PLOAIA HARULUI

Meditații cu Shri Nisargadatta Maharaj

Jayashri Gaitonde

Traducere în limba română: Damema Ro

1
2
 Cuprins

Nota autorului
Cuvânt de mulțumire
Meditații
1. Iubirea de existență pleacă odată cu realizarea Sinelui
2. Atenția la conștiința noastră este meditație
3. Conștiința noastră iubește să-și continue existența
4. Cel care percepe totul este el însuși imperceptibil
5. Atenția se transformă în neatenție
6. Ce este jnana?
7. Paramatman este adevăratul Cunoscător
8. Nu există nimic mai sfânt și mai imaculat decât conștiința
9. Conștiința este bogăția ta
10. Nu există nici „eu”, nici „celălalt”
11. Cunoașterea ființei este Dumnezeu, adoră-L
12. Conștiința noastră constituie picioarele Gurului
13. Ram Navami
14. Căutați adevărul cât timp sunteți în viață
15. Dhyana yoga duce la jnana yoga
16. În cele din urmă, mintea se dizolvă
17. Pentru a-ți cunoaște adevărata natură, mintea trebuie să fie liberă de gânduri
18. Un jnani consideră conștiința ca fiind Dumnezeu
19. Manana conduce la cunoașterea conștiinței
20. Rămâi în tăcere
21. Samadhi înseamnă să uiți cunoașterea
22. Acum este momentul să-ți cunoști conștiința
23. Agațați-vă de conștiință
24. Urmărirea constantă a Adevărului te face iluminat
25. Cel care-i iluminat este un adevărat sanyasin
26. Jiva vorbește, dar Shiva este cuvântătorul
27. Lumea se naște datorită ființării
28. Pentru un jnani, experiența lumii se oprește
29. Yoghinii fără ființă ating fericirea
30. Meditația ajută la stabilizarea cunoașterii de Sine
31. Cunoașterea conștiinței satisface nevoia de-a exista
32. Ai convingerea că această conștiință a ta este Dumnezeu
33. Cel care are conștiință este Paramapurusha
34. Sentimentul de bunăstare este o înșelăciune
35. Memoria ființei noastre este Domnul Narayan
36. Cunoaște-ți conștiința prin meditație
37. Cunoașterea ființei este Dumnezeu
38. Conștiința care se uită pe sine este moarte
39. Sensul de-a fi este un semn a ceea ce-i imaculat
40. Atenția față de conștiință este atenție față de Dumnezeu
41. Aceasta-i yoga celui care locuiește în lăuntru
42. Credința în simple aparențe este un semn de ignoranță
3
43. Ce este meditația?
44. Conștiința vastă ne pierde atenția
45. Adorarea Sinelui duce la iluminare
46. Toate ideile se contopesc și devin liniștite
47. Vezi Sinele și în ceilalți
48. Eliberarea înseamnă a fi Sine
49. Trezește-ți conștiința și fii un Dumnezeu fericit!
50. Meditează la ce ești tu în realitate
51. Cel al cărui minte se îndreaptă spre renunțare, ajunge singur să-l slujească pe Guru
52. Așteaptă-te că nimic din această lume să nu ți se potrivească
53. Jnana trebuie să fie liberă
54. Conceptul de ființă dispare
55. Îl vei vedea Brahman în toate direcțiile
56. Sentimentul de-a fi este Ishwara
57. Cunoaște-te pe tine însuți fără nume și fără formă
58. Îl putem cunoaște noi pe cel care devine conștient?
59. Să știi „ce sunt eu” și nu „cine sunt eu”!
60. Cunoașterea ființei se datorează lui Parabrahman
61. Tulburările și gândurile vor fi stinse
62. Existența noastră luminată
63. Nimeni nu mai rămâne să trăiască viața după realizare
64. Conștiința este de-a cunoaște lumina lui Atman
65. Meditația arată că această conștiință este universală
66. Meditează asupra cunoașterii tale
67. Prezența lui Dumnezeu este anterioară cuvintelor
68. Toate acestea trebuie realizate de tine
69. Tu vei vedea că lumea se odihnește în tine
70. Cunoașterea conține vestea existenței lui Dumnezeu
64. Conștiința este de-a cunoaște lumina lui Atman
65. Meditația arată că această conștiință este universală
66. Meditează asupra cunoașterii tale
67. Prezența lui Dumnezeu este anterioară cuvintelor
68. Toate acestea trebuie realizate de tine
69. Tu vei vedea că lumea se odihnește în tine
70. Cunoașterea conține vestea existenței lui Dumnezeu
71. Nu uita că tu exiști ca și conștiință
72. Natura Iluminării este iubirea
73. Să ajungi la substratul existenței tale prin căutarea adevăratei tale naturi
74. Eliberarea este cunoașterea cunoașterii care se cunoaște pe sine
75. Stabilizează ce-i spontan
76. Sursa trebuie căutată
77. Împrietenește-te cu prima ta cunoaștere care se produce prin meditație
78. Toate conceptele tale vor dispărea
79. Un înțelept este pacea însăși
80. Aliază-te cu conștiința ta
81. Gurul tău și Dumnezeu sunt Sinele tău
82. Nirguna înseamnă să nu știi dacă ești ființă sau neființă
83. Swami simte că nu-i nevoie să facă nimic
84. Cunoașterea se naște, dar nu și Cunoscătorul ei
85. Brahmacharya înseamnă a trăi ca Brahman
86. Totul este numai Acela
4
87. Fiți în conștiența de Sine
88. Conștiința-i cea mai importantă
89. Eliberarea înseamnă că nimic nu rămâne
90. Cunoașterea conștiinței este iluminarea
91. Cunoașterea este anterioară lumii
92. Un iluminat creditează totul lui Brahman
93. Recunoaște acea inteligență cosmică
94. Swaroopa este adevărata noastră natură
95. Găsește consolarea supremă prin tine însuți
96. Devoțiunea este cunoașterea adevăratei tale naturi
97. Conștiința-i comună tuturor
98. Fii asemenea propriului tău Sine
99. Jnana-i atotcuprinzătoare
100. Discriminarea asigură cunoașterea de Sine
91. Cunoașterea este anterioară lumii
100. Discriminarea asigură cunoașterea de Sine
101. Atman există înainte de sentimentul nostru de-a fi
102. Nu există desăvârșire, ci creștere
103. Privește adevărata ta natură care-i Parabrahman
104. Cel care experimentează omniprezența este Purusha
105. Conștiința iubitoare este Laxmi Raman
106. Credința înseamnă să ne cunoaștem existența
107. Lumea se află în cunoașterea noastră
108. Existența ta este conștiința
109. Conștiința noastră este Bhagavan
110. Îndreaptă-ți atenția spre ceea ce se află înainte de concepte
111. Căută-ți singurătatea cu conștiința
112. Om implică faptul că tu ești prezent
113. Dumnezeu este încrederea noastră în ființă
114. Diferența dintre Saguna și Nirguna dispare
115. Prin practică, stabilizează-te în cunoașterea de Sine
116. Yoga înseamnă să-ți pierzi sentimentul de-a fi
117. Cuvintele nu rămân
118. Natura noastră spune că nimic nu-i „al meu”
119. Conștiința-i fundamentul tuturor lucrurilor
120. Clarifică toate îndoielile cu privire la conștiință
121. Ascultătorul face parte din natura Sadgurului
122. Dezvoltă o convingere profundă
123. Credința slabă depinde de corp
124. În viață, emoția se diminuează
125. Conștiința de Sine este neîntreruptă și nepieritoare
126. Conștiința liberă este independentă de durere și plăcere
127. Nimeni nu se folosește de alții
128. Cunoscătorul corpului este Sinele tău

5
6
 Nota autorului
Timp de mai bine de două decenii, Shri Nisargadatta Maharaj a ținut discursuri în fiecare seară în
casa sa din Mumbai. În ultimii trei ani, ele au fost limitate la zilele de joi și duminică. Erau atât de
interesante, încât mi-am propus să nu ratez niciunul. În acele zile, în Ashram nu exista reportofon, așa că
discursurile nu erau înregistrate. De aceea m-am gândit să notez meticulos cuvintele lui Maharaj pentru
folosul meu personal. După ce Maharaj a murit, m-am apucat să trec discursurile într-un caiet. Fratele mai
mare al soțului meu, regretatul Shri Narayan, a citit din întâmplare notițele și a fost profund impresionat
de ele. Mi-a dat binecuvântarea sa spunând: „Într-o zi, aceste însemnări se vor transforma într-o carte
valoroasă care va fi bine primită de toți iubitorii lui Maharaj”.
În timpul acestor convorbiri care-au fost ținute în marathi n-au fost prezenți străini, fiindcă nu exista
nimeni care să traducă. Doar discipolii și vizitatorii indieni au participat la discuții. Maharaj nu s-a
preocupat niciodată de numărul de ascultători prezenți; el n-a anulat discuția nici măcar atunci când era
prezentă doar o singură persoană. Acest lucru mi-a amintit de faptul că Domnul Krishna a povestit
Bhagavad Gîta numai unui singur ascultător, Arjuna.
A auzi cuvintele ieșind din gura lui Paramatman este un fenomen rar și eu am fost noroccoasă să mă
aflu în public. Aceleași cuvinte sunt la fel de eficiente și atunci când ele sunt citite sub forma acestei cărți.
Nu putem nega prezența lui Maharaj nici măcar acum, fiindcă el n-a fost niciodată trupul său și el este
prezent în fiecare dintre noi, ca ființă a noastră. Beneficiul pe care-l obținem din citirea acestor cuvinte
depinde de credința și absorbția noastră. Cuvintele lui Maharaj sunt atât de puternice încât ele au
capacitatea de a-l transforma pe cititor. Deoarece Maharaj este în noi, singurul lucru care poate sta în
calea realizării noastre este propriul nostru dezinteres.
L-am întrebat odată pe Maharaj dacă-mi pot realiza adevărata natură în această viață. Drept răspuns,
el mi-a pus o contraîntrebare: „Ești pregătită chiar să mori pentru asta?” Acum, ca femeie în vârstă, eu
sunt pregătită să mor, dar în momentul în care Maharaj mi-a pus acea întrebare eram tânără și doream să
trăiesc. Rămânând intactă ca individ, am vrut realizarea ca pe o realizare suplimentară. Acesta-i obiceiul
normal al lumii, să obțină mai mult fără să plătească prețul corespunzător. Nu eram pregătită să renunț la
identitatea mea corporală în fața lui Maharaj. Prin urmare, am preferat să rămân ignorantă, fără să sacrific
nimic. Acum simt că mersul meu la Maharaj n-a fost acțiunea mea, ci s-a întâmplat mai mult datorită
atracției sale magnetice. Starea fără dorință și fără frică în care exista Maharaj era foarte tentantă pentru
mine, dar ea se găsea dincolo de capacitatea mea de a o atinge. Înțeleptul Tukaram spunea odată că era
nerăbdător să-l întâlnească pe Domnul Vitthala, indiferent dacă trupu-i rămânea sau nu. El era gata să
plătească prețul... și a obținut ce și-a dorit.
Maharaj a fost o persoană foarte simplă și nu s-a pretins niciodată diferit de ceilalți. Întotdeauna a
încercat să ne convingă că suntem la fel ca și el și nu ceea ce ne imaginam noi că suntem. Ignoranța
noastră era rezultatul faptului c-am cedat în fața unor cunoștințe incorecte, iar cuvintele sale încercau să
șteargă acest lucru, astfel încât Adevărul să poată ieși la suprafață. Era nevoie doar de o ascultare
adecvată și nu de vreun fel de acțiune, practică sau ritual. El n-avea niciun fel de așteptări de la
ascultători, decât să-i vadă pe aceștia complet liberi de ignoranță. Le-a oferit tot ce știa, fără nicio rezervă.
Maharaj spunea adesea că această cunoaștere simplă și directă era făcută să pară complicată de
„proprietarii de magazine spirituale”, cei care nu-și puteau permite să-și piardă audiența spunând
Adevărul. Oamenii care veneau la Maharaj pentru a-și spori egoul erau frustrați să vadă tratamentul său
egal față de toți vizitatorii. Nu consider că-i necesar să demonstrez în ce fel învățătura lui Maharaj era
diferită de cea a altor Guruși, fiindcă acest lucru devine clar citind orice carte a sa.
În timpul unui discurs, Maharaj a observat în public câțiva căutători occidentali. El nu le-a spus să
plece doar pentru că nu exista nimeni care să-i traducă discursul. Din compasiune, i-a cerut soțului meu să
le traducă discursul. Mohan a fost nervos, exprimându-și incapacitatea de a face acest lucru, fiincă el era
un nou venit în domeniu și abia începuse să învețe cum să traducă. Dar Maharaj a insistat ca Mohan să
traducă discursul, propoziție cu propoziție, în beneficiul străinilor. Maharaj rostea o propoziție pe care
Mohan o traducea în engleză și abia apoi Maharaj rostea următoarea propoziție. Acest lucru a continuat
până la sfârșitul discursului, iar vizitatorii au fost foarte mulțumiți de tratamentul special acordat. Nu
7
știam atunci că același proces se va repeta ani de zile după decesul lui Maharaj. Cu câțiva ani în urmă, Dr.
Vanaja, un discipol apropiat al lui Maharaj, i-a cerut lui Mohan să traducă discursurile lui Maharaj
înregistrate, din marathi în engleză. Mohan a tradus cu plăcere toate cele 52 de discursuri selectate,
propoziție cu propoziție, ascultându-i vocea lui Maharaj, urmând traducerea în engleză cu vocea lui
Mohan. Când asculți aceste discursuri, simți că se repetă aceeași scenă: Maharaj vorbind și Mohan
traducând, propoziție cu propoziție. Ceea ce Maharaj făcuse cândva în beneficiul acelor căutători
occidentali care asistau la discursul său, acum se repetă din nou în beneficiul lui Vanaja și al multor alți
căutători.
Cu o altă ocazie, Maharaj a observat doi bărbați care stăteau printre discipolii de sex feminin. În
India, în mod tradițional, bărbații și femeile stau în secțiuni separate în timpul unui satsang. Maharaj s-a
oprit din vorbit și le-a cerut acelor căutători occidentali să se ridice și să se așeze alături de bărbați.
Întrucât ei stăteau aproape de mine, le-am observat prezența. Dar după cum s-a dovedit, erau de fapt fete
care se dădeau drept bărbați pentru a evita bătăușii de pe trotuarele aglomerate din Mumbai. Se
machiaseră atât de bine încât nimeni, nici măcar Maharaj, n-a bănuit că sunt fete. Maharaj a observat că
purtau un maala, un colier de mărgele rudraksha cu fotografia Gurului lor ca pandantiv. Le-a spus că era o
infidelitate să-și părăsească Gurul și să meargă la altul. Dar când ele i-au spus că Gurul lor le-a permis
vizita, le-a sfătuit să nu-și aducă maala la discuții.
Abia după ce l-am întâlnit pe Maharaj mi-am dat seama care-i scopul existenței mele. Dacă nu l-aș fi
întâlnit, viața mea ar fi fost total lipsită de sens, fără să știu de ce este așa. Nu pot explica acest lucru în
cuvinte, la fel cum un alcoolic nu poate explica unui abstinent ușurința și libertatea pe care le simte după
ce bea un pahar. Un discipol al unui înțelept este norocos să primească cea mai mare binecuvântare pe
care o poate primi orice ființă omenească de la cineva care-i cu adevărat asemenea lui Dumnezeu.
Întâlnirea cu Maharaj a fost ca și cum i-am întâlnit pe Rama sau Krishna, care acum sunt venerați ca zei
în temple. Dar în timp ce trăiau în planul pământesc și ei s-au confruntat cu toate problemele legate de
viața de zi cu zi, la fel ca noi toți. Faptul că-și realizaseră Sinele n-avea prea multă importanță pentru
mase. Ei erau acceptați ca ființe mărețe doar pentru că învinseseră răul.
Faptul de a fi în compania lui Maharaj ne-a schimbat viața și a dat sens existenței noastre. Acum sunt
convinsă că m-am născut pentru a putea sta la picioarele lui. Acei cinci ani petrecuți în compania lui
Maharaj au fost cerești și plini de binecuvântări. Am avut norocul de a-l întâlni pe Maharaj, dar sunt
profund mișcată de credința și devotamentul multora care nu l-au întâlnit niciodată personal, dar care sunt
totuși transformați doar citindu-i cărțile sau ascultându-i discursurile înregistrate. Pentru mine, aceasta-i o
dovadă că Maharaj ne este disponibil chiar acum, ca ființă a noastră. Sunt convinsă că aceste discuții au
potențialul de a ne transforma viețile și de a ne ajuta să atingem cea mai înaltă stare pe care o poate atinge
o ființă omenească.
Domnul Bertrand Russell a comentat odată că a găsit conceptul de eliberare din hinduism ca fiind cel
mai inacceptabil. Când a fost întrebat de ce, el a spus că o astfel de stare ar fi absolut plictisitoare. Din
nefericire, n-a existat niciun Guru care să-l ghideze pe domnul Russell în această privință. Totuși, propria
noastră experiență cu Maharaj ar putea aduce puțină lumină în ceea ce privește condiția unui jnani sau a
unui eliberat.
În general, noi îl vizitam pe Maharaj la ora cinci seara. Într-o zi, am prins cu ușurință autobuzul și s-a
întâmplat să ajungem la Ashram cu treizeci de minute mai devreme. L-am găsit pe Maharaj stând singur,
cu ochii larg deschiși. Când i-am atins picioarele, el a menționat spontan că-și cunoscuse existența abia
după acea atingere. Un jnani n-are un „Eu sunt”, care-i cauza tuturor neplăcerilor. În pântecele mamei și-
n copilărie nu exista niciun „Eu sunt”, deci nicio tulburare. În somnul adânc suntem liniștiți, fiindcă nu
există nicio cunoaștere a ființei noastre. Eu nu l-am văzut pe Maharaj plictisindu-se în niciun moment,
fiindcă pentru el nu exista sentimentul de a fi. Maharaj ne-a arătat odată că fiecare dintre noi a avut
experiența acelei stări de necunoaștere a existenței noastre.
Ce-am fost noi mai înainte de a fi concepuți? Eram Absolutul, existența noastră eternă. Ne-am
plictisit în vreun moment atunci? Deloc. Plictiseala noastră a început abia după ce-am împlinit în jur de
cinci ani, odată cu sosirea cunoașterii „știu că sunt”. Învățătura lui Maharaj nu face decât să ne elibereze
de acest fals „știu că sunt”. Adevărata noastră natură este întregul sau singurul sau totul-unu. În această
stare nu există „alții” și nici „tu”. Dacă nu există „tu”, unde ar mai putea exista „eu”? Cuvintele lui
Maharaj au potențialul de a ne purifica conștiința, de-a șterge toate falsitățile și toate suferințele noastre.
El locuiește în noi pentru a ne ghida. Haideți să cântăm „Jai Guru” și să beneficiem de această „Ploaie a
8
Harului” său!

Jayashri Mohan Gaitonde

Lonavala

9
10
 Cuvânt de mulțumire

Dragului meu Dada, cel care-a devenit mai târziu Shri Narayan K. Gaitonde…

La insistența ta am așternut pe hârtie aceste cuvinte ale Sadgurului, cuvinte care-au devenit acum această
carte. Aceasta este ofranda mea adusă ție.

Jayashri Gaitonde

11
 MEDITAȚII
1. Iubirea de existență pleacă odată cu realizarea Sinelui

De la cea mai joasă formă de viață, cum ar fi un vierme, până la cea mai înaltă, o ființă omenească,
toți exultă în sentimentul fenomenului de a trăi. Dar o fac cu ideea că trupu-i adevărata lor natură.
Mintea, intelectul, egoul și conștiința-eu care apare în noi sunt aspecte ale forței vitale (prana). Cel
care-i cunoscător al pranei este cu adevărat fără nume și indescriptibil.
Acela care crede cu tărie în învățăturile unui maestru realizat și cunoaște adevărul ca pe propria-i
experiență intuitivă, se află pe calea cea bună spre eliberare. Acela-i întotdeauna Sinele atemporal. La
fel cum nu-i nevoie să-i amintești cuiva că-i bărbat sau femeie, tot la fel acela n-ar trebui să aibă nevoie
să i se reamintească nici faptul că El este Principiul Neschimbător, Martorul tuturor fenomenelor,
inclusiv al propriei sale individualități. Ar trebui să trăim cu înțelegerea adânc înrădăcinată a adevăratei
noastre naturi în toate aspectele vieții.
Mantra (Eu sunt Acela) cântată atinge unitatea cu prana. Cunoașterea primordială este
cunoașterea pură a existenței - sentimentul că „eu exist”. Atunci când această cunoaștere capătă un
nume și-o formă, ea moștenește și nașterea și moartea. Adevăratul aspirant, căutătorul sincer al acestei
cunoașteri, nu-i legat de nume și forme, fiindcă el e stabilizat în conștiința pură anterioară minții. Ceea
ce-i anterior cunoașterii este cunoscut sub numele de Nirguna – Acela care-i liber de toate calitățile.
Experiența că eu exist în corp nu aparține corpului sau minții, ci conștiinței pure, numită și
Dumnezeu sau Vasudev. Parfumul acestei cunoașteri se datorează lui Paramatman - Sinele Suprem. În
ceea ce privește Absolutul, experiența lumii exterioare este doar un vis treaz. Cunoașterea este sursa
stărilor numite veghe și visare. Acolo unde nu există visare, nu există o lume exterioară. Acolo unde
există o experiență a lui „Eu sunt”, lumea-i obligată să apară. Odată ce adevărata natură este dezvăluită
individului, el nu mai continuă să fie un sadhaka - un căutător care trebuie să caute pentru a se uni cu
Sinele. Experiența de-a fi, „Eu sunt”, este limitată în timp, fiindcă ea are nevoie de acest corp perisabil
care nu-i altceva decât un produs al celor cinci elemente necesare pentru a se întreține. Cel care
cunoaște acest adevăr transcende timpul. Conștientizarea constantă a conștiinței noastre de-a fi Ishwara
este adevărata adorare a lui Dumnezeu, singura sadhana eficientă. Iubirea noastră de-a exista se
datorează ignoranței. Această ignoranță sfârșește în cele din urmă prin a fi cunoașterea de Sine.

2. Atenția la conștiința noastră este meditație

Atunci când existența pură ajunge să cunoască ființa sa în timpul nașterii, urmează numele și
forma și apoi apare individualitatea sau sensul de „eu”. Dar cel căruia i se întâmplă acest simț de „eu”
nu-i nici corpul, nici simțurile, nici mintea, nici prana, ci el este Cunoscătorul lor. Mintea-i efectul, iar
forța vitală-i cauza. Puterea pranei este cea care face totul. Prana există împreună cu Sattva,
chintesența hranei. Atman este martorul acestui joc. Conștiința corpului apare odată cu apariția
individualității. Cu asta, conștiința adevăratei naturi este apoi uitată. Asta-i ignoranța primordială,
avidya, Maya care dă naștere iluziei.
Substanța datorită căreia apar formele de viață pe această planetă este totodată și hrana ei. Hrana
noastră nu-i diferită de ceea ce alcătuiește corpul nostru. Cunoașterea sau experiența de-a fi aduce
identificarea cu corpul. După aceea, discuțiile despre naștere, moarte, rai și iad au sens pentru cel
întrupat. Această înțelegere se consolidează pe măsură ce trec zilele și ea se înrădăcinează cu tărie.
Jocul celor trei gune sau calități - Sattva, Rajas și Tamas - începe datorită Sattvei. Acestea sunt
cele trei calități sau tendințele de manifestare ce guvernează viața. Sattva sau Sattvaguna manifestă
într-o persoană altruism și bunătate. Rajas sau Rajoguna îndeamnă la activitate, ca de pildă faptul de a
fi antrenat într-o acțiune. Tamoguna aduce sentimentul de făptuitor, simțământul că eu sunt cel care
12
face toate acțiunile.
Dhyana sau meditația înseamnă a fi în armonie cu conștiința sau a ne menține atenția asupra
Sinelui. Jnana este cunoașterea adevăratei naturi și a te prinde de propriul tău Sine. Asta înseamnă a
cunoaște sursa conștiinței. Paramatman nu-i conștient de el însuși și are nevoie de corpul-minte-hrană
pentru a-și cunoaște propria sa existență. Prana este responsabilă pentru întreaga activitate, în timp ce
Sinele este doar un martor. Noi iubim să existăm, iar această iubire de Sine are nevoie de hrană pentru
a se întreține. Astfel, pentru manifestarea nemanifestării este necesară Sattva sau chintesența hranei.
Cunoașterea faptului că eu exist se numește ahambhaav. Dar ahamkar presupune că acest complex
corp-minte este adevăratul „eu”. Din cauza rezultatului asocierii cu corpul, Sinele-și uită propria sa
natură adevărată și se atașează de corp. Cândva inconștient de propria existență, Sinele-i acum fericitul
cunoscător al propriei sale ființe.
[Într-o după-amiază l-am vizitat pe Maharaj. El se afla-n transă și n-a observat sosirea noastră
pentru o perioadă de timp. Când, în cele din urmă, a observat prezența noastră, a menționat că nu era
conștient nici măcar de propria-i existență. El a devenit conștient de propria-i existență abia după ce-a
aflat de existența noastră - Jayashri Gaitonde].
Ceea ce s-a întâmplat este că Paramatman a devenit conștient de vestea propriei sale ființe.
Stăpânul universului și-a uitat adevărata sa natură și el este acum atașat de sentimentul individualității.
Ceea ce era însăși Beatitudinea sau ananda swaroopa, tocmai a devenit conștient de Beatitudine. Dar a
fi conștient de propria ființă are problemele sale. Ea aduce uitarea adevăratei tale naturi din cauza
atașamentului față de corp, corp care-i alcătuit doar din hrană. Este ca și cum te-ai considera pe tine
însuți ca o grămadă de mâncare. Odată pierdută conștiința adevăratei tale naturi, plăcerile și durerile
inevitabile asociate corpului muritor devin singurele tale atuuri. Suferința devine inevitabilă.
Acesta-i motivul pentru care în starea de veghe tendința minții este de-a căuta fericirea în afară.
Privirea sa-i îndreptată doar spre corpul alimentar și, în consecință, lumea exterioară-i percepută prin
intermediul simțurilor corpului. Doar atunci când corpul alimentar este șters din conștiința cuiva, ca de
pildă-n somnul profund, conștiința individuală devine Conștiința Universală sau ParamAtma
swaroopa. Lumina din întreaga manifestare converge către un singur punct, către sursa existenței.
Mintea-i limitată la corp, dar Atma-i dincolo de domeniul ei. Când corpu-i uitat, doar Atma
rămâne. Se pare că Atma-i câștigată cu prețul corpului. Existența noastră umană este temporară și în
realitate noi nu suntem nimic altceva decât eternul Paramatman.

3. Conștiința noastră iubește să-și continue existența

Această carte [din mâna mea] este Dāsbodh și ea-i pentru un discipol adevărat care s-a predat în
totalitate Gurului și care are încredere deplină în cuvintele lui. Discipolul nu-i separat, ci el e o parte
din natura infinită a Gurului său.
A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a-ți realiza propria ta natură adevărată și eternă. Adevărata
devoțiune față de Guru înseamnă cunoașterea adevăratei tale naturi prin intermediul Maestrului. Cel
care ascultă cuvintele Maestrului și le verifică adevărul prin propria-i experiență intuitivă este un
discipol adevărat și demn. Această discuție de astăzi este destinată unor astfel de discipoli demni.
Sentimentul că „eu exist”, care apare spontan în fiecare dintre noi, este voalat de corp și astfel acest
sentiment a devenit ego. Sadgurul și-a asumat acum sarcina de a-l trezi pe discipol din acest vis.
Părinții au dat acest corp copilului, dar acum Guru-i va oferi eliberarea sau realizarea faptului că el
este Brahman. O mamă îi spune copilului ei: „Ești un băiat sau o fată cu un nume așa și așa.” Dându-i
numele unui copil, părinții l-au făcut doar proprietarul câtorva litere din alfabet. Mintea se identifică
imediat cu acele litere ale alfabetului și ea devine una cu această etichetă. Această cunoaștere era
latentă în pântece și apare la câțiva ani după naștere.
Doar atunci când Guru-i oferă mantra „Tu ești Acela”, sămânța jnana este semănată în inima
căutătorului. Conceptul ferm că „m-am născut și voi muri într-o zi” dispare. Chiar și în timp ce se află
în corp, căutătorul care urmează această mantră realizează faptul că el este principiul nenăscut și
neschimbător, principiul care apare doar ca un complex corp-minte datorită ignoranță. Prin harul
atotputernic al Maestrului, ignoranța minții este îndepărtată și ea-i înlocuită de jnana. Această jnana
sau cunoașterea pură este lumina care luminează toate celelalte cunoștințe. Această cunoaștere
13
luminează mintea, dar e ceva de neînțeles de minte. Această cunoaștere strălucește și ea dă naștere la
tot ceea ce este.
La fel cum limba lipsită de gust ne permite să judecăm corect diferitele gusturi, așa și conștiința
pură-i neatinsă de concepte, dar ea-i cea care ne permite să concepem totul.
Rar este acela care, având o credință și o predare totală față de cuvintele Gurului, vede acest
adevăr ca pe propriul Sine lăuntric și devine una cu Parabrahman. Acesta-i rezultatul unei înțelegeri
corecte a învățăturilor date de Guru. Adevărata devoțiune înseamnă să ai încredere deplină în cuvintele
Gurului.

4. Cel care percepe totul este el însuși imperceptibil

Cunoașterea ființei este fără formă și ea-i experimentată de fiecare dintre noi în fiece clipă.
Aceasta-i Cunoașterea Supremă. Prin devotament total, faceți ca experiența voastră să fie liberă din
toate punctele de vedere și deveniți iluminați. Ceea ce vă permite să știți că „sunteți” și de asemenea că
și „lumea este” este Paramatman. Cu această cunoaștere, trebuie, să existe o conștientizare constantă a
adevăratei tale naturi care-i neatinsă de corp și minte. Acest lucru va elibera legăturile karmei. Cheia
către realizarea Sinelui este cuvântul Gurului. Cuvintele sale-s singurele care merită ținute minte.
Toată viața tu ai crezut că numele dat de părinți este numele tău și l-ai transformat în „semnătura”
ta, fără să-ți dai seama că acest nume, fiind un adjuvant limitativ, aduce cu el și mandatul de moarte.
Numele pe care ți l-a oferit Gurul, acela că tu ești Brahman nemuritor, este unul eliberator. Nu mai este
nevoie de nicio învățătură pentru cel care acceptă instrucțiunile Maestrului și cunoaște realitatea lor ca
fiind propria experiență de sine intuitivă - swanubhava. Un astfel de om cunoaște Adevărul lăuntric nu
ca pe o nouă revelație, ci ca pe o conștiință mereu existentă, nemărginită și spontană, care-a fost doar
umbrită de ignoranță și, prin urmare, a fost până acum trecută cu vederea.
Atman nu-i doar un șir de câteva litere, ci el este Cunoscătorul și este lipsit de corp, la fel ca și
conștiința. Cunoașterea oferită de Guru înflăcărează în căutător toate virtuțile. Cel care cântă Guru-
mantra cu devotament total înțelege singur modul în care Brahman se manifestă și se comportă, fiind
în același timp neschimbat și neatins. Mintea nu poate înțelege Sinele, dar Sinele fără formă este cel
care luminează mintea.
Ceea ce întruchipează mintea este lipsit de corp. Ochii care văd nu pot percepe niciodată Sinele, ci
chiar actul de a vedea este cel care-i luminat de acesta. Tot ce-i văzut vreodată, este văzut doar de Sine.
Un cristal care se află în apropierea unui obiect colorat pare a fi de aceeași culoare cu obiectul. Cu
toate acestea, noi știm că acel cristal nu-i atins de culoarea reflectată și că el este incolor. În același
mod, Atman strălucește datorită Sattvei și El însuși este neatins de calitățile Sattvei. Sinele unei
persoane nu-i legat sau pătat de nicio trăsătură ce se manifestă într-o făptură. Prin urmare, tu poți trăi
viguros în corp, amintindu-ți în același timp că adevărata ta natură-i neatinsă chiar și de propriul tău
corp. Îți poți folosi corpul la maxim fărăsă te identifici cu el sau fără să fii atașat de el.

