V: E destul dacă suntem doar conștienți de „Eu sunt”?

M: Când erai un copil, știai că exiști? Ce-ai făcut?

36
V: Nimic.

M: Ai înțeles că experiențele lumii și ale tale există fără să faci nimic?

V: Da.

M: Mergi la Sursă și stabilește-te acolo. După aceea, nu există nicio schimbare. S-ar putea ca tu să fi citit
Gîta, dar cine-i acolo să-i judece temeinicia? Cunoașterea „Eu sunt” trebuie să aprobe orice se spune acolo.
Stabilește-te în Sinele tău. Indiferent ce-ai fost înainte de „Eu sunt”, stabilește-te acolo. Când se va obține
această rămânere în Sine, toate discuțiile vor suna în mod stupid. Eu mi-am pierdut timiditatea de a vorbi;
tot ce-am spus a fost profund. Cunoașterea, în limbajul obișnuit, este mărturisită în ignoranță, ca și copilul
din ignoranță. Deci, eu știu că această cunoaștere lumească este un produs al ignoranței și că toată
cunoașterea adevărată este anterioară jnanei - Absolutul. Predă-te Gurului și meditează asupra Sinelui.
Amintirea că ai avut părinți este amintirea că „tu ești”. Amintirea că părinții au existat este materialul de
bază, sursa materială inițială. Ingredientele primare ale conștiinței sunt aceleași. Scapă de mândria că ai fi
un jnani. Deși încerci să prinzi această stare, granița dintre ființă și Absolut este efemeră.
În mod normal, nici înțelepții n-au cunoașterea stării reale a lucrurilor. Cum s-a realizat în Absolut
unirea ființei cu cele cinci elemente? Părinții tăi îți explică, dar chiar știi că ei au fost părinții tăi? Trebuie să
ajungi să investighezi dacă nu cumva „eu sunt un principiu atât de plăpând, care-i doar un produs al
părinților”.
Care poziție, atitudine sau cuvânt este adevărat? Chiar și cele patru Vede au exclamat „Neti, Neti” (nu
asta, nu aia), dar având la bază activitățile continue ale lumii, au vorbit oare Vedele despre Realitate? Asta-i
dincolo de noi. Prin urmare, cu mine nu rămâne nici măcar onestitatea, indiferent de experiențe; chiar și
zeii-s limitați doar la cuvinte. Nu există nicio poveste despre zei, dincolo de cuvinte. Dacă Krishna m-ar
asculta, el ar spune „Sunt binecuvântat de cuvintele lui Maharaj!” Adevărul n-are formă și nici nume, în
timp ce religiile respectă reguli și ritualuri. Cuvintele nu pot fi adevărate, totuși, tu trebuie să afli cu ce
cuvinte dorești să te identifici. Ce identitate ți-ar plăcea să anihilezi?
În căutarea Sinelui, Profetul Mahomed și alți înțelepți n-au putut ajunge la nicio concluzie cu privire la
identitatea lor. Ei n-au putut spune: „eu sunt Parabrahman” sau orice altceva. Cum ar fi putut? Hristos,
Profetul Mahomed și alții înțelepți, au spus ei ceva despre adevăr? Unde-i dovada pentru Parabrahman sau
Adevărul? În toate activitățile lumești, tu ești obligat să suferi și să te bucuri. Poți tu să oferi o dovadă
pentru Parabrahman? Cine va accepta dovada și ce autoritate o oferă? Forma și numele mi-au fost impuse
cu forța, conceptul inițial este ființa; eu n-am nume și formă, ci numai înțelegere emoțională. Anihilează-te
pe tine însuți prin propria-ți identitate. Nu te amesteca în ceea ce spun ceilalți! Care-i cea mai sinceră
identitate a ta? Nicio conștiință, nicio lume! Investighează-ți identitatea; cel care și-a dat seama de
identitatea sa, nu va considera nimic altceva ca fiind mai onest decât ea, fiindcă identificarea cu ființa este o
înșelătorie

V: Ar trebui să nu investigăm experiențele spirituale? Noi avem experiența, dar nu Adevărul.

M: Oamenii au experiențe, dar întrebă-i despre ce-au experimentat ei. Sunt ei sinceri cu tine? În primul
sezon ploios, a existat nașterea, în al doilea, moartea, dar cine s-a născut? A fost sezonul ploios sau
persoana? Doar cel realizat poate spune că nu-i nimic, că-i vid. Orice este, dispare; orice nu este, nu este;
ambele se termină, numai Adevărul există. După plecarea lor - ființa și neființa - tot ce rămâne este
Adevărul. Înainte de acest accident al apariției formării corpului, toată lumea cunoaște Adevărul. Numai cel
care știe că nu există nimic, poate spune că există infinitul și abundența. Toate gândurile noastre se referă la
ceilalți, dar să nu ne batem capul cu ce spun alții. Eu sufăr doar din cauza acestui accident al nașterii, deși eu
n-am nicio naștere.

27. Sunetul tăcut – 06 ianuarie 1980

Maharaj: Lumea există datorită stării de veghe și de somn, combinate cu ființa. Ființa depinde de esența
hranei. Prin urmare, ce suntem noi?

37
Vizitator: Care-i calea de urmat?

M: Meditează asupra Sinelui și nu la altceva; ființa-ți va spune chiar ea cum a apărut și cum va dispărea.
Meditația la altceva e facilă, pe când meditația asupra Sinelui este puțin mai dificilă.

V: Așa este...

M: Sunt urmate recomandările lui Buddha?

V: Toate codurile de conduită, da, însă nu și esența. Milioane de oameni n-au nicio idee în afara acestor
coduri de conduită, ca de pildă mănâncă asta sau aia.

M: Este asta cunoaștere sau doar moduri de a petrece timpul? În fine, oamenii-s sclavii timpului; ei respectă
dictatele timpului. Eu nu știu nimic despre renaștere, ci doar despre această naștere, dar cunoscând-o, știu că
ea nu există. Odată cu asocierea corpului, se primește așa-zisa cunoaștere și oamenii se comportă conform
ei. Ce cunoaștere alta ai tu, în afară de informațiile adunate din exterior?

V: Asta-i tot ce am.

M: Ce-i ceea ce ai?

V: Nu-i prea mult.

M: După ce-a fost marcată nașterea, ce cunoaștere ai? Ție ți s-a vorbit despre naștere. Mai ai vreo altă
informație?

V: Niciuna.

M: Această cunoaștere („Eu sunt”) este pentru fiecare om ca el s-o înțeleagă și doar să rămână în ea. Prin
înțelegerea Sinelui, tu înțelegi lumea, dar ce altceva mai există? Tu ești la fel de mare ca și lumea; dacă tu
ești, atunci și lumea este, altfel nu. Cu ce identitate ai citit tu cărțile? Le-ai citit ca fiind femeie? Cunoașterea
nu-i nici masculină, nici feminină.

V: Nu, ea nu-i femeie sau bărbat.

M: Dar ce spui despre cititor?

V: Eu?

M: În timp ce citești, te cunoști pe tine însăți ca fiind femeie?

V: Nu.

M: Și după citire?

V: Femeie.

M: Dumnezeu sau raiul este momentan; după aceea, nimic. Pentru mine nu există nimic. Deloc. Toți acești
zei, unde sunt ei? Care-i promisiunea lor? Cum de ei există? În ce stare se află? În această clipă, eu mă aflu
în acea stare în care ființa a fost impusă cu forța. Cu cât ea rămâne mai mult, cu atât este mai multă
suferință, dar ea va dispărea. Susținerea-i pentru moment, deci înțelege momentul. Moment de când? Cât
timp și datorită cui? Toate lucrurile inutile ale acestei lumi sunt expresia ființei. Acela care realizează asta,
pe parcursul procesului de strângere a acestor informații, crește în înțelegere. Așadar, tu ai ajuns la rădăcina
cunoașterii; o realizezi și o transcenzi; te stabilizezi înainte de inteligență.

38
V: Cunoașterea expusă aici este valoroasă, dar oamenii nu-s suficient de maturi ca s-o înțeleagă, dar la
timpul potrivit o vor putea face. Mulți fac penitențe și au un mare impuls, dar cu toate astea, cunoașterea nu
le este disponibilă.

M: Tu crezi că înțelegi?

V: Amintiri, cuvinte…

M: Există două tipuri de sunete; unul pe care-l auzi și celălalt care-i tăcut, sunetul primordial. În momentul
în care simți că te trezești, ăsta-i sunetul tăcut. Mai târziu, tu știi că ești și urmează toate celelalte sunete. În
„Eu sunt” sau „tu ești” toate sunetele se bazează pe el, este un limbaj fără cuvinte; decuplat, fără sunet. Nu-i
nimic.

V: Există o stare paralelă între stările de veghe și de somn, pe de o parte și conștiință, pe de altă parte, care-i
așa-zisă născută?

M: Da, este o stare foarte subtilă; în clipa de față, este destul de grosieră, dar în copilărie, ea-i o stare foarte
subtilă. „Eu sunt” este folosit ca un instrument, ca vedere pentru ochi; ori de câte ori există vederea, există și
lumea; observatorul propriu-zis n-are culoare, n-are scop. Capcana nașterii și a morții se datorează lui „Eu
sunt”; eu rămân în ea, o realizez și o transcend – asta înseamnă că cineva are cunoașterea. Toată experiența-i
legată de timp. Cum l-ai numi pe cel care asistă la dispariția gândirii? Gândește, dacă-ți place; dar procesul
de gândire va dispărea. S-ar putea s-aduni o mulțime de cunoștințe, dar ești încă prins în conștiința corpului.

V: Strângerea cunoștințelor este o capcană.

M: Conceptul nașterii este precum pânza unui păianjen, el este o sursă de suferință. Atâta timp cât te ții
agățat de această idee, tu nu vei fi eliberat. Când ești eliberat, ești Nirguna (fără calități), cel mereu liber.
Saguna Brahman (cu calități) atinge Nirvana. Ființa-i calitatea de-a fi, Nirguna înseamnă nicio calitate și
Nirvana înseamnă tot nicio o calitate.

28. Ca să realizezi neființa, doar fii – 08 ianuarie 1980

Vizitator: Cum se întâmplă lucrurile în jurul unui jnani? În cazul unui copil, dezvoltarea are loc din cauza
părinților.

Maharaj: Datorită ființei, formarea corpului în lume este spontană, în timp ce un jnani este chiar natura,
deci este problema naturii să se îngrijească de el.

V: Unii yoghini trăiesc sute de ani, cu capul în jos, fără apă și nu mai știu ce.

M: O fac pentru prelungirea vieții lor, pentru satisfacția personală și ca urmare a simțului datoriei față de
domeniul spiritual. De ce depinde ființa? Tu încerci să-ți prelungești viața, dar când ceva nu merge bine,
rezultă moartea. Încrederea și cunoașterea că „tu ești”, de ce depind ele? Ființa devine neființă și neființa
devine de la sine ființă. Prin urmare, pe cine-ar trebui să întrebăm? Tu ar trebui să investighezi asta; care-i
suportul pentru „Eu sunt”? De ce depinde credința că „ești”? De ce există ființa? De ce sunt eu? Cum sunt
eu? Oamenii se gândesc doar la trup și minte, dar mai apoi vine moartea, iar credința că „Eu sunt” dispare.

V: Unii vor să-și prelungească viața, au iubirea de Sine. Sunt ei prinși în Maya?

M: Odată ce ei transcend ideea „eu sunt corpul”, longevitatea nu mai contează, pentru că existența lor nu
depinde de nimic. Fără să depinzi de nimic, tu trebuie să afli singur. Ori de câte ori te gândești, te gândești la
altceva ce nu ești tu. Cum să te gândești la Sinele tău? Nu poți, trebuie doar să fii eliberat de gând. S-ar
putea să crezi că nu există Ishwara, dar nu te poți gândi la Sinele tău. Ce făceai cu opt zile înainte de
concepție? Știi tu asta? Sau știu eu? Cu opt zile înainte de a intra în pântece, numai tu poți vorbi despre acea
stare. Dar despre ființa de dinaintea concepției? Dacă ai fi fost conștient de ființă, te-ai mai fi sinchisit să
intri în pântece?
39
V: Nu-mi amintesc.

M: Nu-i posibil, fiindcă aceea este o stare non-atentă. Odată cu ființa, începe și starea de atenție, dar în
pântece ea nu-i activă. Granița dintre ființă și neființă - acel punct - este o stare splendidă, este starea non-
atentă. Care era numele acestei brichete (Maharaj ține în mână bricheta.) înainte de a fi fabricată? Când este
bolnav, cineva ia medicamente; există ființa, deci medităm și ne străduim să obținem cunoașterea, altfel,
unde mai e vreo nevoie? Înainte să fie ființa, nu-i nevoie de cunoaștere. Chiar și Vishnu și-a închis ochii în
Samadhi și a dispărut.

V: Și să nu faci nimic?

M: Ce se poate face? În această clipă, simți că „ești” datorită asocierii cu suflul vital. Atunci când această
asociere nu mai există, mai poți face ceva?

V: Pot face ceva ca să dobândesc cunoașterea?

M: Nu fă nimic altceva decât să te ții de tine însuți; fii în ființă. Doar fii și vei realiza cum ea se va
transforma în neființă. Prinde-te de ființă, locuiește în ea și contempl-o. Doar fii.

V: Toată ziua?

M: Cine spune „toată ziua”? Cine altcineva în afară de ființă, mai poate spune? Ființa poate surprinde totul
în contemplația sa, dar ea nu se poate surprinde peea însăși.

Traducător: Sunetul poate tăia totul, în afară de el însuși.

V: Din cauza karmei, m-am întors eu?

M: În starea de Parabrahman nu există nicio karma.

V: De ce-i necesar să revin sub formă de trup?

M: În această cameră există spațiul. De ce s-a extins el? De ce și cum? Spațiul din afară și spațiul dinăuntru
– de fapt, mereu există doar spațiul. Unde mai e întrebarea „cum” și „de ce”?

V: De ce ne reîntoarcem în formă trupescă?

M: Asta-i ceva important pentru tine, atâta timp cât „ești”. Câtă vreme corpul are energie, există și
experiențele lumii. Cu opt zile înainte de concepție, orice-ar fi fost, acea stare există chiar și acum. Ce-i
acela care suferă în această clipă? Este numele și asocierea cu forma corpului și cu ființa. Gândește-te la asta
(anterior concepției) și veți obține soluția imediat.

V: Care-i relația dintre „Acela” și karma? Noi creăm karma?

M: Pe tine cine te creează? Oricine te creează pe tine, creează și karma; karma este mișcare sau activitate.
(Pentru Elaine, un discipol) Încerc să te țin prinsă ca și cum ai fi într-un pântece. Ascultă cu atenție și totul
va răsări.

V: ( Elaine) Nu pot suporta o întrebare greșită.

M: Faptul că noi ne identificăm cu forma corpului este o mică gafă și totodată prima și ultima greșeală.
Amintește-ți de sămânța care-a creat corpul, de viața ei; tu experimentezi lumea datorită ei. Sămânța a
dispărut și tu te afli într-o stare eternă. La fel cum arborele există într-o sămânță, tot așa este și ființa, deci
astfel este manifestată și întreaga lume.

40
V: Egoul meu, alte egouri și orice aud, sunt ele toate în ființă?

M: Da, sunt visele tale. Întrebările apar în funcție de nivelul tău și ele-s corecte. În prezent, dacă trebuie să
fii interesat cât de cât de ceva, este vorba despre cele opt zile anterioare concepției – starea Parabrahman.
„Egoul” este folosit astăzi, dar cui i se atașează această etichetă și când? Totul este în același timp și cel mai
sacru, dar și cel mai profan. Toate astea există atâta timp cât ființa-i acolo; iubirea de Sine este și ea tot o
iluzie. Toată lumea vrea ființa, „eu iubesc” este o iluzie, deși alți înțelepți o laudă. Înaintea celor opt zile,
cum erai tu? O persoană intelectuală ar spune „existam într-o stare latentă în esența părinților mei”, dar ăsta-
i un răspuns convențional. Încearcă să-ți urmărești părintele, du-te în veșnicie - acest principiu în forma
latentă merge în eternitate. Există două abordări: fie că te stabilești în starea anterioară ființei, fie că te lași
prins de diverse concepte și nu reușești să-ți investighezi adevărata ta natură. O astfel de cunoaștere
convențională nu-i distrusă și nu există niciun motiv pentru distrugerea ei, dar în mod fundamental, ea este
un neadevăr.
Un alt concept de bază este „Purna Purusha” - omul perfect (sau complet). Principiul perfect este cel
care există înainte de nașterea cuiva. Există o oarecare similitudine între copilul ignorant din leagăn și un
jnani. Copilul nu face vreo diferență între urină și materie fecală, dar numai copilul știe cum să se cunoască
pe sine; așa-i și în cazul unui jnani.

V: Atunci ar trebui să renunț la tot și să devin copil?

M: Unde se pune problema de numi totul? A venit spontan, înțelege doar că tu suferi din cauza ființei. Te-ai
dus tu ca să te prinzi de ea? Nu, a venit spontan. Copilul n-are concepte, idei și ego. Un jnani, după ce-a
înțeles starea lucrurilor, el le depășește și rămâne veșnic în starea anterioară ființei, indiferent dacă ființa-i
mai bună sau nu. Cu ce identitate vei umbla tu de colo-colo?

V: Cu niciuna.

M: Ești sigur? Dacă-i așa, atunci mai există vreo necesitate sau vreun scop pentru căutările tale spirituale?

V: De fapt, nu. Nu-i niciun motiv.

M: Ce-i ignoranța? De la starea de veghe, la cea de somn și până la ființă, totul înseamnă ignoranță. Această
ignoranță numită naștere este starea de veghe, de somn și ființa; odată ce știi asta și ești convins că-i așa, ești
liber. Vezi falsul doar ca fals; apoi pleacă și făptuitorul. Făcând sau descoperind asta, vei vedea că nimic nu
te va mai afecta. Înainte de apariția ființei, de veacuri, tu erai perfect și complet ca Parabrahman. Un jnani
nu acordă nicio importanță stărilor de veghe, de somn și ființei. Nicio frânghie, niciun șarpe! Ca să spui că
toate astea-s false, ai nevoie de vreun efort, Paul? Odată ce cunoști asta, niciun efort nu mai este implicat și
tu-l respingi ca fiind ignoranță; nu mai există nicio înregistrare.

29. Telescopul – 09 ianuarie 1980

Maharaj: Cele cinci elemente sunt într-o deplină activitate, fără vreun motiv egoist. Similar, totul se
întâmplă aici, nu există nicio identitate de sine. Odată cu dispariția ființei, există realizarea totală a Sinelui,
ceea ce înseamnă că și eu l-am depășit. Spațiul este pretutindeni, toate celelalte elemente – aerul, focul, apa
și pământul sunt aspirantul în care lucrează cele trei gune, dar nu există niciun interes personal. Interesul
propriu apare odată cu ființa, prin intermediul vegetației. Toate disputele, războaiele și conflictele se află în
lumea celor cinci elemente, dar ele n-au niciun interes aparte. Nu există nicio întrebuințare a gândurilor
bune sau rele, totul nu-i decât un joc al celor cinci elemente.

Vizitator: Omu-i mereu subiectul celor cinci elemente, până la dizolvarea corpului?

M: Ce-i acest obiect numit „om”? Când e mort, el este incinerat. Cum să fie el separat de cele cinci
elemente?

V: Există vreun om care să aibă control asupra elementelor?

41
M: Se întâmplă spontan; dacă-i un foc aici, eu o iau imediat la fugă ca să-l sting. Atâta timp cât predomină
esența celor cinci elemente (să zicem „sucul lor”), asta-i atingerea lui „Eu sunt” - acolo se vor întâmpla
activități.

V: Un om realizat nu-i supus celor cinci elemente în timp ce el se află-n corp?

Traducător: Ființa și trupul său vor fi supuse.

M: Dar unde-s astăzi creatorii de miracole? Și unde se aflau ei înainte de forma lor trupească?

V: Gautama Buddha a spus: „Uită-te la mine la bătrânețe!” – asta-i natura lui Nisargadatta, natura însăși.