5. Atenția se transformă în neatenție

Ceea ce susține viața din noi, prana, vorbește prin minte. Mintea-i limbajul pranei. Chiar înainte
de apariția cunoașterii, corpul s-a născut pentru a susține prana. Cât timp nu există acest corp, nu există
nici posibilitatea de a experimenta gândurile sau tulburările din minte. La început apare Sattva, care-i
apoi urmată de conștiință, de sentimentul de-a fi și de cunoașterea timpului.
Cuvântul Brahman este o combinație între bra (cuvânt) și hami (sensul de a fi). Cuvântul sau
sentimentul prezenței cuiva începe cu simțul ființei care nu-i altceva decât calitatea Sattva sau esența
hranei. Aceasta dă naștere la Brahman manifestat. Timpul și restul calităților iau naștere odată cu
simțul existenței noastre.
Când prana părăsește corpul, sentimentul de-a fi dispare și el, iar odată cu plecare ei, conștiința
devine necondiționată și lipsită de calități. Întrucât conștiința personală sau sentimentul că „eu exist”
este produsul complexului corp-minte, această cunoaștere trebuie și ea să înceteze odată cu dispariția
complexului corp-minte. Atma sau Sinele care-a apărut sub forma complexului corp-minte rămâne

14
acum fără formă, fiind absorbit în adevărata sa natură, care-i însăși Beatitudinea. Toate funcțiile din
corp și toate activitățile se datorează pranei, cu ajutorul minții atunci când este necesar.
Atma pare să se manifeste sub diferite forme. Dar atunci când cineva atinge jnana, se stabilizează
în starea de fericire a Sinelui, acolo unde multitudinea nu-i experimentată. Conștiința non-duală a
ființei care-i experimentată de-o persoană iluminată, este fericită. Paramatman sau Parabrahman este
adevărata natură a unui jnani.
După ce auzi acest lucru, atenția trebuie să-ți fie permanent îndreptată spre Sine. Treptat,
învățătura pătrunde în întreaga ființă și, în final, ea dezvăluie adevărata natură a fiecăruia. Chiar și cel
care-și îndreaptă pur și simplu atenția spre interior dispare, rămânând doar conștiința pură. Cel care
acordă atenție, entitatea sau căutătorul adevărului, dispare.
Prana funcționează în corp prin intermediul minții, iar limbajul pranei este constituit din para,
pashyanti, madhyama și vaikhari. Sentimentul nostru de a fi și cunoașterea lumii coexistă mereu.
Amintiți-vă întotdeauna că, chiar și-n cazul celui mai magnific obiect, acela care-l vede există
înaintea obiectului. Trebuie să nu dăm drumul acestei cunoașteri. Astfel, această cunoaștere pătrunde în
ființa noastră și asta-i adevărata natură ce rămâne după ce atenția noastră se contopește cu natura
atenției. Atunci ceea ce rămâne este Atma, din care conștiința-i doar o expresie.

6. Ce este jnana?

Shrimad Bhagavat acordă o mare importanță devoțiunii față de Sadguru. În marathi, Shiv are două
semnificații: „Domnul Shiva” și „a atinge”. Nu există nimeni pe care experiența existenței să nu-l fi
atins. Chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru, fiecare dintre noi știe de existența sa. Asta-i
cunoașterea „eu exist”. Trebuie să vă redirecționați atenția către această experiență simplă, mereu
existentă și să vedeți că mintea-și pierde tendința ei naturală de a se deplasa spre exterior.
În marathi, cuvântul naman înseamnă salut. De asemenea, implică „non-mintea” (na-man).
Salutări Aceluia care-i prezent mai înainte ca mintea să apară, Cel care-i prezent și în timp ce mintea se
joacă și care continuă să fie prezent și după ce mintea se scufundă. Aceasta-i naman, salutul care singur
poate distruge individualitatea ce vă leagă de complexul corp-minte cauzând suferința samsarei. După
aceea există doar ființa pură, fără sentimentul de a fi separată de întreg.
Cel care-i Martor la experiența existenței este adevăratul Sadguru. Un astfel de Guru trebuie
venerat. Adevărata adorare constă-n cunoașterea Martorului sau a Cunoscătorului conștiinței. Acest
Martor nu-i limitat la un individ, ci el este comun tuturor. Sadguru care vă ghidează pe această cale a
cunoașterii cunoscătorului se află veșnic în lăuntrul vostru. El vă protejează de toate obstacolele de pe
această cale. Dumnezeu este pretutindeni. El se află înăuntrul vostru ca și conștiință.
Jnana este ca un spațiu infinit. Jnana include întreaga manifestare a universului, inclusiv
conștiința noastră personală. Dar jnana și universul coexistă. Unul nu poate exista fără celălalt. De
exemplu, în somnul profund nu există jnana sau conștiința că „eu exist”. Nici universul nu există în
somnul profund. Conștiința unui jnani este cea care continuă să acționeze-n lume.
Cel care are credință în Sadguru a depășit frica de moarte. Frica de moarte se datorează chiar
morții însăși. Cu jnana, conceptele precum nașterea și moartea dispar. Amintirea constantă a învățăturii
Sadgurului este adevărata gurubhakti - devotamentul față de Guru. Iluzia care n-are început, pur și
simplu părăsește persoana care urmează cu fidelitate instrucțiunile Sadgurului. Chiar și lumea-l
venerează și-l servește pe cel complet devotat Sadgurului.
Cum putem găsi un discipol adevărat? Un discipol adevărat îl urmează pe Sadguru în toate
privințele și nu există fără el. El crede că această conștiință a sa nu-i altceva decât picioarele Gurului
său. Prana Gurului susține viața-n discipol. Cuvintele Gurului sunt considerate ca fiind Vedele și
shrutis pentru el, iar discipolul nu vorbește despre nimic altceva. Pentru un astfel de discipol, chiar
existența Gurului este fericită, iar cuvintele rostite de el sunt pline de înțelepciune.
Trebuie să contemplem continuu cuvintele Sadgurului și să devenim una cu ele. Discipolu-și
pierde existența separată și rămâne doar Guru. Maya, iluzia cosmică care provoacă toată suferința,
servește adevăratului discipol al Sadgurului.
Există câteva cuvinte în marathi care sunt legate între ele - swapan și swapna. Swa-pan înseamnă
sentimentul de-a fi, experiența că „eu exist”". Swapna înseamnă „vis”. Întreaga manifestare este
15
swapna, un vis văzut datorită existenței cuiva.
Un Sadguru este întotdeauna fericit. Când vorbește, cuvintele lui conduc la cunoașterea de Sine.
Meditați asupra cuvintelor sale și veți deveni una cu ele. Ființa noastră, cea care oferă această lume, nu-
i decât un vis.

7. Paramatman este adevăratul Cunoscător

O persoană nu realizează Sinele din cauza unei identificări puternice cu corpul. Dacă nu se renunță
la noțiunea „eu sunt corpul”, înțelepciunea nu poate răsări. Numai cel care renunță la atașamentul față
de corp se califică pentru a realiza Atma. Absența pasiunilor lumești conduce la cunoașterea Sinelui. El
nu poate face diferența între propriul Sine și Dumnezeu. O astfel de persoană n-are nevoie să se
conformeze scării temporale a lumii, fiindcă ea-i anterioară fenomenului timp.
Așa cum sfârșitul unui vis nu înseamnă că cel care asistă la vis moare, la fel se petrece și atunci
când prana părăsește corpul și lumea dispare, cel care asistă la acest fenomen nu-i deloc afectat. Prana
părăsește trupul în timpul morții corpului, iar în acel moment lumea dispare. Martorul la aceste
fenomene rămâne neschimbat. Dispariția corpului și a pranei înseamnă că acesta devine iniversal. Cel
care cunoaște acest lucru rămâne neschimbat.

8. Nu există nimic mai sfânt și mai imaculat decât conștiința

Mintea preia controlul asupra vieții pentru că noi ne accentuăm corpul. Gândurile ce apar spontan
în minte sunt considerate a fi ale noastre. Dar cel stabilizat în Sine și liber de identitatea corp-identitate
n-are nevoie de sprijinul minții. Cel care s-a deconectat de la sentimentul individualității și a realizat
natura sa manifestată, este liber de închisoarea minții. Pentru el, ideea că „eu sunt așa și așa” ia sfârșit,
lăsând loc naturii nemanifestate. Cum poate mintea să afecteze un astfel de om?
Lumina conștiinței din corp care luminează ființa, luminează și întregul univers, inclusiv soarele,
luna și spațiul. Această cunoaștere a ființei este imaculată și este mai sfântă decât orice altceva din
univers.
Când prana părăsește corpul, jnani nu pleacă nicăieri. Cunoscătorul conștiinței devine
necondiționat și liber de toate calitățile. Este la fel ca tăcerea instrumentului muzical atunci când
muzicianul își ia mâinile de pe el. Sunetul dispare, contopindu-se cu spațiul.

9. Conștiința este bogăția ta

Realizarea faptelor pioase nu te califică pentru jnana. Jnana trebuie obținută prin asociere cu
jnanii. Cel care-i întotdeauna stabilizat în Sinele adevărat și etern este un înțelept. Doar compania unui
astfel de înțelept îți oferă cunoașterea care te eliberează de implicarea în acțiuni. Înțeleptu-ți spune că el
este Sinele. Trebuie să-l asculți cu atenție, cu credință și convingere. De fapt, el te descrie pe tine.
Numai atunci îl vei realiza ca fiind Sinele tău adevărat. Doar atunci vei cunoaște adevărata natură a
Sadgurului tău. Pe măsură ce ceea ce nu-i adevărat devine cunoscut, este și abandonat chiar în acea
clipă. Cel care cunoaște acest lucru devine calm și atunci Sinele care-i mereu prezent, se dezvăluie.
Compania unui înțelept sau a Cunoscătorului Adevărului aduce cunoașterea prezenței tale veșnice chiar
înainte de realizarea Sinelui.
Cel care trăiește în mod constant în frica de moarte nu și-a realizat adevărata sa natură. Odată
dezvăluit adevărul adevăratei sale naturi - faptul că el este în esență veșnic, nenăscut și nemuritor - el
este adus cu fermitate acasă. Mai mult, cunoașterea faptului de-a fi etern face ca Adevărul să fie absolut
clar pentru discipol. Atunci când există un sentiment de a fi, există și un flux natural de gânduri și
sentimente, iar persoana se comportă în consecință.
O astfel de persoană care-a urmat această cale a nivritti sau a detașării de cunoaștere știe că ea-i
deja veșnic liberă și că n-are nevoie de eliberare.
Odată cu cunoașterea acestui Adevăr, natura eternă a fiecăruia devine clară. Viceversa, cel care-și
cunoaște natura eternă realizează în mod clar Adevărul.
16
 10. Nu există nici „eu”, nici „celălalt”

Prin asimilarea învățăturilor Sadgurului și prin absorbirea în Domnul Janardana, noi ne dăm seama
că conceptele de naștere și moarte sunt un mit. De asemenea, realizăm că sentimentul de „eu” este fals.
Când conceptele de naștere și moarte sunt șterse, ceea ce rămâne este Principiul Nenăscut. Ceea ce nu
poate fi șters după negarea a tot ce-i fals este Sadguru sau Parabrahman. Asta-i adevărata ta natură,
neschimbătoare. Când se întâmplă acest lucru, conștiința personală devine una cu Conștiința Cosmică.
Harul Sadgurului este cunoașterea swaroopa - adevărata noastră natură. Harul Gurului este
proporțional cu credința în cuvintele lui. Pe măsură ce credința în învățăturile Sadgurului crește,
cunoașterea adevăratei noastre naturi ni se dezvăluie din ce în ce mai mult. Când sursa conștiinței
noastre este identificată și este cunoscută ca fiind adevărata noastră natură, corpul nostru astral ia
sfârșit. Complexul nostru corp-minte poate continua să existe, dar noi ne-am identificat cu Dumnezeu.
În acest caz, sentimentul de a fi nu mai rămâne. Asta-i starea de Parabrahman sau kaivalya - Unitatea
Absolută.
Când există doar conștiința pură și mintea nu rătăcește spre exterior, când nu există nimic altceva
decât Sinele, cine poate acorda atenție și cui? În acea stare de conștiință non-duală nu există nici „eu”,
nici „celălalt”. Prin urmare, nu există dorințe, nevoi sau îndatoriri pentru un astfel de jnani care-i numit
nishkama Parabrahman.
Înainte ca timpul alocat acestei vieți să se sfârșească, trezește-te din iluzia că tu ești legat de timp!
Adevărata fericire este să conștientizezi că nu ești legat de timp. Tot ce poți înțelege prin minte este
limitat în timp, deci perisabil. Dar ceea ce locuiește-n tine, cel care-i Martor al timpului este nitya -
nepieritor. Adevărata fericire constă în cunoașterea naturii atemporale a ființei noastre. Acel Principiu
Neschimbător - care există mai înainte ca universul să apară și continuă să existe și după apusul lui -
este adevărata ta natură. Acest lucru trebuie cunoscut ca experiență directă a fiecăruia.

11. Cunoașterea ființei este Dumnezeu, adoră-L

Jnanii cunosc diferența dintre nitya (eternul) și anitya (tranzitoriul, nepermanentul). Ei acceptă ce-
i etern și devin liniștiți. Folosind puterea de discriminare, ei sunt capabili să se debaraseze de
conceptele mentale și să obțină cunoașterea corpurilor grosier, subtil și cauzal din Sattva. Asta nu-i
altceva decât chintesența hranei care formează corpurile grosiere.
Persoana iluminată știe că trupu-i doar un produs al hranei consumate, iar acest lucru-i permite să
fie conștientă de propria sa ființă. Ea știe că aspectele grosiere și subtile care reprezintă identificarea cu
corpul și mintea propriei sale ființe sunt de fapt un produs al ignoranței. Ea știe că proprietățile fizice
ale timpului și spațiului nu se aplică adevăratei sale naturi. Astfel, aceasta devine persoana
cunoscătoare a timpului și spațiului.
Hrana care ne nutrește corpul ne permite totodată să ne cunoaștem și existența. Dar tot ce poate fi
studiat și cunoscut este trecător și, în cele din urmă, dispare. Cel fără formă, care manifestă totul în
lume, nu-i implicat nici în acțiune, nici în non-acțiune. La fel cum spațiul este nemișcat, așa și Sinele
este nemișcat de întâmplări, acțiuni și evenimente.
Brahman, care-i întotdeauna deplin, n-are limite, El nu este și nu devine nimic. Dar atunci când se
manifestă ca Saguna Brahman - cel cu calități, acesta-i legat de timp. Forma și conținutul unui embrion
sunt clare pentru un Guru. Noi putem vedea lucrurile doar după ce ele s-au întâmplat. Un jnani observă
cine se naște și devine evident pentru el că nu-i vorba despre nașterea sa.
Cunoscătorul lui Brahman, deși locuiește-n conștiință, rămâne neafectat de vicisitudinile vieții.
Prana, forța vitală, curge din cunoaștere. Gândurile apar din prana și leagă persoana în conceptele
robiei. Adevărata eliberare înseamnă a fi liber de conceptele false despre tine însuși. Un jnani este
dincolo de orice descriere. Trebuie să ne venerăm propria conștiință ca pe Dumnezeu. Acest lucru o va
mulțumi.

12. Conștiința noastră constituie picioarele Gurului

17
 În realitate, chiar acum, căutătorul Adevărului nu există ca un complex corp-minte. Totuși, prin
lumina conștiinței sale apar cele trei calități Sattva, Rajas și Tamas. Conștiința căutătorului constituie
picioarele Gurului. Aceste picioare sunt cu mine acum și aici. Ele-s responsabile pentru că v-au adus
aici. Grația Sadgurului este cea care-a dezvăluit Conștiința Universală. Cum se poate bucura un
aspirant de nectarul atingerii picioarelor Gurului, un aspirant care presupune că el este corpul și speră
să obțină Sinele?
Munca lui poate fi făcută doar prin harul Gurului. Prin harul Gurului el înțelege că cel care se
naște acum este de fapt Sinele care-i liber de naștere și moarte. Acest nectar este responsabil pentru
nașterea corpului. Natura Gurului este conștiința pură.
Când discipolul acceptă această conștiință pură ca fiind natura sa, atunci el se naște ca Dumnezeu.
Când acest lucru-i urmat de realizarea Sinelui, discipolul devine Guru. O astfel de iluminare nu-i
posibilă fără un Guru. Trebuie să iubești conștiința și să ai un devotament total față de ea. Barem
înainte să mergi la culcare, amintește-ți de picioarele Sadgurului tău și reține învățăturile sale, astfel
încât ele să devină propria ta realizare. Răsplata lui gurubhakti sau credința și devotamentul față de
Guru constituie cu adevărat eliberarea. Asta-nseamnă să fii una cu Eternul, Adevărul, Absolutul.

13. Ram Navami

Deși Dumnezeu sau Paramatman s-a întrupat sub forma Domnului Shri Ram, el n-a fost conștient
de acest lucru până când Gurul său, înțeleptul Vasishta, l-a instruit în cunoașterea Sinelui. Vasishta n-a
făcut decât să-i reamintească lui Ram de divinitatea sa inerentă ce fusese uitată. În iluzie există cuvinte
și mai multe cuvinte, nume și mai multe nume. Dar odată ce iluzia cade, totu-i liniștit. Toate descrierile
Domnului Rama pe care le-am auzit au rămas fără obiect atunci când adevărata natură a lui Shri Ram a
devenit cunoscută. Asta pentru că niciun cuvânt nu poate atinge sau descrie Realitatea care era Ram.
Tot ce se poate spune despre adevărata natură a lui Ram este că-i conștiința pură și că ea sfidează orice
descriere.
Spunem adesea c-ar trebui să-l vedem pe Domnul Ram înainte de-a muri și să facem din această
dorință scopul vieții noastre. Asta-i de fapt o noțiune greșită. Un blestem. Noi nu suntem separați de
Ram, fiindcă tocmai conștiința noastră-i „Ram”. Cel care-l cunoaște pe Domnul Ram ca fiind adevărata
sa natură a înțeles cu adevărat semnificația Ram Navami - nașterea lui Rama. Doar o astfel de persoană
poate fi liberă de teama de moarte. Ea trăiește o viață normală îndeplinindu-și toate îndatoririle. Și în
timp ce face acest lucru, rămâne ferm stabilită în înțelegerea faptului că-i neatinsă de toate aceste
acțiuni. Când moartea se întâmplă unei astfel de persoane, va exista doar o experiență plăcută și
nicidecum una înfricoșătoare.
Berbecul care l-a vizitat pe Vasishta era un ignorant obișnuit. Adevărata sa natură i-a fost apoi
adusă la cunoștință. Domnul Ram, care-i cunoscut ca fiind propria natură, este Paramatman
Parabrahman. Maruti sau Hanuman, fiul lui Vayu, este fără formă. El este prana fără formă, cea care
locuiește în toate și conduce toate formele vii de pe acest Pământ. Sinele care locuiește în toate formele
vii este Rama. Amintirea constantă a acestui fapt este adevărata recitare a cuvântului lui Rama. Viveka
sau discernerea realului de ireal face ca cineva să fie ca Rama. Mintea funcționează datorită respirației.
Ea-i urmată apoi de celelalte activități.
Din experiența noastră reiese că grijile nu ne părăsesc ușor. În schimb, de ce nu faceți ceva ca
dorul de picioarele Sadgurului să nu vă abandoneze? Conștiința pură și neschimbătoare a existenței ar
trebui cunoscută ca fiind adevărata noastră natură. Experiența nemuririi trebui considerată ca fiind
conștiința noastră cea mai profundă și nemărginită. Corpu-i susținut de prana, iar prana-i iluminată de
Sine. Acum trebuie să te decizi dacă ești corpul, prana sau Sinele. Rămâi în această contemplație și fii
liber. Întreabă-te: „Sunt eu Rama?”. Și astfel experimentezi nemurirea.
Guru-i mai presus de cuvinte. Prana-i responsabilă pentru cuvânt. Trebuie să te întrebi ce ești și să
meditezi asupra acestui lucru.

14. Căutați adevărul cât timp sunteți în viață

18
 Apa constituie baza vieții pe pământ. Dar, în realitate, fundamentul vieții este cunoașterea sau
experiența de a fi conștient de propria existență. Aceasta-i atingerea Domnului Shiva sau a lui
Dumnezeu. Această cunoaștere a propriei existențe înflorește în cunoașterea întregii manifestări sau în
cunoașterea lumii exterioare. Această cunoaștere este ignoranța cauzată de identificarea cu corpul. Cel
care-i capabil să-și discrimineze conștiința de complexul corp-minte este adevăratul căutător al
eliberării, un sadhaka. Atunci când acest căutător cunoaște Sinele ca fiind adevărata lui natură, el
devine un siddha, un iluminat. Adevăratul ascultător din noi nu este corpul, dar corpu-i necesar pentru
a îndeplini diversele activități.
Legenda spune că Domnul Brahma, Creatorul universului, s-a născut din buricul lui Paramatman.
Buricul sau centrul abdomenului semnifică lipsa de teamă. Acesta are forma unui lotus. Atunci când
cuvintele și cunoașterea izvorăsc din conștiința pură, aceasta se numește Brahma. Povestea Domnului
Brahma care-a apărut din buricul de lotus al lui Paramatman este un simbolism ce arată că întreaga
creație a apărut din conștiința pură, conștiință care nu-i altceva decât adevărata noastră natură. În
realitate, Paramatman este fără formă. Dar pentru a-l explica simbolic, noi folosim povești pentru a
ilustra idei complexe.
Lotusul ce izvorăște din buricul lui Paramatman reprezintă conștiința noastră. Din acest lotus,
prana sau vivacitatea se ridică precum polenul. Fluxul de cuvinte din prana se numește minte. Din
buric izvorăște manifestarea. Aceasta nu-i altceva decât conștiința. Există diferențe în manifestare, dar
nu și-n nemanifestat, fiindcă nemanifestatul este lipsit de orice calitate. Conștiința noastră este calitatea
Sattvei sau esența alimentelor consumate. Atunci când conștiința devine liberă de calități, raza sa de
acțiune este dincolo de limite.
Există dualitate doar în manifestare, nu și în nemanifestat, fiindcă nemanifestatul este lipsit de
orice diviziuni sau calități.
Cunoașterea existenței este un atribut pozitiv în starea de veghe. Odată ce prana părăsește corpul,
acest aspect al cunoașterii dispare. Dar existența non-duală a Sinelui continuă la fel ca înainte. Este la
fel cum atunci când focul este stins, căldura dispare din obiect, dar focul nu moare și nu pleacă nicăieri,
ci el doar își pierde calitățile. Doar atunci când există un corp, cineva poate căuta Adevărul și poate
realiza că deși trăiește în corp, el nu este corpul. Este necesar să privim în lăuntru, să ne trezim la
această iluminare în timpul vieții și să realizăm adevărata noastră natură de Nirguna sau de cel fără
calități

15. Dhyana yoga duce la Jnana Yoga

Parfumul n-are naștere sau moarte. Noi suntem conștienți de existența noastră. Cu alte cuvinte, ne
putem mirosim existența. Acest parfum este fără naștere și fără moarte. Jiva sau sufletul individual este
cel care are conștiință. Această conștiință și prana sunt calitățile esenței alimentare sau Sattva. Corpul
nu-i altceva decât hrană. Corpul este hrana pranei, forța vitală. Jocul pranei se termină atunci când
trupul-aliment este epuizat.
Corpul are o formă, dar atât prana, cât și Atma sunt fără formă. Moartea-i doar un cuvânt, dar
nimeni n-o experimentează vreodată. Aerul nu moare niciodată. Termeni precum viață, jiva, conștiință
și minte sunt dați pentru o mai bună înțelegere. Dar ei sunt la fel de lipsiți de formă și nemuritori ca și
aerul.
Gurul este un alt nume pentru conștiința pură și manifestată, atotcuprinzătoare și completă.
Devotamentul față de Guru este eliberator. Mukti sau eliberarea înseamnă să știi că un individ n-a fost
niciodată legat. O abordare cu adevărat bună este de a trăi ca și cum nu ești corpul, ci Atma sau
conștiința. Spațiul este lumina Atmei, iar ambele sunt atotpătrunzătoare și perpetue.
În timpul meditației, dacă-ți folosești mintea pentru a vedea Sinele, mintea dispare. Dhyana yoga
conduce la Jnana Yoga. Mintea este Maya sau o iluzie. Ea nu-i permanentă. Dacă nu se renunță la
conceptul „eu sunt corpul”, cunoașterea Sinelui nu poate avea loc. Atunci când cineva nu este corpul, el
sau ea este deja Atma. Fiecare persoană experimentează cele trei calități: Sattva, Rajas și Tamas. Sattva
duce la iubire; Rajas îl face pe cineva dinamic, iar Tamas duce la sentimentul de proprietate.

19
 16. În cele din urmă, mintea se dizolvă

Adevărata noastră natură este întotdeauna Cunoscătorul și nu poate fi cunoscutul. Este ignoranță
să pretinzi cunoașterea Sinelui, fiindcă acest lucru conduce la dorințe și, în consecință, tu nu poți fi într-
o stare de neîmplinire a dorințelor. Conștiința este cea care spune: „eu nu sunt corpul” și că n-ar trebui
să ai nicio dorință față de fructele acțiunilor sale.
Atunci când știi că toate acțiunile se datorează pranei, făptuitorul nu poate exista în prezența
conștiinței. Cel ignorant se crede făptuitor și așteaptă fructele acțiunilor efectuate. El este întotdeauna
identificat cu corpul său.
Atâta timp cât esența de hrană a corpului este disponibilă, va exista conștiință împreună cu prana
și lumina Atmei strălucește. Cunoașterea Gurului este cea care respinge corpul ca identitate.
Toate activitățile celor cinci elemente (adică apa, focul, aerul, spațiul și eterul) se desfășoară fără a
folosi vreun intelect. Ele au ca rezultat forma lumii. Din aceste elemente sunt create hrana și toate
creaturile vii. Toate activitățile au loc datorită celor cinci elemente. Cunoscătorul acestor elemente este
Sadguru, cel care se află dincolo de aceste calități.
Când vei începe să-ți cunoști complet conștiința, tu vei deveni Martorul ei. Vei fi și Martorul
pranei, iar mintea ta se va sfârși. Dar piesa trebuie să continue, deci oamenilor li se dau speranțe pentru
ca ei să-și poată îndeplini funcțiile lumești. Dorințele se află în centrul tuturor activităților.
Când Adevărul este cunoscut, natura spontană a tuturor lucrurilor devine clară. Atâta timp cât
există viață, muncești pentru familia și copiii tăi ca un serviciu adus lui Dumnezeu. Dar acest lucru-i
posibil doar atunci când ai adevărata cunoaștere a pranei și conștiinței. Această întoarcere spre lăuntru
este facilitată de starea de samadhi care-i Nirguna sau ceea ce-i dincolo de toate calitățile. Numai
atunci tu ești deplin mulțumit. În samadhi, separarea dintre mulțumire și cel care-i mulțumit dispare. Pe
de altă parte, dorințele conduc la suferință, atât din cauza rezultatelor bune, cât și a celor rele.
Plenitudinea lui Brahman este doar pentru cei care-s complet lipsiți de dorințe. Încearcă să trăiești
ca și cum ai fi fără corp chiar acum. Numai atunci vei avea adevărata cunoaștere a pranei, conștiinței și
Atmei.

17. Pentru a-ți cunoaște adevărata natură,

mintea trebuie să fie liberă de gânduri

Parabrahman însuși ne vorbește despre adevărata sa natură. Parabrahman înseamnă „Cel care
transcende toate iluziile sau concepțiile greșite”. Nu există dualitate sau vreo diviziune în acea Realitate
pentru Paramatman. Acesta-i motivul pentru care El este dincolo de înțelegerea minții, fiindcă mintea-i
întotdeauna încurcată în dualitate. Cum poate mintea grosieră să înțeleagă cel mai subtil din subtil?
Identificarea noastră cu corpul este un obstacol pentru cunoașterea de Sine. Pentru a cunoaște
natura lui Paramatman, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine. Unii spun că acest proces de cunoaștere
a adevăratei tale naturi necesită efortul mai multor nașteri umane. De fapt, astfel de noțiuni false
întârzie cunoașterea adevăratei noastre naturi. Nu pot decât să repet că tot ce trebuie să faci este să fii în
mod constant conștient de adevăratul tău Sine. Adevărata noastră religie este de a trăi ca Sine.
Rasa umană este una singură. Există însă multe credințe, deci comportamentul diverselor persoane
este diferit. Cel care locuiește în toate ființele umane este un singur Paramatman - nirvikalpa, dincolo
de orice relativitate. El este total liber și n-are nicio idee despre „mine” sau despre „al meu”. Cel care
cunoaște Sinele ca fiind adevărata sa ființă a realizat Adevărul. Un astfel de om a cucerit timpul și
fenomenele nașterii și morții. Sinele este dincolo de gândire, deci este dincolo de înțelegerea
intelectuală.
Cel care realizează Sinele este liber de toate îndatoririle. Pentru el nu există nimic care să fie făcut.
Cu toate acestea, el este martorul tuturor acțiunilor. Atunci când adevărata noastră valoare este
cunoscută, acțiunile se întâmplă conform cu valoarea noastră. După aceea nu mai rămâne constrângerea
de a trăi sau de a-ți prelungi viața.
Cunoașterea de Sine a adevăratei naturi este latentă în fiecare persoană și este atotstrălucitoare.
Dar atașamentul față de propriul corp îl face pe om să se amăgească, iar această Cunoaștere Supremă
20
este ascunsă și trece neobservată. Informația că „eu sunt cunoașterea pură și conștiința-i mereu
prezentă” se manifestă ca o cunoaștere sau ca sentimentul că „eu exist”. Sinele este dincolo de gânduri
și de cele patru tipuri de vorbire.
Conștientizarea constantă a adevăratei noastre naturi este bhakti, adevărata devoțiune față de
Dumnezeu. Această devoțiune este spontană în toate ființele și ea-i cunoscută sub numele de iubirea de
Sine. Ea ne este ascunsă și devine iubirea de Sine din cauza identificării incorecte cu corpul. Cele cinci
elemente care constituie corpul sunt grosiere și nu pot descrie Sinele. Cel care urmează învățăturile
Gurului și-și cunoaște adevăratul Sine înțelege că ființa sa reală este dincolo de trăsăturile corpului,
cum ar fi foamea, setea, starea de veghe și somnul.
Adevăratul păcat este acela de-a presupune că tu ești trupul și de a te implica în toate întâmplările
sale. Pentru a învinge frica de moarte, tu trebuie să-ți cunoști adevărata natură care se află dincolo de
fenomenele nașterii și morții. Fiind dincolo de înțelegerea minții și-al limbajului ei, adevărata natură n-
a fost explicată pe deplin nici măcar în Vede.
Trebuie să-ți îndeplinești toate îndatoririle tale amintindu-ți de aceste învățături ale Maestrului.
Pentru a păstra mintea pură, meditează în mod regulat și cântă mantra. Mintea golită de gânduri rele dă
naștere Sattvei. Conștiința noastră este gustul Sattvei. Atunci percepi - la fel de clar ca atunci când se ții
o coacăză în palmă - că tu nu ești nici corpul, nici conștiința. Ajungi să știi că toate caracteristicile și
trăsăturile persoanei nu aparțin ființei reale, Sinelui.
Cele cinci elemente ale naturii provoacă idiosincrasiile unei persoane, determinând-o să acționeze
într-un anumit mod. Aceasta nu-i adevărata ta natură. Cele trei calități nu-s ale tale, ci ele sunt ale celor
cinci elemente. Contemplă cum erai înainte de a te naște și cum vei fi după ce vei părăsi corpul. Fără să
nutrești dorințe, continuă să locuiești în această înțelegere ca Sine. Poți dobândi multe cunoștințe în
viață, dar cunoașterea Cunoscătorului acestor cunoștințe nu-i un obiect al cunoașterii. Prin urmare, eu
vă cer să cunoașteți ceea ce nu sunteți. Odată ce Acela care locuiește în voi se trezește, întregul concept
de manifestare va fi înțeles. Întrucât această conștiință-i disponibilă doar pentru o durată limitată,
începeți devreme.