M: Spun eu altceva? Miracolele se întâmplă, dar care-i înțelesul lor? Ce diferență au făcut ele în cele cinci
elemente? Cu tot acest joc și cu schimbările care au loc de la un moment la altul, ar putea ele provoca acel
arsenal al naturii? Krishna, Hristos și ceilalți au venit și au plecat. Eu mă refer la o stare anterioară ființei lor
și cum și când au apărut ei în lumea manifestată – asta s-a datorat esenței celor cinci elemente, cunoașterii
„Eu sunt”, de aceea ei au apărut, dar acum unde sunt? Cum s-a întâmplat ca tu să fii? Presupunând că lumea
există, care-i cauza apariției tale? Tu ai un telescop; este un obiect prin care observi cosmosul, dar
observatoru-i separat de telescop. Nu vei obține pacea prin cunoașterea lumească; acest telescop (adică
corpul) are nenumărate nuanțe și titluri. Pentru a-l fabrica din materia primă a celor cinci elemente, a durat
nouă luni și prin el, tu observi totul, dar observatorul nu se află în telescop.

V: Ce făceam eu cu opt zile înaintea concepției?

M: Dacă spunem că „eu observam” înainte de etapa de concepție, atunci este incorect. Se cunoștea ființa pe
sine în acea etapă? Pentru Brahman nu există o formă pentru neființa sau pentru ființă; înaintea concepției,
Brahman nu se cunoaște pe sine, este ca și când ar fi orb. Ce-i telescopul întruchipat de corp? Nu-i ființa pe
care o păstrezi? Dar tu, Absolutul, nu ești ființa. Nu vei obține pacea prin cunoașterea lumească. Acest
telescop are nenumărate nuanțe și titluri fabricate din materia primă a celor cinci elemente și asta a durat
nouă luni. Prin el, tu observi totul, dar observatorul nu-i telescopul.

V: A existat vreodată un timp în care eu să nu fiu întrupat?

M: Observarea manifestatului există datorită telescopului. Când telescopul dispare, este distrus cumva și
observatorul? Observatorul n-are calități.

V: Observatorul nu poate fi definit fără telescop?

M: Odată ce înțelegi jocul celor cinci elemente, tu nu mai ești afectat de el; stai separat de asta. Datorită
cărui instrument experimentez eu lumea? Cum s-a întâmplat să fie acest instrument? Care-i cauza? Morții
nu interferează cu oamenii vii. Cel care-a înțeles și-a realizat ființa - observatorul – n-are nicio legătură și
niciun interes pentru ea. Aruncă toate discuțiile și conceptele lumești. Mintea continuă să pălăvrăgească și tu
vrei să fii una cu ea, dar mai bine stai departe de ea și trezește-te. Mintea sporovăitoare se sincronizează cu
suflul vital și-ți trăncănește despre căutările spirituale. Amintește-ți că tu exiști dinaintea minții care
flecărește. Respirația continuă, trăncăneala continuă și ea - mintea asta gălăgioasă este cea care te-a adus
aici, în numele spiritualității, dar tu existai dinaintea ei.
Te trezești din somnul profund - acea graniță este Paravani, adică dincolo de cuvinte. Când te miști, tu
devii conștient, simți că „ești”, apoi mintea preia controlul și ești încurcat în lume. Paravani este altceva
decât un limbaj; „Para” înseamnă „altul” sau „transcendere” - limbajul de a fi doar fără cuvinte, dar Eu,
Absolutul, nu sunt asta. Experiențele psihice ale lui Paul sunt spontane.

V: Ce le-a stârnit? Cele cinci elemente? Apoi kundalini i-a dat un șoc?

M: Principalul punct este să-l cunoști pe „Eu sunt” și doar să fii.

42
30. Tu nu ești ceea ce experimentezi – 10 ianuarie 1980

Maharaj: Un jnani, care-i separat de identificarea cu trupul, nu-i afectat de mâhnirile pe care le aduce
trupul. Joseph, din ce punct de vedere îmi vei scrie tu mie?

Vizitator: (Joseph) Din „Eu sunt”.

M: Ea mi-a scris cam acum vreo lună. Tu din ce poziție îmi vei scrie?

V: Trebuie musai să răspund?

M: Îmi vei scrie din aceeași stare? Acela care încearcă să se stabilească în Sine, își pierde identificarea cu
egoul lui. Tocmai acea identitate care spune „Eu sunt” este cea care se dizolvă. Identitatea ta adevărată –
Absolutul – este anterioară lui „Eu sunt”. Cum îi poți oferi o uniformă (roba portocalie)?

V: Noi acceptăm punctul de vedere al oricărei persoane; mai înainte, exista o atitudine mult mai intolerantă
decât cea de acum. Acum, eu îngădui atât de multe lucruri. Acela privește prin telescopul lui.

M: Da, însă joaca cu conceptele nu înseamnă statornicie în adevăratul Sine.

V: Ca să-și afle Sinele, omul trebuie să meargă într-un loc liniștit, iar mie-mi place asta, dar când el are
intuiție, nu mai e necesar.

M: Cine spune că el caută liniștea? Mai înainte eu am presupus c-am fost creat, dar după ce l-am ascultat pe
Gurul meu, am înțeles că cea care-a fost creată sau a apărut a fost experiența și nu eu. Crearea acestei ființe,
această experiență - este un rezultat al celor cinci elemente și al interacțiunii dintre ele. Odată cu părerea că
„eu am fost creat”, vin fricile de viață și de moarte. Eu doar exist, ca rezultat al celor cinci elemente și
această experiență a ființei este creată fără niciun motiv. Eu, Absolutul, nu-s creat. Observatorul (cel care-i
în spatele telescopului) nu-i creat, doar obiectul a fost creat. Tu vrei să fii în liniște fără meditație, căci tu n-
o faci. Ce faci tu? De unde știi că „ești”? Totul există în cunoaștere. Tu ai presupus că te afli în spatele
telescopului, dar n-ai înțeles; orice înțelegi este altceva; tu nu te înțelegi pe tine însuți.

V: Nu pot înțelege, a spus el.

M: Orice înțelegi, tu nu poți fi acel lucru. Tu pui o problemă cam în felul ăsta: pe drum merge un măgar și
tu te interesezi de el; cum de te preocupă asta? Tu știi că nu ești măgarul. Orice experimentezi, nu ești tu. În
această chestiune, tu nu-ți vei astâmpăra mâncărimea prin vorbe; mergi în altă parte și fii mulțumit. Ce-i
meditația? Meditația înseamnă să respingi toate experiențele, să te afli într-o stare fără experiențe. Ca să
realizezi acest truc, trebuie să meditezi. Ce-i experiența? Experiența de „ a fi” – suprim-o și pe ea. Cel care
le observă pe ambele, adică stare de ființă și starea de neființă, se află în Starea Adevărată. Tu nu faci decât
s-aduni experiențe, care se referă la ceea ce tu nu ești, ființa-i tot o experiență care se contopește cu neființa.
Ființa intră în neființă. Absolutul nu știe asta, el doar există. Ca să transformi ființa în neființă, urmează
asiduu meditația ori vei fi ca un vițel care se zbenguie. Stai în meditație și te vei stabiliza, oprește-te acolo
sau vei fi ca un vițel care aer în urechi.

V: A medita înseamnă a realiza că noi nu experimentăm nimic.

Traducător: Experiența originară este că „ești”, dar și ea trebuie negată.

M: Experiența trebuie să devină invizibilă, împreună cu ființa „te iubesc”.

V: Dar ce spui de zgomotul din meditație?

M: Simțurile și membrele tale sunt încă active, dar ele nu-s sub controlul tău. Prin meditație, această
slăbiciune din mintea ta trebuie înfrântă. Cât de intens trebuie meditat? În timp ce Kabir era în meditație, un
câine l-a mușcat; a venit cineva și i-a spus „un câine te-a mușcat”. Kabir a răspuns „câinele știe și pielea
43
știe”.Trebuie să existe un dor profund ca atunci când ești îngrijorat de ceva; te-ai gândit că: „dimineața
următoare trebuie să fac ceva pentru bani” și din cauza asta, n-ai mai avut somn, ai fi mers chiar atunci după
bani, fiindcă aveai o nevoie disperată de ei, drept care te tot gândeai la asta. În câmpul spiritual, tu trebuie să
progresezi atât de intens, încât să continui să te gândești la identitatea ta adevărată; cu insistență o atingi, dar
trebuie s-o dorești foarte tare.

31. Cum ți-ai întâlnit părinții? – 12 ianuarie 1980

Maharaj: Atâta timp cât respirația continuă, continuă și fluxul minții. Dacă te consideri a fi corpul, atunci
mintea va avea efect asupra ta. Cunoașterea înseamnă să scapi de toate conceptele, nu să le dobândești, ci să
scapi de concepte precum nașterea. Chiar și din această naștere, tu n-ai vreo experiență. Nu accepta nimic
spus. Nu trebuie să consulți nici înțelepții. Fiindcă știi că „ești”, apare lumea. Având această cunoaștere,
acordă-i atenție; după aceea, cunoașterea-ți va spune ce ești. Când ai ajuns să știi că „ești”, ai știut-o de la
sine, este la fel cum hrana întră în pântece automat. De obicei, părinții nu știu asta; nașterea reală este
anterioară celor nouă luni, după aceea, are loc așa-numita naștere. Abia pe la vârsta de trei ani, copilul o
recunoaște pe mamă și începe să învețe, iar asta-i ignoranța.

Vizitator: Există o singură conștiință, dar atât de multe forme. De ce?

M: Asta-i calitatea conștiinței, ca să apară în varietate. Sufletul este unul singur. Diferite forme iau naștere
din cele cinci elemente. Această cunoaștere „Eu sunt” este necesară, dar ea se datorează identificării greșite
cu corpul. Atman este iubirea de Sine, care te-a adus aici în siguranță; venerează-l ca pe Domnul, Ishwara.
Consideră-te a fi Ishwara și apoi știi ce ești; odată ce știi ce ești, toate dorințele ți se vor împlini.
Cunoașterea „Eu sunt” este ca dulceața, n-are nicio formă. Mănânci pește, un corp e hrană pentru altul; acest
corp este hrana pentru „Eu sunt”. Oamenii pun întrebări, dar eu îi privesc ca pe niște copii ignoranți care la
vârsta de trei ani au început să învețe așa-numita cunoaștere. (Notă: Maharaj este anterior ființei, el
cunoaște acea stare, așa că oamenii sunt pentru el sunt cu toții copii.) Identitatea ta este într-un flux
continuu, ca un bătrân pe care-l hrănești cu lingura; tu n-ai nicio memorie și nicio identitate nu-i fidelă și
onestă.
După cunoașterea de Sine, credința și egoismul tău se dau la o parte. Din cauza identificării cu corpul, tu
spui că ești bărbat sau femeie, dar dacă nu există corp, cum mai poți spune tu că ești bărbat sau femeie? N-ai
nicio naștere sau experiență de naștere, însă ignorantului îi este foarte frică la moarte. Pentru cel care
transcende această ființă, în timp ce respirația vitală pleacă, el n-are frică, n-are niciun concept, ci doar o
mare bucurie. Toți cei adunați aici sunt egoiști, interesați doar de Sine. Cunoașterea reală este să știi că tu n-
ai nicio identitate.

V: Pentru cunoașterea de Sine, este necesar vreun efort?

M: Ce întrebări ai pus tu mai înainte de a te întâlni cu părinții tăi? Tăcerea înseamnă nicio activitate,
încetarea totală a activității. De ce să vii într-un loc unde-i activitate? Când nu-i nevoie de cuvinte și nici de
înțelesul lor, atunci există liniște. „Eu sunt Brahman” (AhamBrahmasmi) înseamnă Absolutul. Dacă nu
există corp, atunci nu există nici guna (calitate). Învățătura mea este simplă: eu nu sunt corpul și nu sunt
ființa. Ființa-i un produs al esenței hranei. Pentru conștiință, nu există reguli. Experiența unui rege în
pântece nu-i diferită de cea a unei persoane obișnuite. În Absolut, nu există ființă și nici reguli pentru ființă.
Cu harul Gurului meu, eu știu cum a apărut ființa. „Sunt la fel ca ceea ce eram mai înainte de a fi.”. Eu nu
sunt născut. La experiența mea nu poate exista un martor, iar dacă există, atunci el nu poate fi adevărat. Ca
să înțelegi această cunoaștere, se cere o meditație constantă.

V: Sunt rudele Mithyei?

M: Da. Poate soarele să și vadă razele moarte? Ăsta-i punctul de vedere al unui jnani. Atâta timp cât te vei
considera un trup, vor apărea probleme; un jnani a depășit această iluzie. Uită totul și insistă să afli cum ți-ai
cunoscut părinții. Dacă nu-s eliminate îndoielile, du-te la momentu-n care ai făcut cunoștință cu părinții tăi.

V: Dacă acolo nu-i nimic adevărat, cum poate un jnani să-i facă pe alții să simtă nevoia unui jnani?

44
M: Toată lumea, de la plante la creaturi, dorește și știe că există „Eu sunt”; odată ce avem existență, noi
vrem ca ea să continue. Experiența ta se datorează ființei. Lumea depinde de ființă, dar este ea fericită sau
nenorocită? Când ființa ta nu-i acolo, este ea fericită sau nenorocită?

V: De ce-a lucrat Ramana pe mama sa, ca ea să se realizeze înainte de moarte?

M: El cunoștea Realitatea – ceea ce mama lui era - și a făcut asta din iubire.

V: Afecțiune pentru ce?

M: Când nu există ființă, mai ești tu preocupat de ceva? Cunoașterea „Eu sunt” este întregul univers, nu
doar corpul.

V: Deci Ramana n-are mamă?

M: Nici el nu există. Un jnani este Absolutul. Dacă cineva se închină unui jnani, el nu știe asta. În adorator,
ființa-i încă acolo și jnani, deși nu-l cunoaște, totuși îl ajută. Câmpul conștiinței este un mister. Fii umil, nu
te mândri, fă prietenie cu Sinele și El îți va spune totul. Sămânța are fotografia completă a plantei; o
sămânță de orez nu va produce grâu, nu? Du-te la Sursă. Un copac mare provine dintr-o sămânță ce conține
în ea tot arborele; similar, ființa conține înăuntrul ei, întregul univers.

32. „Eu sunt” este iluzia inițială – 13 ianuarie 1980

Maharaj: Dimineață, am vorbit o mulțime de vrute și nevrute, dar dacă nu se întâmplă asta, creația lui
Ishwara nu câștigă. Am vorbit despre secrețiile fără de care Ishwara n-ar fi fost creat. Am spus că eu sunt
Rama, Krishna, Mohamed și așa mai departe, dar de când? Aceste lucruri (magia neagră) se vor întâmpla
până când tu rămâi în starea reală. Lamașii povestesc despre viitoarele lor nașteri, pentru că lor le place să
fie și să renască. Unii siddha au chiar puterea de-a se reîncarna sau de a intra în corpul altcuiva, așa cum a
făcut Shankaracharya.

Vizitator: Cum să te poți reîncarna, când de fapt tu nu te întrupezi?

M: Da, asta-i și înțelegerea mea. Când a ajuns cineva să știe că părinții lui au fost sau că sunt? Doar în
lumea viselor, în visul său de naștere; „gati” înseamnă „mișcare” și „sruti” înseamnă „memorie”, ele-s
create simultan. Tu nu ești o persoană obișnuită, ești abil și deștept, de asta-mi pui astfel de întrebări. Te-ai
ocupat de lume și apoi ai venit aici, în timp ce alții sunt oameni obișnuiți. Tu ești un mare iscoditor,
încercând să extragi secrete din spiritualitate.

V: Secretele sunt pentru dezvoltare, nu pentru publicare.

M: „Pragati” înseamnă „progres”, dar mai înseamnă și „mișcări către altcineva”. Ne ajută mișcările către
altcineva să înțelegem Sinele?

V: Depinde cine-i „cineva”?

M: „Cineva” este un concept.

V: Nu.

M: Devino liber de concepte, altfel spus, fără concepte, incluzându-l și pe „Eu sunt”.

V: „Eu sunt” este moola-Maya?

M: „Eu sunt” este conceptul inițial, iluzia originară.

45
V: Nașterea-i simultană cu el?

M: Conceptul principal, pentru susținerea sa, a creat o mulțime de substanțe, ca de pildă făina de grâu și
produsele din grâu. Din atingerea lui „știu că sunt”, au apărut o mulțime de concepte și nume diferite.

Al doilea vizitator: El (Maharaj) este înainte de Dumnezeu?

V: Da.

M: Conceptul principal dezvoltă multe abilități, precum Chaya Shastra (un expert Chaya prezice trecutul,
prezentul și viitorul din Chaya ori din Umbră sau dintr-o fotografie). Chestiunile astea pe mine nu mă
uimesc.

Al doilea vizitator: El nu vrea să fie deranjat?

M: De ce să fiu deranjat? Egoul meu este distrus, șters. Deși este simțit, de fapt el e șters. Orice imagine este
conceptualizată de orice concept. Ar putea fi ea sinceră sau permanentă? Oricine mă vizitează va avea o
mare energie și pentru el asta ar fi o provocare, dar în momentul în care va veni aici, el va fi pulverizat.

V: E un sacrilegiu să-ți descrii învățătorul?

M: Prietenul tău va insista să-i spui.

V: Eu aș împărtăși asta cu el, la nivelul lui. Acum e greu de spus.

M: Există mulți oameni care și-au realizat Sinele, dar ei nu folosesc cuvinte, ci doar tăcere! S-ar putea să
doarmă în murdărie, dar de fapt ei dorm într-o stare exaltată.

V: În India, unele persoane care stau în canale, pot fi în acea stare.

M: Tu asculți discuțiile, dar nu te oprești asupra esenței celor cinci elemente. Nu există nicio distrugere a lui
„Eu sunt”. Apa se evaporă, dar ea este și mai din belșug. Similar, ființa, atunci când dispare, devine și mai
abundentă.

33. Meditația înseamnă fuzionarea cu ființa – 15 ianuarie 1980

Maharaj: Nașterea gunelor (calitățile), ființa și tărâmul ființei sunt folosite, dar eu nu sunt asta. Oamenii
salută aici, asta-i calitatea gunei Sattva. Dintre cele trei gune acceptate, Sattva se află în centrul cunoașterii
de Sine. Ființa nu-i cunoașterea de Sine supremă, deși ea are titluri înalte precum Brahma, Vishnu și
Mahesh - creatorul, conservatorul și distrugătorul. Cel care-i Martor la apariție și dispariție, observă fără
ochi.

Vizitator: Un jnani gândește?

M: Pentru scopul comunicării, el trebuie să folosească cuvinte.

V: În realitate, nu există nimic?

M: Da.

V: Există vreo diferență între sentimente și emoții?

M: Expresia emoțiilor și a sentimentelor este curgerea tradițională a celor trei gune. Ființa este oaspete, ea
va pleca; ființa este musafirul Absolutului. Toată cunoașterea ta lumească este inutilă, jocul ființei și al celor

46
trei gune va continua, însă tu nu ești asta. Când totul intră în meditație, ce rămâne este același lucru ca cel
care-a predominat și acum 10000 de ani – este o stare care a existat în absența stării de veghe, a somnului și
a ființei.

V: În meditație, cum să eviți să intri în samadhi?

M: Nu încerca să oprești samadhi, căci această stare va veni și va pleca. Samadhi este un joc natural al celor
trei gune.

V: Gurul meu îmi spune să nu intru în samadhi.

M: Meditația înseamnă fuzionarea cu ființa, dar să rămâi în ființă este Dhyana.

V: Ființa este propriul ei obiect?

M: Da, precum aurul este obiectul aurului, apa-i obiectul apei, deci ființa-i și ea obiectul ființei. Ți-a spus
Gurul tău unde întâlnești cunoașterea, pe „Eu sunt” sau în ce moment ți-ai întâlnit tu ființa?

V: La întrebarea asta, nu se poate răspunde!

M: Numai un jnani poate spune ce-i ignoranța.

V: Tot ce vine și pleacă este ignoranță.

M: Stările de veghe și de somn vin și pleacă; ele formează ființa. Fără acestea trei, cum vei mai da tu naștere
la întrebări?

V: Nu, deci să le folosim.

M: Procesul de dobândire se referă la cele trei gune, dar destinația se află dincolo de ele. Nici meditația nu-i
reală.

V: Ăsta-i ultimul obstacol.

M: Destinația meditației este reală. O carte va fi mult mai utilă celui care-i și mai ignorant decât altul.
Cineva scrie într-un stil măreț despre ignoranța sa, iar cititoru-i captivat de scriere. Ai văzut tu vreodată luna
și totul, mai înainte de apariției ființei, a lui Brahma sau a acestei iluzii?
Deși „Eu sunt” este amplu și bogat, el este o iluzie care induce multitudine. Această lume manifestată
este un joc dinamic al celor cinci elemente și pentru individ nu există nicio libertate. Așa cum un diamant
radiază în toate părțile, tot așa-i și meditația profundă, cea prin care vei realiza că tu ești întreaga
manifestare.