18. Un jnani consideră conștiința ca fiind Dumnezeu

O ușoară vibrație apare brusc în Brahman cel infinit și neschimbător și din ea se naște sentimentul
nostru de-a fi. Înainte de cunoașterea sau de sentimentul de a simți că „eu exist”, trebuie să fie ceva.
Conceptele, ca de pildă frica, n-au apărut încă. Odată ce apare conștiința de-a fi, încep să apară
cuvintele și conceptele. Avem nevoie de mai multe cuvinte pentru a ști mai multe despre existența
noastră bruscă. Un jnani consideră conștiința ca fiind Dumnezeu.
Așadar, informația despre adevărata natură a cuiva trebuie anunțată sub formă de cuvinte. Dar
conștiința care cunoaște cunoașterea este dincolo de cuvinte și ea-i Ishwara. Înainte de sosirea
conștiinței, n-a existat nicio unire sau yoga cu ceva. Era o stare de non-yoga sau niyogi. După sosirea
conștiinței, yoga se întâmplă de la sine. Odată cu cunoașterea originii conștiinței are loc Maha Yoga
sau marea yoga. În această stare nu mai este nevoie de plăcerea celor cinci simțuri. Această stare este
completă cu beatitudinea.
Toate plăcerile senzuale la care tânjești pălesc în comparație cu fericirea pe care o experimentezi
prin această cunoaștere a Sinelui. Nu există altă împlinire în viață decât realizarea Sinelui. Nu există
moarte pentru cei care și-au cunoscut adevărata și nemuritoarea lor natură. Când spațiul n-are moarte,
cum poate muri cel care-l cunoaște și care-i un înțelept?

19. Manana conduce la cunoașterea conștiinței

Manana înseamnă absorbția constantă în cuvintele Sadgurului.

Prakriti (manifestarea) și Purusha (Brahman) nu sunt diferite. Ceea ce începe în timp, trăiește în
timp și în final se termină cu timpul este Prakriti. Cel care-i Martorul Neschimbat al tuturor acestor
lucruri, este Purusha. Ceea ce-i perceput de simțuri este Prakriti, iar cel care se trezește la această
cunoaștere este Purusha, care-i conștiința pură, ce n-are nicio formă și nicio descriere.
21
 Când identificarea cu corpul dispare, omu-și pierde interesul pentru îndeplinirea dorințelor și nu
mai cere nimic pentru el însuși. Toate speranțele, dorințele și poftele dispar. Dar pentru a dobândi
cunoașterea conștiinței, trebuie practicată manana, adică trebuie continuată reflectarea asupra
chestiunilor auzite de la Maestru. Trebuie înțeles că această conștiință pură, Martoră, este adevărata ta
natură și nu persoana individuală care apare ca „eu”. Cel care-și cunoaște adevărata natură va realiza că
el nu-i corpul, chiar și atunci când trăiește în corp. Brahman este doar un Martor în prezența căruia
funcționează prana și mintea.
Toate evenimentele din univers se produc spontan. Să știi că este ceva ca și cum ar încolți
semințele în sol, acolo unde solul n-are nicio acțiune din partea sa. Sămânța-i deja acolo. Când plouă,
ea încolțește. Discriminarea pe aceste linii va ajuta la înțelegerea faptului că tot ce se întâmplă este
spontan, iar corpul tău este doar un instrument în această întâmplare. De fapt, întreaga creație
funcționează automat, iar funcția lui Brahman este doar aceea de-ași susține creația.
Se spune că cele cinci elemente care creează universul rămân în stare latentă după pralaya sau
după dizolvarea universului manifestat. Aceste elemente reapar în următorul ciclu de creație. Purusha
este conștiința noastră sau simțul nostru de a fi. Apariția corpului și-a universului se află în minte și nu
în Sine. Cel care înțelege acest lucru cunoaște esența Vedelor. El știe că toată nefericirea-i doar pentru
persoană și nu pentru nemanifestat, care-i infinit.
Vyakti sau persoana simte suferința. Dar cel nemanifestat, Sinele, nu-i atins de nicio suferință. Cel
care nu-i afectat de modurile mentale - adică de gânduri și sentimente - și de concepte, este Poorna
purusha - cel împlinit. Acesta este același Principiu care-a existat înainte de creație și care va
supraviețui și după potopul final sau sfârșitul universului. Este oceanul fericirii, dar nu-i conștient de el
însuși. Cel care cunoaște acest lucru este Acela care cunoaște Adevărul.
Cunoscătorul modificărilor mentale este anterior acestora și nu-i implicat în ele. Observarea se
întâmplă fără efort. El rămâne distanțat și nu-i afectat nici chiar atunci când există conștiință. Tu ar
trebui să vezi totul ca propria ta ființă. Pentru a face acest lucru, trebuie să treci dincolo de orice
experiență.

20. Rămâi în tăcere

Suferința lumii și a minții care o simte nu-l deranjează pe cel care are cunoașterea că el este
conștiință și nu complexul corp-minte. Cum se dobândește această cunoaștere? Trebuie să rămâi
constant în conștiința de-a fi, dar pentru mulți acest lucru nu-i ușor.
Poți medita asupra altor lucruri, cum ar fi un nume divin, dar este cu totul altceva să te gândești la
propria-ți ființă. Numai harul Gurului ne permite să realizăm treptat acest lucru. Punctul de plecare aici
este cunoașterea propriei tale ființe, sentimentul că „eu exist”, sentiment pe care nimeni nu-l poate
nega. Acesta-i adevăratul tău Guru. Existența ta depinde de prezența lui în tine.
Pentru a fi inițiat în această cunoaștere, tu ai nevoie de un Guru extern viu. Cu un satsang continuu
cu un astfel de jnani, Gurul înalță treptat o persoană și-o determină să înțeleagă că această conștiință a
Gurului extern și cea a discipolului nu sunt diferite.
Cunoașterea sau sentimentul de a fi pe care-l are o persoană întrupată este iubirea de Sine. Atunci
când o persoană iubește să existe, nu-i vorba despre iubirea pentru propriul său corp, ci de cea pentru
conștiință. Aceasta-i calitatea iubirii de Sine. Care-i originea acestei iubiri de Sine?
Cele cinci elemente și cele trei calități Sattva, Rajas și Tamas se îmbină pentru a induce această
iubire a existenței. Noi o cunoaștem ca fiind conștiința noastră, sentimentul de a fi. Conștiința iubește
să existe. Putem spune că-i însăși iubirea, dar nu a corpului. Conștiința este de calitatea corpului
alimentar, dar ea nu-i corpul în sine. Ea există cu și fără corp, iar funcțiile sale sunt îndeplinite de
prana sau de suflul vital. Iubirea de Sine luminează totul. Oferă încrederea în existență. Această
conștiință este Gurul nostru, dar identificarea cu trupul obstrucționează calea venerării noastre. Această
iubire de Sine este singura care există în întreaga lume și trebuie venerată de la sine.
Ceea ce-i necesar este credința în Guru și-n cuvintele sale. Prin harul Gurului se poate
experimenta acea conștiință pură care-i dincolo de cuvinte sau mai bine zis, ea-i anterioară apariției
cuvintelor. Aceasta-i ceea ce se numește sahaja samadhi, starea în care rămâi în armonie cu Sinele
chiar și-n timp ce-ți îndeplinești în mod natural toate acțiunile.
22
 Această conștiință este Dumnezeu, Gurul și totul. Ea există mereu și nu trebuie amintită, fiindcă
nu poate fi uitată. Nu există nimic altceva de reținut. Conștiința strălucește ca univers. Ea singură este,
fără nicio dualitate.
Ar trebui să cunoaștem această conștiință, ceea ce înseamnă ea în esență, adică cunoașterea
adevăratei noastre naturi sau a Adevărului. Pentru asta este nevoie de-o credință totală în propria ființă.
Trebuie să fim tăcuți sau să ne aflăm în sahaja samadhi, cea mai naturală stare a ființei. Acest lucru se
întâmplă cu harul Gurului.

21. Samadhi înseamnă să uiți cunoașterea

Până la urmă, ce este avidya (ignoranța)? Este a crede că-i adevărat ce nu există. Cuvântul avidya
provine de la avidyamaan, care în esență înseamnă „ceea ce nu există în realitate, ci doar ca aparență”.
Ideea că „eu sunt un corp c-un nume și-o formă” nu exista mai înainte de naștere sau când eram un prunc.
Treptat, această idee s-a ivit odată cu apariția corpului. Corpul și mintea au transmis ideea unui „eu”.
Este real acest corp temporar? Realitatea trebuie să fie neschimbătoare și durabilă. Nimic din acest
corp nu corespunde definiției Realității. Pruncia se termină și începe copilăria; copilăria se termină și se
ivește tinerețea, pentru ca mai apoi și ea să se termine și să dea naștere vârstei adulte care culminează-n
bătrânețe. Acest corp este în continuă schimbare. Ce ironie că Principiul Veșnic Neschimbător a ajuns să
se identifice cu corpul perisabil și mereu schimbător! Această identificare greșită dă naștere fricii.
Să vedem acum cum apare frica. Identificarea cu numele și forma (corpul) conduce la convingerea că
orice se întâmplă cu corpul, se întâmplă cu „eu”. Toate întâmplările sunt doar pentru corp. Frica-i asociată
cu amintirea întâmplărilor din trecut și cu imaginația despre posibilele evenimente viitoare care afectează
doar corpul și nu Sinele, adevărata ta natură. Atunci când prin harul Gurului cineva realizează că
adevărata sa natură-i doar Martorul senzației-ego și că nu-i corpul, el își pierde frica.
În acest fel, prin compania Maestrului, mumukshu sau cel care dorește eliberarea devine un sadhaka
sau un aspirant pe calea spirituală. El ajunge apoi la înțelegerea faptului că și cunoașterea sau sentimentul
de a fi sunt legate de timp și ele nu-s adevărata identitate a cuiva. El își dă seama că Cunoscătorul acestei
înțelegeri, cel care-i dincolo de timp și liber de toate plăcerile și durerile, este adevărata sa natură. Cu
această înțelegere, sadhaka devine un siddha și se eliberează de toate acțiunile și efectele lor. Aspirantul
devine un om împlinit. Toate karmele care leagă o persoană de ciclul nașterii și-al morții sunt anulate și
persoana-i eliberată.
Cuvintele chidakash - care poate fi împărțit în chit și akash și cuvântul mahadakash necesită aici
câteva clarificări. Chit înseamnă conștiință. Conștiința nu-i conștientă de ea însăși în starea de somn
profund. Starea de vis este cea în timpul căreia are loc o falsă trezire, iar cineva se trezește într-un univers
propriu care-i chidakash.
Din chidakash, care-i invizibil, izvorăște mahadakash, care-i manifestarea pe care o vedem ca
univers în starea de veghe. Această stare-i perceptibilă pentru ochi și pentru celelalte simțuri. Cele cinci
elemente (pământ, foc, apă, aer și spațiu) constituie lumea trează. Dar chidakash nu-i perceput de ochi și
de celelalte simțuri.
Atât chidakash cât și mahadakash sunt spații născute din conștiință, conștiință care-i ea însăși fără
formă și are nevoie de așa-numita viață și de corp pentru a se manifesta și a funcționa. Ambele spații își
au originea într-o deschizătură din chakra coroanei lui Brahma. Această deschizătură se numește
Brahmarandra. Conștiința-i uitată acolo, iar acest lucru-i cunoscut sub numele de moarte.
Somnul profund nu-i decât uitarea simțului de-a fi. Samadhi înseamnă același lucru. Moartea
înseamnă și ea pierderea cunoașterii, a sentimentului de-a fi sau a noțiunii că „Eu sunt”. Oamenii se sperie
de moarte auzindu-i descrierea. Întreaga stare de veghe și lumea viselor apar doar în conștiință. Prin harul
Gurului, acest lucru este clar înțeles.
Starea de veghe dă naștere dorinței de-a continua să trăiești, dar ea-i limitată în timp și nu-i reală.
Adevărata natură a cuiva, cea care-i martora conștiinței, este Adevărul Etern. De ce trebuie să ne dorim și
să disprețuim viața trecătoare, care până la urmă-i ireală?
Principiul anterior conștiinței este fără formă, fără calități și nici măcar nu-i conștient de existența sa.
El este etern și este Adevărul. Este numit și Sadguru. Asocierea ta cu Sadgurul te conduce la Adevăr sau
la cunoașterea de Sine. Este ceva fără acțiune, dar servește drept Martor la toate acțiunile corpului în
23
prezența suflului vital. Este un mare prieten și cel mai mare dușman. Asta-i natura iubirii și natura
plăcerii. Meditează asupra ei și agață-te de conștiință. Rămâi așa cum ești, calm și firesc.
Conștiința ta are opt membre, este ca o zeiță - cinci elemente plus trei gune. Casa nemanifestată este
departe de ele. Întrucât conștiința-i temporară, ea nu poate fi Realitatea.

22. Acum este momentul să-ți cunoști conștiința

Tot ce există este doar Parabrahman. El este cunoscut și sub numele de vastu - ceea ce există. Îl
numim Dumnezeu și pentru a ne satisface mintea, noi îi descriem virtuțile și calitățile în nenumărate
moduri. Dar Parabrahman sau Paramatman este fără început, iar ființele omenești au sosit de curând.
Prin urmare, suntem incapabili să-l descriem în mod adecvat.
Moola-Maya sau Ignoranța Primordială apare din manifestare. Din ea apare identitatea greșită
împreună cu acest corp și cu lumea exterioară. Cele cinci elemente și cele trei gune apar simultan din
Maya. Sursa este Parabrahman, care este ca un ecran pe care se joacă acest spectacol. Ceea ce noi vedem
ca fiind universul nu-i altceva decât jocul acelei Maya, iluzia. Cum putem atunci să-l descriem pe
Brahman într-un limbaj și un vocabular al acestui univers iluzoriu?
Și totuși universul oferă indicatori către această Realitate. Cele cinci elemente care n-au conștiință,
dar care constituie acest univers, îl conduc de asemenea în mod automat, fără nicio activitate necesară lui
Brahman. Întrucât cele cinci elemente sunt lipsite de conștiință, tot ce se întâmplă este spontan.
Întreaga floră și faună, de la viermi la oameni, toate corpurile-s alcătuite din cele cinci elemente,
inclusiv Sattva pământului. Conștiința se manifestă în ființele vii ca sentimentul de-a fi, sentimentul că
„eu exist”. Tot ce ne înconjoară se schimbă, îmbătrânește și se distruge, dar această conștiință nu se
schimbă. Este necesar să înțelegem originea ei. Ce dă naștere acestui sentiment de a fi? Cum să-l
cunoaștem? Cunoașterea lui este echivalentă cu sfințirea noastră.
Acest lucru se realizează prin cunoașterea adevăratei noastre naturi. Pentru a face acest lucru, trebuie
să pierdem atașamentul față de minte, ceea ce înseamnă că ființa noastră-i atrasă-n noi înșine. Această
stare este plină de fericire. Atunci când niciun cuvânt nu poate descrie această experiență, se spune că-i
vorba despre starea de Samadhi. Mintea există încă, dar agitația ei este redusă la tăcere. Această stare
aduce-n viață adevărata fericire. Este o viață fără agitația provocată de mintea fremătând, fiindcă în
această stare există o conștientizare permanentă a faptului că tu nu ești afectat de vicisitudinile și de
suișurile sau coborâșurile vieții. Starea-n care mintea-i tăcută și ea-i lipsită de agitație este cunoscută sub
numele de unmani. Relaxarea profundă a minții în timpul somnului, care-i indusă de yoga, este cunoscută
sub numele de yoganidra.
Odată ce sursa conștiinței este cunoscută, persoana, chiar și-n timp ce ea moare rămâne netulburată
de acest proces. Căci ea știe că ceea ce se naște, va și apune.
Ne bucurăm de lucrurile pe care mintea le poate înțelege. Dar trebuie să fim martori la ceea ce-i
Martor la toate aceste apucături, înțelegeri și plăceri. Ceea ce iluminează mintea și intelectul trebuie
cunoscut ca fiind adevărata noastră natură.
Faptul că tu și eu existăm este satya, un fapt în cadrul tărâmului mithya al irealului. Realitatea-i
omniprezentă și ea-i accesibilă tuturor, dar nu-i evidentă pentru toată lumea. Realitatea-i eternă, infinită și
totuși nu-i conștientă de ea însăși. Doar atunci când are simțul ființei, ea-i capabilă să-și recunoască
propria prezență - conștiința că „eu exist”. Adevăru-i etern și infinit, dar El nu-i conștient de propria-i
existență. Uneori există o mărturie a existenței sale, dar ea-i neatinsă de memorie. Adevăru-i diferit de
toate celelalte experiențe.
Brahman este Absolutul și este în întregime non-dual. Cele cinci elemente dau naștere dualității
aparente dintre Purusha - Conștiința Infinită și Prakriti - universul și tot ce se află-n el. Din ele se nasc
ființele vii cu gunele (calitățile). Aceste calități permit unei ființe să fie martoră la întâmplări. Dar nu
există niciun câștig sau pierdere. Identificarea noastră cu corpul este cea care ne oferă sentimentul de
câștig și pierdere.
Gunele agită universul, dar pentru Conștiința Pură, cea care-i un simplu Martor al acestor
evenimente, nu există nimic de câștigat sau de pierdut din întâmplările din univers. Universu-i menit să se
sfârșească, dar Văzătorul universului este nemuritor și etern.
Noi credem că acționăm datorită minții noastre. Totuși, acțiunile se datorează modificărilor mentale
24
care curg în prezența conștiinței, în timp ce Cunoscătorul acestei conștiințe este etern. Cunoscătorul
acestui fapt primește harul de la puterea conștiinței. Identificarea cu corpul este cauza neputinței și-a
fricii. Trebuie să știm că noi suntem Cunoscătorul conștiinței datorită căreia știm că „suntem”. Ființa
noastră-i mereu înconjurată de lume, iar acțiunile se datorează modificărilor mentale. Conștiința-copil
rămâne cu noi până la sfârșit, după care dispare.
Starea de veghe nu mai există, iar tu te dizolvi în starea adevărată și eternă - cea care-a existat înainte
de apariția conștiinței. Nu trebuie să te identifici cu corpul, ci trebuie să știi că el este hrana conștiinței
tale. Scopul existenței tale atunci este atins, iar conștiința ta devine liniștită.
Adevărata cunoaștere de Sine înseamnă să te cunoști pe tine însuți și să rămâi în această conștiință.
Cel care face acest lucru pierde orice teamă în viață. Diferitele griji nedeslușite care te chinuie pe tot
parcursul vieții dispar dacă tu rămâi în starea în care te aflai înainte de naștere, stare care va rămâne și
după ce vei părăsi corpul. Împrietenește-te cu acea conștiință-copil fără formă și cântă „Jai Guru”. Atunci
harul său îți luminează ființa și dezrădăcinează răul ignoranței. Acel Guru, care-i în realitate Sinele fără
formă, este Domnul acestui univers. Nu uita nicicând acest lucru. El este gopala cea fără formă, ciobanul
care are grijă de întregul univers.

23. Agățați-vă de conștiință

Domnul ne sfătuiește că orice se întâmplă se datorează puterii timpului. Domnul spune: „Este puterea
mea”. Asta-i ceea ce se numește Prakriti și Purusha. Sămânța întregii manifestări se află-n noi ca cea mai
mică conștiință, sentimentul că „eu exist”. Această conștiință-i cea care ne permite să ne gândim la
Dumnezeu și la lume. Aceasta este forma sankhya a lui Prakriti și Purusha. Totu-i spontan, fără un
creator. Din starea de necunoaștere a apărut cunoașterea. Ea crește, îmbătrânește și rămâne până când
cineva-și încheie durata de viață.
La fel cum ziua începe odată cu răsăritul soarelui, așa și trezirea noastră începe odată cu cunoașterea
sau conștientizarea ființei și a lumii exterioare. Dar la fel cum ziua trebuie să se încheie, așa și această
cunoaștere trebuie să se termine după ce ea și-a parcurs ciclul de timp. Ceea ce se naște trebuie să moară.
Prin urmare, cunoașterea sau sentimentul de a fi nu-i natura noastră eternă. Natura noastră reală-i
destul de departe de toate acestea. Prin această înțelepciune, voi puteți continua să vă păstrați sentimentul
de a fi și să rămâneți neafectați de lume.
Sămânța conștiinței este cea care-i responsabilă pentru această întâmplare datorată timpului. O zi
înseamnă soarele sau lumina, care nu-i nimic altceva decât simțul nostru de a fi. În acest sens, prima zi a
unei persoane a durat o perioadă de o sută de ani. Această conștiință sau lumină este subtilă, dar ea-i
uniformă și continuă la fel ca și spațiul. Noi știm când este dimineață datorită seminței lumii vizibile.
Această sămânță nu-i permanentă și ea trebuie să aibă calități de răsărit și apus. Din cauza ignoranței
seminței, noi credem că suntem corpul și asta ne conduce la o viață plină de nevoi și temeri.

24. Urmărirea constantă a Adevărului te face iluminat

Sadgurul aparține tuturor în mod permanent. El n-are nicio formă. El nu-i implicat în univers, nici în
nașterea, susținerea sau sfârșitul acestuia. El este Parabrahman care-i liber de toate conceptele. Ceea ce
există mai înainte de sosirea corpului este experiența fiecăruia. Acesta-i Marele Principiu - Paramatatva.
El n-are acțiuni sau afaceri în lume care să apară datorită modificărilor mentale. Comportamentul unui om
se datorează minții și nu conștiinței sale. Conștiința noastră a apărut în mod inconștient.
Toate activitățile aparțin corpului și minții. Legătura și eliberarea sunt ambele concepte datorate celor
trei gune - Sattva, Rajas și Tamas. Paramatman este dincolo de conștiință, deci El este inimaginabil.
Atunci când meditezi, asupra cărui aspect al său vei medita tu?
Chiar și-un prost sau un aspirant mediocru la spiritualitate care are o credință fermă în învățăturile
Gurului, dacă aplică aceste învățături în propria sa viață atinge eliberarea, în ciuda faptului că el este un
sadhaka mediocru.
Mintea-i produsul samskarelor sau al condiționărilor. Condiționarea ne definește comportamentul
cuiva în lume. Chiar dacă comportamentul diferitelor persoane este distinct și divers, conștiința, care-i
lumina divină ce locuiește în interior, este aceeași. Vedem acest principiu strălucind prin nenumărate
25
ființe. Dar haideți să ne agățăm de Principiul care-i adevărata natură a tuturor. Un aspirant adevărat
trebuie să renunțe la noțiunea de a fi corpul și să se agațe de înțelegerea adevăratei sale naturi. Ceea ce-i
distanțat de corp și conștiință nu-i legat de timp. Durata sa de viață nu-i limitată. Ce-i moartea pentru un
astfel de om? Adevărata sa natură este simplul martor al corpului și-al minții. Cel care cunoaște calitățile
corpului se află dincolo de conștiință. Eu sunt Acela, dar chiar acum eu sunt această conștiință. Ar trebui
să ne stabilizăm în conștiință. Păstrând această cunoaștere, te eliberezi în timp util. Individualitatea ta
dispare treptat și ceea ce s-a manifestat rămâne. Calea pe care o urmezi cu insistență îți va modela
destinul. Urmărirea Adevărului îți va dezvălui în cele din urmă propria ta natură adevărată. Tu vei fi El.
Urmărirea obiectelor și acțiunilor lumești te va lega de ciclul nașterii și-al morții.
Conștiința ia diverse forme în funcție de impresia fermă pe care ea o are. universul funcționează
pentru a-i servi conștiinței tale. Conștiința-i calitatea Sattvei pure, care-i un fel de substanță chimică.
Toate calitățile curg din ea fără niciun obstacol.
Materialul din care-i făcut filmul cinematografic nu-i afectat de conținutul scenelor din film. În mod
similar, adevărata ta natură nu-i afectată de proiecția universului din jurul tău. Viața-i suportul acestei
drame universale, dar tu nu ești el. Ține minte acest lucru! Ține minte că trupu-i hrana conștiinței, iar
prana-i protectorul! Tu ești doar un Martor.

25. Cel care-i iluminat este un adevărat sanyasin

Cel care-și pierde simțul de „eu” sau egoul se numește sanyasin. Sanyasa - adevărata renunțare - este
permanentizarea constantă în adevărata sa natură ca Sine. Corpul funcționează așa cum a fost rânduit de
destin. Cel care înțelege că asta nu-i natura lui reală înseamnă c-a renunțat cu adevărat și și-a pierdut
individualitatea. O astfel de persoană își îndeplinește toate îndatoririle cu cea mai mare atenție, dar ea-i
conștientă în permanență că toate percepțiile sale nu-s natura sa reală. Știind că individualitatea sa este
doar o aparență în conștiința pură, el rămâne distanțat în această înțelegere fermă.
El este conștient de faptul că există diverse aparențe-n conștiință, iar el nu-i aparența. El este pe
deplin stabilizat în Sine. El nu-i corpul său, ci se exprimă ca o conștiință fără corp. Simțul nostru de a fi,
hamsa, este o lebădă. Cunoscătorul său este numit Paramahamsa, Lebăda Supremă. Pentru el nu există
nici ființă în Samadhi, nici ființă în afara lui. Conceptele de bine și de rău sunt absente în el și nu există
grijă sau abținere de la ele. El nu moare, așa cum nici lumina soarelui nu moare odată cu apusul. Sinele
rămâne mereu, dar El este nemanifestat. Așa cum noi n-avem cunoștință de propria noastră naștere, tot
așa nu va exista nicio cunoștință atunci când prana părăsește corpul.

26. Jiva vorbește, dar Shiva este cuvântătorul

Jiva - persoana și Shiva - Dumnezeu sunt doar simboluri ale aceluiași Adevăr. Nu există nicio
diferență între cei doi. Tu rostești cuvintele și tot tu le și auzi. Cel care se află-n lumea cuvintelor și-a
semnificațiilor lor este entitatea individuală, jieva. Iar cel care-i Martorul tăcut, neafectat și neschimbat al
tuturor acestor lucruri, este Shiva, Sinele Universal.
Jiva este un rezultat al forței vitale care permite nemanifestului să se exprime în viață și să desfășoare
activitățile vieții. Shiva rămâne nemanifestul și El nu apare și nici nu dispare. Cel care adoră este jiva și
cel care este adorat este Shiva, deși în esență ei sunt unul și același lucru. Shiva nu participă la nicio
activitate, ci este doar un Martor.
Până când nu meditezi asupra conștiinței, tu nu pierzi identificarea cu corpul. Pe măsură ce
înțelegerea adevăratei naturi a lui Shiva continuă să răsară, continui să realizezi că tu ești fără corp, chiar
dacă trăiești în el. Corpu-i văzut doar ca o expresie a adevăratului tu. Jiva și Shiva nu-s diferiți, la fel cum
nu-s diferite lumina și lampa din care ea strălucește. Cea care-i anterioară apariției numelui și formei este
conștiința nediferențiată. Diviziunile pe care le avem în lume se datorează faptului că aceasta apare sub
diferite nume și forme. Atâta timp cât ești conștient, în tine există Shiva. Shiva este cel care-i prezent în
tine ca și conștiință. Ceea ce-i nemanifestat este Parabrahman - Paramatman, dar expresia sa, forma lui
Shiva, este cunoașterea ființei. Dumnezeu cel insondabil este evident în această cunoaștere a ființei. Ceea
ce-i evident de la sine trebuie să fie fără calități. Acest lucru se numește Saguna Brahman.
Shiva n-are nevoie de niciun efort pentru a se separa de corp, fiindcă el n-a fost niciodată una cu
26
acesta. De aceea, Shiva este numit niyogi, ceea ce înseamnă „cel care-i întotdeauna separat de corp”. Noi
ne identificăm în mod incorect cu corpul, dar asta-i de fapt propria noastră poveste. Natura noastră reală
este conștiința care n-are moarte. Când apa fierbinte se răcește, nu ne referim la ea ca și cum ar fi
dispărut.

27. Lumea se naște datorită ființării

Swaroop, adevărata noastră natură, este nemișcată. Nu există mișcări în adevărata ta natură. Toate
mișcările pe care le vedem se datorează conștiinței. Există multe locuri cu diverse nume, dar ele nu-s
dinamice în mod inerent. Activitățile se datorează creaturilor care trăiesc în ele. Există multe nume care-s
atribuite lui Dumnezeu și care-l prezintă ca fiind cel implicat în diverse acțiuni, cum ar fi răspândirea de
știri despre Maya sau despre existență. Lumea însoțește întotdeauna conștiința. Dar Paramatman este
dincolo de toate acțiunile. Este ca și cum am visa că propriul nostru corp se mișcă frenetic în timp ce
corpul fizic rămâne nemișcat.
Lumea văzută în timpul stării de veghe se naște odată cu simțul nostru de a fi. Dar noi credem că ne
naștem în această lume și că vom muri în ea. Această concepție greșită dă naștere la teama de moarte.
Vestea ființei noastre este dovada existenței lui Dumnezeu. Existența noastră este o reclamă pentru
Paramatman. Cel care înțelege natura trecătoare a existenței lumești și a acestei lumi nu-i afectat de
teama de moarte. El observă lumea ca fiind una cu conștiința sa.
Tot ce-i incomplet poate fi observat, dar nu și ce-i complet. Poorna, Sinele complet, non-dual și
Absolut nu poate fi atestat, fiindcă el n-are un al doilea pe care să-l perceapă sau la care să fie Martor. N-
are nevoie de-o locație în care să se manifeste sau de un spațiu pe care să-l ocupe. Este pretutindeni și nu
există niciun loc în care să nu fie.
Maya, iluzia, se odihnește pe tărâmul cunoașterii. Faptul că noi nu existam acum o sută de ani este o
dovadă că Maya nu apăruse încă. Toate falsurile dispar în cele din urmă și ele se contopesc în
Cunoscătorul lor.

28. Pentru un jnani, experiența lumii se oprește

Diversele experiențe ale lumii exterioare nu rămân cu noi, ci ele continuă să se schimbe de la un
moment la altul. Experiențele vin și pleacă, lăsând în noi adevărata lor mărturie intactă și neafectată. Acel
martor tăcut al tuturor experiențelor este complet, omniprezent și unic, fără să existe un al doilea. Fiind
non-dual, el n-are conștiință de sine.
În absența sentimentului de-a fi, Sinele nu experimentează stările vieții, ca de pildă veghea sau visul.
Fără stările de veghe, somn și vis, Paramatman era fericit, cu excepția faptului că-i lipsea simțul său de-a
fi, conștientizarea sensului de „eu”. În absența corpului-minte, nu existau activități datorate modificărilor
mentale.
Gurul ne spune că suntem nemuritori. De fapt noi suntem dincolo de naștere și moarte, iar
mortalitatea noastră s-a întâmplat din cauza acceptării unui corp c-un nume și-o formă ca fiind natura
noastră. Adevărata trezirea are loc numai atunci când sfatul Gurului este asimilat ca experiență proprie și
incontestabilă - aceea că de fapt tu ești nemuritor. Atunci vei ști cum această experiență a lumii se
contopește în tine - tu, care ești Cunoscătorul Conștiinței.

29. Yoghinii fără ființă ating fericirea

Scripturile-l laudă pe Domnul, Paramatman sau Paramatatva, Principiul Omniprezent. Cu toate

acestea, Acela-i dincolo de orice descriere. Scripturile încearcă să ofere o idee despre Acela. Toate
laudele provin dintr-o bănuială infinitezimală a ceea ce-au cunoscut despre Acela. Conștiința Infinită n-
are niciun vid în ea. Ca atare, nu există nici măcar conștiința de a fi sau sentimentul că „eu exist”. În
consecință, nu există Maya sau iluzie; nu există atașament, nu există cunoaștere și nici vreun fel de
activitate. Nici măcar cuvintele precum Atma n-o ating.
Datorită prezenței Atmei, în corp a existat o ușoară aparență de ființă. Întrucât presupunem că Sinele
27
locuiește într-un complex corp-minte, noi ne imaginăm că El este locuitorul sau Atman (Sufletul) din noi,
una cu cele trei gune (Sattva, Rajas și Tamas), calități ce alcătuiesc personalitatea umană. Experiența
lumii aparține acestor trei gune. Cel care știe și înțelege că această cunoaștere a lumii exterioare nu-i
veșnică, este cel care locuiește în interior, antaraAtma. Această cunoaștere-i experiența intuitivă a
cunoașterii. O puteți numi Maya sau Dumnezeu sau cu orice alt nume.
Conștiința care apare, experimentează lumea. Această conștiință-i calitatea Sattva sau esența hranei.
Prakriti și Purusha sunt în cele din urmă responsabile pentru asta. Cel care-și dă seama de existența lor
temporară este Dumnezeu sau Ishwara. Toate experiențele se datorează conștiinței sau Prakriti, care-i
aspectul de manifestare al lui Brahman pe tărâmul timpului și spațiului. Datorită prezenței Atmei, există o
cunoaștere a existenței pe care toată lumea dorește s-o continue. Asta-i iubirea de Sine sau amintirea
existenței noastre.
Cele cinci elemente și cele trei gune se combină pentru a forma numărul opt, care-i numărul de
încarnare al lui Sri Krishna sau Paramatman, Cel care cunoaște conștiința în modul cel mai natural și fără
niciun efort. El este în afara lui Prakriti și Purusha. Din cauza ignoranței cu privire la sursa conștiinței
noastre, cel mai apropiat lucru observat este corpul nostru, corp care devine apoi identitatea noastră.
Toate activitățile și creațiile noastre în lume se datorează pranei. Yoghinii direcționează prana către
deschizătura lui Brahman din creștetul capului și ei rămân liberi de sentimentul de a fi. Ei sunt fericiți în
această stare de non-ființă. Amintiți-vă că toate activitățile provin din prana însăși.

30. Meditația ajută la stabilizarea cunoașterii de Sine

Cea care spune: „Privește-Mă, meditează asupra Mea, fii devotat Mie” este conștiința care locuiește
în toate formele de viață, dar mai cu seamă în ființele omenești. Ea este anterioară tuturor experiențelor
vieții. Ajungi să afli despre lume și despre Ishwara datorită conștiinței tale. Cunoașterea ființei este baza
întregii creații.
Conștiința ia naștere fără s-o dorești. Este Hiranyagarbha sau Pântecele de Aur. În acest pântece se
află ceva ascuns. Această Cunoaștere a ființei este ascunsă în noi, motiv pentru care-i numită și
Hiranyagarbha , embrionul de aur sau sămânța. Sămânța și embrionul ascund ceva măreț în forma lor
minusculă. Un copac măreț, care oferă multe flori și fructe, este potențial ascuns în interiorul unei
semințe. La fel, întreaga creație este ascunsă în cunoașterea noastră. Această cunoaștere sau simțul ființei
dorește cu ardoare să se cunoască pe sine și să-și cunoască adevărata sa natură. Iar această dorință sau
iubirea de Sine este spontană.
Cunoașterea conștiinței pure a propriei ființe este, de asemenea, disponibilă în fiecare dintre noi, dar
pentru a fi permanent stabilizați în ea, noi trebuie să medităm în mod constant. La ce trebuie să medităm?
Să medităm asupra Aceluia care-i veșnic și neîntrerupt conștient de acest sentiment de a fi. Această
conștiință pură este independentă de corp și minte. Corpul apare doar într-o singură stare - starea de
veghe. Dar această conștiință transcende toate stările.
Ea-i conștiința care-și cunoaște propria existență și nu pe alții. Conștiința-i întotdeauna conștientă de
ea însăși. Conștiința care există chiar mai înainte să fii conștient de ceva este Paramatman. Toate laudele
la adresa lui sunt simple indicații, pentru că el este dincolo de descrierea făcută prin cuvinte. Ideea despre
o persoană este valabilă doar atât timp cât acțiunile sale persistă. Până la apariția acestei cunoașteri despre
natura noastră reală, predomină identificarea cu corpul. Atunci când răsare cunoașterea, ea se identifică cu
conștiința. Dacă vrei să rămâi cu adevărat interesat, cunoaște și rămâi ca ceea ce ești tu în Realitate. Cel
care descoperă adevărata natură a propriei sale persoane ca fiind conștiința pură este cel care și-a realizat
Sinele. Asta-i adevărata trezire.

31. Cunoașterea conștiinței satisface nevoia de-a exista

Toate evenimentele din lume se petrec conform tradițiilor. Foarte puțini indivizi încearcă să-și
cunoască propria poziție în toate acestea. Chiar mai puțini oameni se opresc ca să gândească: „Cine-i cel
care se bucură de această lume? Pentru cine-i folositoare această lume?”
Cel care ajunge să cunoască originea și sensul lumii își pierde orice credință în realitatea ei. Fiind
născută din neant, această lume nu poate fi decât mithya, un mit. Care poate fi folosul Adevărului acestei
28
lumi care, în esență, a luat naștere în mithya? Tot ce se întâmplă aici este jocul corpurilor (alcătuite din
cinci elemente) și al forței vitale. Toate acestea împreună constituie lumea.
Nu există niciun alt Adevăr decât natura voastră reală. Tradițiile oferă o linie directoare pentru a
conduce activitățile lumii. Dumnezeu însuși s-a manifestat în atâtea încarnări diferite pentru a ridica
lumea. Multe persoane de-a lungul istoriei omenirii au încercat să înnobileze condiția oamenilor. Unde
sunt toate acestea acum?
Un jnani nu-i nici atras, nici respins de nimic. Ceea ce-i încălzit trebuie să se răcească în cele din
urmă. Nu prea avem de ales în ceea ce privește lucrurile care se întâmplă-n lume. Ele se întâmplă de la
sine. Abia dacă mai avem vreun control asupra funcționării propriului nostru corp și în continuarea
existenței sale. Ce control putem avea noi asupra universului?
Ar trebui să ne punem această întrebare acum, în timpul vieții noastre aici. Cei care se îmbolnăvesc,
dacă nu sunt tratați, pot muri. Dar unde se vor duce? Au venit ei cu adevărat aici în realitate, încât să
putem spune că pleacă undeva? Zelul pentru perpetuarea cunoașterii sau sentimentul că „eu exist ca
persoană” ne îndeamnă să desfășurăm toate activitățile vieții. Dar această cunoaștere în sine nu-i
permanentă și ea nu poate aduce nimic care să fie perpetuu. La urma urmei, această cunoaștere se află în
domeniul irealității. Este ca o floare care înflorește și se ofilește în neant, după o existență momentană.
Cunoașterea lumii este necesară doar până când cineva realizează adevărata sa natură. Este necesar
să-L cunoaștem pe Acela care pătrunde în corpul nostru și este Martorul lui și al funcționării sale. Voi nu
v-ați cunoscut nici măcar propria voastră realitate și vreți să înnobilați lumea? Parfumul unui bețișor de
tămâie este limitat de timpul în care el arde. În același mod și sentimentul tău de-a fi are o viață limitată
de faptul că trupul e viu. Îți miroși (vasu) ființa (deva) atâta timp cât esența hranei este disponibilă pentru
a susține viața. Ulterior, ceea ce era ireal dispare din nou. Domnul Vasudeva este în tine. Ceea ce n-a
existat în realitate, dispare la fel de bine și din ireal! Existența noastră este pentru un timp limitat și noi n-
avem puterea de-a o continua după bunul nostru plac. Acest lucru-i valabil pentru toți, de la un minuscul
vierme până la Domnul Brahma.
Când ai devenit conștient de existența ta, lumea exterioară ți-a invadat ființa, făcându-te să dorești o
casă, o soție, o familie și toate bunurile. Dar atunci când realizezi irealitatea acestor lucruri, îți pierzi
dorința pentru ele. Îți pierzi chiar și interesul pentru propria ta cunoaștere. Când corpul suferă, afecțiunea
are nevoie de tratament pentru a se vindeca boala. În același mod, durerea cunoașterii sau sentimentul că
„eu sunt această persoană” aduce cu sine necesitatea unguentului calmant al indiferenței față de lumea
exterioară, ca de pildă bogăția, familia și posesiunile materiale.
Un remediu pentru această boală are nevoie de purificarea pranei și Sattvei în corp prin incantarea
mantrelor. Prin incantare, aceste tendințe sunt atenuate și îndepărtate. Atunci știi care-i conștiința ta.
Când originea conștiinței este cunoscută, munca-i făcută și nevoia de a exista se termină. În acest stadiu,
tu-ți dai seama că-i doar o mică sămânță din care răsare uriașul copac al manifestării. Când se dobândește
această jnana sau cunoașterea că „Eu sunt Brahman”, se știe și că nu există nimic altceva decât ignoranță.
După aceea nu mai există nicio posibilitate de a fi mândru.
Pentru ca ceva să se întâmple, Văzătorul evenimentului trebuie să fie prezent. Acesta nu-i altceva
decât cunoașterea ta. Cu adevărata cunoaștere, mintea se sfârșește. Un jnani nu-i limitat la corpul său.
Corpul său este întregul univers, iar mintea devine mintea cosmică. Atunci când nu mai există niciun
făptuitor, niciun Creator, unde mai e întrebarea dacă lumea-i adevărată sau falsă? Amintește-ți că această
conștiință-i un produs al celor cinci elemente.

32. Ai convingerea că această conștiință a ta este Dumnezeu

Corpul omenesc nu-i altceva decât o formațiune complexă alcătuită din elementele alimentare
consumate și digerate; această formă, oasele, pielea, țesuturile corpului și restul. Practic, corpul omenesc
este alcătuit, până la urmă, din materie. Dar cel care locuiește în acest corp n-are nicio formă și niciun
nume. Iubirea de Sine care locuiește-n corp este ca dulceața ce sălășluiește în zahăr sau ca fitilul dintr-o
lampă care arde în lumină. La fel și cunoașterea strălucește din corpul viu.
Conștiința nu-i altceva decât calitatea Sattva sau esența hranei. Forța vitală ce curge prin iarbă și
grâne răsare și ea tot din cele cinci elemente care constituie pământul. Conștiința care strălucește prin toți
indivizii din întreaga lume este una și aceeași și ea nu diferă în persoane cu forme și dimensiuni diverse.
29
Această conștiință este Dumnezeu. Acest lucru trebuie realizat cu convingere.
Înțelege acest lucru și cunoaște-l ca pe propria ta experiență intuitivă. Numai atunci vei ști că-n
realitate tu nu ești mărginit la acest corp limitat. Acest corp este doar un produs al nașterii și-al morții, dar
ceea ce ești tu cu adevărat este universal. Mintea ta transcende atunci limitările lumești și ea
experimentează unitatea cu cosmosul infinit. Atunci înțelegi cum un întreg univers poate să se nască
dintr-un singur atom de existență.

33. Cel care are conștiință este Paramapurusha

Purusha sau spiritul cosmic știe că Maya nu rămâne permanent în nicio formă cu niciun nume. Dacă
n-ar exista Maya, n-ar exista nicio veste despre Purusha sau Brahman. Brahman își realizează propria
existență prin Maya, chiar dacă ambele-s lipsite de formă în Realitate. Este ca și cum Maya colaborează
cu Brahman.
Acest fapt nu-i evident în mod spontan pentru o persoană c-un corp și-o minte. Cunoașterea unei
persoane este cauzată de Maya și ea-i limitată în timp. Acest simț limitat al ființei a fost suprapus peste
Brahman care n-are limite. Existența acestei Maya care nu-i permanentă implică faptul că trebuie să
existe un fundal permanent care să fie martor al nepermanenței sale. Datorită Mayei a fost cunoscut
spiritul cosmic. Asta-i o dovadă a lui Brahman, Principiul Universal. De fapt chiar suflul pe care-l respiri
este Maya. Pentru a înțelege acest lucru însă este necesar ca mintea să renunțe la identificarea sa cu
corpul.
Evenimentele ce se petrec în jurul nostru există-n prezența conștiinței și ele sunt aparențe în Maya.
Deși Maya este ireală și invizibilă, tot ce se experimentează în viață este produsul irealității, al
invizibilității și al non-existenței. Este așa pentru că, deși aceste întâmplări sunt vizibile în acest moment,
în cele din urmă ele se vor eroda și-și vor pierde realitatea. Ce-i perisabil nu poate fi real. Cel care-i
martor al conștiinței este Paramapurusha sau Marele Spirit Cosmic. Acest lucru se întâmplă din cauza
Mayei. Puterea prin care cineva cunoaște Adevărul este, de asemenea, produsul Mayei. În Realitatea
Absolută, ignoranța și actul de trezire, ambele se află pe tărâmul Mayei, iar Brahman este neatins de toate
acestea. Brahman își dă seama de existența sa datorită conștiinței.
Tot ce-i vizibil acum, trebuie să fi rămas în siguranță în invizibil. De exemplu, în somnul profund,
lumea exterioară este invizibilă, dar ea-i latentă și-n siguranță. Acest lucru este pur și simplu uitat în
timpul stării de veghe. Ceea ce-i uitat este Prakriti, aspectul vizibil al naturii. Cunoașterea-i latentă în
timpul somnului. Maya este motivul pentru care vedem lumea exterioară sau o pierdem din vedere. Cel
care înțelege în mod clar că natura sa reală este neatinsă de aceasta este Purusha, ființa cosmică.
În timp ce cugeți asupra propriei realități în această apariție și dispariție a lumii, mintea ta devine
imobilă, fiindcă nu există un răspuns real la această noțiune greșită de lume și la propria individualitate.
Conceptul de individualitate și de existență a lumii se află pe tărâmul Mayei, care-i ea însăși o iluzie.
Altfel, nu există nimic altceva decât Adevărul non-dual. Cel care cunoaște acest lucru ca fiind singurul
Adevăr se numește siddha, o persoană realizată.
Trebuie să fii total stabilizat în conștiință. Numai atunci poți realiza că tu nu te-ai născut niciodată.
Fenomenul nașterii face parte tot din Maya. Prin urmare, nașterea care a avut loc este din Maya și nu-i a
ta. Atunci când apare conștiința, ea determină jocul timpului, al spațiului și-al întregii game de
manifestări. Toate acestea se află pe tărâmul conceptelor din lăuntrul minții și ele n-au realitate sau
Adevăr. Când timpul alocat se termină, atât conștiința cât și timpul dispar. Înțelegerea propriei poziții în
această privință ajută la îndepărtarea suferinței.

34. Sentimentul de bunăstare este o înșelăciune

Oamenii ar crede cu greu dac-aș spune că viața-n această lume este ca o fotografie. Cei care au
încredere în cuvintele Gurului ca fiind Adevărul, ar putea creade ce spun și să aprecieze această analogie.
Fotografia începe din ziua concepției, cu nouă luni mai înainte de naștere. Părinții copilului sunt aleși mai
întâi pentru a poza pentru această fotografie, urmați apoi de fotografiile lumii și-ale întregului univers,
inclusiv ale stelelor și planetelor. Este ca și cum aceste fotografii ar desemna soarta copilului. Și totul nu
se oprește aici. Tot ce-a putut fi văzut cu ochii, auzit de urechi, simțit cu simțul tactil și mirosit cu nasul
30
este capturat.
Cum se realizează această fotografie? Copilu-i prea inocent și neajutorat pentru a înțelege sau a
realiza totul. De fapt, inteligența cosmică, o calitate a Sattvei - care se numește Hiranyagarbha - se ocupă
de procesul cunoscut sub numele de „naștere”. O substanță chimică din Sattva își face treaba. Apoi,
această forță vitală se separă de sursa sa (părinții) și devine o entitate independentă în lume. Stelele și
planetele din ceruri, deși ele sunt foarte îndepărtate, fac parte din această fotografie și ele influențează
viața copilului. Fenomenul destinului este acceptat ca fiind destinul copilului.
Înțeleptul destinat să devină un mahAtma, o ființă evoluată, crede în cuvintele Maestrului și el își dă
seama că-i neatins de evenimentele ce aparțin așa-numitului destin și manifestării universului. El știe că
cele 12 semne zodiacale aparțin universului, iar „destinul” este al lumii și nu al său și că cea care se naște
este Sattva. Esența hranei a fost consumată, dar aceea nu sunt eu. Nimic din această creație nu-i ascuns de
Dumnezeu, și totuși El nu-i în nimic. Lumina Sa este cea care dă viață întregii creații.
În starea de vis, ne vedem alergând într-o viață de vis. Înțelege că până și acest univers treaz a luat
naștere din sentimentul nostru de a fi. Existența noastră lumească-i de scurtă durată. Ceea ce susține viața
noastră nu-i ceva permanent. Cei care se gândesc că sunt binecuvântați și se așteaptă să trăiască fericiți
până la adânci bătrâneți sunt amăgiți. Este înțelept cel care știe că ceea ce se naște este Sattva.
O încarnare atinge măreția datorită Gurului său. Cele cinci elemente și cele trei gune se adună pentru
a forma o cifră de opt, ziua nașterii Domnului Krishna. Măreția-i a conștiinței din fiecare formă umană,
care-i rezultatul combinației celor cinci elemente și a celor trei calități.

35. Memoria ființei noastre este Domnul Narayan

Când toate emoțiile se ofilesc, ceea ce rămâne este Sattva pură. Viveka sau înțelepciunea răsare din
această Sattva pură prin distrugerea conceptelor. Aceasta echivalează cu folosirea gândurilor pentru a
scăpa de ignoranța cauzată de gânduri. Fără niciun efort, noi cunoaștem sensul gândurilor noastre. Fiecare
gând are incorporat un motiv egoist. Acest egoism ne leagă unii de alții, dar el aduce și atașamentul față
de lucruri. Rugați-vă Maestrului vostru cântând „Jai Guru”. Această mantră vă ajută să vă treziți din
ignoranță. Fără o astfel de trezire, o persoană-i lipsită de valoare.
Cunoașterea lumească este centrată în jurul corpului, al simțurilor și-al lumii exterioare. Cunoașterea
despre care se discută aici este de dincolo de corp. Conștiința voastră constituie picioarele Gurului vostru
și trebuie să fiți norocoși să știți asta. Această conștiință-i foarte vastă, iar toate activitățile lumești se
petrec în prezența ei. Dar cel care cunoaște această conștiință nu-i afectat de rezultatele acestor activități.
Un exemplu în acest sens este demonstrat în Mahabharata. Domnul Krishna și Arjuna au purtat războiul
pe câmpul de luptă, dar mințile lor erau lipsite de orice trăsături ca de pildă dorințe, ură, mânie sau rea-
voință față de cineva. Erau Nirguna și neatinși de conștiința corpului sau de individualitatea lor, în timp
ce erau total concentrați pe implicarea intensă a unui război. Erau conștienți că era un joc al conștiinței și
că ei doar își jucau rolul în el. Ei nu erau afectați de niciun efect bun sau rău al acțiunilor lor.
În realitate, niciun individ nu face nimic, ci totu-i doar o întâmplare în câmpul celor cinci elemente.
Rezultatul acțiunii, bun sau rău, nu se poate întâmpla decât indivizilor care-s responsabili de acțiuni. În
absența indivizilor, cine mai poate fi afectat?
Atunci când făptuitorul este sattvic, există o înțelegere că individu-i absent. În Krishna, „Eu sunt” era
absent și astfel prezența lui era ca un spațiu. Acestea-s caracteristicile celui care cunoaște conștiința. Noi
existăm datorită conștiinței noastre. Cu alte cuvinte, conștiința-i capitalul nostru de existență. Prin urmare,
cel mai bun scop al vieții noastre este să cunoaștem sursa conștiinței. Krishna a făcut acest lucru și
conștiința Sa a devenit universală.
Datorită Sattvei există un sentiment de a fi. Poate exista o ființă pură fără sentimentul de „eu”.
Prezența reală este Nirguna, ca și spațiul. Aceasta-i ceea ce se întâmplă cu cel care cunoaște conștiința.
Cunoașterea conștiinței nu-i un proces complicat de-a rupe ceva sau de-a scăpa de ceva. Este doar
cunoașterea sursei existenței noastre.
Noi vedem diferitele forme datorită alegerilor noastre. În absența alegerilor, nu vedem nicio formă,
ca și cum totul ar fi lipsit de formă. Cel ignorant crede în forme și se agață de ele. Când existența cuiva
este ca spațiul, ea devine universală. Dacă „eu”-ul este absent, unde mai există posibilitatea iubirii de
Sine? Adevărata noastră natură este asemănătoare spațiului, fără simpatii și tentații.
31
 Domnul Narayan conține atât Prakriti, cât și Purusha. El există în noi ca amintire – „Eu sunt”.
Narayan este Sattva pură și ea-și cunoaște conștiința ca Nirguna. Acțiunile sale sunt fără motive sau
intenții, ele-s asemănătoare cu non-acțiunea. Acest lucru-i posibil doar atunci când individu-i absent.
Narayan n-are niciun impuls de-a acționa, deci nu se pune problema ca El să facă sau să nu facă ceva.

36. Cunoaște-ți conștiința prin meditație

Toate experiențele din viață sunt trecătoare. Niciuna dintre experiențele de zi cu zi nu poate oferi
experiența directă a permanentului. Cel care cunoaște acest lucru realizează adevărata viveka. Aceasta
înseamnă că-i capabil să facă distincție între ce-i etern și ce-i tranzitoriu. Adevărata vairagya sau
renunțare înseamnă a fi capabil să faci diferența între fals și adevărat. Starea de veghe - cea în care
individul și lumea sa iau ființă și somnul profund - în care sentimentul de-a fi este absent și se
experimentează doar existența non-duală - sunt dovezi ale naturii trecătoare a vieții. Realizând viveka sau
discriminarea, îți pierzi încrederea în ce este trecător.
Părinții unui nou-născut sunt două corpuri individuale. Unirea lor determină apariția corpului subtil al
urmașului, care se manifestă sub forma corpului grosier alcătuit din esență alimentară. Desigur, corpurile
grosier și subtil sunt necesare pentru a aduce sentimentul de-a fi sau cunoașterea faptului că „eu exist”.
Conștiința se datorează corpului subtil, iar conștiința-i cunoscută și sub numele de Atma. Acolo unde nu
există Sattva - corpul grosier alcătuit din esență alimentară - nu există sva-tva - conștiința că „Eu sunt”.
Acest sentiment de-a fi formează o legătură inseparabilă cu Sattva. Suferința și bucuria vieții umane par
să continue pentru că acestei conștiințe îi place să existe. La fel cum o furnică este reticentă în a părăsi un
cristal de zahăr, așa și conștiința se agață de existența sa.
Toate experiențele vieții se bazează în mod esențial pe sentimentul de-a fi și ele nu-s experiențe
unice, așa cum s-ar crede. Nașterea corpului aduce ignoranța de-a fi într-o formă c-un nume. Acest lucru
duce la suferință în viață. Soluția este să medităm asupra Aceluia care-i anterior apariției minții.
Ceea ce se numește naștere este doar o apariție fizică a corpului astral. Pe măsură ce corpul fizic
crește, identificarea crește odată cu el și la fel se întâmplă și cu numele și forma nou dobândită, creând
astfel și mai multă confuzie. Conștiința din corp este Ishwara, iar yogMaya o servește în toate felurile.
Trebuie să vă cunoașteți conștiința meditând pe deplin asupra ei. Ceea ce-i anterior meditației este
anterior și minții.

37. Cunoașterea ființei este Dumnezeu

Cel care-i dincolo de cunoaștere și ignoranță poate fi recunoscut după comportamentul său. Pe baza
experienței noastre, există cinci tipuri de comportamente și acestea-s cele cinci simțuri: vorbirea,
atingerea, forma, gustul și mirosul. Conștiința-copil este ignoranța fără sentimentul că „Eu sunt”. După o
oarecare creștere a acestei conștiințe, copilul începe să-și identifice corpul ca fiind el însuși. Această
conștiință-copil este cunoscută sub numele de Balakrishna sau copilul Krishna și ea-i prezentă de-a lungul
întregii vieți până la sfârșit.
Atunci când corpul-Sattva se îmbolnăvește, are loc îmbătrânirea acestei ignoranțe primare. Această
boală poate fi fizică sau mentală. Cunoscătorul acestei ignoranțe primordiale nu-i nimeni altul decât însuși
Paramatman. El știe că ce-a fost responsabil pentru naștere este responsabil și pentru îmbătrânire.
Diferitele etape ale vieții sunt toate temporare. Nicio experiență nu-i veșnică. Odată cu îmbătrânirea
sucurilor alimentare, calitatea Sattva suferă și ea de îmbătrânire, iar prana devine mai slabă. Prana este
cea care-i activă și nu conștiința sau calitatea Sattva. Mintea-i un alt nume pentru prana, iar acțiunile se
petrec în funcție de modificările mentale. Conștiința care cunoaște mintea depinde de Sattva și nu-i
independentă prin ea însăși.
La fel cum trezirea într-un vis este falsă, ceea ce numim stare de veghe este și ea văzută ca ireală de
Paramatman. Chiar dacă durează un secol, starea de veghe nu devine adevărată. Această experiență falsă
a lumii durează atâta timp cât Sattva-i sănătoasă și se află într-o stare bună.
La început există cunoașterea „Eu sunt”, urmată de cunoașterea Sinelui. Această cunoaștere-l duce pe
om dincolo de conștiință și-l eliberează de robia tuturor conceptelor.
Numai atunci se ajunge la adevărata convingere că nașterea-i un vis și că toate întâmplările din viață
32
n-au nicio importanță pentru mine. Ele au o anumită semnificație doar pentru cei care cred în naștere.
„Am fost acuzat că m-am născut, dar pentru mine asta-i doar o experiență falsă”. Această experiență a
nașterii este cea care acționează în lume. Eu sunt doar un Martor neafectat și neschimbat al acestor
activități a milioane de oameni care apar în starea de vis, precum și-n visul numit stare de veghe. Pentru a
rezuma, tot ce-i perceput este o iluzie și este fals.
Sentimentul nostru de-a fi este cauza suferinței. În pântecele mamei și pentru prunc, sentimentul de-a
fi era absent și astfel exista fericirea. Un jnani știe acest lucru și prin urmare el este cunoscut ca un
jivanmukta - cel care-i total liber chiar și-n timpul vieții. Pentru el, toate aparențele sunt doar ale visului
cunoscut sub numele de starea de veghe. Astfel el rămâne neafectat și nepăsător.

38. Conștiința care se uită pe sine este moarte

Pentru o ființă vie, a fi femeie sau bărbat este doar un fenomen limitat în timp. Cum poate fi aceasta
natura ta reală? Noi cunoaștem timpul datorită conștiinței noastre și această cunoaștere a timpului nu-i
permanentă. Chiar și durata de viață este un eveniment în timp, determinat de sentimentul de a fi într-un
corp. Timpul în sine nu-i uniform de-a lungul zilei. El se schimbă de la apus la răsărit.
Noi credem cu tărie că ceea ce aparține corpului este al nostru. Dar adevărul este că noi nu suntem
nici măcar corpul. În același mod, corpul omenesc este în continuă schimbare și el contrazice credința
ferm înrădăcinată că noi suntem corpul. La urma urmei, corpul care-i hrană pentru prana sau conștiință,
este un produs al alimentelor consumate de noi. Corpul susține sentimentul nostru de-a fi și favorizează
experiența existenței, sentimentul că „eu exist”. Acest sentiment în sine este o lampă a cunoașterii,
aprinsă și susținută de esența alimentelor pe care le mâncăm și le digerăm. Această lumină rămâne aprinsă
pentru un timp limitat.
Un copil se naște c-o ignoranță totală. Dar pe măsură ce crește, el acumulează treptat cunoștințe
despre lume. Această cunoaștere poate dura o sută de ani. Dar atunci când celulele creierului se
deteriorează din cauza bătrâneții, ele trebuie să se diminueze și să se descompună într-un final. Și
amintirile se estompează la fel. În cele din urmă, ceea ce rămâne cu persoana respectivă este ignoranța-
copil cu care s-a născut. Chiar și cunoașterea ființei devine mai slabă și, în final, ea se sfârșește; trupul-
alimentar care-a fost creat și hrănit de mâncare și el se termină. Din cauza îmbătrânirii și-a slăbiciunii ce
urmează, conștiința sau prana nu mai funcționează corespunzător. Starea Sattva slăbește din cauza
îmbătrânirii, afectând negativ calitatea conștiinței. Bătrânul uită totul și, în cele din urmă, conștiința se
uită pe sine. Aceasta-i ceea ce numim moarte.
Dar în realitate nimeni nu moare. Ceea ce se întâmplă este că cineva-și pierde memoria propriei ființe
sau conștiența că există. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să medităm asupra adevăratei noastre naturi
care este Sinele. Aici meditația înseamnă să ne amintim în mod constant ce-a spus și ne-a învățat Gurul –
„Eu nu sunt corpul, ci sunt conștiința care-i Ishwara!” și să rămânem în conștiința fermă că nu noi suntem
corpul, ci suntem în unitate cu Ishwara, fără nicio întrerupere. Aceasta-i adevărata sadhana sau meditație.
Deoarece corpul continuă să funcționeze până-n ziua-n care nu mai poate consuma și digera alimente,
trebuie doar să ne folosim de acest corp pentru a ne reaminti că noi nu suntem acest corp, ci chaitanya sau
Conștiința Universală care se manifestă prin el. De fapt trebuie reflectat permanent asupra înțelegerii
faptului că „Orice lucru pe care-l pot folosi (sau obiectiva) nu sunt eu”. Amintiți-vă întotdeauna de
conștiință ca fiind Guru sau Ishwara.
Cel care înțelege că toate cunoștințele (inclusiv cunoașterea ființei) sunt tranzitorii și sunt în esență
înrădăcinate în ignoranța primordială, este cunoscătorul adevăratei jnana. Această înțelegere care se
numește vijnana este necesară și ea-i posibilă doar atunci când cineva se află în corp. Atunci când această
înțelegere supremă răsare, acest corp este oferit Sinelui și el se eliberează de efectele karmei, contopindu-
se în Sine. O astfel de persoană nu va considera suferința sau bucuria trupului ca fiind ale sale și nici nu
va fi afectată de ele. Această înțelegere supremă se dobândește prin discernământ. Astfel se obține pacea,
înțelepciunea și nemurirea.
Hrana pe care-o mâncăm este cunoscută ca Brahman. Cuvântul (bra) și ființa (hami) formează
împreună cuvântul Brahman. Atunci când cineva nu mai este un făptuitor, ci doar un Martor, toate
acțiunile sunt oferite lui Brahman. O astfel de persoană nu se opune la nimic, fiindcă ea rămâne
neafectată de efectele acestor întâmplări. Cântarea oricărei mantre sau efectuarea unei penitențe este
33
necesară atâta timp cât sursa conștiinței urmează să fie cunoscută și nu mai târziu. Cunoscătorul
conștiinței merge dincolo de conștiință. Această stare se numește vijnana. El devine atunci complet calm.
Aceasta-i starea unui înțelept.