V: „Lila”, un restaurant din Paris, are o singură lumină reflectată în 1000 de oglinzi.

M: Îți vei da seama că principiul - ființa în sine - luminează întreaga lume . Lumea-i corpul ei. La televizor,
o dramă continuă, adică este un joc de lumini. Similar, lumea manifestată este jocul tău, jocul ființei, așa că
realizând asta, tu intri în liniște. În ființă, se joacă mai multe universuri și toți oamenii, inclusiv europenii și
restul sunt produse ale jocului celor cinci elemente.

V: Este o piesă minunată.

M Mari întrupări au venit și au plecat, dar n-au reușit să-mpiedice acest joc al celor cinci elemente. O formă
de viață este hrană pentru alta. Există vreo schimbare în asta? Să zicem că asociație are compasiune față de
animale, dar de fapt ea doar le prelungește viața și le face să sufere și mai mult. A stăvilit cineva creația? A
existat vreun progres în planificarea familială - umană sau animală? Nimeni n-are autoritatea de a opri jocul
celor cinci elemente.

47
34. Înghite ființa – 16 ianuarie 1980

Maharaj: În formă există ființa, în ființă există „te iubesc”.

Vizitator: Odată ce ești martor și nu gânditor, cât durează să treci dincolo de asta?

M: Nu mai pune întrebări stupide. Întreaga ființă a emanat din acea picătură de fluid, deci unde mai e
problema vreunui dincolo? Din umezeală, ea a venit spontan, n-am cerut-o eu. Cum a apărut această
întrebare a mărturiei? Eu îți vorbesc despre ceea ce „ești” – tu ești creat din emisii, din ființă și această
ființă-i într-adevăr vrednică de dispreț. Ai înțeles? Egoismul tău trebuie dat afară. Atunci când ești martor,
tu nu ești asta sau aia. Care-i starea ta actuală? Eu îți spun asta, indic etichetele atașate anterior ființei tale,
ele nu-s reale, ci doar orientative.

V: Ființa-i un martor, de aceea întreb.

M: A depune mărturie la nivelul ființei, are legătură cu lumea exprimată în formă grosieră. Eu îți vorbesc
despre cum a emanat ființa. Oamenii sunt purtați de minuni, dar cel mai mare miracol este ființa - întreaga
lume este o expresie a ei. Eu îmi explic starea mea. Ce sunt eu? În același timp cu lumea, eu am obținut
forma mea - ăsta-i cel mai mare miracol. După ce mi-am întâlnit Gurul, m-am investigat doar pe mine. Eu
n-am acordat nicio atenție la altceva, ci am fost atent numai la mine. Prezența mea este cel mai mare factor
din fața mea. N-am nevoie de alți înțelepți și de nimic altceva. Gurul meu m-a învățat ce „sunt eu”, iar eu
m-am gândit numai la asta. Conștiința mea a apărut împreună cu forma corpului meu. Starea mea inițială
este cea în care nu există „Eu sunt”. Îmi explic starea de fapt, dar din punctul meu de vedere, tu trebuie să te
realizezi pe tine însuți. Ca „Eu sunt”, la ce ești tu Martor?

V: Totul este și nu este.

M: Pentru asta, ființa trebuie să fie acolo, deci unde mai este problema Martorului? Martor la ce? Eu am
indicat cum are loc întruparea. Pe lângă acel fluid, ce ești tu? Deci, unde-i problema binelui sau răului? Eu
îmi pot rezerva judecata cu privire la picătura aceea de fluid în care se contactează întreaga voință. Este o
abordare simplă, dar cum s-a întâmplat că observ lumea și simt că „Eu sunt”? În profunzimea meditației,
Gurul meu mi-a arătat modul în care această formă și ființă s-au unit și, de asemenea, lumea. Asta mi s-a
arătat în meditația profundă. Krishnamurti nu va rupe niciodată acea coajă tainică, el va dezvălui acest lucru
numai în privat.

V: Cunoscătorul se cunoaște pe sine?

M: Da, este așa cum mi-a spus Gurul meu. Eu mi-am dat seama că cea mai importantă este starea mea
anterioară ființei, adică atunci când ființa nu era acolo. Dacă mesajul ființei n-ar fi fost acolo, cine ar mai fi
asistat la acest miracol?

V: Și cine l-ar mai fi creat?

M: Este o creație spontană. Pentru ființă nu există niciun creator. O sămânță încolțește și avem o plantă, dar
noi spunem că Dumnezeu a creat-o, deși totu-i spontan. Dintr-o sămânță mică, răsare un mare arbore
banyan. Din cauza fricii de moarte, oamenii se închină lui Dumnezeu; asta se întâmplă fiindcă ei au acceptat
moartea.

V: Ceea ce-i anterior ființei, este experiența conștientă a lui Maharaj?

M: Asta-i Starea Eternă. Eu am vorbit despre starea conștientă, cea în care ființa este efemeră și eu nu sunt
asta. Orice-i anterior, este etern.

V: Știe asta Maharaj din experiența lui?

48
M: Pentru că eu exist înainte de orice, Parabrahaman sau Paratman sunt titlurile mele, cele anterioare
conștiinței. În această stare, eu n-am nicio asociere cu ceva.

V: Asta-i adevărat pentru toți? Unii știu, în timp ce alții nu știu?

M: Pe mine nu mă preocupă ceilalți. Cine altcineva ar putea fi în afară de „eu”? Când înghiți ființa, tot ce
rămâne este acea stare. Eu n-am asociații în acea stare, sunt singur în ea, singur și fără cuvinte și înainte de
cuvinte. Există o propoziție care spune: „Sunt singur, lasă-mă să fiu mulți!” - asta-i Maya.

V: Nu te-ai simțit singur în Parabrahman?

M: Această propoziție a apărut când a apărut ființa, deci atunci când a existat vibrația. Eu resping
Upanișadele, ele dau o învățătură profundă, însă pe mine ea nu mă atinge. Upanișadele înseamnă „să ieși”.
Indiferent de ce-i scris în numele filozofiei, materia primă folosită nu-i nimic altceva decât ignoranță. Cele
trei gune sunt emoții și nu adevărul. Această mare fraudă - această lume înșelătoare - este creată din salivă.
Oamenii se rușinează instinctiv, de aceea ei vor să-și ascundă părțile intime. Având în vedere acest aspect,
cum mai poți avea un ego? Starea din care-am emanat este una foarte josnică. Unde să continuăm?!

V: De nicăieri în nicăieri.

M: Fluidul ăla, ți-ar plăcea să-l arăți publicului? Dansatoarele au iubiți ]n fiecare sat. O astfel de fată a dat
peste un bărbat grozav și ea și-a pierdut identitatea, deci împreună cu acest om special, ea n-a mai avut nicio
identitate. La întâlnirea cu el, toate păcatele nașterilor ei trecute au fost arse și transformate în cenușă. Kabir
a spus că el a recitat numele sacru de milioane de ori, a făcut penitență, dar n-a existat nicio realizare până
când n-a întâlnit Gurul perfect, cel care l-a aruncat dincolo de toate lumile, în perfecțiune. Ființa nu-i
adevărată și nici lumea nu-i adevărată - ea-i doar o expresie a ființei nedorite. Cum poate cineva să ajungă la
pace printr-o simplă experienţă? Toate experiențele sunt false. Există cineva care l-a condus pe „Eu sunt” la
liniște, recurgând la experiențe? Tu poți intra în liniște numai atunci când ființa-i pe deplin satisfăcută și uită
de ea însăși, pentru că pacea stă numai în neființă.

35. Identitatea corpului este o iluzie – 17 ianuarie 1980

Maharaj: Krishnamurti vorbește despre manifestarea totală, în timp ce eu arăt faptul care-a adus
manifestatul în existență. Orice se face, dacă tu te crezi făptuitorul, asta-i infatuarea din tine. Krishnamurti
nu-i o persoană; el se află în acea stare pe care o descriu eu. Ființa Supremă există în toată lumea, un jnani
acceptă acest lucru, dar numai unul dintr-un milion de oameni o va realiza. Oamenii vor experiențe
intelectuale deosebite, ca să beneficieze de ele prin corp. În loc să obții doar beneficii prin corp,
stabilizează-te în tine însuți. Dacă identitatea ta adevărată nu-i realizată, atunci vei muri cu identitatea și
numele corpului tău.
Cunoașterea „Eu sunt” este tocmai în centru. De unde experimentezi tu lumea și corpul manifestat? Asta
nu-i din cauza centrului? Dacă centrul „Eu sunt” n-ar exista, ai mai experimenta tu corpul? Renunță la
identitatea ta de femeie. Atașamentul față de formele masculine ori feminine este de fapt o iluzie.

Vizitator: Intelectual știu că feminitatea-i o iluzie, dar partea proastă este că eu sunt separată și totuși...

M: Odată ce-ai înțeles, nu mai ești prinsă în situația asta dificilă, ci ești eliberată.

36. În infinit, „Eu sunt” este temporar – 18 ianuarie 1980

Vizitator: Ramana Maharshi vorbea despre harul Gurului. Ce ne-ar putea spune Maharaj despre asta?

Maharaj: În India, harul Gurului este de mare importanță. Harul există întotdeauna, dar el depinde de
discipol; el beneficiază de har conform propriilor sale credințe. În scripturi, Guru-i menționat ca Realitate
Supremă, așadar, discipolu-și venerează Gurul. Krishnamurti spune că Gurul nu-i necesar și el are dreptate.
49
 (Notă: Există așa-zișii Guruși, dar Maharaj este Absolutul. Există și Guruși care pot înșela; în rândul lor
este o adevărată competiție în a aduna discipol, dar tupoți înțelege proporția – din 10 milioane de oameni,
rareori unul este Guru; cei mai mulți dintre ei sunt inaccesibili și nu-s deloc interesați să-și împartă
cunoașterea cu ceilalți.)
Proprietatea mea veșnică este Gurul meu, Sadgurul, toate celelalte sunt perisabile în tărâmul celor cinci
elemente. Au existat atâtea dizolvări de universuri și haos, dar Gurul meu nu-i afectat. Indiferent ce înțelege
discipolul că-i Guru, el devine acela; diferența dispare și ei devin una. La prima întâlnire, Guru-i spune: „tu
nu ești corpul sau numele”; atâta timp cât ești fără astea, tu ești Realitatea. Existența mea nu-mi este de
niciun folos; eu am devenit inutil din punctul meu de vedere și acum sunt dincolo de concepte. Oamenii
primesc conceptele care le plac și de pe urma cărora ei ar avea de profitat.
(Notă: Lui Maharaj nu-i place să vorbească; dacă există o întrebare, va răspunde. Mai înainte, el
obișnuia să creeze probleme și apoi să le rezolve. Acum nu mai are niciun interes; va vorbi de pe poziția pe
care o înțelege el. Orice întrebare bazată încă pe ideea „eu sunt corpul” nu va primi răspuns. Identificarea cu
corpul este moartea, așadar, identificați-vă cu cunoașterea „Eu sunt” și atunci moartea nu va mai exista, dar
oamenii încă se mai agață de corp).

V: Maharaj consideră că „știu că sunt” este similar cu realizarea?

M: Conștiința „Eu sunt” este reclama Absolutului. Absolutu-i necunoscut, ceea ce voi numiți Ishwara,
Brahma și așa mai departe sunt acumulări ale Absolutului.

V: Cel care-i liber de „știu că sunt” este un jnani?

M: Pentru un jnani nu-i necesar să fie liber de atingerea lui „Eu sunt”. Starea realizării de Sine este mai
subtilă decât spațiul, iar jnani a transcens conștiința. Cel care n-ar stările de veghe, de somn și ființă este un
jnani. Cum Paul Brunton i-a făcut publicitate lui Ramanai Maharshi, tot așa și Ishwara sau Brahman
constituie departamentul de publicitate al Absolutului.

V: Doi bărbați merg pe stradă; unul liber de „știu cp sunt”, altul și-a realizat Sinele.

M: Realizarea de Sine înseamnă o convingere fermă a cunoașterii finale a Sinelui, după care nu mai există
nicio abatere de la Absolut.

V: Care-i procesul realizării de Sine?

M: Primul este un căutător; odată ce există convingerea (despre Sine), ești de cealaltă parte. Te sinucizi cu
un concept sau spontan?

V: Sinuciderea se auto-provoacă, te sinucizi spontan?

M: În adevărata Stare Eternă, nu se cere nicio dovadă pentru irealitate. În irealitate, tu cauți o dovadă – ăsta-
i haosul irealității.

V: Realizarea nu poate fi realizată decât în corp, cel care-i fără trup și care plutește în cer nu poate avea
realizarea.

M: Absolut corect. În realizare, nu există culoare, nu există scop, nu există formă - această convingere
trebuie să se stabilizeze.

V: Ce se întâmplă atunci când cineva moare având concepte?

M: Conceptul va lua o formă concretă, tangibilă.

V: Când corpul hranei se dizolvă, conceptualizarea continuă cu el?

M: Al cui concept se dizolvă?

50
V: Al corpului.

M: Când un jnani își părăsește corpul, el a transcens ființa.

V: Dacă o persoană-i implicată în conceptul ființei, atunci atingerea lui „știu că sunt” nu se dizolvă?

M: Mesajul etern a lui „Eu sunt”, oricare-ar fi el, este pregătit în acest moment. Mesajul „Eu sunt” –
suportul chimic - se identifică cu corpul și el spune „Eu sunt”. Un copil născut nu are nume, tu i-l dai.

V: Să zicem că John Smith are la moarte ideea că el va fi un neutron. „Eu sunt” se dizolvă. Acum unde mai
atârnă conceptul?

M: Va fi atârnat în tărâmul celor cinci elemente. Acesta este conceptul tău, cum că John Smith va intra într-
un pântec; este vorba despre jocul celor cinci elemente.

V: Dar tu ai spus…

M: Ăsta-i un joc de cuvinte.

V: Dar eu îl prezint pe Nisargadatta lumii, conceptul lui John Smith se află în cele cinci elemente.

M: Cel care are mâncărimea unui concept, se va bucura sau va suferi imaginea acestuia. Și tu? Cel care n-
are mâncărime, nu va suferi; nu te îndepărta de Sinele tău, nu intra în toate astea. Întreabă-te despre tine, ai
răspunsurile. Locuiești deja în Adevărul Final și încă mai pui întrebări? Oferă-le răspunsuri cititorilor tăi,
din punctul tău de vedere adevărat, dacă nu, ține-ți gura închisă. Ți-am spus că tu nu ești suportul chimic și
nici calitățile lui, așa că de ce-ți mai bați capul? Dar tu dansezi pe tonul întrebărilor. Tu ești adevărul, acest
„știu că sunt” a apărut doar temporar. Știu că acest Brahman sau cosmos manifestat este ireal, legat de timp
și instabil. Mesajul „Eu sunt” a venit spontan și el este rădăcina lumii manifestate. Mesajul „Eu sunt” a prins
corpul, pe măsură ce-au început identitatea și suferința lui. „Eu sunt” s-a întâmplat și a apărut lumea. Chiar
și aceste informații, le-ai primit mai târziu, când „Eu sunt” a intrat în fricțiune, ai recunoscut corpul, mama
și așa mai departe. Înainte de asta, n-ai avut mesajul „Eu sunt”, ai existat, dar tu nu știai. În acea stare
nesubiectivă, a început subiectul. În starea infinită, starea „Eu sunt” este temporară; nu renunța la adevăratul
tău punct de vedere, altfel vei fi păcălit. În orice măsură ai efectua căutarea, ea ar fi încă în tărâmul lui „știu
că sunt”. Nu-l păstra în memorie („Eu sunt”) și atunci vei fi fericit. Eu știu cum a apărut confluența dintre
adevărata mea stare și „Eu sunt”, așa că acum, în ce fel mă mai preocupă Krishna și Arjuna? Odată ce-am
aflat despre mesajul „Eu sunt”, drama s-a încheiat.
Shiva l-a venerat pe Rama chiar și atunci când acesta nici nu se întrupase; el a spus că Rama era
Parabrahma. Rama nu știa acest lucru când s-a născut, Gurul lui i-a spus. În starea Parabrahman nu există
cunoaștere. A știut Rama Parabrahma că Shiva-l venerase?

37. Transcende-l pe „Eu sunt” – 21 ianuarie 1980

Vizitator: Cine spune „eu sunt conștiința”? Și este „eu sunt conștiința” cea care trasează întrebarea în
amintiri?

Maharaj: Nu-ți tăgădui corpul și numele, ci concentrează-ți atenția asupra lui „Eu sunt” și atunci toate
întrebările tale vor primi răspuns.

V: Ce ne împiedică să primim harul?

M: Credința ta ar trebui să fie intensă, fermă și de durată.

V: Dorința de a fi liber este ea și a organismului corp-minte?

51
M: Pe măsură ce te identifici cu „Eu sunt”, fără corp, nu trebuie decât să rămâi în Sinele tău.

V: Asta-i tot o dorință?

M: Nu. Ea-i o convingere foarte puternică că tu nu ești corpul-minte.

V: Krishnamurti spunea că dorința generează tulburări. Această viață de zi cu zi, munca grea și studiul pot fi
o piedică în cunoașterea de Sine?

M: Cine întreabă asta?

V: Eu întreb.

M: Prinde-te numai de „Eu sunt” și toate obstacolele se vor evapora. Dacă mă înțelegi corect, vei fi dincolo
de tărâmul corp-minte. De multe ori se întâmplă ca învățăturile să fie înțelese greșit. Deoarece există „Eu
sunt”, apar aceste întrebări; dacă „Eu sunt” nu-i acolo, atunci nu pot apărea întrebări. Pe tărâmul lui „Eu
sunt”, orice este posibil, dar dacă aș fi fost destul de atent, crezi că aș fi fost în acest corp? Un jnani este cel
care știe că ființa, lumea și Brahman sunt ireale. După ce-am l-am înțeles pe „Eu sunt”, l-am depășit și am
ajuns la concluzia că toate cele trei entități sunt ireale, deci ce mai rămâne de lichidat? Parabrahaman n-are
atribute și eu sunt Parabrahaman, eu nu-s ființa, lumea și nici Brahman din individualitatea ta.

38. Respirația pitonului – 22 ianuarie 1980

Maharaj: Tot ce-ți spun eu este să rămâi în „știu că sunt” și fiecare lucru atunci îți va fi clar. Restul
oamenilor sunt preocupați doar să se intereseze despre lume și ei își doresc întotdeauna lucruri. Direcția mea
era înspre Hari (Dumnezeu), eu nu-l voiam decât pe Hari, dar Hari însuși s-a dezvăluit a fi Maya (iluzia).

Vizitator: Între zeități și Absolut, există ceva nedefinit - o minte universală?

M: Care-i numele ei? Este Mahatatva, moola-Maya, Iluzia primară, „știu că sunt” (So Hum) sau „Eu sunt
Brahman manifestat”. Brahman manifestat este „Eu sunt”; orice principiu este anterior pronunțării
sunetului, acel principiu se proclamă de la sine. Eu tot insist că trebuie să te stabilizezi în acea stare.
Recitarea mantrei „So Hum” trebuie să fie pentru foarte mult timp, ea-i anterioară cuvintelor. Când acel
principiu „So Hum” este mulțumit, acel principiu, reprezentat de aceste cuvinte expune cunoașterea.

V: Toată lumea trebuie să repete „So Hum” pentru că tu pui accent pe japa?

M: Japa „So Hum” Hum se desfășoară fără încetare în pulsul tău, îl arată pe „Eu sunt”; fii în ton cu el, prin
recitare. Acea energie „So Hum” fără cuvinte este materia primă a încarnărilor, iar întrupările sunt
tezaurizarea principiului primar. Principiul primordial este Parabrahman, reclama sa se face prin mișcare –
trezirea lui So Hum. Prin mișcarea sa, el laudă principiul primordial, iar ca material publicitar este moola-
Maya (Iluzia primară).

V: Dat fiind că întrupările știu asta, ele nu-s prinse în moola-Maya.