39. Sensul de-a fi este un semn a ceea ce-i imaculat

În nemuritoarea sa carte Dāsbodh, înțeleptul maharashtrian Sri Samarth Ramadas subliniază măreția
scriitorilor mistici numindu-i „râurile înțelepciunii”. Un poet mistic poate înfățișa sensul subtil al
cuvintelor cunoașterii într-un limbaj frumos.
În literatura vedică, poetului i se spune Bhagavan sau Dumnezeul cuvintelor. Vedele scrise de el sunt
de origine divină. Toate acțiunile din lume se petrec prin semnificația acestor cuvinte. Imaginați-vă, ar
putea cineva să realizeze vreun progres spiritual fără ajutorul cuvintelor? Cuvintele sunt folosite pentru
comunicarea cunoștințelor și instrucțiunilor. Oamenii se înțeleg unii pe alții prin intermediul cuvintelor.
Un poet este o personificare a cuvintelor. El nu poate fi separat de poezia sa, fiindcă încarnarea lor este
simultană. Un poet este precum Domnul Narayan care se exprimă prin intermediul Vedelor. Un poet și
cuvintele s-au unit pentru a ne dărui Vedele. Chiar și sentimentul de-a fi, sentiment experimentat de noi,
este exprimat în minte sub forma cuvintelor „eu exist”.
Acest univers este un poem scris de poetul divin care-i atotcuprinzător și nu-i un individ. Domnul
Krishna și înțelepții de odinioară erau în esență toți poeți. Acești poeți nu sunt indivizi, ci ei sunt expresii
ale atotpătrunzătorului.
Și voi sunteți o simplă expresie a poeziei scrise de ei. Poezia lor ne spune cum s-avem grijă de noi
înșine și ne vorbește despre jnana, calea spre eliberare. Dacă n-ar fi fost această poezie, noi n-am fi știut
nici măcar ce-i iluminarea și cum s-o cunoaștem. Întreaga manifestare-i înțeleasă de noi prin intermediul
cuvintelor care nu-s altceva decât un amestec de concepte. Un poet te descrie ca și cum ți-ar crea
imaginea prin cuvinte.
Shravana sau actul de a asculta poate fi cauza robiei, dar și a eliberării. Un poet se află-n tine pentru
a te ghida spre o acțiune, religie, meditație și jnana corespunzătoare.
Când ai ascultat-o pe mama ta, ai primit conceptul a ceea ce pari tu a fi. Ascultând cuvintele Gurului,
primești cunoașterea a ceea ce ești tu cu adevărat. Este ca și cum o poveste îți conduce viața. Acțiunea
mamei tale de a-ți da un nume și învățătura pe care-o dobândești în viață nu-s altceva decât o poveste.
Textele religioase sunt ghiduri, la fel ca și normele ce ne guvernează viața în societate. Prana este un
poet, fiindcă fără prana nu există viață, deci nu există poveste. O investigație adecvată a poveștii te
eliberează de conceptele incorecte.
Atunci când în minte apare o îngrijorare, aceasta nu se face decât prin cuvinte. Soluția problemei vine
și ea tot sub formă de cuvinte. Când o persoană-și realizează adevărata sa natură prin discernerea
adevărului de ireal, procesul implică și utilizarea limbajului și-a cuvintelor. Asta-i tot o poezie. O
recunoaștere a acestor cuvinte de înțelepciune îi conferă persoanei iluminarea și eliberarea, cu condiția ca
ea să fie capabilă să înțeleagă sensul înțelepților și al cuvintelor lor de înțelepciune.
A cunoaște perfect un poet înseamnă a te cunoaște pe tine însuți. Înțelepciunea ta scoate la iveală
poetul din tine. Diversele credințe și obiceiuri din lume sunt și ele tot creațiile poeților. Există un flux de
concepte ale poeților. Nicio cunoștință nu rămâne permanentă. Ceea ce rămâne este Parabrahman, cel
neobosit și liber, și util doar pentru Sine.
Sentimentul tău de a fi este un semn al imaculatului. Menținerea acestei conștiințe te răscumpără din
robie. Acesta-i secretul jnanei. Din punctul de vedere al Realității, toată existența-i măreață, dar nu există
niciun „da”, niciun „nu”. Totul se află într-un câmp de iluzie. Nu poți decât să te agăți de conștiința ta
pentru a realiza ceea ce-i imaculat.

40. Atenția față de conștiință este atenție față de Dumnezeu

În monumentala sa carte în marathi Dāsbodh, înțeleptul Samarth Ramadas abordează corpul cu

remarci disprețuitoare, numindu-l o mizerie. Corpul omenesc a fost descris ca un gunoi. În aceeași carte,
Swami Ramadas numește corpul omenesc ca o cale către Dumnezeu. De ce există această contradicție?
Fructele și legumele de înaltă calitate sunt produse prin asigurarea unui bun îngrășământ sau a unui
34
compost din materie organică putredă. Din punctul nostru de vedere, aceasta nu-i altceva decât murdărie.
Dar gunoiul de grajd produs chiar din această mizerie oferă plantelor o hrană excelentă și le ajută să
producă fructe și legume de înaltă calitate. Cu alte cuvinte, plantele produc o bunătate amplă pur și simplu
din murdărie.
Nu există nimic din corpul omenesc care să nu fie murdărie. De la naștere și până la moarte, corpul
produce pur și simplu gunoaie. Atunci când se contemplă acest fapt, cineva-și pierde interesul pentru corp
și pentru treburile sale. Acest lucru se numește vairagya sau detașare de corp și de obiectele sale lumești.
Acest scop nobil de a mustra corpul omenesc este doar pentru a inculca perspectiva corectă unui aspirant
în căutarea Adevărului. Este de-a diminua indulgența acută a cuiva în lume și de a-l atrage spre conștiința
dinăntrul corpului. Această conștiință nu-i altceva decât Ishwara.
Acest corp omenesc este absolut necesar pentru cunoaștere. Asta-i o veste încântătoare pentru
Parabrahman care trăiește în inima fiecăruia. Același corp îți permite să-ți cunoști adevărata natură.
Adevăratul cunoscător al acestui lucru este Domnul care trăiește în corpul nostru. Astfel, înțeleptul
Ramadas laudă și el corpul omenesc în ciuda condamnării sale inițiale.
Trebuie să recunoaștem că această conștiință este aceeași ignoranță-copil cu care ne-am început viața.
Singurul capital pe care-l avem cu noi are o absență totală a cunoașterii corecte. Întreaga noastră existență
s-a petrecut de la sine, fără efortul și consimțământul nostru. Lumea funcționează perfect și spontan. Voi
îi cunoașteți pe toți ca indivizi datorită fenomenului de apariție a dualității. Dar această separare este doar
o aparență cauzată de iluzie sau Maya. În realitate, dualitatea nu există. De fapt există doar Paramatman,
în lumina căruia pare să existe această lume.
În căutarea fericirii de la Atma, voi ați inventat multe teme de viață și filozofie, dar niciuna dintre ele
nu vă oferă fericire sau pace durabilă. Pentru aceasta, trebuie să descoperiți sursa cunoașterii spontane pe
care-o experimentați mereu. Ar trebui să recunoașteți rădăcina întregii existențe. Trebuie căutată sursa
cunoașterii voastre, datorită căreia a început acest interes pentru viață, precum și temerile și îndoielile ce
apar în cadrul cursului vieții. Dacă doriți să căutați eliberarea de atașamentele lumii și de temerile și
îndoielile ce se nasc din ea, trebuie să rămâneți tot timpul conștienți de iubirea de Sine.
Atunci când există o ființă pură fără ființare, tu ești Absolutul care-i absorbit în esența divină. Corpu-
i produsul ignoranței, adică el este legat de obiceiurile și comportamentul său.
Voi ați primit cunoașterea de Sine de la Guru prin jocul celor trei lumi. Conștiința voastră-i Atman
sau sufletul lui Ishwara. Aceasta-i ceea ce sunteți în realitate. Când aveți această convingere, vă pierdeți
orice mândrie și ego. Așa cum nu există un creator, nu poate exista nici distrugător.

41. Aceasta-i yoga celui care locuiește în lăuntru

Tot ce poate fi înțeles de minte și poate fi acționat de corp este materie. Subiectul acestui capitol este
depre Acela care-i scutit de obiectele lumești ale dorințelor și atașamentelor. Ceea ce discutăm aici este
Brahman, cel care-i dincolo de orice subiect. Este dificil să acționezi ca Brahman.
Acesta nu poate fi atins de simțuri și nici nu poate fi cuprins de minte. În acest domeniu, nimeni nu-i
superior și nimeni nu-i inferior. Acesta se află în domeniul complexului corp-minte, care-i absent în Sine.
Ceea ce vorbim noi este dincolo de toate acestea. Acțiunile și rugăciunile efectuate aici sunt în
concordanță cu această înțelegere. Bhajanele sau rugăciunile făcute aici sunt ale Sadgurului, Acela care-i
adevărat și etern.
Ce înseamnă o rugăciune? Este o reafirmare a Adevărului pe care l-am asimilat din cuvintele
Gurului. Aceste cuvinte sunt o evanghelie a Adevărului. Chiar și acțiunile noastre-n lume sunt ghidate de
cuvintele Gurului. Învățăturile Gurului nu pot fi interpretate cu ajutorul gândirii noastre lumești, fiindcă
noi putem interpreta doar ceea ce putem înțelege.
Locul de unde provin cuvintele Gurului n-are început, mijloc sau sfârșit. Noi n-avem experiența de a
fi în compania celor adevărați și eterni. Aceste învățături sunt nemuritoare și se află dincolo de înțelegerea
celor obișnuiți. Credința noastră fermă în a fi corpul nostru ne face să ne fie greu să înțelegem realitatea
indicată de Guru. Ca urmare, noi trăim în lume, uitând de adevărata noastră natură.
Cei care doresc ca Adevărul predat de Guru să devină propria lor experiență, trebuie să înceapă prin a
crede cu tărie în cuvintele sale. Gurul spune că tu nu ești persoana care te consideri a fi. Tu ești Brahman,
Conștiința Universală, cea în care personalitatea ta este doar o aparență. Această cale este, așadar, o
35
cunoaștere a conștiinței pure care locuiește în noi sau a yogăi celui care locuiește în noi. Identificarea
noastră cu corpul poate duce la viyoga sau la separarea de această realitate. Pentru a recunoaște Sinele,
unitatea noastră cu acesta trebuie să ne devină clară.
Ca o scuză pentru a evita această cale a cunoașterii, oamenii indică multe obstacole. Dar aceste
obstacole sunt create de minte și ele nu există în afara ei. Propriile noastre concepte ne ghidează în mod
greșit. De exemplu, identificarea cu corpul este un concept ce apare pur și simplu din ignoranța adevăratei
noastre naturi. Această concepție greșită dă naștere unui întreg univers plin de concepte incorecte.
Sentimentul nostru de a fi conține adevărata cunoaștere. În loc să ne identificăm cu el, noi ne identificăm
cu corpul.
Cunoașterea noastră, simțul de a fi, este un indiciu pentru remediul la această boală. Gurul ne
conduce de la acest indiciu la adevărata noastră natură. Aceasta-i mantra sau cuvintele de instruire oferite
de Guru. Trezirea are loc numai atunci când discipolul înțelege sensul lăuntric al cuvintelor Gurului și
cunoaște revelația acestuia ca fiind propria sa experiență. După ce și-au făcut treaba, cuvintele Gurului
dispar. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce te stabilești în ființă și știi ce ești.
Când această experiență devine din ce în ce mai stabilizată, înțelegerea propriei tale naturi adevărate
devine și mai bine înrădăcinată, dezvăluindu-și astfel natura atemporală. La final, nu cunoașterea, ci
Timpul este cel care-și găsește sfârșitul. Odată cu sfârșitul Timpului, dispare și teama de moarte, fiindcă
această teamă se datorează ignoranței care-i alungată odată cu trezirea. Teama de moarte se datorează
ignoranței, iar pentru un jnani nu există moarte; conștiința sa devine non-conștientă. Când cineva se
așează în ființă, devine liniștit și sensul cuvintelor Gurului devine clar. Atunci, existența noastră care-i
anterioară acestor cuvinte se dezvăluie.
Simpla ascultare a Gurului nu-i suficientă. Trebuie să fii transformat de acele cuvinte. Mintea ar
trebui să-și piardă influența asupra ta prin renunțarea la identitatea corporală. Trebuie să te eliberezi de
influența cuvintelor, fiindcă ele-ți controlează planurile greșite de viitor.
Personalitatea este un mănunchi de virtuți și trăsături sau gune. Odată cu cunoașterea cuvintelor
Gurului, aceste gune devin Nirguna, libere de toate calitățile. Totuși, simpla ascultare a cuvintelor
Gurului nu-i suficientă. Trebuie să cunoști Adevărul din spatele acestor cuvinte și să experimentezi sensul
lor interior prin propria ta analiză și experiență intuitivă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se
diminueze atașamentul față de corp și credința fermă în dictatele minții.
Cel care-a ajuns să-și înțeleagă adevărata natură se ridică deasupra corpului, minții și pranei și
învinge efectele malefice ale trecutului, prezentului și viitorului. O astfel de persoană-și realizează
instantaneu adevărata sa natură.
Cel ignorant este controlat de cuvintele pe care le aude, dar un jnani are convingerea că el nu-i nici
corpul, nici suflul vital, nici mintea și nici măcar conștiința. Prin urmare, el n-are nici trecut, nici viitor.
Mărturia i se întâmplă întotdeauna în prezent. El știe că toate cuvintele provin de la Sadguru și că el este
responsabil pentru fiecare întâmplare. Jnani spune că nu face nimic.

42. Credința în simple aparențe este un semn de ignoranță

Ceea ce se află-n interiorul corpului este Martorul corpului și aceasta-i conștiința. Pentru a cunoaște
conștiința ce locuiește în corp, trebuie s-o îmbrățișăm și s-o cunoaștem. Aceasta-i prima cunoaștere de
care are nevoie un sadhaka sau aspirantul la cunoașterea de Sine. Atunci când un sadhaka adoptă punctul
de vedere că această conștiință lăuntrică este Sinele, conștiința corpului scade treptat. În cele din urmă,
conștiința este considerată ca fiind Adevărul, iar ce-i perceput prin simțuri este considerat ca fiind
ignoranță. Tot ce-i perceput prin intermediul simțurilor sunt doar aparențe pe ecranul cunoașterii sau al
conștiinței care se află-n noi. Trebuie să cunoaștem această conștiință prin absorbția totală în ea.
Identificarea cu conștiința elimină identitatea corpului.
Cel care-și simte propriul corp și propria minte, știe că există. Aceasta-i cunoașterea sau sentimentul
de-a fi. Această cunoaștere ia naștere datorită corpului și minții și este și susținută de ele. Un aspirant la
jnana trebuie să ia inițial această cunoaștere ca fiind propria sa natură. Cu această supoziție, chiar dacă-i
una incorectă, cel care continuă sadhana își dă seama treptat că trupul și mintea nu-s deloc adevărata sa
natură, ci doar aparențe. Iar credința în simple aparențe nu-i cunoaștere, ci un semn de ignoranță. Este un
semn de ignoranță să consideri adevărate aceste aparențe. Ne implicăm în tot ce se vede, ignorând sursa
36
sau cauza tuturor aparențelor.
În loc să încercăm să-L descoperim pe Acela care permite simțurilor și modurilor noastre mentale să
perceapă, noi ne interesăm de ceea ce-i perceput. Tot ce-i perceptibil va pieri cu siguranță în decursul
timpului. Asta-i caracteristica tuturor obiectelor. Cum poate fi Adevărul lucrurile care apar și dispar?
Percepția noastră asupra lumii își datorează existența propriului nostru simț al ființei. Noi știm că
existăm și astfel suntem capabili să vedem lumea. Această conștiință-și are originea în ignoranța-copil.
Cuvântul ignoranță înseamnă a nu avea cunoaștere sau ajnana. Un fruct crud nu poate fi dulce. Aceasta-i,
de asemenea, starea ignoranței-copil.
Un copil nu poate distinge între aroma laptelui și cea a noroiului. El le savurează pe amândouă în
mod egal. Abia mai târziu, pe măsură ce copilul crește și papilele lui gustative se dezvoltă, laptele începe
să aibă un gust mai bun, iar noroiul devine nesărat. La fel cum noroiul începe treptat să aibă un gust
neplăcut, iar laptele este din ce în ce mai delicios, așa și ignoranța datorată viziunii asupra lumii se
schimbă și locul ei este luat de cunoaștere. În timp, așa cum copilul începe să-și recunoască mama, la fel
și ignoranța continuă să se transforme în cunoaștere. Cu timpul, cunoașterea existenței se dezvoltă,
conducând la iubirea de Sine. Aceasta-i ignoranța primară sau moola-Maya, cea care-i responsabilă
pentru această lume. Deși conștiința care-a apărut brusc este sfântă, nobilă și frumoasă, ea-i temporară.
Cu toate că sentimentul de-a fi este cauza manifestării și chiar rădăcina existenței, el nu-i etern. Este
la fel de trecător ca și apariția universului percepută de corp și minte. Așa cum fructul necopt se coace și
cade de pe ramura unui pom, în mod similar ignoranța se transformă în cunoaștere și ambele-și găsesc în
cele din urmă sfârșitul. La fel cum ignoranța dispare, așa și cunoașterea nu rămâne permanent. Ce-i etern
și adevărat este Sinele care-i anterior tuturor lucrurilor. Adevărata ta natură este veșnic neschimbătoare și
este anterioară la tot ce apare și se schimbă. Acest adevăr trebuie cunoscut în lăuntru și acesta-i singurul
scop al spiritualității și justificarea existenței noastre. Este de datoria noastră să cunoaștem Adevărul ca
fiind adevărata noastră identitate.
După ce-a scăpat de ignoranță, Cunoscătorul conștiinței devine conștiința însăși. În cele din urmă, el
trece apoi dincolo de conștiință și devine un jnani. Ulterior, își pierde egoul și se odihnește în starea sa
cea mai naturală. El este atunci apt să devină ceea ce predică.
Pentru a alunga ignoranța și pentru a cunoaște Adevărul predat de Guru, trebuie să ne gândim în mod
constant la învățăturile Gurului. Cunoscătorul Adevărului recunoaște inițial ce-i fals și astfel se expune la
ce-i Adevărul. În cele din urmă, adevărata noastră natură nu-i nici cea a Cunoscătorului, nici cea a
ignorantului, ci martorul neschimbat al ambelor. În aceasta nu există nici cunoaștere, nici necunoaștere.
Toate astea-s aduse de harul Gurului.
Un jnani știe că și jnana sa este de scurtă durată. Ce-a apărut brusc este sortit să dispară într-o clipită.
Prin urmare, prin harul Gurului, conștiința-i cunoscută ca fiind doar o pacoste. Cu această cunoaștere
adevărată, toate tulburările iau sfârșit. Asta-i binecuvântarea Sadgurului.

43. Ce este meditația?

Vijnana înseamnă a transcende jnana, cunoașterea oricărui lucru de care te-ai putea bucura sau l-ai
putea experimenta. Sensul simplu al vijnanei este necunoașterea. Jnana sau cunoașterea sfârșește în cele
din urmă în vijnana, cunoașterea Sinelui. Cunoscătorul din jnana a existat chiar înainte de cunoaștere.
Diferența acum este că se nasc și facultățile de-a auzi, a vedea, a mirosi și altele. Acest lucru dă naștere
stării de veghe - avastha. Însuși cuvântul avastha implică faptul că n-a existat înainte, ci doar a apărut.
Fiind tranzitorie, ea apare doar pentru o perioadă de timp.
Aceea în care există o schimbare constantă se numește avastha. Prin urmare, deși este cunoscută și
experimentată, ea este ignoranța însăși. Chiar și atunci când știm acest lucru, continuăm să credem că-i
reală și trăim după dictatele sale. Încercăm chiar s-o protejăm și s-o perpetuăm. Înțelegeți acum că dacă ea
ar fi eternă prin natura sa, atunci de ce-ar mai avea nevoie de protecție? Aproape că ne venerăm conștiința
pentru a o proteja. Cum poate fi aceasta natura noastră reală? Cea care luminează și conservă totul trebuie
să fie conștiința.
Corpul trebuie protejat, fiindcă el susține prana, forța vitală. Corpul nostru-i hrana pranei. Această
combinație dintre corp și forța vitală dă naștere sentimentului de-a fi. Cel care cunoaște acest lucru n-are
nevoie de protecție și va exista pentru totdeauna... Ceea ce procreează viața era prezent înainte de naștere,
37
rămâne în timpul vieții și va continua să rămână și după ce viața se termină.
Este o nebunie să-ncerci să perpetuezi acest corp cu sentimentul său de-a fi și confundându-l cu
adevărata noastră natură. În cele din urmă, acest sentiment de-a fi, care-i susținut de corp și minte, va
pieri și va rămâne doar starea eternă de conștiință pură non-duală, care-i de fapt starea de necunoaștere.
Cunoscătorul conștiinței este anterior conștiinței și el este pur și liber din toate punctele de vedere.
Noi știm că aspectul lumii exterioare se datorează cunoașterii noastre. Dar cum a apărut ea? Ea apare
în starea de veghe. Odată cu apariția stării de veghe, apare și universul, iar împreună cu el apar spațiul și
timpul. Această stare de veghe este rezultatul bucuriei unirii dintre bărbat și femeie. În spațiu și timp,
obiectele-și fac apariția proiectând lumea către organele senzoriale. Dar spațiul și timpul sunt limitate la o
singură stare sau interval și ele nu-s eterne. Acest interval durează o perioadă de viață care-i doar
mișcarea soarelui. Toate acestea se află-n domeniul limitărilor. Prin urmare, conștiința sau atenția noastră
se datorează existenței soarelui. Soarele-i trecător și el are un sfârșit, iar ceea ce-i trecător nu poate fi
Martor la ce-i stabil și nemișcat.
Cum poate o entitate limitată să fie martoră, să perceapă sau să evalueze Sinele infinit? Singurul bun
al stării de veghe este cunoașterea, experiența și sentimentul că cineva există. Dar acest sentiment de-a fi
dispare în timp. Odată cu aceasta, spațiul și timpul încetează și ele să mai apară. Atunci când cunoașterea-
i absentă, nu mai apare nimic. Odată cu cunoașterea apare lumea.
Vijnana sau cunoașterea de Sine înseamnă să știm că simpla senzație de-a fi nu-i adevărata noastră
natură. Odată ce ne bucurăm de sentimentul de-a fi, aparența lumii devine ferm stabilită, iar entitatea sau
noțiunea de „eu” și „al meu” se înrădăcinează adânc. Pe de altă parte, atunci când vijnana răsare,
conceptele precum „eu” și „al meu” dispar. Înțelepții ne sfătuiesc să nu menționăm doar cuvintele, ci să
discernem în tăcere în lăuntrul nostru, întrebându-ne propria noastră minte. Atâta timp cât există o stare
de veghe, multe lucruri apar și toate par foarte reale. Vijnana este cea care arată că jnana însăși este o
iluzie.
Abia atunci sentimentul de-a fi - parfumul conștiinței că „eu exist” - pătrunde în ființa care se ridică
la această jnana. Toate dorințele unor astfel de jnani sunt îndeplinite instantaneu când ei își cunosc
propria lor natură neschimbătoare și adevărată. Chiar și dorința de a-și cunoaște propria natură dispare.
Acest lucru-i posibil doar prin harul Sadgurului, cel care ne arată sursa acestei Cunoașteri Supreme.
Adevărata cunoaștere a conștiinței elimină conceptele de „eu” și „al meu”. De aceea înțelepții ne sfătuiesc
să păstrăm tăcerea și să cercetăm realitatea minții.
Pentru a primi harul Maestrului, noi trebuie să medităm asupra unei zeități la alegere. O astfel de
meditație stabilizează persoana și-o îndreaptă spre Sinele lăuntric. În cele din urmă, cu această practică,
harul și învățăturile Maestrului coboară asupra ei. Abia atunci ea-și dă seama de adevărata sursă a
sentimentului său de-a fi. Un astfel de aspirant la jnana este apoi eliberat de toate limitările care l-au legat
până acum de ignoranță și astfel el e eliberat în timp ce încă mai trăiește în corp.
Noi experimentăm parfumul ființei noastre, ceea ce înseamnă că Vasudeva sau Dumnezeu locuiește
în noi. În marathi, vasu înseamnă parfum, iar deva înseamnă Dumnezeu. Doar un jnani îl poate
recunoaște pe Domnul dinăuntru. Cu această cunoaștere, toate dorințele-s împlinite, inclusiv dorința de-a
o realiza sau de-a o cunoaște pe Atma.
Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de harul Gurului, fiindcă acesta dezvăluie originea
conștiinței. Acest lucru necesită meditație asupra unei divinități la alegere. Treptat, conștiința devine
stabilizată, atrăgând și emulând calitățile divinității venerate, calitățile Sadgurului. Acest lucru duce la
cunoașterea sursei conștiinței.
Apoi, chiar și-n timp ce se află încă în corp, persoana-i eliberată de toate conceptele și experiențele.
Aceasta-i stabilizarea adevăratei înțelepciuni, cea care te face stitaprajnya sau cel stabilizat în
înțelepciune. Un jnani știe că nașterea nu-i altceva decât mărturia trezirii, a somnului și foamei. Martorul
a apărut și el este menit să dispară în timp. El știe ce-nseamnă nașterea și moartea. Pentru el, acesta-i doar
un joc. Cea care acționează este conștiința care-a apărut datorită uniunii dintre bărbat și femeie.

44. Conștiința vastă ne pierde atenția

La fel cum un copac n-are niciun folos pentru el însuși, așa și-un jnani al cărui minte s-a contopit în
conștiința non-duală n-are nevoie să trăiască pentru el însuși. El devine nishkaama Parabrahma, Stăpânul
38
fără dorință al universului. Pentru a dori trebuie să fie doi, unul care caută ceva și altul care-i obiectul
căutat. Ce dorință poate apărea la un jnani pentru care conceptul de diferență a dispărut? Și care-și dă
seama că totu-i Unul? Un jnani nu vede nicio manifestare sau lumea exterioară ca fiind ceva diferit de el
însuși.
Cum apare această conștiință non-duală? Pentru o astfel de persoană, punctul său de vedere
transcende starea de individualitate și intră-n starea de chaitanya, conștiința pură și non-duală în care nu
există o a doua persoană de care să fie conștient în afară de conștiința sa pură. În timp ce se află în starea
de dualitate, el vede doar haos în jur. Pe de altă parte, în starea de realizare a adevăratei sale naturi,
sentimentul său de-a fi rămâne într-o pace imensă. Toate dorințele sale care apar din dorința de-a dori
ceva sunt acum stinse pentru totdeauna. Acolo unde nu există un al doilea lucru, cine și ce râvnește? Cel
care atinge o astfel de stare lipsită de dorință este un iluminat. Atunci cunoașterea devine complet tăcută
și toate nevoile sale iau sfârșit. Chiar și nevoia de-a exista ca ființă omenească a luat sfârșit, ceea ce
reprezintă starea lui Parabrahman.
Atâta timp cât crezi că știi, nu știi!
În această epocă malefică a lui kaliyuga, epoca întunericului, nu există niciun eveniment care să nu
aducă dizarmonie sau haos. Nu caut aplauze, felicitări sau recunoaștere din partea nimănui. Cuvântul
Sadgurului înseamnă cel care absoarbe totul și reprezintă totul. Eu sunt personificarea cuvintelor
Sadgurului meu, prin a cărui grație, propriile mele cuvinte simple emană o înțelepciune profundă.
Discuțiile mele n-au nevoie de autentificarea prin scripturi sau de certificarea vreunui savant.
Dacă discuțiile mele trebuie autentificate sau dovedite, considerați-le neadevărate; un căutător n-ar
beneficia de astfel de instrucțiuni și nu mă va cunoaște. Adevărata mea natură este de neștiut chiar și
pentru Shiva. Vârtejul Mayei, iluzia, este peste tot în jurul meu, dar el nu mă afectează. Nici cel care-i
creatorul disoluției cosmice finale, Domnul Shiva, nu mă va putea afecta.
Atâta timp cât dualitatea există, există frică. Există dualitate doar atunci când există cunoaștere.
Atunci când cunoașterea se instalează, există realitatea. Căutarea se încheie când ceea ce-i indicat de
Guru este cunoscut ca fiind propria ta experiență intuitivă. Aceasta-i de fapt Advaita sau non-dualitatea.
Propria mea existență-i întotdeauna acolo, netulburată. Prin urmare, eu nu sunt guvernat de normele
societății. Nu simt nevoia să respect regulile sau să le încalc.
Chaitanya, Conștiința Universală, n-are formă. Sentimentul de-a fi poate rămâne sau nu. Când
sentimentul de-a fi a apărut în corp împreună cu conștiința dinamică, noi am acceptat corpul ca fiind
natura noastră. Această noțiune greșită nu-i trăsătura noastră originală. Din cauza obișnuinței, această
concepție greșită a fost adusă ca „eu” și „al meu”. Universul funcționează cu energia conștiinței. Deși
acceptăm corpul și mintea ca fiind natura noastră, ne-am luptat noi pentru a le crea?
Este aceasta nașterea mea? Sau este doar o amintire? Sau este un semn al unirii dintre Prakriti și
Purusha? Conflictul dintre cele cinci elemente continuă la nesfârșit. Experiența noastră de necazuri este
fără formă, la fel ca Prakriti și Purusha. Conștiința și beatitudinea sunt amândouă fără formă. Așadar,
necazul care apare din conștiința-beatitudine datorată unirii principiului masculin și feminin este și el tot
lipsit de formă.
Noi uităm de conștiința noastră, nu pentru că ea-i limitată, ci pentru că-i vastă. Când uităm de
corpurile noastre, obținem adevărata odihnă ca într-un somn profund. Atunci când conștiința și mintea
sunt absorbite de orice activitate, suntem liniștiți chiar și când suntem complet treji. Nu există nicio
tulburare datorată vreunui cuvânt sau gând, iar mintea-i uitată.
Noi știm ce „suntem” atunci când avem un corp. Aceeași claritate trebuie să se întâmple și atunci
când corpul nu este. Această cunoaștere-i dincolo de intelect. Trebuie să recunoaștem că de fapt noi
suntem absenți, iar ceea ce-i prezent este vestea existenței noastre.
Îl lăudăm pe Ishwara, dar și el are dorințe. Numai un Sadguru este liber de dorințe. Ochiul
cunoașterii în deschizătura lui Brahman pare a fi deschis și activ. Cum adevărata mea natură-i invizibilă,
nu se pune problema ca ea să devină vizibilă. Am vorbit atât de mult despre mine, dar în realitate eu nu
mă cunosc pe mine însumi.

45. Adorarea Sinelui duce la iluminare

Căutătorul Adevărului devine dezinteresat de nevoi și dorințe, știind că urmărirea dorințelor este o
39
prostie. Ceea ce se vorbește aici este cel mai înalt nivel de spiritualitate. Pe calea Adevărului, n-are rost
niciun ajutor din partea nimănui. Până când nu-ți dai seama că dorințele cauzează robie, ești încurcat în
ele. Doar atunci când înțelegi acest fapt, îți pierzi interesul pentru dorințe.
Starea originară, care-i anterioară conștiinței, rămâne liniștită și lipsită de orice perturbări până la
apariția corpului alimentar. Sentimentul de-a fi se naște într-o stare cunoscută sub numele de naștere.
Corpul omenesc nu-i altceva decât hrana consumată. Nașterea unei persoane are loc fără știre, în somn
sau ignoranță. Într-un fel, cunoașterea lui Brahman este și ea tot ignoranță, cu excepția cazului în care
este realizarea unui jnani. Adevărata trezire trebuie să se bazeze pe o fundație atât de puternică încât
nimic n-ar trebui s-o poată zdruncina. Adevărata trezire este lipsită de toate corpurile și conceptele.
Devotamentul sincer față de Sinele lăuntric conduce la eliberare. Deși Sinele nu-i legat de nimic, cel care-
i întrupat trebuie să respecte normele sănătății și-ale societății.
Conștiința unui jnani este universală și ea-i aceeași pentru toți. Cum poate exista vreo grijă specială
pentru a o proteja? Fiind complet, Sinele n-are nevoi, datorită naturii sale vaste. Eu folosesc lucrurile din
lume fără atașament și fără detașare.
O persoană c-un nume nu-i altceva decât personificarea celor trei gune. În toate religiile din lume nu
există decât divertisment sau conflict. Mintea continuă să zăbovească asupra poveștilor auzite sau citite
undeva și ucide timpul. Cele trei gune conduc activitățile acestei lumi, iar ființele omenești n-au niciun rol
în ele.

46. Toate ideile se contopesc și devin liniștite

Nu există suferință până când cineva nu-i bolnav. Suferința începe odată ce boala intră în corp. Este
ca și cum Parabrahman ar fi infestat cu boala numită cunoaștere. Din acest motiv, trebuie să fii legat de
regulile și reglementările lumii. Sămânța acestei boli numite cunoaștere este moola-Maya sau ignoranța
primordială. Remediul pentru această boală este înțelegerea corectă a acestui fapt.
Dacă cineva-și asumă trupul ca fiind natura sa, această asumare atrage după sine robia și suferința ce
rezultă. Este o copilărie să ne imaginăm vreun rezultat bun din experiența lumii. De fapt, în realitate tu nu
ești preocupat de aspectele bune sau rele ale lumii. Ceea ce-i creat nu-i altceva decât ignoranță. Poate
această ignoranță, oricât de profundă în aparență și de atrăgătoare ar fi ea, să fie luată drept cunoaștere
eternă? Nici măcar Dumnezeu n-are autoritate atunci când tu nu ești prezent ca jiva. Când te naști ca trup,
divinitatea ia naștere odată cu trupul. Dumnezeu se pliază pe dorințele tale, făcându-te incapabil să te
oprești. Dar toate astea-s de domeniul imaginației. Poți să te refugiezi în Dumnezeu și să cauți sensul
„eu”-lui tău sau poți să te refugiezi în acest „eu” și să-l cauți pe Dumnezeu. Ambele sunt unul și același
lucru.
Nimeni n-a sunat să te trezească. Te-ai trezit de unul singur. Ce s-a întâmplat mai exact? Cunoașterea
ființei care era latentă s-a dezvăluit acum. Prin urmare, conceptele de timp și de conștiință nu-s diferite.
Lucrurile se schimbă rapid odată cu trecerea timpului. Răspunsul se schimbă și el odată cu timpul. Se
întâmplă răspunsul potrivit pentru momentul respectiv. Nimic nu-i făcut în mod intenționat. Nu fii
mândru de nicio acțiune sau eveniment din viața ta! Nu te simți nici frustrat! Analizează-ți ființa și
descoperă-ți ființa eternă. Atunci toate gândurile se unesc pentru a se atenua treptat și ele devin liniștite.
Materialul alimentar al cărui calitate este conștiința se manifestă sub formă de corp. Atunci tu-ți dai
seama că Dumnezeu locuiește în el. Această cunoaștere răsare în mod spontan.
Nu-i oare conștiința un izvor de fericire? Chiar și experiența celei mai mari suferințe trebuie să fie
considerată fericire. Jnani este cel care cunoaște conștiința. Fii atent la individualitatea și tendințele care
provoacă-n tine suferință.

47. Vezi Sinele și în ceilalți

Un jiva sau o persoană vie este de fapt conștiința. În virtutea acestui fapt, el sau ea este divin. Corpu-i
doar forma acumulării de hrană. Esența hranei s-a conturat sub forma corpului, iar în aceasta rezidă
Ishwara sau cunoașterea ființei. Diferitele tulburări ce apar nu sunt altceva decât diferitele calități ale
alimentelor pe care le consumăm. Conștiința-i însă vastă, atotpătrunzătoare și continuă, la fel ca spațiu
infinit. În calitate de jiva noi suntem conștiință și asta-i natura noastră.
40
 În calitate de conștiință, noi suntem Ishwara. Digestia alimentelor este un proces de ardere și întreaga
lume apare în lumina acestei Sattva. Numai conștiința știe ce se va întâmpla sau nu cu noi. Cel care
cunoaște această cunoaștere rămâne în tăcere ca și conștiință. Fără să caute ceva, nevoile sale-s satisfăcute
automat, la fel cum nevoile unui făt în pântece le mamei sunt asigurate de la sine. Este așa fiindcă el și-a
cunoscut adevărata sa natură. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, conștiința trebuie să mediteze
asupra conștiinței și nu asupra lumii exterioare. Existența noastră reală-i anterioară vederii și cunoașterii,
dar acest lucru a fost uitat. Multe speculații apar din cauza acestei uitări. Dar toate aceste speculații sunt
pe deplin cunoscute de conștiința pură. Cel care cunoaște această cunoaștere este eliberat în timp ce se
află în viață. Forța vitală funcționează sub autoritatea sa. Această conștiință-i Văzătorul a tot ce există în
univers.
Nu acorda atenție evenimentelor și experiențelor vieții, ci sursei din care se nasc ele. Nu ezita apoi să
conștientizezi că tu ești sursa lor sau Ishwara.
Cu această revelație, când închizi ochii, te poți vedea pe tine însuți ca Ghanshyam, imaginea de un
albastru profund a Domnului Krishna și ca o lumină strălucitoare atunci când ochii se deschid din nou. Ar
fi oare Domnul Krishna (nuanța de albastru închis) afectat de naștere și moarte? Pentru cel absorbit de
Domnul din lăuntru, toate necazurile sale iau sfârșit. Cel care-l cunoaște pe deplin pe Krishna cunoaște
realitatea întregii lumi și-a locuitorilor ei. Locu-n care sălășluiește el este un loc demn de închinare,
fiindcă el este cel care-a devenit pur și sfânt prin faptul că s-a văzut pe sine însuși. Acțiunile sale vor fi
doar în beneficiul societății. Atunci când o astfel de persoană-și părăsește corpul, ea-i venerată de
societate și ținută-n mare respect. Oamenii îi cântă laudele și-i venerează numele.
Să știi că această conștiință a ta este de calitatea sucurilor alimentare ale corpului. Nu există un prost
mai mare decât cel care-și prețuiește propriile cunoștințe lumești! Trebuie să vezi aceeași divinitate și-n
ceilalți. Aceia dintre voi care mă considerați ca fiind acest corp veți fi mereu înșelați. Cei care cunosc
adevărata divinitate din acest corp vor cunoaște adevărul. Cunoaște acest lucru ca fiind jocul lui
chaitanya, Principiul Cosmic comun tuturor. Conștiința se contopește în final în Principiul Cosmic
Universal. Toate ființele vii sunt în esență aceeași conștiință. Renunță la această conștiință din tine. Nu
există alt Dumnezeu în afară de ea. Când această cunoaștere se va ivi în tine, tu nu vei mai avea nevoie de
ajutorul celorlalți, dar alții da.

48. Eliberarea înseamnă a fi Sine

Cartea Ekanathi Bhaagavat, scrisă de înțeleptul Shri Ekanath Maharaj în marathi vorbește despre
cele patru tipuri de bhakti sau devoțiune față de Dumnezeu. Al patrulea dintre acestea este acela de-a avea
o devoțiune intensă față de Cel Atotputernic.
Se spune că cel care practică un astfel de devotament a realizat toate cele patru tipuri de iluminare.
Cele patru tipuri de devoțiune sunt salokata, saamipyata, swaroopata și saayujyata. Salokata este
ridicarea spre/și rămânerea în locuința lui Dumnezeu (Cerul), sameepyata este să rămâi față în față cu
Dumnezeu. Svaroopata este contopirea cu Sinele; sayujyata este a fi Acela-n care sinele individual se
contopește în Sinele Universal. Aceasta-i eliberarea completă. Un astfel de om cunoaște fără îndoială și
prin propria sa experiență intuitivă că el este anterior la tot și la toate. Lui nu-i place nimic în afară de
Dumnezeu.
Cum este posibil acest lucru? Este posibil atunci când îți analizezi propria-ți cunoaștere, sentimentul
că „eu exist” și știi că acesta-i Dumnezeu și totodată propria ta natură adevărată! O astfel de persoană nu-
și dorește nimic. Totul devine spontan, posibil prin intermediul celui de-al patrulea tip de devoțiune,
întrucât Dumnezeu se oferă pe Sine însuși celui care practică acest tip de devoțiune. El nu poate fi lipsit
de sentimentul de unitate cu Dumnezeu nici măcar pentru o clipă. Într-o astfel de stare, diferența dintre
adorator și Dumnezeu dispare. Mulțumirea fericită este tot ce-i rămâne devotatului, în ciuda faptului că el
știe că nu poate exista nicio diferență între Dumnezeu și el însuși. Această bucurie a devoțiunii înseamnă
să trăiești în trup și totuși cu conștiința de-a fi una cu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi deconectat de-un
astfel de adorator înzestrat cu cunoașterea unității cu Dumnezeu. Dumnezeu îl face pe adorator
responsabil pentru propria-i existență.
Un devotat adevărat, cel care-i în permanență conștient de unitatea sa cu Dumnezeu, nu-i interesat de
niciun beneficiu, nici măcar de cel al eliberării. De ce-ar căuta el eliberarea, dacă nu se simte niciodată
41
legat? Când cuvintele Gurului sunt în cele din urmă realizate ca fiind Adevărul, acest lucru-i
experimentat.
A vizualiza o scenă este ca și cum ai vedea un vis. Nu-i oare un vis atunci când tu vezi întregul
univers? Starea de veghe a nimănui este cea adevărată. Starea de veghe oferă un sentiment de-a fi,
sentiment care-i sămânța universului. Acest sentiment de-a fi dispare în somnul profund. Odată cu
sfârșitul stării de veghe, lumea dispare. Cel de-al patrulea tip de devoțiune face clară această înțelegere.
Acest univers se naște în deschizătura lui Brahman. Evenimentele milenare pe care le vedem în vis
sunt doar aparențe în timpul prezent. Toate evenimentele trecute ale acestei povești de vis sunt create
chiar în această clipă. În experiența noastră din această lume, există experiențe de creare și dizolvare a
acestor universuri (de vis).
Cum se poate presupune că această manifestare-i adevărată, când un spațiu vast este condensat în
deschizătura lui Brahman? Rareori se realizează natura profundă a acestei cunoașteri care-i conținutul
secret al conștiinței! Acesta-i rezultatul celui de-al patrulea tip de devoțiune. Cum poate fi o realitate
întregul univers care încape în vârful unui ac? Vă dați seama de implicația profundă a acestei conștiințe?
Cel care cunoaște acest adevăr trăiește în lume ca și cum ea n-ar exista cu adevărat. Brahman este cu
calități, dar pentru cel care are acest al patrulea tip de devoțiune, Brahman este Nirguna sau fără calități.
Această cunoaștere dezvăluie faptul că întreaga conștiință-i fără calități, fiind dincolo de tot ce poate fi
cuprins sau înțeles de minte. Tot ce vedem astăzi a apărut din nevăzut. Cum poate ceva invizibil să fie
bun sau rău? Universu-i plin de tot felul de lucruri și totuși el este lipsit de orice calitate. El este pur și
simplu Nirguna. Voi trebuie să venerați Atma care ascultă acum această discuție.

49. Trezește-ți conștiința și fii un Dumnezeu fericit!

Cele cinci elemente care-s veșnic libere și n-au limitări sunt legate de motivele noastre egoiste. Este
ca și cum am construi ziduri în jurul casei noastre și-am limita spațiul. Boala cu care ne confruntăm este
de fapt o boală a Sattvei celor cinci elemente și nu a Cunoscătorului ei. Atâta timp cât cineva se consideră
o persoană, el va fi legat și toate realizările sale vor fi irelevante. Din cauza ignoranței, noi suntem afectați
și ne plângem ca niște copii.
Cel care-a depășit ciclul nașterii și-al morții este Paramatman. Universul panoramic care-i luminat de
lumina Sinelui și care s-a răspândit la infinit în toate direcțiile este minuscul în comparație cu
Paramatman care-i vast în adevăratul sens al cuvântului. El este martorul cuvintelor, dar lipsit de orice
individualitate sau identificare. Paramatman este anterior oricărui sunet și este într-o ordine perfectă.
Atunci când cineva încearcă să conceptualizeze auzul sunetului fără sunet, este ceva inutil.
Nouă ne lipsește experiența propriei noastre nașteri, fiindcă n-a existat o conștiință personală în
timpul nașterii. Atunci când un copil își cunoaște treptat propriul său corp, cunoașterea faptului de-a fi un
individ crește. Dacă tânjești după parfum, trebuie să arzi tămâie, iar dacă ai nevoie de lumină, trebuie să
aprinzi lampa. Așa cum uleiul arde pentru a aprinde lampa, tot așa Sattva luminează sentimentul de-a fi.
Atunci când pentru o persoană cele cinci elemente care cuprind Sattva se termină, se înțelege că-i vorba
de moartea sa.
Cel care-i complet - cel pe deplin împlinit - este singurul care poate vorbi despre cunoașterea lui
Brahman. Când te trezești dimineața și privești la sursa din care izvorăște „eu”, tu ai putea cunoaște
imediat falsitatea unei lumi. Să știi cu siguranță că această conștiință-i rezultatul trecerii prin diverse
aspecte abominabile ale vieții! Moola-Maya sau iluzia primordială este de diverse calități și de natură
variată. Chiar și zeii pe care-i venerezi ca Hari, Shiva și Brahma, cu formele lor divine imaginate de tine,
și ei sunt tot urmașii ignoranței primordiale. Nu-i de mirare că te trezești din somn asumându-ți propriul
nume și propria ta formă. Adevărata trezire care precede procesul de trezire nu poate fi atestată de tine,
fiindcă tu ești Acela care nu doarme niciodată. Atunci când această conștiință înflorește, tu ești Domnul
Rama, iar când această stare-i stabilizată într-un mod de nezdruncinat, tu ești chiar Beatitudinea Supremă,
fără posibilitatea de a aluneca înapoi de la ea. În această stare nu există nici amintire, nici uitare.
Această stare de-a trăi ca trup și minte este doar o pură distracție. Nu există nicio împlinire sau
satisfacție reală în ea. Există doar nemulțumire. Totuși, când sămânța acestei nemulțumiri este cunoscută,
tu nu mai ești tulburat de ea. Când îți dai seama că exiști, asta-i dualitatea. Toate problemele-s cauzate de
implicarea ta din ce în ce mai mare în conștiința corpului. Tot ce poți recunoaște cu identitatea ta
42
corporală este cunoașterea ta, iar aceasta cauzează probleme.
Toate întâmplările-s spontane în prezența conștiinței, dar noi încercăm să le explicăm ca fiind
destinul. Când îți vezi conștiința ca fiind falsă, lumea ta-și pierde și ea realitatea. Când ești vesel, tu ești
însoțit de Ishwara.

50. Meditează la ce ești tu în realitate

Unii oameni adună o mulțime de cunoștințe despre spiritualitate și memorează toate scripturile.
Înarmați cu aceste cunoștințe, ei pornesc într-o misiune de predicare în fața altora, deși ei nu și-au
cunoscut încă adevărata lor natură. Este la fel de ridicol ca o cupă de măsurare care distribuie boabe, dar
care n-are niciun folos pentru sine. Ei îi învață pe alții Vedanta, dar rămân uscați ca o piatră. Cel care se
comportă presupunând că-i un corp, este un păcătos, căci a presupune că trupul și mintea ta sunt adevărata
ta natură nu-i altceva decât un păcat.
Care-i cauza acestei ignoranțe? Acțiunile nu pot avea loc fără implicarea unui complex corp-minte.
Fără un corp-minte nu există niciun substrat pentru ca vreun eveniment să se-ntâmple. În consecință,
identitatea corp-minte capătă multă importanță și recunoaștere. Cuvântul „nume” implică două silabe,
„nu” și „m(i)e”. În marathi asta-nseamnă „nu-eu”. Tu nu ești numele tău. Sfatul Sadgurului este:
„Meditează la ce ești tu în realitate”. Bineînțeles că fără ajutorul corpului și-al minții tu nu vei putea să te
oprești asupra cuvintelor Sadgurului sau să acționezi în baza lor. Rareori ai timp sau răbdare ca să
dezvolți acest discernământ! Credința ta constă în convingerea fermă că lucrurile se vor pune în ordine
într-o zi, în viitor. Dar această imaginație este departe de realitate.
Pentru a te stabili în cunoașterea realității, trebuie să meditezi în mod regulat. Cunoașterea ce rezultă
din această meditație dezvăluie realitatea despre naștere, viață și moarte. Această cunoaștere demolează
toate conceptele incorecte despre noi înșine. Conștiința se eliberează atunci de sentimentul de a fi sau de
„Eu sunt”. Este o greșeală să consideri ceea ce nu te va însoți pentru totdeauna ca fiind „eu” sau „al meu”.
Scopul închinării și-al păstrării activităților spirituale este doar pentru obținerea unui câștig și-a unei
satisfacții temporare. Ne închinăm zeităților ca să ne simțim mai bine. Datorită Sattvei, conștiința
împreună cu Rajas susține diverse activități și îndatoriri, cum ar fi familia și afacerile. Hrana-i necesară
pentru a susține corpul și prana. Cel care recunoaște originea conștiinței devine liber de orice implicare în
viață, inclusiv de experiența lui „Eu sunt”.
Deși Sattva este același pentru toți, în timpul nașterii au loc multe schimbări, ceea ce explică de ce
fiecare persoană are o față, o voce și-un gust diferit. Cel care meditează asupra conștiinței știe că el sau ea
nu este Sattva. Cum poate fi Sattva, când el/ea nu-i altceva decât conștiință? Un astfel de Cunoscător nu-i
implicat în crearea propriei secte sau credințe și este rareori întâlnit. Trebuie să-l mulțumești pe Sadgurul
tău, realizând Sinele și nu adorându-l pe Dumnezeu. Pentru aceasta, trebuie să afli dacă tu ești ceea ce se
naște. De fapt, cele care se nasc sunt stările de veghe, vis și somn profund. Nașterea ta-i falsă, fiindcă ea
nu s-a întâmplat niciodată în realitate. Atunci când se adună materialul alimentar, are loc o sărbătoare a
Celui care-și cunoaște conștiința. Este ca și cum Domnul Brihaspati s-ar fi manifestat din sucuri organice.

51. Cel al cărui minte se îndreaptă spre renunțare,

ajunge singur să-l slujească pe Guru

O persoană-i aptă să renunțe atunci când ea recunoaște că lucrurile percepute de simțuri nu sunt
permanente. O astfel de persoană cultivă detașarea și nu-i senzuală prin natura sa. Ea-i înclinată în mod
natural spre cunoașterea Adevărului despre sine, fiindcă-i deja deprimată de experiența vieții și-a lumii
exterioare. Un astfel de devotat este singurul care poate cunoaște cu ușurință realitatea despre Sine sau
cunoașterea lui Brahman. El îl realizează pe Brahman, fără a-l căuta de fapt.
Nevoia de-a descoperi adevărata noastră natură este întotdeauna ascunsă în potențialul nostru. Dar
credința noastră adânc înrădăcinată în faptul că trupu-i real ne distrage atenția de la urmărirea Sinelui. Ar
trebui s-avem convingerea fermă că nimic din această junglă a vieții nu-i demn de încrederea noastră.
Predă-ți la picioarele Gurului prezumția ta de-a fi o persoană. Cel care cunoaște Adevărul despre
adevărata sa natură nu poate vedea nici neadevărul și nici vreun defect în ceilalți. Chiar și atunci când se

43
vede o greșeală, ea-i iertată, fiindcă această apariție a lumii s-a ivit fără ca cineva să facă ceva. Fără a
avea vreun rol de jucat, noi suntem acuzați că ne-am născut.
Atunci când se pierde atașamentul față de propriul nostru corp, de ce să mai vedem celelalte corpuri
ca fiind reale? Și de ce să vezi defecte în ele? Totu-i iertat de la sine. Dacă cineva nu vede nicio realitate
în propria sa existență lumească, de ce-ar judeca sau învinui pe altcineva? El va trece cu vederea și va
ierta defectele tuturor, deoarece nimeni nu se naște din propria sa voință. Viața ne-a fost impusă de
moola-Maya sau de iluzia primordială.
Dualitatea lumii cedează locul lui chidananda sau beatitudinea de-a fi conștient. În Advaita non-
duală nu există chidananda. Ceea ce ne-a fost impus în pântecele mamei, a devenit acum sursa de putere
a conștiinței noastre. Pentru a cunoaște acest lucru și pentru a merita această cunoaștere, este esențială
detașarea față de lume. O astfel de persoană-i mulțumită cu puținul pe care i-l oferă viața. Doar slujirea
Gurului oferă instrumentul pentru această sadhana, dar chestiunea asta nu-i deloc ușoară. Poți înflori doar
când renunți la ideea de-a fi o persoană. Cel înclinat spre renunțare și dezgustat de atracțiile lumești, doar
el ajunge să-l servească pe Guru. Tu reziști în acest corp doar atât timp cât durează viața subtilă și pură a
Sattvei, infuzată în pântecele mamei tale înainte de naștere. Meritul tău de-a fi propriul tău Maestru
depinde de caracterul complet al credinței tale în Guru.

52. Așteaptă-te că nimic din această lume să nu ți se potrivească

Pentru un jnani, adevărata beatitudine a ființei se află dincolo de cele trei stări ale vieții, adică
veghea, visul și somnul profund. Ce știi tu despre propria ta persoană de mai înainte de-a te naște? Din
starea de somn profund apare starea de veghe, iar lumea în general este percepută împreună cu toți
locuitorii ei, inclusiv rudele și apropiații tăi. Cineva crede în tot ce-i perceput pur și simplu pentru că asta
reprezintă baza existenței sale lumești. Starea de veghe înseamnă experiența lumii după ce te trezești din
starea de somn profund. În marathi, cuvintele trezire (Jaag) și lume (Jag) se scriu aproape identic.
Originea ființei noastre a fost creată în pântecele mamei.
Numai cel care nu dorește nimic în această lume perceptibilă și tangibilă va cunoaște jnana. Iubirea
pentru existență conduce la pofte. Asta-i soarta tuturor, de la cea mai joasă formă până la Ishwara,
Dumnezeul personal. Sămânța realizării de Sine este încorporată în noi ca un embrion. Cel care urmărește
acest obiectiv cu fermitate, va reuși cu siguranță. Rămânând în Acela și amintindu-ți mantra, tu ajungi la
cunoașterea Sinelui. Această perseverență și adeziune la incantarea mantrei oferite de Guru îl conduce pe
cel care-o practică la iluminare. Apoi, el realizează originea conștiinței din cele cinci elemente și cele trei
gune care-au fost asimilate de Domnul Krishna.
Esența ce curge în cele cinci elemente se numește Sattva. Numele și formele variază, dar sursa lor
este aceeași. Cel care nu înțelege sursa întregii cunoașteri nu-i altceva decât un ignorant. Cel care vede
întregul univers dansând chiar și-n goliciunea pântecelui, este Brahman pur, chiar și atunci când trăiește
în corpul perisabil. Trebuie să cunoști originea conștiinței sau chaitanya!
Propria mea formă și universul au apărut împreună în mod spontan. Ce voi produce eu în el? În corp
există un foc în lumina căruia strălucește lumea. Conștiința-i manifestare fără indivizi. Lumea există în
casa conștiinței, dar adevărata noastră existență este anterioară ei. Adevărata noastră existență se află în
spatele a toate acestea. Prin discriminare repetată, devine clar că noi suntem anteriori conștiinței.
Toate evenimentele din viață se întâmplă de la sine, dar noi ni le asumăm ca fiind ale noastre. În
realitate, adevărata noastră existență rămâne fără cusur și nu-i atinsă de ele. Am făcut noi personal ceva
pentru a experimenta această vastă manifestare? Atunci de ce atunci să fim mândri de ea?
O ascultare arzătoare a cuvintelor Maestrului înlocuiește treptat ignoranța cu cunoașterea Sinelui. Dar
această shravana sau ascultarea adevărată a cuvintelor Maestrului nu-i posibilă. Ești încurcat de limitele
sadhanei lumești fără să realizezi că-n Realitate tu ești cu adevărat dincolo de această lume și ești
nemărginit. Când gândurile legate de moartea ta sunt complet șterse, devii un jnani, adică cel iluminat.
Așa cum ginerele tău nu locuiește în casa-n care locuiești tu, la fel consideră-ți și corpul. Iubirea și
interesul tău pentru această lume au transformat ceea ce-i neadevărat în realitate. Fără conștiință nu există
viață, iar fără viață nu există Prakriti și Purusha.

53. Jnana trebuie să fie liberă

44
 Jnana, cunoașterea de Sine, este atât de puternică încât chiar dacă posesorul ei trăiește singur într-o
pădure, el va fi îngrijit. Jnana trebuie să fie cunoașterea care-i liberă de concepte precum corpul și lumea.
Există un sentiment de-a fi care-i manifestare, dar nu există conceptul de-a fi o persoană. Acolo unde
există o persoană, apare prarabhda sau destinul. Ce poate face destinul asupra conștiinței, dat fiind că
această conștiință-i atotcuprinzătoare? Până în momentu-n care ignoranța se transformă în cunoaștere, ca
mai apoi s-o depășească devenind vijnana sau iluminarea completă, se poate da vina pe așa-numitul
destin. Vijnana transcende destinul. Ce poate ieși bun sau rău din el? Iluminarea totală implică
transcenderea atât a cunoașterii, cât și a ignoranței.
Fenomenul nașterii este asemănător cu apariția unei scântei. Cum se aprinde această scânteie? Ce fel
de scurtcircuit a provocat asta? Oare acest scurtcircuit l-a pătat pe Cunoscătorul său? Cunoscătorul acestui
lucru este liber atât de naștere, cât și de destin. Așa cum un univers de vis se naște din nimic, pentru
Cunoscător acest univers de veghe se naște și el tot din nimic. Ce-a creat fenomenul destinului? Frecarea
dintre vayu (aer) și spațiu dă naștere energiei ce formează universul. Din această scânteie se creează apa
care străbate pământul. Apa dă naștere vieții vegetale și esenței alimentare care produce și hrănește viața
pe pământ. Astfel, creaturile se nasc și ele sunt făcute să trăiască și să sufere în viață lucruri bune și rele.
Acest fenomen este numit prarabhda sau așa-zisa soartă, doar pentru a-i da un nume.
Ceea ce-și are originea într-o altă dimensiune și coboară în lumea iluzorie a trezirii noastre,
prarabdha, se numește Sattva; ea dă naștere sentimentului de-a fi. Cel care cunoaște acest lucru, îl
transcende și atinge iluminarea. Cel care n-o face, continuă viața care are un destin. Ce destin poți atribui
germenilor ce se nasc din mâncarea putrezită? Prarabdha sa este chiar mâncarea.
Prarabdha se aplică corpului alcătuit din Sattva, care nu-i altceva decât cele cinci elemente. Prin
urmare, eu nu pot fi corpul. Prarabdha se aplică și chintesenței corpului care-i Sattva, dar eu nu pot fi nici
Sattva. Prarabdha este făcută din Sattva, iar conștiința-i doar o calitate a Sattvei, ceea ce eu nu sunt. Deși
formele diferă unele de altele, Sattva este una singură.
Dacă te uiți în exterior pentru a-ți cunoaște adevărata ta natură, atunci te vei rătăci. Pe de altă parte,
dacă-ți refaci pașii înăuntrul tău, distanța dintre tine și adevărata ta natură va dispărea și atunci te vei
regăsi pe tine însuți. Ignoranța va fi stinsă chiar de la sursă. Natura ta divină va străluci, ștergând astfel
falsitatea.

54. Conceptul de ființă dispare

Toate ambițiile și dorințele sunt împlinite prin iluminare. De fapt, chiar și sentimentul de-a fi
încetează să mai fie. Expresia manifestă a conștiinței continuă, dar conceptul de-a fi o persoană, o entitate
individuală cu un corp și-o minte în lumea exterioară, dispare. Conștiința, care nu-i nimic altceva decât
Dumnezeu, indică existența noastră. Adevărata odihnă-i posibilă numai după ce se uită totul, ca într-un
somn profund. Pentru un astfel de iluminat, toate realizările și luxul lumii nu-s demne de nicio atenție.
Sursa conștiinței trebuie cunoscută pe deplin și fără echivoc. Numai atunci devine clar cum conștiința
atinge liniștea eternă. Sentimentul de-a fi, experimentat chiar acum, este liniștit fără nicio acțiune făcută
de noi. Natura sa este pacea însăși, pace care nu trebuie cumpărată pentru a fi dobândită. Bogăția-i doar
pentru a ne ține ocupați și pentru a ne hrăni mijloacele de trai. Trebuie s-avem această convingere că
niciun eveniment din viață nu-i capabil să ne ofere Pacea Supremă pe care noi o avem în lăuntru.
Când lumea și corpul nu existau, starea-n care tu existai atunci este adevărata ta natură veșnică și
pașnică. În acea stare, tu nu erai afectat de atingerea conștiinței, deci nu existau nevoi. Acest lucru-i
dezvăluit celor care discern cu adevărat. O astfel de discriminare te face să te eliberezi de tristețe și chiar
de nevoia de așa-zisa fericire. Tristețea-i doar un inconvenient printre comodități. De unde-a apărut acest
inconvenient? Nemanifestul a experimentat manifestatul, în urma căruia tu te-ai confundat c-un individ.
N-a fost aceasta doar o imaginație? În timp ce te aflai în starea nemanifestată, erai complet liniștit și lipsit
de ideații. Nu polua divinitatea din tine cu murdăria numelui și-a formei tale.
Experiența corpului și-a minții este rezultatul unei tragedii cunoscute sub numele de naștere. Dar ea-i
temporară. Trebuie să-nțelegi realitatea acestei festivități a plăcerilor și durerilor. Deși Paramatman este
omniprezent și pătrunde în toate formele de viață, este distant și fără atașamente față de orice formă vie.
Atunci când îți cunoști natura ta reală ca fiind vastă precum un oraș imens, toate manifestările pe care le
45
experimentezi se contopesc în acea realitate ca o simplă apariție în ea.
Acest lucru pare dificil de înțeles, dar Cunoscătorul lui este întotdeauna simplu. Cel care presupui că
se naște ajunge să realizeze că întreaga manifestare, inclusiv lumea, ziua și noaptea, nu-s separate de tine.
Forma ta este doar hrană, iar prana-i cea care se bucură de ea. Trebuie săpat adânc în solul conștiinței
pentru a afla cât de adânci sunt rădăcinile. Numai atunci vezi și ești de acord că toate experiențele apar în
conștiința ta ca apa limpede a unui râu.

55. Îl vei vedea Brahman în toate direcțiile

Această cunoaștere nu se poate păstra permanent și nici nu se poate renunța la ea după bunul plac.
Această cunoaștere-i Brahman și ea are multe nume, însă Parabrahman este indescriptibil. La fel cum
spațiu-i vizibil în toate direcțiile, la fel și cunoașterea-i văzută în toate aspectele și evenimentele din viață,
fiindcă ea a coborât din nimeni altul decât Parabrahman. Aspectul lumii este în ochii (noțiune greșită)
celui care privește. În orice clipă, tu ești conștient de spațiu și timp. Cunoașterea reverberează chiar și-ntr-
o plantă și-un fir de iarbă.
Parabrahman este prezent înaintea spațiului și a fost dintotdeauna. Timpul se naște din cunoașterea
ta. Un căutător nu poate înțelege acest adevăr fără harul Gurului. Spațiul nemărginit și timpul infinit sunt
încorporate în cunoaștere. Atunci când vedem mâncarea ca pe Brahman, această chestiune implică faptul
că întreaga cunoaștere din noi își datorează suportul corpului alimentar și pranei.
Sattva, care-i alcătuită din hrana consumată de noi, dă naștere cunoașterii în stările de veghe și somn.
Corpul alimentar își datorează existența Sattvei și el susține cunoașterea. Conștiința-i goală, continuă și
vastă, este la fel ca cerul. Cu ochii închiși, tu vezi albastrul adânc de dedesubt. Acesta conține semințele
multor universuri. Păstrează acest dar al cunoașterii în inima ta și roagă-te Gurului. Devoțiunea față de
Guru dezvăluie ce-i invizibil la început, dar care apoi se supune și se-nclină în fața ta în aservire. Aceasta-
i adevărata pace ce poate fi obținută doar prin renunțarea la noțiunea de-a fi o persoană.

56. Sentimentul de-a fi este Ishwara

În marathi, cuvântul cu două litere pentru minte este „ma-na”, adică cel care leagă persoanele de
ciclul robiei. Toată lumea urmează mintea fără să realizeze că astfel de acte sunt impure. De aceea trebuie
discernământ sau să se efectueze viveka. Odată ce înțelepciunea divină se trezește, persoana începe să
diferențieze adevărul de neadevăr și eternul de tranzitoriu. Atunci când permanentu-i separat de ce nu-i
permanent, faptul se numește siddhanta sau stabilirea Adevărului.
Credința că mintea poate realiza orice este o concepție greșită. Această înțelepciune răsare atunci
când Dumnezeu se trezește-n noi. Mintea-i atunci confruntată cu discriminarea. Aceasta are ca rezultat
cunoașterea că mintea nu există. Devine evident faptul că existența fără minte este tocmai puritatea.
Mintea continuă să-și facă jocurile atâta timp cât tu crezi că ești corpul. Dar odată ce-ți dai seama de
adevărata ta natură, ea se predă. Mintea înseamnă suferință, fiindcă cele două nu sunt diferite.
Fătul din pântecele mamei n-are experiența minții. Și totuși el trăiește fericit. Nu dovedește acest
lucru că viața poate începe și poate trăi și fără minte? Odată ce pruncul se naște și crește, el devine
dependent de minte. Atunci mintea preia controlul și dansează pe melodia ei. Este controlat de minte.
Cea mai simplă soluție la această problemă este să te predai Gurului. Grația Gurului dezvoltă viveka,
care-i singura care-ți permite să conștientizezi că tu nu ești mintea, ci Martorul ei neschimbator. Devine
clar că trupu-i doar hrana conștiinței. Dacă această claritate n-are loc, suferința-i sigură pentru cel
controlat de minte. Nefericirea se întâmplă odată cu cea mai neînsemnată cauză. Totuși, atunci când
mintea trece dincolo de starea unmani de absorbție în Divinitate, astfel de mișcări nu te mai deranjează.
Viveka sau discriminarea trebuie folosită pentru a controla și limita mintea. Știm cu toții că existența
noastră ia naștere înainte de apariția minții. Discriminarea minimizează eficiența minții și atunci tu-ți dai
seama că nu ești o persoană, persoană care-i o combinație de nume și tu nu ești nici corpul alimentar. Cel
care-a înțeles acest adevăr nu-i afectat de evenimentele din viață, fie ele bune sau rele. Acolo unde mintea
nu experimentează, lipsurile și dorințele dispar. Atâta timp cât ai sentimentul de făptuitor, mintea te va
deranja. Acela care-i conștient că există, este departe de cunoaștere.
Dumnezeu și tu nu sunteți diferiți. Adevărata natură a conștiinței este Ishwara. Aceasta-i realizarea
46
adevăratei noastre naturi. Dumnezeu nu-i nimic altceva decât întreaga lume. Dar Dumnezeu nu-i un
individ cu o formă, așa cum îți imaginezi tu. Cei care se predau Gurului înțeleg această Cunoaștere
Supremă care-i mai presus de domeniul minții și-al intelectului. Mintea nu poate ajunge acolo.