M: Acest principiu întrupat - moola-Maya - oferă cunoaștere celor întrupați. Soarele răsare din întuneric și
el este sursa luminii; el e în lumină și nu poate vedea întunericul, fiindcă cele două nu-s familiarizate una cu
cealaltă; rămâi în Sine, ca să locuiești în această cunoaștere. Acel principiu dinamic, moola-Maya, străbate
tot ce-i în lume și se mișcă, dar creșterea nu-i eternă, ea-i legată de timp. Creșterea dinamică a unui copac
vechi de 4500 de ani este împiedicată; rădăcinile lui atrăgeau substanțele din pământ, așa că „știu că sunt” a
atras hrana prin corpul hranei. Orice cunoaștere ai, ea-i amestecată cu corpul. Acest simț al corpului trebuie
consumat; ar trebui te oprești asupra lui „eu sunt totul”. Iubirea ta se bazează pe „eu iubesc starea”, dar asta-
i Maya. Există o mulțime de păduri și animale uriașe, această atingere a lui „știu că sunt” a devenit o lume
manifestată. Ăsta-i principiul Maya. Tu trebuie să faci penitență cu o hotărâre puternică, să locuiești în
atingerea lui „știu că sunt” - adică „Eu sunt” este totul.

52
V: O femeie care venise cu Paul n-avea loc de parcare, deci era o problemă. Ea a spus „îl includ”, după care
a existat spațiul disponibil pentru parcare.

M: Locul de parcare se datorează hotărârii că „eu sunt totul”. Devoțiunea omului obișnuit este aceea că el
vrea A, B, C și așa mai departe, este ca negocierea, nu se acordă nicio atenție Eternului. Yoghinii care fac
Hatha Yoga dobândesc siddhis (puteri), deci ei sunt o atracție pentru mase, dar stagnează acolo și nu există
o realizare eternă. Indiferent de ce se bucură mintea ta, acolo cazi într-o groapă. Respirația pitonului ajunge
foarte departe, multe animale sunt atrase spre el. În mod similar, kundalini este trezit și oamenii îi cad pradă.
Un bărbat mergea la Benares. Pe drum, într-un sat, a întâlnit o văduvă bogată. S-a căsătorit cu ea și a avut
familie, dar n-a mai ajuns niciodată la Benares. Orice bucură mintea, acolo-i groapa. Tu nu încerci niciodată
să transcenzi mintea și să încerci eternitatea. Prin urmare, ar trebui să ai un discernământ puternic;
aborigenii au cunoștințe despre piton, poartă o seceră cu ei și atunci când sunt prinși de piton, îl tăie și
scapă. Așadar, ca să scapi de atracții, tu trebuie să ai discernământ. Yoghinii care au siddhis (puteri) nu le
folosesc în viața lor de zi cu zi.

V: Și atracția intelectuală este tot așa?

M: Cunoașterea Sinelui nu-i de niciun folos atunci când ea-i adunată de la alții. Studiază, înțelege și
realizează cunoașterea de Sine pe cont propriu. Când cineva se lasă pe deplin absorbit de cunoașterea „Eu
sunt”, atunci în el răsare cunoașterea. Deși eu arăt ca și tine, nu sunt ca tine. O persoană care doarme în
lumea calităților, visează din cauza lui „știu că sunt” și acceptă corpul de vis. Similar, tu consideri acest corp
real în această lume. Eu sunt în starea calităților datorită poruncii Gurului meu. Mulți așa-numiți înțelepți
vorbesc despre încarnări, dar eu sunt în Starea Absolută, și oricare ar fi nevoile, eu îi comand ființei să se
întrupeze și să aibă grijă. Eu nu sunt afectat de lume. În lumea pe care o văd, orice se întâmplă nu se
întâmplă acelui principiu Parabrahman, ci doar corpului i s-ar putea întâmpla ceva. Acest principiu
continuă să fie și el este cel care a rezistat dizolvărilor universurilor.
Unul dintr-un milion de oameni va asculta, va înțelege și va respecta sfatul Gurului, anume că „tu ești
totul”. Acceptă asta cu convingere și cuvintele Gurului se vor adeveri. În majoritatea cazurilor, ființa se
crede un corp care-a luat formă, așa că ea crede că se naște și că va muri. Atunci când nu există moarte și
naștere, niciodată nimeni nu se poate naște și nu poate muri. Identificarea cu corpul este atât de puternică, ca
și când ai purta un șarpe, așa că nu-i ușor s-o elimini, dar noi suntem principiul etern și nu ce părem să fim.
Cel care cunoaște sămânța acestei lumi, își dă seama că ea-i o iluzie, deci stă liniștit și nu suflă din trâmbiță.
În această lume, dacă ai începe să investighezi totul, mintea ar ezita. Odată ce-ai înțeles că totu-i Maya, tu
devii tăcut.
Cioara mănâncă sămânța și din căderea sa crește un arbore banyan; rădăcinile lui vor invada chiar și o
fortăreață. Eu îți povestesc despre sămânța ta. Ia în considerare creația ta, prin ce emisii a ajuns ea să fie și
astfel n-o să te mai mândrești cu individualitatea ta.

39. Vârsta unui copil nenăscut – 23 ianuarie 1980

Maharaj: Ce înțelegi tu prin a fi pe deplin iluminat?

Vizitator: Cel care nu-i conștient de egoul sau de „eu”-ul lui.

M: Răspunde în două cuvinte.

V: Nu pot.

M: Un jnani este orice-i întreg ori complet; asta-i vârsta unui copil nenăscut. Vârsta unui copil nenăscut este
completă, absolută și totală. Cel care nu se naște, ce vârstă poate avea?

V: Vârsta-i un concept.

M: Ce poți face mai mult altceva, decât să folosești vorbele?

53
V: Oamenii sunt cuvinte.

M: Orice cunoașterea au avut înțelepții și orice cunoaștere dobândești tu acum, ea se datorează faptului că o
știai deja. De fiecare dată când există un flux, el crește și mai mult, dar care-i acel principiu care se schimbă
mereu?

V: Tot ce trăiesc eu.

M: Ce experiență?

V: Cea pe care o am chiar acum.

M: În această experiență de acum, tu ai avut multe experiențe, dar care-i baza lor? Tu ești în această stare,
doar prin rostirea vorbelor? Tu n-ai bani să-ți cumperi rația de hrană și spui că ești un rege.

V: Toți fac așa.

M: Cine-s toți? Dacă „tu ești”, atunci și lumea este.

V: Fiecare-i în universul meu subiectiv, eu nu fac decât să observ asta.

M: Tu ești inițiat de cei care se află pe tărâmul lui „Eu sunt”. Deci, când sunt Poorna (complet), este ca și
cum ai indica vârsta unui copil nenăscut, cuvintele-s stupefiante. Prin urmare, eu nu-i vizitez pe jnani, iar
dacă întâlnesc unul, îi transmit salutări. Ți-am spus c-am ajuns la acea etapă în care-l pot judeca pe-un jnani;
toți ceilalți fac doar negoț cu vorbele altora.

V: Eu nu vreau să fac asta.

M: Acum despre meditație. Care-i conținutul meditației și cu ce se contopește ea?

V: În meditația Zen, se meditează la aspectul pe care l-ai avut înainte ca tu să fi fost conceput.

M: Cine meditează?

V: Se lucrează și la asta.

M: Cunoașterea-i prețioasă pentru cel ignorant. Pentru cel stabilit în Absolut, această cunoaștere-i ca o apă
de ploaie, dar el are pungile umplute cu siddhis (puteri).

V: Astea-s chestiuni evidente, dar cei care predau pe baza cărților scrise de ei reprezintă un mare pericol.

M: Să luăm exemplul lui Janardana, care nu vorbea, dar el era nerăbdător să aibă un succesor. Unui jnani, i-
ar mai păsa să facă așa ceva?

V: Dacă aș crede c-ar face asta, eu l-aș respinge. Când ai o problemă cu ochii, de ce-ar trebui să merg la un
medic de picior?

M: Care-i punctul de referință? Și la ce duce el?

V: Maharaj a comentat că eu am văzut ceva într-o carte a lui Rajneesh; simt că nu-mi trebuie.

M: Pe mine nu mă interesează asta, ci care-i starea ta adevărată și veșnică.

V: OK.

54
M: Care-i starea ta de bază? În acea stare adevărată și împlinită, nu există niciun loc pentru un spațiu
uniform, darămite cuvinte. În procesul de înțelegere a cuvintelor Gurului, referitoare la cum „sunt eu”, am
realizat că „eu nu sunt”. În acea stare, nu există niciun sunet nestăpânit. Procesul Neti, Neti (nu asta, nu aia)
se întâmplă; în cele din urmă, în starea „știu că sunt” totul dispare și tu te stabilizezi. Dacă-ți dai seama și te
stabilizezi, atunci chiar dacă ești tăcut, oamenii îți vor cădea la picioare.

V: Dar nu-i importantă căderea lor la picioare.

M: Este o etapă grozavă, dar ce-i ea? Eu voi susține meditația doar pentru acei oameni care nu-s ca Paul.
Asta-i etapa în care desființez meditația. Ori de câte ori ea există, eu o smulg din această discuție. Acum,
dacă tu ți-ai vârât pe gât o mulțime de înțelepți și tot încerci să găsești un cârlig, înseamnă că nu te-ai
stabilizat.

V: Vreau să-mi atârn experiențele într-un cârlig.

M: Sunt ele tangibile ca să fie atârnate? Ce cârlig vei alege ca s-agăți lumina?

V: Din experiența mea, în timp ce învăț să cânt, eu nu-mi spun să fac asta sau aia și să-mi deschid gura. Mă
țin de ce face Gurul meu și rămân cu el. Învățătorul spiritual lucrează la fel, asta funcționează așa, asta-i
concepția mea.

M: Ai o inteligență ascuțită și activă.

V: E plăcut să știi asta.

40. Eu nu sunt ce gândesc – 24 ianuarie 1980

Maharaj: Prin originea ei, nicio conștiință nu-i concretă în corp, pentru o anumită perioadă de timp; la
sfârșit, ea va deveni din nou abstractă, căci starea originară-i abstractă. Dacă se vorbește despre asta,
înseamnă că se poate ști ceva? Orice gând, subiect sau concept apare atâta timp cât există conștiința. Ce-a
fost „fără subiect” devine „subiect” după sosirea conștiinței; în cele din urmă, „subiectul” este din nou „non-
subiect”. Dacă vrei să-i faci plăcere lui Dumnezeu, atunci roagă-te acelui Dumnezeu care -i ființa, singurul
Dumnezeu. „Eu sunt” este singurul Dumnezeu care trebuie mulțumit. Orice știi tu în prezent despre
Dumnezeu, este doar o târguială. Însăși existența sau ființa ta este dovada că Dumnezeu există. Dacă eu nu
sunt, atunci nici Dumnezeu nu este. Existența lui Dumnezeu se datorează conștiinței, lui „Eu sunt”, deci
mulțumește-l și el te va conduce la sursa lui.
Conștiința, atunci când acționează în lume, acționează prin suflul vital și prin minte. Ea-i o manifestare
totală; activitatea minții este de fapt activitatea conștiinței. Mișcarea-i inerentă conștiinței, ea-i chiar natura
ei. Orice piatră sau bijuterie are valoarea înăuntrul ei, unde-ar putea exista chiar și argint.

Vizitator: Cum este creată conștiința?

M: Când tu ești una cu conștiința, vei cunoaște, dar nu din afară. Fii una cu ea, pentru o mai lungă perioadă
de timp și ea-ți va arăta totul.

V: Cum se întâmplă asta?

M: Catalogul cu răspunsuri se află-n conștiință și nimic din afară nu poate da vreun răspuns.

V: Religia creștină are răspunsurile. Care-i părerea ta despre asta?

M: Dacă-mi spui, îți voi spune și eu. Nu știu!

V: Dumnezeu a luat hotărârea „să fie creația”.

55
M: Ăsta-i doar un concept, dar ce-a făcut sau n-a făcut el îți va fi cunoscut numai atunci când tu devii una
cu Dumnezeu. Tu te asociezi cu trupul – cu lumea materială și cu suportul chimic (ființa), dar tu nu ești
niciuna din cele două.

V: Acest simțământ „Eu sunt” trebuie să fie dincolo de cuvinte. Este el un simțământ în corp sau este
dincolo de cuvinte?

M: Cunoașterea că tu exiști a venit ea spontan, ori cineva ți-a spus despre ea?

V: Spontan.

M: Pe această bază, care-i întrebarea ta?

V: Este un sentiment? Sau ceva dincolo de sentiment?

M: Orice nume pentru orice obiect este același nume - conștiința.

V: Este dincolo de senzație? Sentimentu-i ceva concret.

M: Înaintea oricărui sentiment, nu ești tu acolo?

V: Deci este anterior sentimentului, anterior cuvintelor.

M: Te-a scuturat cineva și ți-a spus că exiști?

V: Dar cine sunt eu?

M: Tu crezi că această formă ești tu. De îndată ce știi că tu nu ești trupul și ești convins de asta, orice-ai fi, ți
se va dezvălui. Orice este, există înăuntrul corpului și nu vine din afară.

V: E greu de definit. Nu corpul, înăuntru sau în afară?

M: Orice spui, semnificația se află în cuvinte.

V: Da.

M: Înțelesu-i în cuvinte, nu separat. Deci, în acest corp format din cele cinci elemente există esența, Sattva.
Conștiința se află în corp, fără a fi cerută sau chemată. De cât timp te preocupi tu de spiritualitate?

V: De șase ani.

M: Ce faci cu privire la manifestat, în afară sau în interiorul tău? Sau când te gândești la aceste chestiuni, ce
consideri că-i identitatea ta? Cine spune că-i greu și toate astea?

V: Sună destul de simplu, dar este dificil când te gândești la asta

M: La orice mă gândesc, nu-s eu.

V: Am spus dincolo…

M: Dincolo de ce?

V: De concepte.

M: Renunță la concepte și iată-te!

56
V: Când mă interesez de ce-i acest „Eu sunt”, nu-l pot vedea, nici măcar atunci când sunt liniștit.

M: Cel care știe, intră în liniște, asta este! De ce trebuie să-i dai nume? Renunță la cuvinte.

V: Soția cuiva pleacă de acasă și merge într-altă parte. Înseamnă asta că ea-și disprețuiește soțul? Nimeni
nu va merge într-altă parte dacă-i convins de potențialul Gurului său; el va pleca doar dacă există îndoiala.

M: Crede el în necesitatea absolută a unui Guru? Dacă te poți descurca fără el, fă-o. Dacă însă ai nevoie de
îndrumare, atunci mergi la cineva și spune că acest cineva este Gurul tău.

V: Pot cărțile să-l înlocuiască pe guru?

M: Da, cărțile-l pot înlocui pe Guru. La un moment dat, tu însuți devii un Guru și apoi afli că toate cărțile
nu mai au niciun rost. Gurul este cel care cunoaște începutul, continuitatea și sfârșitul vieții sale și el
înțelege mintea pe baza căreia mediul are atât de mult impact.

V: Acest sentiment din partea dreaptă a pieptului, despre care vorbește Ramana, cum este legat el de „Eu
sunt”? Inima spirituală este pe partea dreaptă.

Traducător: Maharaj consideră centrul creierului din corp ca fiind centrul conștiinței, „deschizătura
Brahma” (Brahma Randhra sau fontanela), unde ia ființă yoghinul; acolo se centrează și respiră cuvintele
în tot corpul. Conform lui, centrul este „deschizătura Brahma”, care atunci când dispare, medicul spune
că „totul s-a terminat”.

M: Care-s mijloacele tale în spiritualitate?

V: Aurobindo, Gurudjieff…

M: Strânge-le și citește-le, dar după aceea, aruncă totul și vino aici. Important este cu ce identitate citești! O
faci ca o persoană?

V: Prin intelect.

M: Când mergi, ai tu conceptul că ești un european?

V: Nu pot uita asta.

M: Citești cu intelectul sau ești cineva care folosește intelectul?

V: Folosești intelectul.

M: Intelectu-i mijlocul înțelegerii, dar tu nu ești intelectul.

V: Știu asta.

M: Tu nu ești corpul, intelectul sau mintea. Atunci ce ești tu?

V: Dacă mă gândesc la asta, ar fi un concept.

M: Cine-i anterior conceptului? Gândirea?

V: Nu-i decât un sentiment.

M: Cine-i acela care simte și înțelege asta ca pe un sentiment? Cum numești ceea ce există înaintea
procesului de gândire?

57
V: Nu se poate explica.

M: Acela pe care tu nu-l poți explica, Acela ești tu! Orice poți explica, nu ești tu!

V: (niciun răspuns)

M: Nimeni nu poate avea un răspuns despre el însuși. Acela, care-i anterior, doar există, el nu poate avea un
răspuns despre sine. Tu înveți și uiți, dar ceea ce uiți nu-i ceea ce înveți; tu ești anterior acestuia.

41. Tu ești, deci doar fii – 25 ianuarie 1980

Vizitator: Relația dintre Guru și discipol este similară cu telepatia?

Maharaj: Unii au un bivol ca o țeastă; nicio cantitate de bătăi nu-l afectează pe acel animal stupid.

V: Ne-ar vorbi Maharaj despre relația dintre Guru și discipol?

M: Gurul leagă relația discipolului de cunoașterea de Sine, iar discipolul o hrănește. Gurul te leagă de
cunoașterea de Sine care-i Gurul tău, hrănește-o. Cunoașterea că „tu ești” este Gurul; odată realizată, nu
deranja relația prin identificarea cu corpul. Odată ce o femeie-i căsătorită c-un bărbat, treaba s-a făcut, deci
fiecare trebuie să se comporte-n consecință. Legat de Guru, tu nu trebuie să te mai identifici cu corpul. Fii
cu dăruire deplină în cunoașterea că „ești”. Cunoașterea că „Eu sunt” nu-i trupul.

V: Ăsta-i un miracol.

M: Da, de fapt asta este, dar tu-l vestești.

V: E natural.

M: N-are rost să mergi în căutarea unei cauze pentru ceva ce-i natural, naturalul nu trebuie să fie, natural
înseamnă doar că „ești”. De fapt, în starea adevărată, eu n-aveam nicio experiență despre mine și despre
ceilalți; simțirea experienței mele și a celorlalți vine odată cu apariția lui „Eu sunt”, ăsta-i miracolul. Fă ce-ți
place, comportă-te cum vrei, dar dacă n-ai experiența că „ești” nu poți avea experiența lumii.

V: Cum ajung să aflu că „Eu sunt”?

M: Ești deja acolo! Tu știi că „ești”! Mestecă-l doar!

V: Cum să opresc identificarea cu trupul?

M: Nu știu. Asta-i mâna mea, dar eu nu-s mâna.

V: Ar trebui să ne concentrăm atenția pe calitățile Sattvice sau Tamasice?

M: Nu există nicio întrebare despre guna Sattva, rămâi doar în ea, dar nu prin repetarea și numirea ei, ci prin
faptul că ești acolo în cunoașterea „Eu sunt”. Tu stai așezat aici, fără să spui vreun cuvânt ori să tot repeți
întruna că „eu stau așezat aici”.

V: Se folosește meditația ca un instrument?

M: Cine recunoaște inteligența?

V: Mintea.

M: Cine spune că „asta-i mintea”?

58
V: Eu. Egoul se identifică cu inteligența.

M: Egoul înseamnă că „eu am formă”. Înțelege forma că ea-i mintea? „Eu sunt forma” este egoul. În formă,
nu există cunoaștere; după moarte, corpu-i ars; strigă el cumva?

V: Nu.

M: Cum poate corpul să știe în absența lui „Eu sunt”? Când Sinele nu-i acolo, poate mintea să știe că-i
incinerată?

V: Fără cunoașterea de Sine, nu poate.

M: Cunoașterea-i deja acolo, înainte de a rosti orice cuvânt, inducând cuvintele „Eu sunt”. Tu șezi jos
liniștit, ceva-ți lovește corpul și tu strigi, dar înainte de a striga, „tu ești”. În momentul acela de veghe, după
somn profund și înainte de-a spune ceva, tu ești deja acolo.

V: De unde vine pofta?

M: Ea vine în clipa-n care te trezești. În somnul adânc nu există nicio dorință.

V: Cum pot opri dorința?

M: Odată ce respingi identitatea că tu ești corpul, nu mai există dorințe și tu nu le mai dai nicio valoare.
Dacă nu te trezești, unde-s dorințele? Când te trezești, te identifici cu corpul, de aici și cu dorințele.

V: Există dorințe în vis?

M: Câtă vreme există visul, vor fi și dorințele.

V: Maharaj visează?

M: Eu n-am vise. „Știu că sunt” se manifestă. Asta-i iluminarea lui „știu că sunt”, lumina mea, iluminarea
mea este iluminarea universală. Atâta timp cât ai o identitate, n-o vei înțelege. Odată ce-ai ajuns la concluzia
că tu nu ești corpul, făptura ta va atinge cerul. Cum adormi și cum te trezești? Ce faci pentru a te ridica din
pat? Cunoașterea mea este la fel ca spontaneitatea; aici nu există nicio posibilitate pentru școlarizarea ta.

V: Există vreo paralelă cu sugestia automată de a merge la culcare, care te va trezi? Practica de a nu te
identifica cu corpul este ceva similar?

M: Nu-i nicio paralelă. Tu știi că „ești”, rămâi acolo. Trebuie să practici asta? Similar, tu nu ești corpul, așa
că unde-i scopul autosugestiei?

V: Noi repetăm japa, asta-i autosugestie, ca de pildă atunci când repetăm că „eu sunt Brahman”.

M: Tu ești deja Brahman, acea japa se întâmplă deja înăuntru, deci unde-i problema de a mai face japa? În
cele din urmă, totu-i ignoranță. Soarele i-a naștere în întuneric, nu-i așa? Dar există o naștere a
întunericului? Eu nu-ți permit să insiști pe niciun cuvânt. Atât de multe concepte sunt date în numele
spiritualității, dar niciunul nu-i permanent.

V: Treburile omenești sunt reflectarea interacțiunii celor cinci elemente?

M: Da, orice interacțiune există în cosmos, ea coboară în vegetație, om, animale și, în cele din urmă, există
manifestarea. În cosmos, ploaia se fixează în noroi, care se instalează-n vegetație și așa avem hrana
delicioasă. Totu-i o revoluție din cauza a ceea ce se întâmplă în cosmos. Toate sunt corpuri de orez, grâu
(corpuri alimentare), ale căror chintesență este calitatea „Eu sunt”. În pântecele zahărului se află dulceața,

59
asta-i calitatea „eu iubesc”. „Știu că sunt” este în pântecele esenței hranei și orice se întâmplă este rezultatul
a ceea ce coboară din spațiul cosmic.

V: Carevasăzică, totu-i activitatea esenței hranei?

M: Este plantat în cosmos și acea esență a hranei creează zahăr, aur și din aur, ornamente. Interacțiunile
celor cinci elemente culminează în corpul omnesc și prin el avem inteligență și abilitate. Odată ce-ai înțeles
toate astea, ce identitate vei hrăni?

V: Niciuna.

M: Ce se întâmplă în cosmos, se desfășoară pe pământ; acest corp are cele cinci elemente și ele n-au reguli
de comportament și nici nu se tem de moarte. Chiar și diavolii, Brahma, Vishnu și norocul sunt produsele
jocului celor cinci elemente. Un jnani înțelege această piesă, o salută și stă deoparte de tot. Ale cui nume
sunt Hristos sau Krishna? Nu-s ele numele gunei Sattva, cea care a apărut din cele cinci elemente? Din
interacțiunile pozitive rezultă cineva ca Buddha; acest individ care spune „eu sunt Brahman” vine din cele
cinci elemente și din esența hranei.

V: Deci, cineva ca Buddha și faptele lui sunt un rezultat firesc al celor cinci elemente? Nu există niciun
făptuitor?

M: Pentru a avea și a dori, este necesară o formă de esență alimentară este necesară. Din ea a apărut
calitatea „știu că sunt”, care s-a întrebat „Cine sunt eu?”

V: Maharaj face ceva mai mult decât să asiste la explozia bombei cu hidrogen și la astfel de războaie etc.?

M: Cât e ora, acum?

V: 18.20

M: 18.20 e timpul pentru ce? Ce indică? Nu-i doar o măsurare a timpului? Urmărești tu cu precizie ziua sau
observarea ți se întâmplă ție?

V: Mi se întâmplă.

M: Asta-i tot.

V: Recunoaște Maharaj inteligența implicată în emisia unei scântei prin frecare?

M: Dar asta-i scânteia conștiinței.

V: Când Maharaj vorbește despre evenimente conștiente, sunt ele combinații coincidente de substanțe
chimice? În condiții cosmice, Maharaj recunoaște inteligența? Sau există doar coincidențe?

M: Inteligența-i înnăscută ca și focul în bățul de chibrit. Culmea finală a interacțiunii elementare este corpul
omenesc în care apare atingerea lui „Eu sunt”. Nașterea-i ca o scânteie ce vine din frecarea pietrelor, există
fricțiunea elementelor și tu ai scânteia „Eu sunt”. Calitățile unui Bodhisattva se datorează cunoașterii „Eu
sunt”, dar ea-i temporară și astfel un jnani perfect spune că orice manifestare-i ireală și că numai
Parabrahman este real.

42. Destinul tău nu-i moartea, ci dispariția lui „Eu sunt” – 27 ianuarie 1980

Maharaj: Numele se referă la manifestarea jocului celor cinci elemente, iar „Eu sunt” este un produs. Când
te stabilizezi în „știu că sunt”, tu treci dincolo de îndoieli și de nevoi. Dacă cineva se întoarce la sursa de
unde a izvorât „Eu sunt”, acolo-i jocul de cinci elemente; ele nu pot fi martorul sursei, dar sursa le cunoaște

60
jocul. Simți atunci că îndoielile tale au fost eliminate, dar strânsoarea tentaculelor individualității este atât de
tare și de subtilă, încât nici măcar nu vei fi conștient de asta. Acest pachet-corp, alcătuit din cele cinci
elemente, este condiționat de ego sau de individualitate. Când depășești corpul și locuiești în „Eu sunt” (în
manifestare), în acea etapă tu știi că totu-i jocul celor cinci elemente. Atâta timp cât „știu că sunt”
prevalează sau este realizat, se înțelege și că există un Absolut fundamental, Martor la toate și că Acel
Absolut este dincolo de timp. Conștiința-i aceeași peste tot – de pildă, ia esența comună a făinii de grâu și
spune-i Chappatis (un fel de pâine de grâu) – sunt ele diferite?

Vizitator: Dar personalitățile-s diferite.

M: La fel ca aurul, ornamentele-s diferite, dar aurul este același. Apa de ploaie este insipidă și inodoră, dar
atunci când picăturile de ploaie cad pe pământ, cresc diferite tipuri de vegetație. Tu nu mergi la rădăcină ca
să găsești unitatea, ci te identifici cu corpul și te crezi diferit. Cele cinci elemente se află la rădăcină.

V: „Știu că sunt” se află la rădăcină?

M: „Eu sunt” este centrul sau esența corpului hranei, care-i rezultatul celor cinci elemente. Dintr-o acțiune
specială există apă, vegetație și așa mai departe, așa că „știu că sunt” este punctul culminant al acțiunilor
celor cinci elemente. Acest „știu că sunt”, ori de câte ori te bucuri dincolo de corp, este destinul tău. Când
locuiești în destin ca „Eu sunt”, îți dai seama că nu-i vorba despre moartea ta, ci despre dispariția lui „știu că
sunt.” Tu doar locuiești în el și chiar el îți va spune propria ta poveste. Tu mergi în căutarea unui Guru,
umbli după binecuvântările lui și-i cazi la picioare. Asta se întâmplă fiindcă tu nu te-ai oprit asupra
propriului tău Sine și de aceea nu ești în măsură să-ți tolerezi ființa. Te duci acolo pentru că nu ți-ai realizat
Sinele.
Un diamant luminează în interior și-n exterior; așa-i și manifestarea lumii, în interior și-n exterior. De ce
plângi și strigi? Pentru că nu-ți poți tolera ființa. Tu nu poți intra în liniște; prin urmare, te duci și bârfești, ca
atunci când femeile merg cu trenul. Toată lumea are o preocupare sau alta, doar pentru a tolera atingerea lui
„știu că sunt”; unii își iau o soție și au familie pentru că vor o anumită ocupație care să le tolereze ființa.
Suferința acestei ființe o tratezi cu activități lumești, dar de fapt adevărata ta stare-i dincolo de manifestare.
Oamenii se închină la diverse divinități, dar de fapt ce-i zeul? Înseamnă cunoașterea de Sine, „Eu sunt”.
Când rămâi în „Eu sunt”, obții cunoașterea lui și pe parcursul procesului tu-l transcenzi, ca mai apoi să te
afli în starea ta adevărată, după care nu vei mai avea nevoie de cunoașterea de Sine. S-ar putea să-ncerci să
evaluezi lumea, zeii, dar odată ce-ai atins adevărata stare, tu ești Cel Mai Înalt.
Chiar înainte de așa-numita ta naștere, „știu că sunt” există într-o stare latentă în vegetație. Ulterior,
după vegetație, odată cu corpul, el intră în ființă. Cine-i un jnani? Un jnani este cel care-a ajuns la o
concluzie cu privire la materia primă a lui „Eu sunt” și știe că se deosebește de ea. Tu presupui că ai multă
cunoaștere, dar n-ai reușit să scapi de identitatea ta, însă dacă ții în minte doar două cuvinte, treaba ta-i gata.

43. Tu ești principiul care respinge corpul – 28 ianuarie 1980

Maharaj: Martorul însuși este martor. Cel care spune că discuția nu coboară în gâtul meu, este perfect,
restu-i respins. Rămâi acolo unde-ai încolțit, rămâi acolo în Sursă. Cum de ți-ai dat seama că „ești” și când?

Vizitator: De ce să întâlnesc sau să văd Adevărul?

M: Tu te reduci la identificarea cu corpul. În acest proces, cunoașterea „Eu sunt”, cea care se cunoaște pe
sine, va fi clară. Dacă-ți îmbrățișezi simțul corpului, atunci vor exista o mulțime de întrebări. Dacă
cunoașterea că „tu ești” nu există, atunci va mai păstra cineva acest corp? Principiul care respinge sau
renunță la corp este chiar Sinele tău.

V: Ce se întâmplă cu corpul atunci când identitatea lui pleacă?

M: Când tu nu ești corpul, lumea și tu sunteți identici, deci atunci tu ești lumea.

61
V: În meditație, în cele mai detașate momente, există o perdea de fier între ceea ce-i observat și vegherea
lui. În acel moment există o separare față de observare?

M: În acel moment există separarea între observare și observat, dar mai târziu, ele devin una.

V: „Eu sunt” este Atman?

M: Ce vrei să spui prin „Eu sunt” sau sentimentul că „ești”? Toate denumirile se referă la „știu că sunt” și
Atman e numele său. Dacă nu există „știu că sunt”, ale cui nume pot fi toate astea? Tu nu poți spune că
această conștiință-i asta sau aia, conștiința ta-i numai lumea ta. Pentru a înțelege și a realiza pe deplin toate
astea, fă meditație. Acel sunet energic „Eu sunt” este sunetul Ishwara și el este un memento că tu ești
Dumnezeu, dar tu respingi sunetul tăcut fiindcă te identifici cu trupul. Din propria-ți autoritate, în absența
principiului „Eu sunt”, ce poți face? Să mănânci? Să elimini fecalele?

V: Nimic.

M: Prin urmare, cunoașterea pe care o ai este Ishwara, principiul dumnezeiesc, rămâi în ea. Fără ea ce poți
face? Poți urina? Baza pe care „tu ești” înseamnă „tu ești Dumnezeu”. „Știu că sunt” înseamnă numai
Dumnezeu. Rămâi în el și vei realiza acest lucru, care-n sine este Atman, Dumnezeu. „Eu sunt” respinge
milioane de corpuri, dar dispariția sa nu se vede. L-ai văzut pe Atman mort? Maya nu există, uit-o doar.
Principiul Ishwara, principiul dumnezeiesc „tu ești” a încolțit de la sine. El este iubirea Sinelui. Natura lui
„tu ești” este doar iubire, Atma Prema („tu ești”) este Maya. Există diferite limbi, cum ar fi franceza etc.,
dar cine le folosește? Principiul conștiinței. Recunoști tu mintea așa cum o persoană în vârstă recunoaște un
copil?

V: Mintea-i ignoranță.

M: Tu nu ești ignoranță. Poți fi tu mintea?

V: Nu.

M: În timp ce eu vorbesc despre Dharma (religie), vorbesc despre Swaroop-Dharma (religia Sinelui).
Natura ta este cea a Sinelui, tu trebuie să rămâi acolo. În mod normal, cum se înțelege religia? Ea urmează
anumite coduri de conduită, dar de fapt asta nu-i religie.

V: Psihologia budistă vorbește despre purificarea minții în etape. Cum vede Maharaj realizarea, în etape sau
dintr-odată?

M: Pentru unii ea-i instantanee, pentru alții este treptat[.

V: Din cauza karmei?

M: Totu-i karma. În acest principiu manifest dinamic, karma (acțiunea) se întâmplă încontinuu. Brahma
înseamnă acțiune, este o expresie imensă, infinită și din asta te mândrești cu fragmente și spui că „eu sunt
corpul”. Din ignoranță și frământări apar o mulțime de întrebări, dar după ce asculți aceste discuții, tu intri
în liniște și tăcere, iar răspunsurile vin. Așadar, stabilizează mintea, ignor-o doar sau rămâi indiferent față de
farsele ei. Cercetează așa-zisa „mintea mea”, pe „al meu”, descoperă-l pe acel „eu” și „al meu”.

44. Eu sunt nenăscut – 29 ianuarie 1980

Maharaj: Orice se plantează aici, nu se va risipi, la fel cum domnișoarele se maturizează în momente
diferite, unele devreme altele mai târziu sau cum e apa care fuge de pe câmpuri. Sămânța unui copac măreț
este mică, dar ea conține viitorul copac uriaș; așa-i și principiul manifestării, el există în esența sămânței. Un
bun grădinar poate distinge între diferite semințe, el este cel care le cercetează, dar este el vreuna din
semințe sau e separat de ele? Gurul meu mi-a menționat prin cuvinte - care-i poziția mea eternă. Indiferent

62
ce ești tu, du-te în vârf, la „Eu sunt”. Mergi acolo și devii Acela - rădăcina manifestării. Progresele de aici
încolo îți permit să afli singur. Starea naturală este aceea de unde a venit sămânța. Acest principiu „știu că
sunt” se experimentează pe sine și lumea simultan. Sămânța provine de la părinți, deci noi credem că
suntem din părinți, dar un bun grădinar știe că el nu-i sămânța. Cel care-l cunoaște pe „știu că sunt” nu-i
sămânța. Du-te la rădăcină și trage concluzia că „Eu sunt” ... Da ... Da ..., tu spui „Eu sunt” fără cuvinte.
Cercetarea va arăta că el e rezultatul jocului celor cinci elemente. Există un alt principiu care-l observă pe
„Eu sunt” și jocul elementelor.

Vizitator: Acest „Eu sunt” este principiul originar?

M: Susținut de cine? El nu-i sprijinit de calitatea esenței hranei?

V: Ba da.

M: Forma esenței hranei înseamnă forma corpului. În hrană există această calitate „Eu sunt” și „al cui” este
acest „știu că sunt”? Întrucât el e un produs al hranei, un jnani spune: „eu nu sunt asta”, în timp ce
ignorantul spune „acest corp”. Esența hranei este „Eu sunt”, deci el nu-i hrana formei ființei omenești
(corpul hranei)?

V: Ba da.

M: De unde-ai emanat și unde mergi tu? Cunoașterea doar prin cuvinte nu înseamnă c-ai scăpat de dorințe și
de pasiuni. „Eu sunt” înseamnă tot acest spectacol pe care-l vezi, dar mai târziu vei vedea și că-n acel „Eu
sunt” se joacă o mulțime de universuri. Când înțelegi toate acestea verbal, poți deveni un pseudo-Guru, dar
asta nu-i o realizare. Trebuie să-ți dai seama că observi doar și că tu nu ești asta, adică nu ești acel „Eu sunt”
în care se joacă universurile.

V: Care-i starea lui jnani care-i separat de sămânță și de copac?

M: Nirvana, Nirguna (fără calități), Parabrahman (Absolutul), el este Sadgurul (un alt termen pentru
Absolut) și n-are nevoie de spectacol; el este observatorul și observatul. Un jnani realizează stabilizarea în
adevărata stare eternă; el nu-i niciodată rupt de veșnicie. Starea Sadgurului trebuie să fie una cu Starea
Eeternă, el rămâne nerupt de ea.

V: Poți să ne explici cum vede un jnani universurile jucându-se în „Eu sunt”?

M: Realizează natura spontaneității. Tu nu poți face nimic. Acel principiu era în stare latentă, apoi s-a
format corpul; ai făcut tu ceva pentru asta? Totu-i spontanei
tate. Starea Parabrahman este mereu nemanifestată; toate manifestările sunt ale stării Parabrahman.
Înțelepții și întrupările sunt reclame ale stării Parabrahman, dar unde-s ei acum? Ei au fuzionat în
Parabrahman, în Absolut. Se pare că eu desfășor toate activitățile, dar de fapt ele sunt doar întâmplări, iar
starea mea este dincolo de entuziasm și de dorințe. „Eu sunt” are opt fațete (cinci elemente și trei gune sau
calități), dar totuși ea are gustul lui „Eu sunt”, acest gust „eu”, pentru mine este parfumul tuturor
Brahmanda (univers). „Pentru mine” înseamnă Absolutul. În momentul concepției, tu nu știai că existai și
acum te gândești la moarte. Își poate aminti mama de prima clipă ta din pântecele ei? Cunoașterea „Eu sunt”
este infinit de mică, dar în ea se află Brahmanda (universul).

V: Cu ce se experimentează cerul și iadul, când corpul și mintea sunt distruse?

M: Cum poate exista experiență după moarte, când ambii s-au dizolvat? Cine continuă mai departe?

V: De ce nu există experiența despre „Eu sunt” înainte de doi ani, când corpul și respirația vitală sunt acolo?
Este atunci conștiința pură?

M: Este ceva de genul unei mango crud; dulceața-i latentă în fruct. În copil, „Eu sunt” este în stare latentă,
și prin urmare, nu se poate manifesta. În fructele crude, gustul lor final este acolo, dar este inactiv.

63
V: Care-i înțelesul lui Brahman?

M: În Brahman, totu-i iluzie, iar mărturia acestui lucru i se întâmplă lui Parabrahman. În acest Brahman se
manifestă schimbarea; în copilărie, „eu sunt un copil”, în adolescența „eu sunt un adolescent”, însă care-i
identitatea ta? De care te poți agăța? Ăsta-i principiul Brahman, deci totul în el este Brahman, iluzie.

V: Nu există naștere, dar unora le spui că ea există?

M: Ignorantului, obsedat de moarte, eu îi spun că da, există nașteri. Numai celui care-i capabil să-nțeleagă,
îi voi da cunoașterea. Ce știi tu despre această naștere? Ei (ignoranții) nu știu despre nașterea lor și vorbesc
despre nașterile viitoare ale altora. Ai știut tu în clipa nașterii că ai părinți? Vino la concluzia că eu sunt
nenăscut, am fost nenăscut și voi rămâne nenăscut.

45. Din non-cunoaștere, pe neașteptate „Eu sunt” – 30 ianuarie 1980

Vizitator: Există două abordări, a ta și cea budistă. După tine, „Eu sunt” rezultă din hrană, pe când, în
practica mea, înțelegerea lui „Eu sunt” vine din dorința care pune stăpânire pe el; cu cât ea-i mai puternică,
cu atât mai puternic „Eu sunt”.

Maharaj: Bine, deci cu cât e mai puternică dorința, cu atât e mai puternic simțământul că „știu că sunt”?

V: Da.

M: A predat Buddha asta? Ar vrea el să spună așa ceva?

V: Simțul sentimentului e din dorință.

M: Ce înțelegi tu prin Buddha?

V: Înțelegerea mea-i de natura esențială, adevărul pe care-l avem cu toții.

M: Descrie-l.

V: Nu știu.

M: Totuși tu spui că „eu sunt budist”.

V: Îmbrac această robă ca să merg în mănăstiri.

M: Oamenii urmează discipline, concepte sau poartă uniforme; tot acest afișaj există cât timp există „știu că
sunt”. Oricare ar fi conceptele pe care le alegem, fie ele lumești sau spirituale, noi ne bazăm pe ele.

V: Buddha a spus că „toată cunoașterea-i relativă”. Orice văd eu în meditație este util sau o povară?

M: Indiferent de revelațiile pe care le obții, nu te implica în ele; trebuie doar să observi și să te întorci în „Eu
sunt”. Într-o ființă omenească comună, această atenție și reflecție continuă toată ziua. Eu vorbesc despre
principiul manifestat și nemanifestat. Tu vorbești despre principiul individual, cel care implică mintea și
corpul. Îți cer să te retragi.

V: Care-i legătura dintre manifestat și nemanifestat?

M: Între această flacără și locu-n care sălășluiește ea, există vreo punte?