57. Cunoaște-te pe tine însuți fără nume și fără formă

Ce i-a cerut Uddhava Domnului Sri Krishna în ultimele sale zile? El i-a cerut devotament intens
pentru a se afla la picioarele Domnului, un devotament superior chiar și eliberării. Bineînțeles că Uddhava
n-avea nevoie de eliberarea ca atare, fiindcă el nu fusese niciodată legat și era pe deplin conștient de acest
lucru, deoarece avea harul Gurului. Lasă deoparte propriul tău nume și propria-ți formă și află cine ești!
Când vei cunoaște acest lucru, vei ști că natura ta nu se limitează la a fi o persoană, ci ea-i
aotcuprinzătoare, universală.
Identificându-te cu persoana limitată, apare conceptul de robie și ideea că tu ai suferit tot timpul.
Când acest concept greșit dispare din minte, apare mukti, eliberarea. Fiind completă și perfectă, starea
spirituală a unei astfel de persoane a atins apogeul.
Tu crezi că ești departe de această culme, dar prin harul Gurului tu te apropii de ea. Cel al cărui ego
este distrus își dă seama că adevărata lui natură este vastă și că nu-i nevoie să se îngrijoreze de pierderea
sentimentului de-a fi. Așa dorința de a-și prelungi și perpetua viața se pierde. El înțelege că pacea pe care-
a căutat-o tot timpul, mulțumirea pe care și-o dorea și împlinirea vieții pe care-o aștepta au fost
întotdeauna cu el și nu cu altcineva. Adevărata noastră natură-i Atma sau Sinele și noi nu suntem
niciodată incompleți în niciun fel. Odată ce-a sosit conștiința, nouă ne-a scăpat acest fapt de-a fi perfecți.
Adesea ne temem chiar de faptul că ne pierdem viața, fiindcă considerăm că abandonarea conceptului
de individualitate echivalează cu moartea personalității. În realitate, conștiința nu moare niciodată. Trăirea
în viață ca persoană c-un corp (și-o minte) dă naștere credințele în meritele și păcatele proprii sau
prarabdha, care modelează evenimentele vieții. Astfel, în calitate de corp, tu ajungi să suferi de roadele
propriilor tale acțiuni sau de prarabdha. Prin harul Gurului, această concepție greșită sau murdăria
conceptelor este arsă de la rădăcină, așa cum întunericul nopții dispare odată cu răsăritul soarelui.
Domnul Krishna spune că devoțiunea intensă ce transcende ideea de mukti sau eliberare înalță lumea
unei astfel de persoane, inclusiv lucrurile bune și rele, fiindcă toate-s atunci văzute ca Brahman.
Devoțiunea ce transcende eliberarea este iubirea față de cântarea numelui lui Dumnezeu, iubire ce are
puterea de-a reforma și înălța societatea prin purificarea celor cinci elemente care constituie întreaga
manifestare. Calamitățile naturale precum inundațiile și seceta sunt astfel evitate.
Jnani nu face nimic în mod deliberat ca să aducă toate acestea, ci lucrurile se întâmplă de la sine în
prezența sa, ca de pildă apa de ploaie care cade pe cultură o hrănește, dar ea potolește și setea ființelor vii,
umple oceanele și chiar spală pământul de murdărie. Așa cum toate aceste întâmplări nu-s opera ploii, la
fel și așa-numita schemă de lucruri ce conduce universul este spontană și nu-i acțiunea nimănui. Acțiunile
tumultuoase ale celor cinci elemente din spațiul exterior se așează în cele din urmă în Sattva pură a
pământului, cea care-i conținută într-o picătură de Sattva. Fiecare ființă vie trebuie să treacă prin acest
lucru și noi îl numim destin, prarabhdha, oceanul celei mai înalte puteri. Acesta-i creat din cunoașterea
ființelor vii.
Atunci când un jnani, stabilizat în Sine, se roagă lui Dumnezeu, rugăciunile lui sunt pentru
bunăstarea universală și nu pentru el însuși. Tot ce face el este o ofrandă adusă lui Brahman. Nu există
nicio iluzie de făptuitor în acțiunile sau gândurile sale. Prin urmare, el se închină lui Dumnezeu, dar fără
nicio urmă de dorință. Nu există nici măcar dorința de-a rămâne în viață. Dă-ți seama că tu ești complet
din toate punctele de vedere și că nu-ți lipsește nimic. Fii distant față de viață și față de moarte. Atunci îți
vei pierde individualitatea și vei ști cât de vastă-i manifestarea, atunci încetezi să mai iei ceva ca fiind de
la sine înțeles, iar existența ta devine o expresie a Sinelui Infinit, chiar dacă ideea de-a fi un corp dispare.
Multe lucruri se întâmplă în acest corp, dar eu nu-s identificat cu ele. Ele nu-mi pătează adevărata
mea natură. Noi ne cunoaștem existența prin memoria pe care am stocat-o, dar nu suntem acea memorie.
Diversele încarnări se manifestă din lumina sursei existenței mele.

58. Îl putem cunoaște noi pe cel care devine conștient?

47
 Nu există nimic mai sfânt și mai măreț decât Conștiința Supremă care locuiește înăuntru. Ea nu-i
altceva decât forma lui Dumnezeu. Pentru a explica acest lucru, corpu-i descris în termeni lumești.
Adevărata noastră natură este Sinele și nu complexul corp-minte. Corpu-i un obiect pentru tine și el nu-i
adevărata ta natură. Existența ta împreună cu lumea se află-n conștiința ta. Acela care-i martor atât al
corpului, cât și-al lumii este adevărata formă a lui Dumnezeu și totodată natura ta reală. Ea nu aparține
niciunei persoane. Tu te cunoști pe tine însuți după numele pe care ți l-au dat părinții tăi. Dar îl poți tu
indica pe cel care-a devenit conștient? Nu! Cunoașterea a răsărit și conștiința limitată a persoanei a livrat
întregul univers. Nu se poate vorbi despe celui căruia i s-a întâmplat, deoarece manifestarea-i universală
și atotcuprinzătoare. Ce-i perceput este o expresie a sentimentului de-a fi, a cunoașterii. Ceea ce vedem
noi este doar un vis! Adevăratul experimentator al lumii exterioare este cunoașterea sau natura luminii și
nicidecum o anumită „ființă”.
Sinele tău interior este Krishna și tu-l vezi în toate. Tot ce percepi, de la o insectă la o ființă umană,
de la o particulă de praf la un diamant, nu-i diferit de tine. Începe să te vezi pe tine însuți în tot ce apare!
Întreaga manifestare este propriul tău Sine. În scopul identificării lor, diferite nume au fost atribuite
diverselor obiecte. Tot ce-a apărut este o parte a manifestării care are un început și-un sfârșit.
Toate acestea-s o expresie a conștiinței. Ceea ce-i anterior este Eternul și Adevărul care n-are nici
început, nici sfârșit. Krishna i-a transmis acest mesaj lui Uddhava, care l-a recunoscut ca fiind o expresie
a lui Krishna. El l-a văzut pe Krishna în tot și-n toate. Nu ți-l asuma pe Krishna! Atunci când ochii sunt
închiși și totuși are loc vederea, este vorba despre vastitate. Ea este fără calități, nici bună, nici rea.
Adevărata natură a Domnului este atât de vastă, încât multe universuri apar și dispar în ea. Această
realitate este ceea ce suntem noi anterior cunoașterii noastre. Cel care-i încântat de această înțelegere este
scufundat în acel lac al fericirii. Sentimentul nostru de-a fi izvorăște din această Stare Supremă numită
adhyatma, stare anterioară tuturor lucrurilor. Cine poate ajuta sau dăuna persoanei care-i una cu Sinele?
Pentru ea, ajutorul și răul sunt același lucru. Ambele-s concepte ale minții.
Există o modalitate ușoară de-a experimenta intuitiv această înțelegere ca pe-un fapt în propria-ți
viață. Trebuie să sorbi constant acest lapte al conștiinței, uitând de corp și de minte. Dacă acest lucru nu
poate fi practicat, atunci trebuie cântat „Jai Gurudev” – care-i numele dat pentru conștiința completă. Nu
interpreta această cunoaștere cu ajutorul minții. Numai atunci răsare adevărata cunoaștere de-a fi Sinele.
În timp ce cânți, amintește-ți semnificația mantrei. Acea jnana, iluminarea, găsește o cale de-a se exprima
prin personalitatea ta.

59. Să știi „ce sunt eu” și nu „cine sunt eu”!

Sentimentul de-a fi apare în corp, corp care-i produsul alimentelor consumate. Cunoașterea ființei
este calitatea esenței hranei. Dacă cauți adevărata liniște sufletească, atunci ar trebui să-ți cunoști
adevărata ta natură. Nu vei găsi pace sau împlinire în viața obișnuită. Cel care-și cunoaște adevărata
natură este mulțumit oriunde s-ar afla. Prin urmare, este important să-ți cunoști adevărata ta natură. Noi
trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine.
Pentru mine este important să știu „ce sunt eu” în loc de „cine sunt eu”. Pentru cât timp ne cunoaștem
noi existența? Corpul împreună cu starea de veghe, somnul și cunoașterea există atâta vreme cât există un
sentiment de-a fi datorită conștiinței. În toate acestea, tu nu poți indica nimic ca fiind adevărata ta
identitate. Cum poți găsi ceva etern în această existență temporară? Prin cunoașterea de Sine, tu trebuie să
te eliberezi chiar și de acest sentiment individual de-a fi.
Chiar dacă eu spun că m-am născut, acest lucru ar putea fi demascat ca fiind fals. A fost o prostie s-
admit că eu m-am născut. Acum, acest lucru-i total evident. Ceea ce-am văzut acum ca „eu” este Eternul.
El este nenăscut. Această aparență a unei nașteri este o simplă reclamă a ființei sau a existenței noastre.
Această ființă a mea nu crește și nici nu scade. Adevăru-i că noi toți suntem egali. Cei care se agață de
nume și formă considerându-le reale, suferă de inegalitatea din viața lor. Această viață-i doar o simplă
dezordine de cuvinte. În Atman nu există simpatii sau antipatii și nici alte trăsături de natură dualistă.
Prin urmare, acolo unde există Advaita sau non-dualitatea datorată Sattvei pure, nu există opuși
precum fericirea și nenorocirea. Valurile oceanului se ciocnesc feroce, izbindu-se unele de altele, dar ele
nu simt nicio durere, fiindcă nu-s altceva decât aceeași apă a oceanului și acolo nu există nicio dualitate.
Cum poate exista durere sau plăcere când nu există conceptul de „celălalt”?
48
 Experiența existenței, adică sentimentul de-a fi, este de fapt un semn al dualității. Ea nu-i
permanentă. Se numește Maya, iluzie. La fel cum întreaga existență experimentată în starea de veghe
dispare în întregime în somnul profund, tot așa și conștiința existenței care-a apărut acum la
nemanifestant este temporară. Această dualitate avea nevoie de-un suport pentru a exista, așadar s-a
născut conceptul de Dumnezeu. Tocmai acest concept devine apoi Dumnezeu. Chiar și-n somnul adânc,
lumea viselor apare datorită simțului oniric al ființei. „Eu știu că sunt” din starea de veghe sau de vis
creează dualitatea care-i sursa a tot ce apare. Nu există nicio limită pentru acela care creează lumea
dualității, ceea ce-nseamnă că scenele par infinite. Văzătorul lor însă este doar Unul.

60. Cunoașterea ființei se datorează lui Parabrahman

Toată lumea cântă numele Domnului Krishna, dar foarte puțini îl cunosc cu adevărat. Krishna
înseamnă conștiința pură continuă și atotpătrunzătoare. Cel care înțelege semnificația numelui Domnului
a cunoscut cu adevărat Realitatea. De aceea, shravana sau ascultarea cuvintelor Gurului este cea mai
importantă. Atunci când reflectezi asupra lor, cuvintele Gurului te eliberează de multe noțiuni și concepte
obligatorii. Cele mai importante care ne deranjează-n viață sunt noțiunile de naștere și moarte. Cuvintele
Gurului te eliberează de legătura credinței în ele.
Cel prin care tu știi că ești este Parabrahman. Acesta-i adhyatma sau Cel care există înainte de orice
altceva. De la o insectă nesemnificativă până la Domnul Brahma Creatorul, totu-i același Principiu, iar cel
care-l cunoaște este anterior conștiinței și dincolo de toate calitățile. El este Cunoscătorul facultății de-a
cunoaște, dar n-are nicio urmă de cunoaștere. Toate confuziile apar din cauza concepției greșite despre
faptul că-i o entitate. Din experiența de viață, tu ai ajuns la concluzia că ești o entitate c-un nume și-o
formă. Există experiențe infinite, dar Cunoscătorul lor e neatins de ele.
La fel cum trezirea din somn aduce experiența spontană a vieții, așa și mărturisirea se întâmplă în
mod natural și fără efort pentru Sine. Viața se-ntâmplă datorită pranei, care-i un alt nume pentru facultăți
precum mintea, intelectul, conștiința individuală și egoul. Un jnani nu se identifică cu niciun nume sau
formă, fiindcă el știe că adevărata lui natură este fără formă.
Noutatea conceptului de ființă este hrănită de corp și de minte, care nu-s nimic, ci ele-s doar produse
ale esenței alimentare consumate. Cum putem fi noi acel corp alimentar? Adevărata mea natură este
anterioară celei care susține știința de-a fi sau conștiința. Eu n-am îndoieli și nici diviziuni de niciun fel;
eu sunt liber de ideație. Par să am o formă, care nu-i altceva decât materialul alimentar ce susține
conștiința. La fel cum apa expusă luminii soarelui se evaporă, tot așa și cunoașterea-și extrage hrana din
corpul-aliment. Acesta-i modul în care-i folosită hrana consumată de noi. Toate acestea se întâmplă fără
să fim conștienți, iar conștiința-i astfel reținută în corp. Noi o numim puterea Sattvei în care-i stocat filmul
vieții. Această putere-i calitatea Sattvei sau esența hranei care nu ești tu.
Pentru a înțelege acest lucru, trebuie cunoscut conceptul „eu”. Acest lucru nu-i posibil prin efectuarea
vreunei karme sau prin ritualuri spirituale. Acest concept se numește moola-Maya sau ignoranța
primordială. El strălucește pentru o perioadă temporară și atunci când se satură, el se contopește înapoi în
Parabrahman. În timp ce Sattva susține prana, corpul durează împreună cu știrea „Eu sunt”, la fel cum o
lampă cu ulei arde uleiul, dar nu arde de fapt focul. Când uleiul se termină, lampa se stinge. Noi nu
numim acest lucru moarte, fiindcă adăugând mai mult ulei, lampa poate arde din nou. Faptul că noi
consumăm alimente în mod regulat pentru a ne susține conștiința, ar trebui să ne facă să realizăm ce-i
temporar și ce-i adevărat și etern în noi. Este nevoie de aplicarea în practică a cuvintelor Gurului. Trebuie
să știm că lumea exterioară pe care o experimentăm se află în Sattva pe care-o consumăm și ea nu-i cu
adevărat exterioară.
Această cunoaștere adevărată a lumii ne va reduce plăcerea și atașamentul față de lume. Domnul
Krishna știa acest lucru și el nu era atașat de nimic. Existența lui era cea a întregii lumi și tot ce vedea el
era doar imaginație.

61. Tulburările și gândurile vor fi stinse

Atunci când există conștiință, poți fi conștient de Om - sunetul primordial – și poți fi martor la

49
activitățile lumești ce se desfășoară. Fără conștiință, Om nu poate fi auzit. Scopul său este de-a conduce
activitățile universului. Această cunoaștere, așa cum o numim noi, este iubirea de Sine. Aici iubirea
înseamnă cunoașterea propriei ființe. Iubirea și cunoașterea nu-s diferite. Om sau Pranava reprezintă toate
expresiile și natura sa este iubirea. Iubirea nu-i afecțiunea dintre o persoană și cealaltă, fiindcă în Absolut
nu există alții. Prin urmare, această iubire-i o dovadă a existenței lui Dumnezeu. Ea n-are nicio formă și
este atotcuprinzătoare.
Noi ne simțim pierduți și devastați pentru că limităm această iubire la individualitatea noastră,
aducând-o la nivelul falsei noastre existențe. Dar această dovadă a existenței lui Dumnezeu este dincolo
de distrugere. Aceste concepții greșite sunt jocuri ale minții. Apa dintr-un râu aparține tuturor, dar noi
umplem un ulcior și pretindem că-i a noastră. Limitând cunoașterea la existența noastră individuală, o
supunem unei închideri mizerabile într-un corp și, împreună cu ea, suferințelor sale de merit, păcat și frica
de-a sfârși totul în cele din urmă în moarte. Acest lucru devine Sabia lui Damocles de-a lungul întregii
vieți. Dualitatea dintre „eu” și „restul universului” ne bântuie pentru totdeauna. Apoi avem viziuni și
experiențe bazate pe conceptele noastre. Cunoașterea ființei trebuie satisfăcută prin îndeplinirea
nenumăratelor și nesfârșitelor sale dorințe. Orice neajuns în satisfacerea acestor dorințe conduce la
suferință.
Pacea permanentă va exista numai atunci când mintea se eliberează de aceste dorințe. Atunci vei
înțelege că adevărata ta natură este în esență lipsită de formă, drept care toate tulburările și gândurile
dispar. Îți pierzi toate dorințele și-ți cunoști adevărata ta natură numai atunci când se întâmplă acest lucru.
Aceasta-i adevărata bunăstare, în care liniștea supremă este cunoscută ca fiind adevărata ta natură și nu
doar ca o calitate.
Dacă-i spui cuiva că va muri într-o zi, acesta va reacționa cu furie sau nedumerire. Motivu-i că de
fapt acea persoană este Sinele nemuritor. Tot ce trăim acum se întâmplă fără să știm și fără să facem
nimic și totuși suferim efectele în cunoștință de cauză. Este în natura chaitaniei ca tot ce dispare să
reapară din nou și invers.
În ceea ce mă privește, eu sunt dincolo de apariție și de dispariție. Eu exist dintotdeauna. Datorită
existenței mele, universul se proiectează pe sine. Eu sunt sursa a tot ce există și apare, deși în esență - în
natura mea reală - eu sunt sprijinul a tot ce există și n-am nevoie de niciun sprijin.

62. Existența noastră luminată

Domnul Krishna era un conducător al clanului Yaadava. În marathi, cuvântul yaad este folosit pentru
memorie sau amintire. Domnul este o rememorare a propriei mele existențe. Nașterea noastră-i un
eveniment în fenomenalitate, eveniment care nu s-a întâmplat niciodată în realitate. Ceea ce s-a întâmplat
este că existența noastră s-a aprins. Conștientizarea ființei noastre este o expresie a lui Dumnezeu, căci ea
emană de la El. Toate mișcările sunt observate datorită conștiinței, deci ea reprezintă temeiul ființei.
Maya, cea care aduce vestea existenței lui Paramatman, este de asemenea devotamentul, sentimentul de-a
fi și puterea care-o susține. Este aceeași putere care alimentează în mod constant starea noastră de veghe
și pe cea de somn. Fiind aura lui Paramatman, ea este mereu activă.
La fel cum imaginea lunii este reflectată de apa dintr-un vas, așa și ceea ce strălucește prin acest corp
este o reflectare a lui Paramatman. Toate experiențele senzuale sunt subtile; auzul sunetului, simțul tactil,
vederea unui obiect și parfumul unei substanțe, toate-s lipsite de formă. Adevărata noastră natură-i scutită
de toate obiectele lumești de atașament sau dorințe și ea nu poate fi un obiect pentru sine.
Cele cinci elemente care constituie manifestarea apar ca obiecte în existență, dar ele-s lipsite de
conștiință și de cunoașterea propriei lor existențe. Această cunoaștere este experiența tuturor
experiențelor, iar Martorul acesteia este purushottama, Domnul. În timp ce tu-ți trăiești viața, cunoști
temeinic acest lucru prin intuiție, dar cunoașterea nu se întâmplă cu ușurință și ea nici nu poate fi
dovedită. Doar atunci când este discriminat, sensul său devine clar. De aceea este ceva foarte subtil.
Trebuie cunoscut faptul că toate experiențele senzuale sunt trecătoare. Trebuie înlăturată concepția
greșită. Totuși, acest lucru nu se poate face prin efectuarea karmei sau a practicilor religioase. Pentru a
ilumina subsolul casei, ajută oare să faci rugăciuni la un templu din apropiere? Nu-i mai bine, în schimb,
s-aducem pur și simplu o lanternă? Ascultă cuvintele Gurului c-o credință intensă și fără a le polua cu
analize intelectuale. Doar atunci înțelegi și experimentezi Beatitudinea Imaculată a Sinelui, care-i scutită
50
de obiecte lumești de atașament sau dorință.

63. Nimeni nu mai rămâne să trăiască viața după realizare

Pentru a cunoaște Adevărul Suprem, trebuie cunoscut adevărul despre origine. Ultimul înseamnă
ceea ce rămâne în cele din urmă atunci când toate celelalte se termină. Un loc poate fi familiar, dar nu se
poate trăi acolo ca un Cunoscător pentru eternitate. Când zilele nașterii se termină, atunci și această lume
se termină. Pentru cei care negociază-n lume ca trupuri, lumea încă există. Pentru un jnani, universul care
poate fi acomodat în materie nu poate fi adevărat.
Pentru a ști că lumea-i doar o aparență, se poate să fie nevoie de unificarea ta cu Domnul Vishnu, Cel
care nu-i diferit de conștiința ta. Domnul este tu și tu nu ești diferit de el. El te asigură și-ți susține
cunoașterea. Fii una cu conștiința ta, meditând asupra ei.

64. Conștiința este de-a cunoaște lumina lui Atman

Corpul uman, care-i alcătuit din cele cinci elemente, este plin de murdărie până la refuz. Și totuși,
Atman care luminează totul, strălucește puternic prin el. Sentimentul de-a fi – conștiința-eu - este o
dovadă în acest sens. Când această lumină se stinge, corpul începe să se descompună și devine din nou
murdărie. Aceasta-i semnificația luminii conștiinței ce strălucește prin el. Nu-i adevărat că Atma - lumina
conștiinței care strălucește prin corp - este singurul lucru care contează?
Conștiința corpului prosperă, purtând cu ea toate activitățile. Dar această activitate și această
implicare împiedică persoana să realizeze meditația. Angajându-se tot timpul în activitățile lumești, nu
mai rămâne timp pentru a cerceta înăuntru. Așadar, noi trebuie să ne străduim din răsputeri să nu uităm să
privim înăuntru pentru a ne vedea adevărata noastră natură. Căci lumina cunoașterii, această iluminare,
este în esență natura noastră, suportul existenței noastre și purificatorul ființei voastre. Această lumină-i
mereu pură, sfântă și imaculată. Această lumină a conștiinței hrănește cele cinci elemente care constituie
corpul nostru, pătrunzând întregul univers manifestat.
Nu încerca să cauți această Atma în afara ta căci n-o vei găsi, deoarece tu ești deja aceea. Atma este
adevărata ta natură. Se spune că „Pentru a ne întâlni, noi am plecat și ne-am despărțit; în separare, am
găsit unitatea”. Nu uita ceea ce ești tu acum și va răsări înțelegerea faptului că n-ai fost nicicând separat
de El. Nu uita niciodată că tu ești Paramatman aici și acum.
Nu te mai preocupa de grijile legate de viața perisabilă și acordă o atenție totală căutării adevăratei
tale naturi. Este rar cel care-i destul de norocos. Cel care-i un adevărat căutător își conduce destul de bine
îndatoririle, dar atenția lui este mereu stabilită în Sine. El este cel mai nerăbdător să cunoască adevărata sa
natură. Dacă plănuiește sau se gândește la ceva, este vorba despre propria sa natură adevărată. Căutarea sa
este un efort neîntrerupt și continuu, spre deosebire de cea a celorlalți care îmbrățișează lucrurile
perisabile și false din viață.
Trebuie să te contopești într-o conștientizare constantă a Sinelui, deoarece tu ești Parabrahman pur
înainte de orice definiție. Meditează asupra acestei conștientizări, în tăcere. Paramatman, care-i
identificat și exprimat sub forma celor cinci elemente ce constituie lumea, este adevăratul tău swaroopa,
adevărata ta natură. Numai prin harul și puterea lui putem recunoaște lumina și întunericul. La fel ca un
copac, acest corp va cădea cu siguranță într-o zi. Trebuie să-ncerci să te salvezi acum, fugind și nu
punându-ți capăt vieții, fiindcă tu nu știi niciodată când Atma care locuiește în tine este îmblânzită și te
eliberează.
Nu te îngriji prea mult de corp și să nu ajungi la punctul de a-l răsfăța. Dacă spui: „Lăsați-mă mai
întâi să mă bucur din plin de viață și mai târziu mă voi întoarce la Dumnezeu”, acest lucru nu-i
practicabil. Prin urmare, ține mereu minte că tu ești lumina conștiinței conștiente care strălucește
întotdeauna în lăuntrul tău. Fii conștient tot timpul. Atunci când conștientizezi că adevărata ta natură-i
Paramatman, corpul murdar se sfințește și el devine valoros. Milioane de oameni cad la picioarele unei
astfel de persoane. În definitiv, ce-a făcut o astfel de persoană? Ea tocmai și-a identificat adevărata natură
în timp ce se afla în corp. Ceea ce-i cunoscut sub numele de Atman este adevărata noastră natură și acest
lucru trebuie cunoscut o singură dată. Aceasta va fi înțelegerea finală!
51
 Pentru a îndepărta definitiv ignoranța eternă ce alimentează toate dorințele, este suficientă doar o
singură privire asupra acestei cunoașteri. Ceea ce se întâmplă ulterior în viață este doar ceea ce-i
sancționat de Realitate. Când Brahman se contopește din nou în Brahman, chestiunea-i completă și s-a
încheiat.

65. Meditația arată că această conștiință este universală

Ce înseamnă când spun că „Eu sunt în toate”? Înseamnă că adevărata mea natură este Sinele
Universal și atotpătrunzător. Manifestarea Sinelui pe pământ este împletită cu cele cinci elemente. Din
cauza ignoranței, această expresie universală este presupusă de noi ca fiind legată în mica noastră
personalitate. Fiecare aleargă cu propriul său rucsac și crede că-i separat de ceilalți.
Când îți dai seama de unitatea ta cu universul? Pentru asta trebuie să meditezi. Prin meditație, tu
recunoști unitatea ta cu universul și știi că această cunoaștere-i universală. Odată ce se întâmplă acest
lucru, nu mai rămâne nicio „persoană” care să împărtășească durerea sau bucuria. Conștiința devine
cunoștința și prietenul tău cel mai intim. Acum că știi ce înseamnă „eu” ca Sine, fără nicio existență
separată, cum mai poți fi vreodată egoist? Chiar și nevoia de cunoaștere devine inutilă. Ulterior, nu mai
este nevoie nici măcar să susții acea cunoaștere sau iubire de Sine, fiindcă chiar cunoașterea a fost
întâlnită și cunoscută.
Pentru o persoană iluminată, conștiința conduce viața c-o adevărată discriminare. Nu mai există nicio
distincție între minte, intelect și conștiință. Ele sunt pur și simplu cunoscute ca aspecte diferite ale
aceluiași adevăr. Adevăratul lucru care se naște devine cunoscut. Unde s-a născut acest lucru? El s-a
născut în adâncul pântecelui mamei. Este Sattva din care-a fost creat conținutul pântecelui. Când această
Sattva devine bătrână și slăbită, conștiința dispare.
Acest corp și această conștiință au fost confundate ca fiind o sursă de fericire. Dar pe tot parcursul
vieții, din ele n-a apărut nicio bucurie reală, ci doar suferință. Când această cunoaștere a ființei se
dovedește a fi ignoranță, apare adevărata cunoaștere sau realizare. La sfârșit, devine clar că așa-numita
„cunoaștere” vorbește doar despre ignoranța pură. Pentru aceasta este nevoie de-o determinare fermă și de
insistență asupra faptului că tu nu ești corpul, ci conștiința. Conștiință fiind, natura ta e vastă. Totuși,
durata existenței tale este limitată în timp, ea nu-i permanentă.
Existența mea nu-i cea care vă apare, ci cea care susține totul. În timp ce există acest lichid sau
atingerea vieții în corpul nostru, persistă sentimentul de-a fi. Când ajungi în locul potrivit prin practicarea
Yogăi, toate activitățile tale se dovedesc a fi un vis condus de ființa ta.
Îți continui viața ca de obicei, însă îţi dai seama treptat că de fapt nu există deloc activități. Ființa ta
n-are realitate și nimic bun sau rău nu i se poate întâmpla ei vreodată. Tu exiști datorită iubirii de Sine,
dar te comporți ca și cum ți-ai iubi cel mai mult corpul. De aceea, vicisitudinile vieții te afectează.
Discriminarea între adevăr și fals elimină orice nenorocire. Practicând viveka - facultatea de-a distinge
adevărul de iluzie – tu bei esența adevăratei cunoașteri spirituale.
Atunci îți dai seama că de fapt nimeni n-a venit și n-a plecat niciodată nicăieri. Ca această înțelegere
să răsară, tu trebuie să fii devotat și să devii un adorator adevărat. Cel care știe că toate acestea sunt doar
Parabrahman este un adevărat adorator. El apare în nenumărate forme și totuși este neatins de ele. Cele o
mie de nume ale Domnului, toate aparțin adoratorilor săi. Trebuie să știi că tot ce poate fi descris prin
cuvinte nu-i altceva decât un amestec de mâncare și apă.
Cel care dorește cu sinceritate să-L cunoască pe Dumnezeu, este numit mumukshu. Cel care-i inițiat
pe această cale a cunoașterii se numește sadhaka, iar cel care-n final cunoaște Sinele se numește siddha -
un om împlinit.

66. Meditează asupra cunoașterii tale

Toate sadhanele sau practicile spirituale adoptate sunt valabile și necesare până când tu distrugi
ignoranța cu privire la adevărata ta natură. Poate fi vorba de-a cânta numele Domnului, de a-i înălța slavă
sau de-a cânta imnuri. Cea mai importantă metodă este dhyana sau acordarea atenției conștiinței lăuntrice,
fără a folosi mintea ca instrument. Meditează asupra conștiinței tale, care-i totodată iubirea de Sine. Toate
aceste cuvinte sunt membrele sale. Această iubire de Sine protejează întreaga lume în virtutea calităților
52
ei superioare.
Activitățile ce au loc datorită conștiinței sunt mult mai puține în comparație cu cele care se întâmplă
spontan și inconștient datorită lui Parabrahman. Noi vedem întunericul nopții prin simțul nostru de-a fi,
dar atât ziua cât și noaptea există-n în conștiință. Adevărata noastră natură este eternă și ea funcționează
fără nicio dorință sau planificare. Trebuie să știm că atât Gurul, cât și discipolul sunt numele acesteia.
Această cunoaștere vine prin penitență. Unde trebuie făcută această penitență? Locul ideal este locu-n
care ajungi să-ți cunoști existența.
Așa-zisa naștere și-a asumat forma; ea-i creată și oferă protecție pentru procesul de viață. Atâta timp
cât există o viață, se proiectează un film care arată destinul unei ființe. O substanță chimică numită Sattva
ia imaginile necesare pentru a crea acest film. Totu-i o poveste veche și-n ea nu există nimic nou. Este
calitatea inerentă a conștiinței ca toate formele să devină în cele din urmă fără formă și nu există niciun
„eu”, niciun „tu” în ea. Este un film al conștiinței. Dacă „eu” și „tu” ar fi adevărați, atunci ne-am aduce
aminte de amintiri ce se întind pe parcursul mai multor nașteri. La fel cum o sămânță ce răsare din pământ
nu-l are pe „Eu sunt” și acest lucru-i valabil pentru toate formele de conștiință. Puterea conștiinței este
infinită și ea nu aparține unui individ. Toate aparențele sunt formele sale. Lumea apare într-un moment și
dispare în următorul. Această acțiune continuă să se întâmple tot timpul. Lumea apare în lumina
conștiinței, iar procesul de naștere și moarte a acesteia are loc în mod continuu.