V: Nu.

64
M: Între mirosul bețișorului parfumat și scânteie, există vreo legătură sau punte? Ce-i o punte? E un drum,
un contact sau un gol?

V: Absolutul include manifestatul și nemanifestatul?

M: Nemanifestatul și manifestatul sunt doar două cuvinte. Atunci când nemanifestatul se contopește cu
manifestatul, nu mai există nicio convorbire. Când manifestatul vine din nemanifestat, se vorbește mult.
Unirea înseamnă a traversa, a se întinde. Aici este o flacără stinsă, unde s-a dus ea? S-a dus la locuința ei
naturală, în flacăra nemanifestă

V: Care-i țelul sadhanei (disciplina)?

M: Căutătorul vrea să caute, să spună că vrea să ia un autobuz; acum a alerga este o disciplină. A căutat
autobuzul și l-a prins prin alergare (disciplină). Cuvintele dau sens, dar ele se și ceartă între ele. Fără
cuvinte, se face liniște. Noi adunăm cuvintele altcuiva, le folosim și ne certăm și asta tot continuă. Eu am
avut șapte magazine, dar odată ce mi-am întâlnit Gurul, am pierdut complet interesul pentru toate
problemele lumești. Ăsta a fost efectul cuvintelor lui, am primit revelația. După Gurul meu eu n-am mai
întâlnit pe altcineva și nu mi-a mai venit niciodată să-mi extind viața lumească. Acum, oamenii mă observă
fixat în viața lumească, dar totu-i făcut de tine. Eu n-am făcut nimic. Nu voi avea nicio legătură cu cei 85 de
ani. Vorbele-și fac apariția, dar eu n-am nicio înclinație sau dorință de a forma un crez. Asta se va prinde în
funcție de receptivitatea ascultătorului, care poate fi un pezevenchi sau un jnani; cu alte cuvinte, revelația
lor va fi în conformitate cu îndrumările date de Atman. Orice înțeles dobândit, potrivit cu îndrumările date
de Atman și primit de la Sinele meu, se va aplica asupra mea. Nu-i vina ascultătorului, așa l-a ghidat Atman-
ul său. Eu spun că Krishnamurti este un brahman complet, deoarece Atman-ul meu mă îndrumă să spun
asta. Atman-ul meu spune că nu-i separat de mine și că nici eu nu-s separat de el.

V: Tu deliberezi asupra înțelesului cuvintelor sau a Sinelui?

M: Trebuie să existe cineva care să dețină un obiect pentru a desfășura o activitate, dar acel cineva nu-i
obiectul și nici activitatea, el n-are formă, n-are nume.

V: E gol.

M: Tu i-ai dat titluri gândului tău ca să înțelegi, astfel încât să fii mulțumit. Nimeni nu vrea să fie condus în
acel moment în care nu există cuvinte disponibile și-n care cuvintele eșuează - o stare în care nu există o
experiență de cuvinte. Eu sunt acuzat inutil de naștere; în adevărata mea stare, eu nu mă nasc niciodată. Un
jaf apare la Calcutta, poliția mă arestează, dar eu n-am văzut niciodată Calcutta!

V: Dacă starea adevărată nu poate fi experimentată, cum de Maharaj poate vorbi?

M: Datorită formei mele, eu rămân în acea stare și observ că această lume a lui „Eu sunt” a venit și că el va
dispărea. Cineva mi-a spus că-n visul lui eram un Baba, dar asta nu-i experiența mea. În visul meu, eu am
văzut zece nașteri, dar sunt insensibil în prima mea naștere sau viață. Cum de s-a întâmplat? Am investigat
asta.

V: Cum de știe cineva că el este Absolutul?

M: Această stare nu trebuie experimentată, despre ea, nu poți vorbi. Fii doar acea stare. Ceea ce se
experimentează nu-i Adevărul. Chestiunea primară este că ceea ce se experimentează nu-i Adevărul. Eu nu
știam că mă aflam în acea stare, dar dintr-odată am știut. Sunt; iar de aici vin toate necazurile. Cunoașterea
nu exista în acea stare și brusc „Eu sunt”, și-am prins corpul. Identitatea mea - „știu că sunt” - este întreaga
manifestare și nu corpul individual. Toate necazurile au început cu „deosebirea”, o calitate care a venit
odată cu „știu că sunt”. Ori de câte ori există o problemă, tu ceri: „să afli starea lucrurilor așa cum sunt ele”.
Nu încerca să înșeli și atunci soluția vine. Așadar, în acest joc necinstit al lumii manifestate, eu am reușit să-
mi găsesc poziția reală. „Știu că sunt” înseamnă manifestarea lumii și este o stare legată de timp, deci de ce

65
să-mi bat capul? În această clipă, „știu că sunt” este clocotitor și provocator, dar toate astea-s legate de timp;
mândria va merge împreună cu „Eu sunt” (So Hum), mai târziu, nu mai e „Eu sunt” (No Hum). Orice-ai
face, este potrivit cu conceptele tale, nimic n-a existat aici sau acolo. În deschizătura Brahma (fontanela),
încolțește „știu că sunt” și toate manifestările, dar eu nu sunt asta. Yoghinii, după ce-au străpuns toate
chakrele, își ridică suflul în Chakra Brahma și hibernează. Dacă corpul nu se umflă, „Eu sunt”-ul lui este
într-o starea liniștită în fontanelă, dar odată ce „Eu sunt” este dizolvat, corpul său se va umfla. Orice ființă,
când s-a născut cu acel „Eu sunt” încă înăuntru, va avea o lume manifestă în afară; fiecare ființă are propria
sa lume interioară și exterioară. Cel care-a atins ținta, nu mai este un individ, deci n-are ego; atunci când
egoul a dispărut, se va realiza că „Eu sunt” nu mai este resimțit.

46. Principiul martor există întotdeauna – 31 ianuarie 1980

Maharaj: Încearcă doar să fii în acel „știu că sunt”; nu te strădui să faci niciun efort sau concentrare.

Vizitator: Doar să fiu sau doar să fiu în „știu că sunt”?

M: Când „ești”, asta-i „Eu sunt”; când „ești”, automat există și ființa. Încerci să fii? Ce-i asta?

V: Eu sunt doar ceea ce sunt; cu pierderea timpului, nu există niciun sentiment că „Eu sunt”.

M: Orice ai fi fără să faci niciun efort, fii acolo. Nu încerca să-l interpretezi pe „știu că sunt”. Tu exiști fără
simțul corpului, dar atunci când te identifici cu corpul-minte, începe necazul.

V: Există identificarea cu trupul.

M: Da, acum ai auzit că „tu ești” este separat de corp. Cine ți-a spus despre acest spațiu? Cel care poate
recunoaște spațiul și vorbește despre el trebuie să fie anterior spațiului.

V: Mă refeream la loc.

M: Totuși, cine spune loc?

V: Eu. Am experiență de a fi martor, dar vine asta de la sine?

M: Cine cunoaște încolțirea mărturiei?

V: Este doar acolo; niciodată n-am putut vedea acea stare care apare.

M: După dispariție, ai simțit tu că ești martor în mod deliberat?

V: Automat.

M: De ce-ai spus că erai martor?

V: Dar există identificarea cu martorul.

M: Când ai fost amestecat cu martorul, înainte sau după?

V: În timpul.

M: Oricare ar fi acel principiu, el este chiar înainte de începerea mărturiei.

V: Nu știu.

66
M: Este foarte subtil; înainte de starea de veghe, acel principiu a fost martor, starea de veghe se întâmplă
acelui principiu care era deja acolo și, ulterior, există mărturia manifestării.

V: Principiul mărturiei nu poate fi cunoscut.

M: Da, principiul mărturiei nu poate fi martor sau să se cunoască pe sine. El există întotdeauna; nu-i treaz
sau adormit, este ceva separat, el privește.

47. „Eu sunt” este fără formă – 02 februarie 1980

Maharaj: Mintea se gândește la lumea exterioară ca urmare a respirației ce intră și iese; gândurile minții
primesc impresii în funcție de circumstanțe. Când intrăm în contact cu un înțelept, mintea se retrage
înăuntru. Toate aceste cunoștințe omniprezente au venit spontan în corp și tot spontan ele se sting și se
amestecă în conștiința generală. Când asta se întâmplă de la sine, conștiința se identifică greșit cu
circumstanțele corporale și locale și astfel, ea-și asumă eronat suferința și nenorocirea. În realitate, toate fac
parte din conștiința generală și ea nu-i preocupată de vreo anumită circumstanță ori corp. Chiar și atunci
când un individ moare cu frică, totul va intra în elemente și conștiința se va amesteca cu Conștiința
Universală.
În instrumentele cu coarde, sunetul se îmbină cu spațiul, deci și cu conștiința. El nu apare nicăieri, totuși,
se manifestă în corp ca „Eu sunt” și observă suflul vital. Așadar, nu corpul, ci respirația vitală este cea care
predomină pretutindeni, întocmai ca spațiul. „Tu ești” înseamnă numai conștiință, dar odată cu nașterea
corpului și a suflului vital, te faci demn de „Eu sunt” care-i lipsit de formă. Un corp puternic înseamnă doar
că stocarea alimentelor este strașnică; suflul vital, cu buzele și limba, curăță această esență a hranei și, ca o
consecință a mestecării ei, se primesc impresii ce hoinăresc pe-afară. Recitarea-i un proces al minții, dar tu
nu ești nimic din toate astea. Atunci când există esența hranei, începe și pulsația sau respirația în corp.
Cunoașterea „Eu sunt”, atunci când este susținută de corp, se numește Saguna (cu calități) Brahman; starea
de „eu vreau să fiu” sau „Eu sunt” n-are nici scop și nici formă. Suflul vital, „Eu sunt” și mintea n-au contur
sau formă, forma-i doar pentru continuitate. Sinele-i omniprezent, dar el se exprimă numai prin corpul
hranei. Se folosește surplusul de hrană, se amestecă elementele, începe pulsația și apare „știu că sunt”.
Această forță vitală este atotpătrunzătoare și ea există într-o stare latentă în hrană; este același principiu și la
o insectă și la tine. „Eu sunt” în formă corporală poate atinge Starea Cea Mai Înaltă, dar dacă-l accepți și
locuiești acolo, atunci scapi de naștere și de moarte. Doar fii în acel principiu; pentru asta nu există ordine.
Dacă faci penitență este pentru că ai păcătuit în nașterile anterioare, dar dacă întâlnești cu adevărat un
înțelept, el îți arată adevărata ta natură.
Mulți înțelepți se mișcă pe pământ, dar așa cum sunt eu, unde ar trebui să merg? Eu exist pretutindeni; în
acest stadiu, nu există niciun loc în care să nu fiu. Dacă locuiești în „Eu sunt” și-l absorbi, atunci nu mai
trebuie făcută nicio acțiune în spiritualitate. Cu asta, indiferent de acțiunea pe care o vei face, vei realiza că
ea-i o acțiune a principiului dinamic, e doar un joc. S-ar putea să supraviețuiești timp de o sută de ani, dar
toate zilele sunt pentru tine o distracție, dacă nu te identifici cu corpul și rămâi exact așa cum ești. Tu te
identifici cu ceea ce nu există și asta-i adharma (blasfemie), dar dacă rămâi în tine însuți, atunci nu mai
există nenorociri, altfel, la moarte îți va frică că vei muri. De fapt, noi n-avem nicio experiență directă
referitoare la naștere și moarte. Ai tu vreo cunoștință despre naștere și moarte? Nu, este doar un zvon și nu o
cunoaștere directă. Nașterea iese din jocul celor cinci elemente, apare și apoi dispare ca moarte, dar în toate
astea, cine ești tu? „Eu sunt” este peste tot, dar se exprimă în hrană ca o respirație vitală în corp. Tu ești
nenăscut. Orice observi este creat și apoi dispare. Până când nu vei obține adevărata identitate a propriului
Sine, nu-ți vei găsi liniștea. Orice-ai dobândit, trebuie să plece, inclusiv identitatea actuală. Oamenii sunt
mult prea ocupați cu activitățile lor lumești, iar asta-i o înțelegere subtilă pe care ei n-o pot prinde.
În numele spiritualității, oamenii acceptă discipline și o uniformă, toate aste conducând la o și mai mare
robie; cunoașterea spirituală trebuie să ducă la eliberare. Cel care recunoaște conceptele este eliberat de ele.
Atman n-are naștere, această atingere a lui „Eu sunt” este o rezervă a Absolutului și doar reclama dispare.
„Eu sunt” este o iluzie temporară; cel care știe asta, cunoaște principiul etern. Orice experiență de care te
bucuri este o stare imperfectă. Tu te implici în practici, pentru că mintea nu te lasă să fii tăcut.

48. Gurul nu-i o persoană – 03 februarie 1980

67
Maharaj: „Eu sunt” se află într-o stare latentă în pântece, este o stare ignorantă. Cum ar putea să se
cunoască pe sine? Cam pe la trei ani, cunoașterea „Eu sunt” vine spontan odată cu formarea corpului. În
jurul vârstei de mijloc, ea se află la apogeu, în timp ce la bătrânețe calitatea lui „știu că sunt” se diminuează.
Apoi, în cele din urmă, „Eu sunt” dispare și identitatea dispare și ea. De ce continui? Există două
deschizături de recepție și descărcare.
Ideile care-au fost acolo în procesul de căutare a Sinelui sunt de așa natură, încât fie că-i vorba despre un
cerșetor sau despre un rege, în pusnicie, ambii vor obține cunoaștere de Sine. Factorul timp stabilește căile
în funcție de rezultatele interacțiunilor din cosmos. Activitatea rezultată pe pământ și în vegetație este apoi
plantată în pântecele mamei; spațiul pământului se află-n pântece. Părinții sunt materia brută; acțiunea lor
este o parte a jocului celor cinci elemente. Copilul apare și, în cele din urmă, „știu că sunt” răsare spontan.
Când „tu ești”, „tu” nu întreabă, ci gândul tău este cel care cere. Indiferent ce gânduri apar, tu încadrezi
întrebările după ele, deci gându-i cel care formează întrebările.
Oricare ar fi conceptele pe care ți le-aș da eu, ele ți le distrug pe ale tale. În prezent, eu nu mai am
gânduri de abundență, ci doar cele care țin numai de „Eu sunt”. Un om obișnuit simte că speranțele și
dorințele sale îi vor fi împlinite și astfel viața-i importantă pentru el. După ce-ai ascultat discuțiile aici, toate
speranțele și dorințele tale nu vor mai fi îndeplinite, dar tu le transcenzi. De ce există gânduri rele, precum
concurența, gelozia sau ura? Tu singur ești afectat de ele.
(Notă: Cineva aici întreabă despre Maharaj: „Va muri?” Traducătorul răspunde: „Nu încerca să-l judeci
din punctul tău de vedere. Este mai important să afli ceea ce ești tu.)
De fapt, nu există nimic. Ceva devine egoul, deci mintea-și începe activitatea, dar sursa-i neantul. Cu ce
destin îți împaci tu identitatea? Potrivit acestui fapt, se vor acumula beneficii. Dacă crezi că acest corp este
identitatea ta, la fel fac și animalele, ele cred că moartea-i sigură. Ți-am vorbit așa pentru că te-ai rătăcit (la
fel cum fac și animalele) și ai venit aici. Acum, promite-mi că-ți vei descoperi adevărata ta identitate și nu
va mai trebui să mă mai vezi.
Aceste flori pot supraviețui cu zahăr? Nu, sunt ele-s hrănite cu gunoi murdar de grajd. Similar, „știu că
sunt” este hrănit de corpul hranei; atunci când el începe să se descompună sau când mâncarea-i consumată și
digerată, îți poți imagina mirosul? Medicul se va repezi la tine, dacă rana respectivă nu-i murdărită prin
procesul de digestie; secretele naturii, uneori, nu merită să fie dezvăluite.
Mergi la un cap de familie și el îți va vorbi despre ceilalți, dar nu despre el însuși. Când se întâlnesc doi
capi de familie, ei doar bârfesc, asta-i tot. Nu vor avea niciodată vreun cuvânt de laudă pentru alții. Pentru a
scăpa de o astfel de situație, rămâi în grația Gurului și încearcă să-i sorbi cuvintele. Gurul nu-i o persoană;
cunoscătorul și martorul acestui principiu, conștiința care apare și dispare, acesta-i guru. Cine-i un Sadguru?
El este acel principiu care există mereu, care asistă la apariția și dispariția irealului. Discuțiile mele conduc
la cunoașterea subtilă, cea care-i greu de înregistrat și de reținut în memorie. Rama nu știa că-i
Parabrahman până când Gurul lui i-a spus că „tu ești Parabrahman”, deci chiar și lui Parabrahman trebuie
să i se reamintească asta. În procesul de înțelegere, în acest fel, eu (Maharaj) am fost anihilat.

49. Nu există niciun alt Brahman mai mare decât tine – 04 februarie 1980

Vizitator: Natura minții este dorința. Cum să trec dincolo de ea?

Maharaj: Nu-i necesar să treci dincolo de ea. Privește orice vine și pleacă, mintea, gândurile și așa mai
departe. Fii acolo unde ești. Atman sau Sinele nu vine și nici nu pleacă, numai El este pretutindeni; doar
gândurile vin și pleacă.

V: Ce putem face pentru o și mai mare abandonare?

M: Cine se abandonează? Acela care se abandonează, are el nume și formă? Doar o persoană cu nume se
poate abandona, dar de fapt cine-o face n-are nume și formă. Întrebarea ta indică identificarea cu corpul.

V: Ea (arătând spre cineva) a făcut sute de Guruși.

M: Lasă-o să înțeleagă că ceea ce i-au spus alții este ignoranță. Nu fă nimic și totul se va dizolva; în ciuda
acelor mulți Guruși, tu rămâi unul?
68
V: Da.

M: Dă-i la o parte pe guruși și fii una cu „tu ești”.

V: Eu nu fac nimic, dar nu se întâmplă nimic.

M: Știi că „ești”? Asta-i destul, chiar mai mult decât destul.

V: Uneori martoru-i acolo, dar alteori nu există niciun martor de luni de zile. Cum vine asta?

M: În starea de veghe, starea martor este întotdeauna acolo. Nu există niciun alt Brahman mai mare decât
tine, acceptă acest lucru și pleacă, tu ești cel mai mare. În acea mică celulă rotundă este conținut tot spațiul,
în ea există cosmosul și pământul. Acea mică celulă este principiul „Eu sunt”. În momentul în care ea există,
se manifestă spațiul; pântecele este spațiul pornit de la mica celulă „Eu sunt”. Orice-ai avut de la alți Guruși
este ignoranță, această judecată a cunoașterii este pentru tine să accepți și să taci.

50. Atingerea lui „Eu sunt” este nereală – 05 februarie 1980

Maharaj: Chiar acel Dumnezeu despre care crezi că-ți va rezolva problemele, nu-și poate rezolva propriile
lui probleme! Nu-i un sacrilegiu? Există doar Nisarga, Absolutul, în care se joacă cele cinci elemente și cele
trei gune (calități), dar niciun stigmat al acelei piese nu reacționează pe acel principiu. Știința se ocupă cu
cele cinci materii elementare și cu ele evaluează vârsta oricărui material. Nimeni nu va putea judeca vârsta
lui Nisarga, Absolutul este dincolo de măsură. Eu sunt dincolo de minte. Principiul dumnezeiesc există în
făpturile omenești și când se împacă cu ele, se manifestă, altfel te agăți de identitatea corpului. Există o
mașinărie din aur, dar aurul nu știe nimic despre ea. Eu exist întotdeauna, fără să depind de atingerea lui
„știu că sunt”.

Vizitator: În Starea Absolută, există „Eu sunt” și există lumea. Există un proces de observare, chiar dacă
„Eu sunt” nu există?

M: Ființa trebuie să fie acolo, pentru că ființa-i lumea. Cunoașterea înseamnă lumea. Cunoașterea-i ca o
iluminare; este punctul focal al încolțirii lumii. Toată multitudinea se manifestă din principiul Ishwara;
răsare din principiul „Eu sunt”. Ishwara sau „Eu sunt” este principiul manifestat, el nu-și poate rezolva
propriile sale enigme. Oamenii spun că eu sunt fiul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu n-a reușit să-și rezolve
propriile lui probleme. Odată ce te stabilizezi în Absolut, lumea și semnificațiile ei dispar; nu mai pot fi
începute acolo. Așa-numiții înțelepți spun că eu am susținut zeul ăsta sau pe celălalt, dar acel zeu are
propriile lui probleme. De ce mi se spune că-s indiferent? Eu sunt Nisarga, dincolo de timp, sunt Nisarga
care nu-i atașat de nimic. În limbajul comun, Nisarga înseamnă „indiferent”. Au apărut atât de mulți eoni și
dizolvări, dar eu rămân neatins de ei.

V: Când cineva se află în Absolut și se uită la lume, s-ar părea că nu există niciun centru sau nicio valoare?

M: Întreaga lume manifestată-i observată de-un jnani în picătura oceanului. Ce înțelegi tu prin asta?

V: Vederea prin „știu că sunt”?

M: Dar trebuie să existe materie care să-l susțină pe „știu că sunt”, așa cum flacăra are nevoie de gaz. În
această lume, există o mulțime de lucruri, dar de dragul tău, ce ești tu? Vorbește din acest punct de vedere;
tu nu ești corpul; în cele din urmă, timpu-l va consuma. Odată ce se întâmplă să-l recunoști pe „Eu sunt” ca
pe întregul univers, vei fi eliberat. Un bine maxim se poate face atunci când cineva-și dă seama că atingerea
lui „Eu sunt” este ireală.

V: După moarte, dispare „știu că sunt”?

69
M: Tu ai experimentat moartea în mod direct?

V: Nu există niciun simț al corpului; te odihnești; în acel caz ești mort. În somn, ești mort?

M: Cu ce ajutor folosești lumea?

V: Al corpului.

M: De ce să nu întrebi despre începutul trupului și al ființei? Tu ești îngrijorat de moarte. De ce să nu mergi

la începutul trupului și al ființei? Dacă vrei să fii Nirguna (fără calități), atunci mergi la sursa ființei, mergi
la punctul de confluență dintre gune (calități) și Nirguna. Nirguna înseamnă absența lui „știu că sunt”.
Saguna înseamnă prezența lui „știu că sunt”.

V: Nu se poate concepe Nirguna.

M: Ea-i dincolo de concepte.

V: Nici măcar nu se experimentează?

M: În Nirguna, unde-i nevoia de experiență?

V: Dacă Nirguna nu se poate experimenta, care-i folosul Absolutului?

M: Guna înseamnă „Eu sunt”, Nirguna înseamnă „nu știu că sunt”, deci cine-i acolo ca să se bucure de
starea Nirguna?

V: Când muncesc, eu uit de mine.

M: Dacă nu uiți de tine timp de patru zile, vei muri. Tu n-ai știut că erai; dintr-o dată ai simțit că „ești” și
odată cu „țtiu că sunt” ai început să-ți socotești vârsta. Când ai simțit exact că „ești”? Rămâi acolo,
meditează asupra acelei stări. În ce măsură poți combate asta? Un savant, el cum o va face? Cum, de ce și
unde a apărut „știu că sunt”? Investighează și realizează. Odată ce-ți dai seama, totul s-a terminat. Oamenii
au o credință puternică în corp, de aceea ei întrețin la fel de bine și conceptul unui alt corp.

51. „Tu ești“ n-are formă – 06 februarie 1980

Maharaj: O minte bună ar trebui să fie acolo ca ajutor pentru activitățile lumești, dar tu nu ești mintea. Te
afli într-o poziție de martor față de minte și față de suflul vital; această realizare ar trebui dezvoltată treptat
în tine. Ai membrele, ca instrumente pentru activitățile pe care le faci, iar mintea ajută la desfășurarea lor.
Mintea absoarbe impresiile; ea-i o expresie a suflului vital. Nici mintea și nici suflul vital n-au scop ori
formă. În corp, există deja acel principiu auto-realizat „Eu sunt”, care-i martorul minții și al corpului, dar el
nu-i nici mintea, nici corpul și nici suflul vital. Trebuie să ne dăm seama treptat, că acest principiu n-are
nicio formă și că el e mai subtil decât mintea. După el, tu ai organele de activitate și de înțelegere, dar acest
principiu nu-i nici activitatea minții și nici a suflului vital sau a membrelor. El este cel care observă și
plecarea respirației din corp, care nu merge nicăieri, ci doar dispare. Din greșeală, „Eu sunt” acceptă corpul
ca fiind el însuși, dar el este un principiu exclusiv, separat de corp, de minte și de suflul vital.

Vizitator: Cum să corectăm această gafă?

M: Gândește-te că acest organism corp-minte este al meu, dar că eu nu-s asta. Sunt martor că-i al meu, dar
eu nu sunt asta.

V: Este asta o tehnică?

70
M: Tu ești martorul minții, deci nu ești mintea. Mai există vreun alt principiu al acestei logici? Eu stau aici.
E necesar să-mi spun că „stau aici”? Tu cunoști ceva, dar de ce? Pentru că știi că „ești”. Dacă nu ești, atunci
nu se mai pune problema de ceva; tu nu încerci să știi, ci doar știi. Orice „ești tu”, e lumea sau Brahman,
principiul manifestat. Atunci îți vei da seama că tu nu mori, ci suflul vital încetează, dar tu nu ești asta.

V: Cât de curând?

M: Chiar acum tu ești acel principiu manifestat, Brahman; amintește-ți doar asta și asta-și amintește și ea de
mine. Dacă vrei să-ți amintești de mine, amintește-ți că tu nu ești forma ori suflul vital, ci ești Brahman
manifestat. Această cunoaștere-i destul de bună pentru tine și ea te va duce mai departe. Înțelegi cuvintele
când le absorbi sensul?

V: Da.

M: Nicio cunoaștere nu va avea vreo formă. Am primit o palmă, știu asta, dar are ea vreo formă? Dulceața,
are ea formă?

V: Nu.

M: Cunoașterea nu poate avea niciodată vreo formă. Cum poate exista o formă pentru cunoașterea faptului
că „ești” acolo și „eu sunt” aici?

V: Cunoașterea „eu” este acolo, fie ea de intelectual, fie de rege

M: Ar putea exista felurite containere de cunoaștere, dar în sine, ea n-are nicio formă.

V: Da.

M: Dacă cunoașterea lumească meschină n-are nicio formă, atunci cunoașterea „Eu sunt” sau starea
Ishwara, pot avea ele vreo formă? Dacă accepți acest lucru, atunci acceptă-l și du-te, pleacă-n în altă parte și
doar rămâi acolo. Lasă orice activitate să se întâmple prin intermediul cunoașterii tale „Eu sunt”, care n-are
nicio formă, ci este doar martorul ei. Cunoașterea că „tu ești” n-are nicio formă, deci așa-i și pentru altă
cunoaștere. „Tu ești” este cunoașterea originară. Cum te bucuri de viață? Știi că există, dar din cauza a ceea
ce simți, te bucuri, dar cum?

V: Datorită principiului meu etern.

M: Aruncă acest principiu etern peste bord! Tu te bucuri de viață datorită cunoașterii că „ești” sau că „Eu
sunt”. Cunoașterea „Eu sunt” este principiul care locuiește, acest principiu atotpătrunzător, „Eu sunt” este
totul.

V: Ființa pură, este ea dincolo de cunoaștere și ignoranță?

M: Nu te implica în asta, ci doar rămâi în „Eu sunt”. Cine judecă ce-i pur și ce-i impur? Nu este cunoașterea
că „ești”?

V: E necesar să știm că „suntem”?

M: Eu vorbesc despre cunoaștere, orice-ar fi cunoașterea „Eu sunt”, ea-i cunoașterea. Tu trăiești ca să susții
această cunoaștere „Eu sunt”, de aceea te lupți. Dacă această cunoaștere dispare, ce interes ai mai putea
avea? Ești ca un medic care se străduiește să-i poarte de grijă; cunoașterea că „ești” hrănește și protejează
corpul. Amintește-ți asta, dacă vrei să-ți aduci aminte de mine, atunci amintește-ți de cunoașterea „Eu sunt”.
Strămoșii mi-au spus să meditez la mine, să-mi amintesc de mine, dar au mai spus și că cunoașterea „Eu
sunt” sunt tot eu.

V: Conștiința, este a ființei și a minții?

71
M: Ți-am spus destul, orice este, „tu ești”. Această cunoaștere se contopește în conștiință sau în „Eu sunt”,
care mai apoi se unește cu principiul etern, care poate fi numit „conștientizare”. Asta-i locuința pentru „Eu
sunt”, pentru a se odihni și a merge în uitare. Tu nu vei putea recunoaște conștientizarea, fiindcă nu va
exista ceva de genul „conștiința ta”. Când cunoașterea fuzionează cu Cel Mai Înalt, doar cunoașterea va
obține beneficii. Dacă-ți aduci aminte de mine, ceea ce înseamnă că „ești”, vei fi complet și total și-i vei
îmbrățișa pe ceilalți, fiindu-le de folos.

V: Ne vom aminti de asta.

M: Își amintește oceanul de o gură de apă? „Tu ești” înseamnă cunoașterea atotpătrunzătoare; „tu ești” este
peste tot. Îmi amintesc de Sadgurul meu și, ca urmare, toate discuțiile se scurg cu ușurință; acea cunoașterea
nu cade niciodată moartă. Dacă oamenii mor, atunci ar cădea și cunoașterea moartă? Fă ceea ce-ți place, dar
nu uita niciodată de tine sau de cunoașterea „Eu sunt”.

52. Peștele în afara apei – 07 februarie 1980

Maharaj: Conștiința-i subtilă ca lumina, ea nu face nicio acțiune, întreaga activitate este prin minte și prin
suflul vital.

Vizitator: Cum să ajung la ea?

M: Nu încerca, doar fii. Când te afli într-o stare de experiență, ai făcut ceva? Cum ai intrat în conștiință?

V: Nu înțeleg.

M: Intră în liniște. Fă meditație.

V: Ar trebui să luăm numele lui Dumnezeu?

M: Fără îndoială că trebuie să-l repeți în mintea ta. Prin minte, un alt principiu observă această repetare din
minte, dar tu ești anterior minții. Prin recitare, mintea, corpul și cele cinci simțuri se purifică prin suflul
vital.

V: Nicio mantră aparte?

M: Tu poți recita orice nume sacre dorești sau ceva ce-ți dau eu. Prin repetare, începe procesul de purificare.

V: Creația lumii este misterioasă… Cât de multe suflete! Chiar este așa? Sau doar noi o vedem așa?

M: Ai ajuns la această etapă, pentru că „ești”, lumea ta ești tu, dar tu ești dincolo de nume și de formă. „Tu
ești” este manifestatul.

V: Fiindcă Shuddha Chaitanya (pura conștiință) este totul.

M: Totul este creat din „Eu sunt”-ul tău.

V: E din minte?

M: Când răsare soarele, lumea-i percepută cu lumina sa. Similar, când răsare „Eu sunt” (tu ești), este creată
lumea.

V: Ce se întâmplă când dormim?

M: Când te trezești, lumea-i datorită lui „Eu sunt”.

72
V: Când e cineva fără dorințe?

M: Nu încerca să-ți suprimi dorințele. La fel cum oamenii vin și pleacă, observă doar sau nu te implica.
Sinele-i observatorul și tot ce-i văzut este lumea.

V: Sinele-i identic cu Dumnezeu?

M: În principal, datorită identificării tale cu corpul tău, tu l-ai poluat pe Dumnezeu. Din cauza asocierii tale
cu trupul, te temi de moarte. Nu există moarte, ci doar suflul vital pleacă și „Eu sunt” dispare. Corpul este
susținerea lui „știu că sunt” sau Atman.

V: Din ce cauză au existat nașterile trecute?

M: Îndrăznești să vorbești despre nașterea trecută! Ai tu cunoașterea celei prezente?

V: Atunci, de ce-i nașterea?

M: Ea nu s-a întâmplat niciodată!

V: Ea-i o iluzie?

M: Până când nu-ți cunoști Sursa, consideră că n-ai cunoașterea. Când în pântece, natura a avut grijă de tine,
tu n-ai făcut nimic. Chiar și astăzi natura are grijă, dar tu-i atribui tot prin asocierea ta cu corpul.

V: Nu se cere niciun efort special?

M: Vorbind despre eforturi, ai făcut tu vreun efort până la vârsta de trei ani? Înregistrarea nașterii este la
zece luni de la concepție; zece luni tu n-ai avut nicio grijă. Care-i ideea ta despre cunoaștere? Oricare-ar fi
ideile tale, tu începi să le culegi în copilărie.

V: Cum să renunț?

M: Unde-i nevoia să le dai la o parte? Orice simți, e potrivit, fiindcă tu ai intrat în această stare
bolnăvicioasă de identificare cu corpul.

V: Cum să renunț la ea?

M: Înțelege că acest corp-minte este hrană și apă, dar tu nu ești materie.

V: Atunci de ce există bărbat și femeie?

M: Fiindcă criteriul tău e trupul și identificarea cu el și cu forma.

V: Identificarea există din cauza dorințelor?

M: Din cauza ignoranței, tu te identifici cu corpul, deci există bărbat și femeie; după aceea, orice
devotament este neproductiv.

V: N-are rost să mergi la temple fără Atma Vichara (introspecție)?

M: Ăsta-i templul; dacă „tu ești” atunci și alții sunt.

V: De ce există ignoranță?

M: Există numai ignoranță: Tu vezi un film, este el adevărul?

73
V: Deci să las doar dorința să vină și să plece? Dar odată cu dorința există și efortul. Și dacă ea nu se
împlinește, există mânia.

M: Nu încerca să te concentrezi asupra dorinței, fiindcă tu nu ești manifestarea minții sub forma dorinței.

V: De ce există gândul?

M: Tu ai bețișorul de tămâie, dacă scânteia este acolo, atunci parfumu-i natural. Este vina mea că vin
dorințele și gândurile?

V: Am nevoie de grație ca să înțeleg.

M: Cel care are un dor puternic o va avea, nimeni nu-i devotat Sinelui, toți sunt devotați numai corpului.

V: Totul se întâmplă prin voia lui Dumnezeu?

M: Atâta timp cât nu ți-ai realizat Sinele, vei avea conceptul că Dumnezeu face totul. Asta nu contează.
Dacă „tu ești”, Dumnezeu este.

V: Tu și Dumnezeu sunteți una?

M: Când înțelegi, vei afla că tu ești Dumnezeu.

V: Totu-i iluzie?

M: Da. Mai înainte de somnul adânc, de starea de veghe și de „Eu sunt”, care-s nevoile tale?

V: Nu știu.

M: Cine spune asta? Trebuie s-o spună un anume principiu?

V: Cineva individual ori sufletul universal?

M: Atunci când tu ești principiul manifestat, nu mai există niciun corp.

V: Odată ce fiecare canal este deschis, mai poate fi el închis?

M: Unde-i necesitatea?

V: Cum de-ți vin ție cuvintele?

M: Spațiul este natura cuvintelor; cuvintele-s produsele spațiului. Se mișcă spațiul cumva?

V: Pretutindeni, el este același.

M: Acea lumină de acolo este plictisitoare, aici este strălucitoare; cel care spune așa, nu-i el martorul
calității luminii? Dacă poți evalua calitatea ambelor, care ar trebui să fie calitatea ta? Prin simpla pecetluire
cu cuvinte, precum Poorna-Prakash (lumină completă), Starea Cea Mai Înaltă nu poate fi înțeleasă.

V: Ea se revarsă?

M: Da. Este cunoscută ca Purusha, șuvoiul pur. În meditație, ea va veni ca un potop. Purusha-i aspectul
masculin al acțiunilor, pe când Prakriti este aspectul feminin; ambele n-au formă. Shiva-Shakti este doar un
titlu; eu le iau doar ca pe cuvinte, dar tu le consideri individualități, fiindcă ai obiceiul etichetării cu vorbe.

74
V: Ăsta-i modul comun.

M: Toți înțeleg în același mod; totul există fiindcă tu exiști. Dumnezeu este mare. Dacă tu exiști, atunci
Dumnezeu e mare, însă tu ești dovada că Dumnezeu există.

V: Ce-i moartea?

M: Tu ai doar auzit acest concept; n-ai nicio experiență a morții.

V: De ce mă tem, atunci?

M: Ai cunoscut tu moartea sau ai auzit doar despre ea? Tu n-ai avut cunoștință despre naștere, deci n-ai nici
despre moarte, dar moartea te va ajunge din urmă, datorită identificării tale cu trupul.

V: Păi, atunci eu nu sunt corpul?

M: Spune-mi informațiile pe care le ai atunci când corpul nu ești tu.

V: Nu pot da niciuna.

M: Fă numai asta.

V: De ce există dualitate?

M: Ea nu există niciodată; acest corp conține atât de multe sucuri. Fiecare atom vorbește, dar tu crezi că tu
vorbești.

V: De ce corpul devine ființă? Eu văd asta.

M: E ceva foarte natural; în pântece, tu ai crescut natural.

V: De ce se-ntâmplă?

M: E ceva spontan.

V: Și creația-i tot spontană?

M: Da. Cine a făcut să crească această floare?

V: De ce există creația?

M: Când ai zece ani, poți să știi cum este să devii tată? Te căsătorești și apoi înțelegi. În ignoranță, cum poți
să te căsătorești și să înțelegi? În ignoranță, cum poți obține maturitatea?

V: Cum vine maturitatea?

M: Un mic arbore banyan devine unul gigant. Cum?

V: De la sine.

M: Păi e la fel.

V: Sunt necesare maturitatea și jnana?

M: Da.

75
V: De ce se face efort?

M: Efortu-i conceptul tău. Tu ai nevoie de o ocupație. Când vorbesc cu tine, știu că tu n-ai cunoașterea, deși
ești un om de știință.

V: Cum se scapă de ignoranță?

M: Prin auto-strălucire.

V: Cum?

M: Cum alungă soarele întunericul?

V: E harul Gurului?

M: Nevoia ta de grația gurului trebuie să fie intensă, ca dorința peștilor de apă.

V: Cum sunt toate problemele dorinței?

M: Este o calitate a corpului hranei. O persoană vine și vorbește mult, dar ea a băut în plus și vorbitu-i o
manifestare a băuturii.

V: Deci corpul e și el o problemă?

M: Corpu-i esența hranei, așadar toate calitățile lui sunt din lumea materială.

V: Prin urmare, eu nu sunt corpul?

M: Nu trebuie doar să respingi corpul, înțelege că tu nu ești limitat și respinge identificarea ta cu el.

V: Când șeful strigă, n-ar trebui să existe furie?

M: Enervează-te cu intensitate dublă, dar spune-ți că tu nu ești nici corpul și nici calitatea lui. În primul
rând, tu nu ești calitatea lui, în al doilea rând, „Eu sunt” este o manifestare și în al treilea rând, Eu,
Absolutul, nu sunt manifestarea.

V: Mă poți călăuzi?

M: Unde-i calea? Nu există niciun mers. Dacă eu te învăț calea, tu vei ajunge la cunoașterea abuzivă; cel
mult îți pot spune să urmezi calea din camera din care ai venit. Se poate întâlni spațiul dintr-o cameră cu cel
din cealaltă?

V: Doar să-mi amintesc?

M: Un jnani sau altul nu poate da formă spațiului. Cu identitatea corpului tău, spune-mi numele tău?

V: Ramchandra.

M: Spune-mi numele tău, aruncând corpul și forma. Dacă nu există nume, mai poate exista formă? Poate fi
activitate? Ai auzit că Paramatman este dincolo de calitate, dar ce-i Nirguna? Guna înseamnă ființă, hrana
susține ființa fără cuvinte, care-i guna. Sat trebuie să fie existența, care nu-i nici rea și nici bună. Cu cât te
apropii mai aproape de „Eu sunt”, cu atât vei fi anihilat.

V: Ce-i Guru?

76
M: Când te duci la înțelept, te predai acelei cunoașteri interioare; corpul nu-i Guru. Dacă cunoașterea nu-i
atotstrălucitoare, atunci care-i diferența dintre măcelar și carcasă?

V: Cunoașterea poate fi dată altora?

M: Pe larg, Guru-ți arată, iată-l și el e deja acolo. Eu spun că dacă vrei să-ți amintești de această vizită,
amintește-ți cunoașterea că „Eu sunt” sau adu-ți aminte de cunoașterea că „ești”.

V: Noi am venit prin harul Gurului?

M: Ca să fii mulțumit, tu poți folosi orice cuvinte dorești, dar are cunoașterea vreo formă? Nicio formă,
niciun criteriu.

V: Dacă cunoașterea-i dincolo de înțelegere, cum să înțeleg?

M: Cine spune că această cunoașterea-i în tine? Asta este fiindcă tu îmbrățișezi corpul. Fii în ființă, doar fii
și înainte de a vorbi uită că-n fața ta stă o persoană care și-a realizat Sinele. Vorbind despre moarte,
respirația vitală renunță la corp, el se prăbușește și ființa dispare. Întoarce-te la pântece, înainte de concepție
nu există „Eu sunt”; în pântece, „Eu sunt” nu se cunoște pe sine. Poate somnul profund să se cunoască pe
sine? Nu există dualitate. Poate Absolutul să cunoască Absolutul? Această dualitate a venit odată cu „Eu
sunt și a venit de la sine, nicio cauză nu-i ea însăși o cauză majoră. Tu mă chemi, dar eu n-am cunoaștere;
totul vine pentru ignoranță, eu n-am cunoaștere. Krishna a cântat la flaut și le-a făcut pe Gopiși să danseze.
Doar stările de veghe și de somn se nasc și asta-i o calitate a corpului hranei, care nu-i nimic altceva decât
esența celor cinci elemente și hrana pe care-o consumăm. Corpul apare din emisii și emisiile sunt esența
hranei. Astfel acest corp nu-i nimic altceva decât hrană. În interiorul său există ființa sau existența, care-i un
rezultat sau un produs. Prin urmare, atât corpul, cât și ființa sunt temporare.

V: Are infinitul vreo dorință?

M: Doar repetă cuvântul „Om” și-l atingi pe Cel Mai Înalt. Totu-i corect, odată ce-ți dai seama de greșeala
ta primară; până atunci recită „Om”. În clipa-n care există o poziție, există rigiditate.

V: Tu n-ai nicio poziție?

M: Nici n-au existat discipline.

53. Cunoașterea trezită este meditație – 08 februarie 1980

(Notă: Maharaj vorbește despre micul fir de ființă care are diferite nume; el nu vorbește despre indivizi. Se
pot da milioane de nume, dar ce-i acela care vorbește despre conștiință? Necazu-i că ne gândim doar la
individualitate, dar orice există, vorbește și este în toate, străbătând întregul univers.)

Maharaj: Întreabă orice și vei primi un răspuns prompt, dar nu-l vei putea folosi, fiindcă el vine din
Conștiința Universală, iar noi ne așteptăm să-l folosim ca indivizi separați. Pentru un jnani, orice
cunoaștere, indiferent dacă-i lumească sau necunoscută, n-are niciun efect. S-ar putea să fii cel mai
inteligent om din lume, dar Cunoscătorul acestei cunoașteri nu va veni niciodată să te întâlnească. De aceea,
cunoașterea n-are niciun efect asupra unui jnani; el nici nu există și nici nu poate muri ca individ. Orice fel
de cunoaștere - care-i făcută să fie percepută prin lucruri - este jnana și nu jnani.

Vizitator: Care-i cea mai profundă semnificație a lui Kum Kum [purpuriu]?

M: Ușor, acel simbol al luminii din tine, păstrează-l.

V: Lumina-i în inimă.

77
M: Ea-i chiar și-n minte. Tu ai podoabe din aur. Poți spune că auru-i doar un segment?

V: Dar de ce roșu?

M: E doar o culoare, însă cunoașterea fundamentală n-are culoare.

V: În Sud, se aplică trei dungi de Vibhuti (cenușă).

M: Este un simbol al unei persoane care se presupune că și-ar fi ars individualitatea și ea a devenit cenușă.

V: Cele trei corpuri?

M: Da, da, dacă asta te-a mulțumit, poți spune astfel. După ce-ai auzit aceste răspunsuri, ce vei pune în
buzunarul tău ca identitate? Cel mai important lucru ești tu, dacă „tu ești”, atunci și ei sunt. Noi presupunem
că dobândim cunoștințe spirituale, dar nu renunțăm la identitatea noastră. Dacă nu există nicio ființă, atunci
nu există nicio lume, în ceea ce mă privește. Care-i sămânța întregii lumi? Există meditație în cunoaștere sau
cunoaștere în meditație?

V: Totu-i cunoaștere. E adevărat?

M: Da, dar dacă n-ai cunoașterea că „ești”, atunci cine va medita și cine o va spune? Când cunoașterea-i
trezită, asta-i meditație.

V: Buddha a spus „Acum eu îi știu pe toți zeii și toată karma”, dar când discipolul său l-a întrebat despre
karma lui, el i-a spus „nu-ți bate capul!”. Întrebarea mea este: toate aceste manifestări, zeii și karma, sunt ei
ceea ce observă un jnani? Sau sunt doar concepte? Și jnani doar îi observă crescând?

M: Buddha a vrut să spună că acea karma a sa era echivalentă cu excrementele, dar asta a fost după ce-a
avut cunoașterea; nu-i ceva destinat nouă. (Notă: Ce cunoaștere a primit Buddha? Buddha a obținut
cunoașterea pe care o are Maharaj, atât. El înțelege ce este și ce-a fost; dacă ai înțeles din ce corp, minte și
conștiință ești făcut și că nu ești niciunul dintre astea, atunci totu-i clar).

54. Nimic... „ceva pentru câtva timp” ...nimic – 11 februarie 1980

Vizitator: Am dureri în șold, îmi este greu să spun că eu nu sunt corpul.

Maharaj: Nu există o prezență alternativă; treptat, vei avea senzația clară că această durere-i o mișcare în
conștiință. Tu ești diferit de ceea ce se mișcă în conștiință și de conștiința însăși. De exemplu, dacă înmoi
bumbacul într-un parfum și-l păstrezi închis, parfumul tot se împrăștie, dar ne e clar că noi nu suntem nici
bumbacul mirositor și nici parfumul emanat de el - această convingere va veni treptat.
Semințele copacului pot fi udate, dar în multe cazuri o sămânță răsare fără apă, fiindcă ea conține deja
umezeala necesară. Ceea ce se naște este această ființă, iar împreună cu ea se nasc stările de veghe și de
somn. Conștiința-i sămânța nu doar a stării de veghe și a celei de somn, ci și a întregului univers. Ceva apare
din neant și se întâmplă pentru câtva timp.
Această calitate „știu că sunt” este guna Sattva (calitatea esenței hranei). Eu sunt Absolutul, nu-s acea
atingere a lui „știu că sunt”. Atâta timp cât există „Eu sunt”, observarea i se va întâmpla Absolutului în mod
spontan. Zorile și lumina soarelui depind de timp, dar observatorul lor nu depinde de timp.
Într-un copil, „Eu sunt” este latent, el nu se cunoaște pe sine, dar este acolo; la timpul potrivit, ele se
cunoaște pe sine, așa cum cineva știe că „Eu sunt”. Mergi la rădăcină, la începutul copilului. Atunci când
înțelegi că tu nu ești conștiința, stabilizează-te acolo; înțelege și apoi ieși afară. Nu-i nevoie ca Absolutul să
intre în samadhi; el nu merge nicăieri, este întotdeauna acolo, pe când samadhi e o stare schimbătoare. În
samadhi, „știu că sunt” devine „nu știu că sunt”; starea de veghe și cea de somn profund sunt fazele lui „Eu
sunt” și nu ale Absolutului.
Toate relațiile se referă la Maya sau la iluzie, dar în loc de Maya, i se spune Dumnezeu, Divinitate sau
Ishwara. Starea de experimentare este Ishwara, iar în experimentare, orice acțiuni au loc, ele se numesc

78
Maya. Cel Mai Înalt nu-i o stare de experiență, fără cuvinte și fără sens. Absolutu-i domiciliul tău, în timp
ce vocațiile tale se află într-o stare în continuă schimbare. Orice știi este ireal și orice spui că știi, este tot
ireal.

V: Așadar, ar trebui să spun că „nu știu”?

M: Dar până acum, știi sau nu știi?

V: Mintea înțelege, dar transformarea n-a apărut încă.

M: Orice se transformă nu va rămâne, nicio stare transformabilă nu va rămâne. Dacă ai realizat corect
cunoașterea, atunci niciodată nu vei ști că mori.

V: Voi vedea un corp murind, la fel cum Frydman a fost atât de fericit în timp ce murea.

M: Chiar instrumentul prin care observi, va dispărea. După așa-zisa moarte, unde mai e instrumentul de
observare? Nici instrumentul și nici conștiința nu vor mai fi acolo.

V: Majoritatea marilor înțelepți mari par să spună că ei se întorc la lumină.

M: În acea lumină totală sau stare iluminată, nu se pune problema ivirii luminii.

V: La un nivel mai jos, ne alegem întruparea. Nașterea actuală-i aranjată de mine, așa că nu-i nevoie să mă
văicăresc.

M: Acest lucru-i ceva ce ți-au spus alții. Tu-l accepți? Care-i experiența ta directă?

V: Niciuna.

M: Atunci de ce accepți asta?

V: O persoană ignorantă umblă după concepte.

M: Unde-i problema credinței, când valabilitatea lui „știu că sunt” este respinsă? Când totul s-a terminat, se
spune că nu contează unde mori. Atunci când tragi concluzia că moartea-i falsă, ce moare ? Și mai contează
unde se întâmplă ea?

V: Îmi amintesc cu bucurie adevărul pe care l-am auzit.

M: Tu ești un martor la ceea ce-ți amintești.

V: Am o colibă pe care-o numesc „Achal” (imobil).

M: De ce n-ai numit-o Parabrahman Sadan (lăcașul Parabrahman)?

V: Poștașul ar fi dat de necaz.

M: Ai construit-o din piatră?

V: Din piatră.

M: Ce dimensiuni are?

V: 40 mp

M: După tine, cine?

79
V: Nu știu.

M: E vacantă.

V: A vorbit Maharaj despre frumusețe?

M: Acela prin care ești atras este frumusețea.

V: Când sunt lângă Maharaj, simt atracție.

M: Da.

V: Văd frumusețea în ochii lui. Trebuie să vorbesc despre asta.

M: Calitatea vederii la fiecare persoană este diferită.

V: Carevasăzică, nu există o definiție pentru frumusețe?

M: Da, orice definiție dată în cuvinte este întotdeauna incompletă. Rămâi în orice devii; după ce-ai ascultat
discuțiile mele, orice se poate întâmpla, „doar fii”. În cele din urmă, ce-a rămas după tine este că „tu ești”,
fii acolo. (Notă: Dimineața, Maharaj a spus că, după ce-ai ascultat aceste discuții, nu vei mai fi în măsură să
meditezi, fiindcă niciun obiect nu-i lăsat să mediteze. Starea fără obiect este meditația, nu mai rămâne
nimic).

V: Orice meditație este internă, ea nu-i o poziție. Să-l întreb pe Maharaj despre experiența lui?

M: Am început meditația în timpul nopții, dar acest lucru s-a diminuat, fiindcă starea de spirit meditativă s-a
stabilizat fără minte (Notă: Toate etapele prin care a trecut Maharaj sunt descrise în „Bhajana” sau cântece
devoționale). Ce-i casta și comunitatea stărilor de veghe și somn? Este ea creștină, evreiască sau
musulmană? Sau este bărbat-femeie? Toate aceste diferențe se datorează numai identificării cu corpul.

V: Da.

M: Ar putea exista ființa în absența stării de veghe și a celei de somn profund? Cu acest ciclu, „tu ești”,
altfel cum poți fi?

V: Experiența mea e cea a stării de veghe și de somn.

M: „Știu că sunt”, cu condiția să existe aceste etape, altfel nu se poate. În același timp, toate aceste trei etape
sunt un produs al esenței hranei. În absența simțului corpului, există vreo comunitate de stări de veghe și
somn? Spune această afirmație, uită de spiritualitate și locuiește acolo (în „Eu sunt”).

55. Culoarea „văzătorului” – 12 februarie 1980

Maharaj: Acest „nu știu că sunt” nu există pentru mine, dar cu el, eu pot vorbi orice, însă în tărâmul meu el
n-are nicio valoare. De când ai început să spui „știu că sunt”? Poți face o fotografie a înțelesului pe care-l au
cuvintele? Ai fotografiat semnificația cuvintelor?

Vizitator: Încerc să imprim în ele înțelegerea mea.

M: Dacă spui că-i într-adevăr înregistrat înțelesul, atunci orice ai fi adunat în minte trebuie să arunci, la fel
cum faci cu hainele vechi. Ai aruncat toate conceptele?

V: M-am agățat de ele.

80
M: Identitatea corpului nu poate obține această cunoaștere; cunoașterea „Eu sunt” trebuie să obțină această
cunoaștere „Eu sunt”; atunci când cunoașterea rămâne în cunoaștere, există transcendența cunoașterii. De
cele mai multe ori, în timp ce stau jos, există o stare lipsită de minte. Cum poate cineva cu mintea ocupată
să expună cunoașterea? Dacă sunt implicat în concepte și în minte, cum îți pot transmite cunoașterea? Dacă
ești sclav al conceptelor, ele te vor păcăli direct. Eu nu accept nicio poziție rigidă pentru mine, niciodată nu
mă condiționez de vreo poziție conceptuală, totuși fac Bhajana (cântece devoționale). Gurul meu m-a inițiat
și a întrebat cum va fi răsplătită chestia asta. El a spus: „Faceți Bhajana pentru ignoranți și nu pentru voi
înșivă.” Guru-i cel care se ocupă de Bhajana. Activitatea de azi este pentru azi, mâine pentru mâine, nu
există limitări și nici nu-i ceva care continuă. Simți că astăzi este similar cu ieri, dar nu-i așa, fiecare zi e una
proaspătă. Soarele de ieri a apus, azi e altul.

V: N-ar trebui să fii prins în gânduri și simțiri, ci să treci dincolo de lumina percepției?

M: Aceste gânduri și concepte încă te mai hărțuiesc

V: Am liniște sufletească, nu-s hărțuit.

M: Mișcarea progresului tău ar trebui să se stabilizeze în tine, în Sinele tău.

V: Noi revenim la martorul neschimbat.

M: Nimic nu se va întâmpla. Chiar ideea că ceva se va întâmpla sau nu cuiva, ar trebui să plece. Marii
înțelepți au dat locația-n care cineva trebuie să locuiască. Fără să cauți, ar trebui să fii în acea stare, cea de
nuanță albastru închis și omogen (Krishna) Meghistan - nor albastru închis, dar fără a căuta, fără ochi.

V: Culoarea feței lui Krishna?

M: Acela-i cunoscut sub numele de Domnul Krishna, care-i o vedere fără vedere a identității tale originale,
a sursei. Închizând ochii, îl vei vedea pe Krishna, ceea ce înseamnă Gopal, adică cel care hrănește simțurile
- principiul de dincolo de simțuri. Închizi ochii și vezi acel principiu, chiar nuanța albastru închis, culoarea
„văzătorului” din care provine totul.

V: Ieri ai vorbit despre flori și parfum.

M: S-a ilustrat doar simbolul, semnul nașterii tale.

56. Totul se întâmplă în cunoașterea „Eu sunt” – 13 februarie 1980

Maharaj: Dorința de eliberare există doar atunci când cineva are simțul implicării; odată cu dispariția
acestui simț, cine sau ce mai este acolo ca să caute iluminarea? Acum tu exiști din cauza conștiinței. Înainte
de asta, până când s-a ivit acest sentiment al ființei, ai avut tu vreo idee sau nevoie de Dumnezeu?

Vizitator: Tocmai faptul de a veni, a citi, a asculta este obstacolul.

M: Această dorință de a veni și de a avea cunoașterea nu-i obstacolul, ci transcenderea „ființei”. Atunci
când n-aveai conștiință, a existat vreun obstacol?

V: Nu.

M: Întreaga manifestare depinde de conștiință, de conștiința că „ești”. Află ce „ești tu”. Nu-ți poți înțelege
natura, dar există conștiința că exiști și asta-i destul. Prin conștiința ta, tu știi că lumea există, dar această
conștiință există numai în corpul tău sau este exprimată prin corpul tău pentru a trăi. Păstrează un singur
lucru în vedere: ceea ce „ești tu” există în tine ca această conștiință; află ce-i acel „tu ești” din corpul tău.
Presupunând că cineva păstrează un miel mascul și unul femelă, ei se înmulțesc și ajung să aibă cinci sute

81
de urmași. Gândește-te, deci, la acel principiu care a creat doi plus încă cinci sute. Este un principiu identic
care funcționează în toată creația, el creează totul. Chiar dacă te plimbi ani de zile, tot nu vei înțelege
principiul eliberării. Această conștiință pe care o are fiecare, are ca loc de odihnă trupul. Mieii mâncau
hrana naturală, iar descendenții lor erau rezultatul hranei consumate de cei doi. Tot misterul va fi rezolvat
dacă te gândești la acel principiu care, prin hrana mâncată de miei, a produs din ce în ce mai mult. Ia în
considerare principiul creat prin hrană și miei și tot misterul se va desluși.
Această conștiință sau „ființă” care-i un rezultat al esenței hranei, este ceea ce iubești tu și vrei să-l
protejezi în orice clipă. Dacă esența hranei, care-i corpul tău, se usucă, această „ființă”, adică sentimentul că
exiști, se va usca și el. Atunci când corpul piere, ce rămâne este liber sau în robie?

V: Liber.

M: Asta-i din auzite. Tu n-ai nicio experiență despre asta. Prin ce instrument știi că „ești”? Eliberează
această conștiință care se identifică cu corpul ori se consideră a fi un trup și se află în robie. Cel care vrea să
cunoască fără această identificare, va cunoște. Nimeni n-are nimic sub controlul lui. Din mâncarea stricată
apar viermii, dar în ce fel acei viermi sunt diferiți de forma omenească? Noi dăm importanță doar formelor
umane.

V: Viermii nu-și cunosc nașterea.

M: Ți-ai cunoscut tu nașterea?

V: Eu sunt conștient de nefericire, așa că cercetez, sunt conștient.

M: Da, dar separă această plăcere și durere de esența hranei și vezi atunci cine-i cel care vrea eliberarea?

V: Așadar, reîncarnarea-i o șarlatanie?

M: Da, sunt toate speranțe și temeri date oamenilor creduli, astfel încât ei să lucreze toată viața lor și apoi să
moară. (Întorcându-se spre un medic, Maharaj îl întreabă: „Ce anume încerci tu să salvezi?”) Cel care crede
că-i va salva pe ceilalți o face pentru că așteaptă un câștig, dar cine rămâne ca să se bucure de fructe? Se dau
atât de multe sfaturi, „fă asta sau aia”, dar după moarte esența hranei pleacă, așa că cine pretinde merite
pentru faptele bune?

V: Care-i deosebirea între om și animale?

M: Nu-i nicio deosebire. Nici chiar între soare și lună nu-i nicio diferență. Totul doar se întâmplă. Cineva te
ascultă și-ți spune că ești un prost, e corect, fiindcă micile picături de existență își cunosc existența lor
separată. Ele-i vor spune corpului că-i un prost, corp care-i o picătură de apă. Eu, Absolutul nu-s această
Conștiință. Medicamentele sunt tot hrană; în ele, această cunoaștere se află într-o stare inertă, dar când intră
într-o formă omenească, identitatea omului ajunge la forță, dacă intră într-o femeie, atunci ea-i identitatea
femeilor.

V: Nu-i nimic dincolo de Sine?

M: Este infinitul, dar în absența conștiinței, cine-și mai face griji? Care-ar putea fi grija acestui principiu?
Care-ar putea fi nevoia acestui principiu? Este ca nevoia lui Dumnezeu față de copilul unei femei sterpe.
Swaroop-siddha (stabilizarea în identitatea de sine sau Sinele), ce-i mai exact asta? Mulți oameni mă
vizitează aici și vor să fie fericiți, dar cei care vin aici, nu vor avea nevoie de fericire, ei vor fi dincolo de ea.
Atunci când un înțelept se stabilizează în centrul său, intră în liniște. Tu vorbești atunci când există esența
hranei, dar, înțelegându-le pe amândouă, se transcende cunoașterea și ignoranța. Acest principiu Absolut nu
se cunoaște pe sine; șterge-ți toate îndoielile cu privire la propriul tău Sine.

V: Ca să trecem dincolo de identificarea cu trupul, este necesar să cunoaștem chakrele?

82
M: Când conștiința se stinge, unde mai e problema? Din moment ce ai dorința de a înțelege, fă ce-ți place.
Ori de câte ori ești tăcut, ține-te de tine însuți, meditează la Sine; numai cunoașterea-ți va oferi toate
cunoașterea.

V: Dar eu fac asta doar un timp foarte scurt!

M: Începe cu perioade mai scurte și, la timpul potrivit, vei realiza ce „ești tu”. Rămâi numai în „tu ești” și
apoi vei realiza că totul se întâmplă în cunoașterea „Eu sunt”

********

83