67. Prezența lui Dumnezeu este anterioară cuvintelor

Corpul nu-i forma ta, fiindcă tu n-ai altă formă decât Parabrahman. Natura ta nu-i diferită de cea a
lui Paramatman. Este lipsit de sens și nefolositor să te consideri corpul și apoi să vorbești despre
Dumnezeu. Întrucât Dumnezeu este anterior oricărui lucru care-ar putea fi descris prin cuvinte, orice efort
de a-L lăuda prin cuvinte este și el tot lipsit de valoare. Ceea ce vine după cuvinte este Brahman.
Conștiința a fost activă timp de eoni și totuși nimeni n-a reușit s-o afecteze sau s-o schimbe. Mulți s-
au născut și au urcat până-n vârful scării succesului, dar nici măcar ei n-au reușit s-aducă vreo schimbare
în procesul natural de creație, întreținere și dizolvare. Absența sau prezența cuiva nu poate provoca nicio
schimbare în ordinea naturală a evenimentelor.
Chiar dacă acest corp este murdar pe dinăuntru, el conține potențialul de a-și cunoaște unitatea cu
Brahman. Acest corp are credința de-a fi, care este însăși conștiința noastră ce indică prezența lui Atman.
Această cunoaștere a ființei noastre a fost proiectată ca fiind conceptul unui Dumnezeu ceresc. Și astfel,
avem persoane precum Sai Baba, care se nasc pe acest pământ, la fel ca stratul de smântână ce apare pe
laptele clocotit. Cuvântul saayi în marathi înseamnă smântână. Calitatea smântânii sau a lui saayi este
cunoașterea pe care-o simțim ca fiind conștiința noastră. Existența lui Baba este o expresie a lui Brahman
dinamic.
Ceea ce nu poate fi simțit de noi este Parabrahman, adică ceea ce reprezintă completitudinea, cu alte
cuvinte ceva ce nu mai lasă nimic de făcut. Tot ce se întâmplă este spontan și fără intervenția ta. Este pur
și simplu asistat de tine. Viața nu-i limitată la un individ. Paramatman este mereu prezent și omniprezent,
fără nicio dorință de-a fi creat, căci El este însăși existența eternă. Oamenii îl descriu cu multe cuvinte, în
multe limbi, însă el este inaccesibil cuvintelor de laudă și descrierii, fiindcă-i dincolo de toate numele și
formele. Paramatman este unic, fără un al doilea. El singur există în ciuda tuturor aparențelor.
Conștiința pură este totodată și cea mai pură ignoranță. Numai cunoscând acest lucru tu poți deveni
pașnic. Nașterea lui Dumnezeu a apărut din conceptul ființei tale. Adevărata pace a minții este disponibilă
doar după ce tu te realizezi pe tine însuți ca fiind Martorul sau Cunoscătorul acestui concept. Tu ești omul
muritor, ești conștiința și ești și Parabrahman. Tu însă nu crezi că ești în tot ce vezi, totuşi întreaga
manifestare ia naștere și se joacă înăuntrul tău. Cunoaște că aceasta-i propria ta experiență și fii astfel în
pacea supremă! Ridică-te deasupra tuturor pretențiilor de sfânt, înțelept, încarnare sau yoghin, deoarece
astfel de pretenții te leagă de-un model de viață prescris. Cunoaște că swaroopa, adevărata ta natură, este
întotdeauna liberă de toate descrierile și structurile, ca de pildă culorile și formele. Conștientizează acest
fapt și fii în pace veșnică!

68. Toate acestea trebuie realizate de tine

53
 Tot ce apare nu există în Realitate. Numai Acela care nu apare, există. Tot ce-i perceptibil pentru noi,
credem că-i adevărat, dar nu-i permanent. La fel cum gândurile vin și pleacă, așa și oamenii vin și pleacă.
Ceea ce se-ntâmplă este doar o simplă atestare a tuturor lucrurilor; nu există o senzație permanentă că
ceva vine sau pleacă. În această mărturie, nu există nicio simpatie sau antipatie față de cineva.
Conștiința-i tovarășul nostru neschimbator încă de la naștere. Din cauza prezenței minții, conștiința-i
motivul haosului din viața noastră. Prin urmare, eu cer conștiinței să mă lase-n pace. Acest lucru-i valabil
chiar și pentru cei mai mari zei venerați. La urma urmei, ce este Dumnezeu în afară de-o formă imaginată
și venerată de oameni? El nu-i un individ, iar natura lui este ca un loc. Și totuși, prezența sa-i plină de
haos și ea tulbură sănătatea. Prin urmare, trebuie să-i cer să plece.
Nimeni n-a făcut niciun efort pentru a se naște. Iubirea care s-a întâmplat între două ființe este cea
care-a creat o formă de viață. Această naștere a fost începutul tuturor problemelor. Conștiința nu se naște
niciodată din propria-i voință. Doar după ce nașterea a avut loc, conştiinţa-și dă seama că s-a născut
cineva. Este uniunea dintre neliniște și liniște. Atunci când dualitatea a întâlnit unitatea, s-a născut
conștiința-beatitudine. Asta suntem cu toții. Ascultând aceste cuvinte, intelectul devine brusc perplex.
Nimeni nu-i pregătit și răbdător să asculte această cunoaștere, pentru că cel care va asculta și va lăsa pe
mai târziu, va pieri. Dacă aceste cuvinte sunt corect înțelese și ele-și fac efectul, nu va mai fi nevoie de
nicio meditație. Uneori, efectul acestor cuvinte este similar cu moartea. Dacă o persoană primește vestea
că are o boală incurabilă și că moartea-i singurul rezultat posibil, chiar această veste ar putea s-o ucidă.
Iată cât de puternice sunt aceste cuvinte și acesta-i genul de efect pe care-ar trebui să-l aibă asupra
voastră cuvintele Maestrului. Doar atunci vă veți cunoaște adevărata natură. Simpla cunoaștere despre
Dumnezeu nu vă va ajuta. Dumnezeu se naște din imaginație.
Eu depind de Dumnezeu de dragul Lui. După ce mi-am cunoscut adevărata natură, ideea de naștere a
fost amuzantă, doar ca un concept. Deși originea tuturor existențelor este una și aceeași, fiecare din ele
diferă în exprimarea sa. De exemplu, o clătită are pori. Distribuția acestor pori variază la fiece clătită în
parte și ea nu poate fi planificată în prealabil. În mod similar, indiferent de schimbările ce se întâmplă la o
ființă umană, acestea-s potențial prezente în momentul nașterii.
Lumea exterioară se naște din conștiința noastră. Acest lucru-nseamnă că lumea a locuit întotdeauna
în conștiința noastră. Fără să spunem nimic sau să credem ceva, la sursa tuturor lucrurilor se află
cunoașterea ființei noastre. Această cunoaștere, sentimentul de-a fi, este fundamentală pentru scopul
vieții, indiferent dacă se vorbește sau nu despre ea sau dacă o recunoaștem.
Parabrahman înseamnă beatitudine nealterată, beatitudine care-i scutită de orice obiect lumesc de
atașament sau dorință. Dacă dorința cuiva de-a cunoaște Sinele nu devine urgentă, beatitudinea nu poate fi
obținută. Nu-i suficient să ne agățăm de dualitate, trebuie doar să-l recunoaștem pe Acela.
În dualitate există durere și suferință. Tot ce-i perceput nu-i decât o degustare a celor cinci elemente.
Realitatea, care-i anterioară experienței ființei noastre, trebuie înțeleasă corect. Acest lucru trebuie făcut
doar de tine. Răspunsul la această întrebare vine în lăuntrul tău și el va fi cunoscut de tine în adevărata sa
semnificație. Primul lucru în viața ta este că „știi că ești”. Abia după aceea tu știi că ai părinți și înțelegi
limba mamei tale, deși până atunci tu n-aveai nicio limbă. Cunoașterea ființei este puterea care dă naștere
mai multor încarnări. Lumea exterioară pe care o percepem există pentru că noi existăm.
Când apare iluminarea, așa-zisa credință în a fi o persoană, lumea și egoismul dispar. Necesitatea
cuvintelor dispare și ea și rămâne doar pacea supremă. Ceea ce pot indica cuvintele este diferit de
înțelegerea ce se naște după experiența directă a Iluminării (Aparokshanubhooti).
Cunoașterea se naște din Sattva, care la rândul ei își datorează nașterea chintesenței alimentelor
consumate. În acea chintesență este încorporată schița universului, care ia apoi forma lumii. Puterea
Sattvei ia mai întâi imaginile și apoi își atribuie diverse forme în consecință.

69. Tu vei vedea că lumea se odihnește în tine

În stadiile inițiale, tu poți realiza Saguna Bhakti, adică să te închini unui Dumnezeu cu calități. Acest
lucru ajută la desfășurarea în liniște a vieții de zi cu zi și-a treburilor tale, oferindu-ți în același timp
putere morală și mulțumire. Dar cine-i acel Dumnezeu pe care trebuie să-l venerezi? În timp ce te închini,
trebuie să ții cont de faptul că tocmai conștiința este Dumnezeul din tine. Conștiința nu-i altceva decât
cunoașterea ta.
54
 Chestiunea-i diferită atunci când vorbim despre Jnana Bhakti, devoțiunea în virtutea cunoașterii
adevăratei tale naturi. În timp ce Saguna Bhakti îți dă puterea de a-ți continua viața de zi cu zi, Jnana
Bhakti, care-ți oferă expunerea la adevărul lăuntric din tine, te face să-nțelegi treptat natura iluzorie a tot
ce percepi, te bucuri și experimentezi în timpul activității de zi cu zi. Noi începem să vedem această lume
în lumina cunoașterii de Sine. Devine foarte clar că noi nu suntem cu adevărat ceea ce ne apare ca fiind
real. Îți dai seama că Sinele tău există anterior apariției conștiinței și, de asemenea, El există și după
dispariția ei.
Când știi că lumea-i falsă și că-i doar o aparență de scurtă durată, speranțele, aspirațiile și așteptările
din această lume ireală se diminuează încet. Ce efect poate avea o astfel de lume asupra unei persoane
iluminate? De exemplu, oceanul conține nenumărate varietăți de pești ce se hrănesc unii cu alții, dar care
n-au niciun efect asupra oceanului. Din punctul de vedere al unui jnani, lumea văzută în timpul visului
este similară cu lumea percepută și experimentată în timpul stării de veghe. El nu găsește nicio realitate
sau diferență între ele. Ambele lumi sunt experimentate în brahmarandhra, micuța deschizătură a lui
Brahman din creștetul capului.
Motivul visului este de-a avea experiențe false fiind treaz în timp ce dormi. Este fals, dar în cadrul
unui vis, spațiul exterior împreună cu lumea sunt disponibile chiar pentru tine. Poți visa despre orice. S-ar
putea chiar să vezi evenimente care nu-s adevărate în viața ta de veghe. Un rege al unui vast imperiu
poate visa că-i un milog care cerșește o bucată de pâine. Abia după ce se trezește el își dă seama că
această experiență onirică a fost doar o iluzie și că ea n-a fost deloc adevărată. Dar această cunoaștere
despre irealitatea stărilor este limitată doar la acest individ și ea-i suprimată la trezire.
Pentru un jnani, experiența stării de veghe este la fel de falsă ca și experiența visului. Aceasta-i
propria sa experiență și este limitată doar la el. O astfel de persoană își dă seama, în propria anubhava sau
experiența intuitivă, că a considera corpul ca fiind adevărata sa natură este ceva rușinos. Într-un vis apare
un univers vast, dar la trezire, totul dispare. În același mod, el își dă seama că această stare de veghe este
și ea tot o aparență falsă. Este o iluzie. Ce fel de fericire reală se poate aștepta de la ea?
Ignoranța trebuie recunoscută de conștiință. Apoi, conștiința, împreună cu vasta manifestare pe care o
vedem în fața noastră, dispare în propriul Sine. Acesta devine instantaneu Nirguna, necondiționat și fără
calități.
Ce s-a întâmplat cu visul și cu trezirea din vis? Starea de veghe experimentată anterior este uitată cu
totul. De asemenea, starea de veghe din interiorul stării de veghe se dovedește falsă, ceea ce reprezintă
dizolvarea lumii false. Un jnani știe foarte bine acest lucru și acest lucru-l face să nu țină cont de
experiențele vieții.
Eu sunt Cunoscătorul conștiinței, care-i o flacără divină. Un horoscop este o grămadă de minciuni,
fiindcă-i o prognoză în timp. Cel care s-a născut și-a primit numele de nou-născut este tocmai timpul. Un
horoscop are rolul de-a distra pe cineva și de-a chinui pe altcineva. Acesta-i un fapt. Predă-te la picioarele
Gurului tău și această lume trează va fi percepută de tine ca și cum ea s-ar odihni în tine. Un jnani nu
aparține niciunei clase, fiindcă el este anterior tuturor claselor și este dincolo de orice clasificare.

70. Cunoașterea conține vestea existenței lui Dumnezeu

Până când atingi brahma jnana sau iluminarea, trebuie să respecți prevederile menționate în
scripturile religioase. Odată ce atingi iluminarea, îți dai seama că adevărata ta natură-i anterioară tuturor
observațiilor religioase. Iluminarea înseamnă pur și simplu cunoașterea adevăratei tale naturi. Prevederile
religioase sunt prescripții privind modu-n care trebuie să te comporți în viața de zi cu zi. Ți se oferă chiar
și beneficii detaliate ce pot fi obținute prin efectuarea acestor ritualuri într-un anumit mod. Prin urmare,
înainte de iluminare este necesar să ne închinăm lui Dumnezeu și Gurului. Apoi, conștiința ne oferă
experiențe spirituale conform aspirațiilor noastre.
Mintea, intelectul, conștiința individuală și inteligența se nasc din cunoaștere. Aceasta-i regula
naturii. Paramatman n-are o astfel de cunoaștere. Această boală a cunoașterii apare din cauza fluidelor
care circulă în corp. Această boală creează în noi nevoia de fericire. Când nu exista conștiința de sine, nu
era nevoie de-o astfel de fericire exterioară.
De ce mai e necesară fericirea? Ea se datorează doar naturii inerente și defectuoase a cunoașterii.
Acest impediment durează atâta timp cât persistă cunoașterea. Când cunoașterea-i uitată, este sushupti sau
55
starea de somn profund în care tu nu ești nici fericit, nici nefericit. După un timp, te trezești din nou și
aceasta-i natura inerentă cunoașterii. Cel care recunoaște acest secret atinge adevărata împlinire.
Dualitatea-i esențială pentru cunoaștere, fiindcă trebuie să existe un cunoscător și ceea ce-i cunoscut.
Mărturia poate avea loc numai în dualitate. Acolo unde există non-dualitate, mărturia n-are loc, ea nu-i
nici a propriei persoane și nici a celuilalt. Soarele-i destul de departe, dar prezența sa e vizibilă în
reflexiile șovăitoare ale apei dintr-un vas. În mod similar, vestea lui Paramatman ne este evidentă prin
propria noastră cunoaștere.
Cunoașterea-i înspăimântătoare în măsura-n care are mișcări în ea. Acolo unde nu există mișcări, ca
în Parabrahman, nu există frică. Prin urmare, pentru a ne stabiliza în conștiință sau în echilibru sufletesc,
trebuie să fim devotați Sadgurului cu o credință neclintită. Atunci ni se dezvăluie secretul adevăratei
fericiri, iar universul apare doar ca o reflectare în conștiința ta. Trebuie să-i amintești în mod constant
cunoașterii tale că ea-i doar o reflectare a ființei și nu este adevărata ta ființă. Atunci nu vor mai exista
probleme din partea cunoașterii tale. O amintire-i instabilă, fiindcă ea-i trecătoare și de scurtă durată, dar
este un memento al adevărului.

71. Nu uita că tu exiști ca și conștiință

Să știi că cel care caută ajutorul lui Dumnezeu pentru a se cunoaște pe sine și a-i cunoaște prezența
lui Dumnezeu, este binecuvântat de prezența Lui în inima sa. Dumnezeu împlinește cuvintele rostite de-o
astfel de persoană.
Dumnezeu locuiește în inima unui astfel de adorator. Datorită prezenței conștiente a lui Dumnezeu în
lăuntru, Dumnezeu și o astfel de persoană nu sunt diferiți. De fapt, Dumnezeu există doar dacă mai întâi
există o astfel de persoană, dar și o astfel de persoană are convingerea că această conștiință a sa
funcționează la fel ca cea a lui Dumnezeu. Unei astfel de persoane, Dumnezeu îi spune: „Eu manifest
lucrurile pe care tu ți le dorești”. O astfel de persoană n-are nevoie să viziteze temple ca lucrurile să se
întâmple așa cum își dorește ea sau să depună eforturi pentru a obține ceva.
Orice idee sau concept conturat pentru prima dată în minte este un gând. Apoi, ideea-i rostită, iar
acțiunea are loc. Nu uitați că sunteți prezenți ca fiind conștiința căreia i se întâmplă toate acestea. Trebuie
să țineți cont de faptul că trupul n-are niciun rol în acest sens, iar murdăria corpului fizic trebuie ținută
separat.
Trebuie să vă amintiți acest lucru tot timpul, ca pe un obicei. Aceasta va fi închinarea voastră către
Dumnezeu. Nu uitați că sunteți conștiință și că voi sunteți Dumnezeu. Veți vedea atunci că Dumnezeu
este cel care spune ce trebuie făcut și El face ca lucrurile să se-ntâmple automat. Lui Dumnezeu i se
datorează faptul că știți orice. Dacă n-ar fi fost prezența lui Dumnezeu în noi, corpul nostru ar fi fost doar
o carcasă care nu valorează niciun ban. Eu nu exist fără prezența Lui, nici El fără prezența mea.
Ceea ce ne face să vedem soarele și luna, chiar și atunci când ele-s atât de departe, este puterea de-a
vedea, putere dată de Dumnezeu. Acel Dumnezeu ne cere să nu ne identificăm cu trupul. Adevărata
fericire-n viață este să recunoaștem prezența lui Dumnezeu.
Ce-i prezența lui Dumnezeu? Este propria voastră cunoaștere. Dumnezeu și conștiința una sunt. Orice
noroc sau nenorocire care-ți iese în cale, trebuie să știi că i se întâmplă lui Dumnezeu. Cel care-și
amintește perpetuu acest lucru este propriul meu personaj.
Dumnezeu spune: „Tu și cu Mine una suntem. Fără prezența Mea, tu nu ești nimic. Nimic nu se poate
întâmpla fără Mine. Toată puterea este a Mea. Cele cinci elemente se supun poruncii Mele. Ține bine
minte acest lucru și astfel Mă vei înțelege!”

72. Natura Iluminării este iubirea

Nașterea umană nu-i disponibilă cu ușurință nici măcar pentru Domnul Brahma. Doar prin acest corp
Brahma-l cunoaște pe Parabrahman. Nu există nimic mai rar decât un corp uman în existență.
Cunoașterea care se manifestă prin corpul uman îl face cel mai prețios. Această abilitate de-a cunoaște
adevărata natură a cuiva nu-i disponibilă altor specii. Această cunoaștere care se manifestă prin corpul
uman este prețioasă: „Eu sunt însuși Dumnezeu.” Este cunoașterea care te-a hrănit tot timpul. Această
iubire de Sine s-a întâmplat și s-a stabilit aici. Trebuie să-i faci voia. Dacă ea-i fericită, te răsplătește cu
56
totul, inclusiv cu iluminarea. În cele din urmă, ea te ajută să te stabilizezi, oferindu-ți cunoașterea despre
Sinele tău.
Pentru ca acest lucru să fie realizat, trebuie să acționezi în conformitate cu instrucțiunile Gurului tău.
Doar atunci realizarea spirituală a Gurului devine realizarea ta. Cunoașterea de Sine este Paramartha,
care înseamnă atingerea celui mai înalt nivel pe calea spirituală. Eliberarea nu-i altceva decât eliberarea
de concepția greșită. Nu-ți răsfăța corpul, ci iubește-ți adevărata ta natură. Pe măsură ce adevărata ta
natură se dezvăluie din ce în ce mai mult, se experimentează fericirea Sinelui. Evită celelalte plăceri ale
vieții și savurează doar fericirea de a-ți cunoaște adevărata natură.
La fel cum cobori dintr-un taxi atunci când ajungi la destinație, tot așa trebuie să părăsești acest corp
atunci când îți sosește timpul. Odată cu iluminarea, povara acțiunilor trecute, bune sau rele, dispare. Chiar
și acțiunile din trecut, cele desfășurate în secret, sunt fotografiate în destinul tău. Acestea-s numeroasele
calități ale conștiinței. Dar calitatea principală-i aceea de-a fi capabil să cunoști Sinele. Fă din această
cunoaștere una proprie. Această conștiință-i atotcuprinzătoare, ea-i la fel ca spațiul. Ea-i iluminarea
cunoașterii, în timp ce spațiu-i splendoarea conștiinței.
Nu lua ca fiind tu ceea ce nu durează. În cunoașterea ta tu l-ai întâlnit pe Domnul universului și El
trebuie cunoscut. Așa cum natura apei este să curgă, așa și natura iluminării este Iubirea. Moartea te
așteaptă de îndată ce te naști. Trebuie să-ți îndeplinești în totalitate îndatoririle în viață și totuși să nu uiți
Adevărul tău lăuntric. Acestui Domn al adevăratei tale naturi, al propriului tău Sine, nu-i aduce în ajutor
un Dumnezeu de mâna a doua!

73. Să ajungi la substratul existenței tale prin căutarea adevăratei tale naturi

În realitate, o persoană-i întotdeauna liberă, dar din cauza iluziei, persoana care-i identificată cu
corpul său nu realizează acest lucru. Purusha nu face nimic altceva decât să creeze yogaMaya, puterea
iluziei. Această iluzie face totul, deși ea nu-i independentă de Purusha. Iubirea de Sine se datorează
acestei Maya. Chiar și așa, Maya nu-i reală, așa cum se confirmă când se uită pe sine în somnul profund.
Cunoscătorul conștiinței îi este anterior, iar ea se contopește și se odihnește în cele din urmă în
Cunoscătorul său. Maya apare întotdeauna odată cu conștiința și pentru a o transcende, trebuie meditat
asupra Sinelui. Sentimentul nostru de-a fi este o singură unitate, dar el operează ca multitudine în
nenumărate forme, odihnindu-se în cele din urmă în Purusha. Cunoașterea noastră are nevoie să se
odihnească ore întregi în fiecare zi și ea-și găsește alinarea în Purusha. Aceasta-i Hiranyagarbha sau
inteligența cosmică, cunoscută și sub numele de Conștiința Universală. Conținutul existenței noastre se
află-n conștiința noastră. El este onest, dar voi îl venerați cu acest corp necinstit. Corectați-vă și venerați-
vă conștiința meditând asupra ei. În timpul meditației, veți vedea un punct strălucitor asemănător unui
diamant. Cunoașteți acest lucru ca fiind Hiranyagarbha . Acesta dispare atunci când este recunoscut.
Conștiința, la fel ca și răsăritul soarelui, este plină de activități. Ea-i mereu în căutare de tot mai multe
și mai multe. Învață-ți mintea că ea-i în esență fără formă, ea este Ishwara. Sentimentul de-a fi este
calitatea Sattvei; fără a o cunoaște corect, nu poate exista pacea eternă.
Maya-i soția castă și ascultătoare a lui Ishwara, care-i singurul care există. Maya se contopește în
cele din urmă cu el. Pentru a controla acest vârtej al Mayei, trebuie să mergem în substratul existenței
noastre și să-i căutăm prezența.

74. Eliberarea este cunoașterea cunoașterii care se cunoaște pe sine

Iluzia începe cu conștiința, deci se poate folosi aici cuvântul gunamaaya sau conștiința-iluzie. Toate
activitățile se întâmplă prin sensul cuvintelor. Orice eveniment nu poate fi explicat sau vorbit decât prin
utilizarea cuvintelor. Cuvintele dau nume altor cuvinte. Atunci când rostim cuvinte despre un anumit
lucru sau eveniment, se spune: „Ah! Acum înțeleg!”. Dacă înțelegeți cu adevărat cuvintele despre care se
discută aici, veți observa că sentimentul de-a fi dispare.
Ceea ce vine în minte se numește Maya, iar cel căruia îi apare este Ishwara. Toate cuvintele și
numele își au utilitatea doar până când tu-ți cunoști adevărata natură, după care nu mai au folos, așa cum
nici mâncarea nu mai are folos după ce ne-am săturat. Noi dăm anumite indicații folosind nume, dar chiar
și pentru asta pot fi folosite doar cuvintele.
57
 Care-i conținutul conștiinței? Depinde de conceptul de conștiință. Jnana nu poate fi percepută,
deoarece jnana și jnani sunt fără formă. Cine-i legat sau liber? Dacă renunțăm la aceste două cuvinte,
„legat” și „liber”, ce mai rămâne? Atâta timp cât cunoașterea se consideră a fi un corp, se spune că ea-i
„legată”. Dar odată ce cunoașterea-și cunoaște adevărata ei natură, ea-i „liberă”.
Existența ta este cu adevărat fără corp. În urmă cu o sută de ani, existența ta era anterioară conștiinței,
fără niciun adaos sau calitate. Dar acum, adaosurile sau gunamaaya ți s-au întâmplat sub forma corpului,
a minții și-a lumii. Aceasta-i cunoașterea care te face să simți că exiști și că există o lume acolo, chiar
dacă-n realitate nu există nume și forme.
Cunoașterea-i reticentă în a renunța la noțiunea încăpățânată de „eu” și la identitatea corpului.
Acesta-i motivul pentru care conștiința „Eu sunt” este plină de durere și suferință, făcând viața atât de
insuportabilă. Doar pentru a face față vieții, tu trebuie să desfășori tot felul de activități. Fiindcă te afli
într-un corp, rămâi neîmplinit. Toate activitățile vieții sunt doar pentru a întreține conștiința.
Rareori se întâlnește o persoană liberă de toate dualitățile vieții. O astfel de persoană se află-n corp și
totuși nu se bucură de el. Ea-i pe deplin conștientă de faptul că activitățile oamenilor sunt doar un joc al
gunamaaya, doar pentru a distrage cunoașterea.

75. Stabilizează ce-i spontan

De unde a început conștiința ta? Nașterea nu-i altceva decât o expresie a cunoașterii împreună cu
conștiința. Nu corpul, ci această conștiință-i cea care dovedește nașterea unei persoane. În realitate,
conștiința n-are un nume sau o formă specifică, deși trebuie să i se atribuie multe nume pentru ca ea să-și
desfășoare activitatea în viață. Conștiința-i pură și nu-i individuală. Noi am fost numiți datorită formelor
noastre fizice. Nu-i posibil să descriem conștiința prin furnizarea de dovezi. Corpurile noastre-s
instrumente care susțin conștiința. Conștiința poate avea multe nume, deși, în realitate, ea-i dincolo de
nume și descrieri. O poți numi Brahman, Maya, Dumnezeu. Cu toate acestea, nu-i nimic altceva decât
conștiința pură sau cunoașterea.
Nașterea înseamnă că această cunoaștere a început să strălucească. Ea-i spontană și evidentă. Oriunde
există spațiu, există prezența ființei noastre. Ea-i dincolo de clasificări precum casta, crezul sau secta.
Adevărata noastră existență sau swaroopa este veșnic eliberată.
Gunele sau calitățile nici măcar nu ating conștiința. Ce se înțelege prin întâmplarea jnanei? Adevărata
natură a conștiinței, care era latentă, a ieșit la suprafață și ea-i recunoscută. Experiențele de zi cu zi ale
vieții nu afectează în niciun fel conștiința.
Mintea, intelectul și dorințele diferă de la o persoană la alta, dar ele-s simple calități ale identității
corporale. Ele nu fac parte din cunoașterea pură care-i cu adevărat eliberată. Deși conștiința pare activă,
adevărata sa stare este cea de dinaintea apariției sale. Ceea ce duce la exaltare sau la depresie nu-i
adevărata jnana. Cunoașterea care-i afectată de treburile de zi cu zi (vrittis) și de evenimentele vieții este
cunoaștere lumească.
Nu suntem noi, înainte de-a ști că suntem? Tot ce-i văzut de conștiință n-o afectează. Conștiința-i
dificil de realizat. Ea face lucrurile vizibile, dar ea însăși este invizibilă. Lucrurile care apar în conștiință
n-o afectează. Un copil se poate bucura să fie îmbrăcat, dar el nu vede niciun sens sau semnificație în
schimbarea hainelor. Un eliberat ar putea fi foarte activ, dar atitudinea sa ar fi ca cea a unui copil. Ceea
ce-i important este să ai cunoașterea Sinelui. Adevărata cunoaștere a conștiinței noastre este esențială,
fiindcă conștiința face ca totul să fie important.
Dacă suntem lăudați sau înjurați într-o limbă străină, asta nu ne afectează. Considerând că mintea și
intelectul sunt adevăratul Sine, noi am început să ne însușim plăcerile și durerile aduse de viață. Doar
conștiința se poate cunoaște pe sine; niciun alt factor n-o poate face. De fapt, nu există nicio altă entitate
care să cunoască această conștiință non-duală. Vijnana înseamnă ceea ce-i dincolo de toate experiențele.
Stabilizează ce-i spontan. Nu te mai deranja s-atingi ce-i doar o colecție de rezultate a experiențelor tale!

76. Sursa trebuie căutată

Cunoașterea are zece membre. Cele cinci elemente de bază sunt: pământul, apa, spațiul, aerul și
focul. Apoi, există cele trei calități: Sattva, Rajas și Tamas. Ultimele două sunt Prakriti și Purusha.
58
Fiecare grăunte de pământ este alcătuit din cele cinci elemente. Datorită conștiinței, noi ne numim ființe
vii. Acesta-i modul în care ne-am manifestat. Această putere de manifestare este universală și ea-i
disponibilă tuturor. Conștiința personală este doar o fracțiune minusculă a întregului. Acceptând limitările
corpului, voi sunteți tulburați de frică. Filmul întregului univers își are originea în sursa cunoașterii.
Oriunde există un corp și-o conștiință, cele cinci elemente sunt inevitabil prezente. Și acolo unde nu
există nici corp, nici conștiință, Parabrahman strălucește. Această manifestare-i un rezultat al celor cinci
elemente împreună cu conștiința și nu ni se datorează nouă. Pentru a cunoaște acest adevăr, noi trebuie să-
i căutăm originea și s-o cunoaștem. Nu vă încurcați în ceea ce-i perceput, ci doar priviți la sursa sa. Pentru
a căuta sursa, trebuie să privim înăuntru și să găsim ce-i anterior tuturor existențelor.
Ce se înțelege prin căutarea sursei? Înseamnă a afla cum a luat naștere conștiința. Conștiința a luat
naștere dintr-o scânteie, creând o lumină numită Bhagavan. Scânteia a devenit o formă. Din ignoranța
primordială, a ieșit la suprafață o sămânță de cunoaștere. Ne va însoți această cunoaștere pentru
totdeauna? Nu! Ceea ce-i treaz acum, va fi adormit noaptea. Prin urmare, starea de veghe este falsă. Chiar
și în starea de somn profund, lumea magnifică dispare în întregime, așadar ea nu poate fi reală. Somnul
profund se termină în starea de veghe și lumea exterioară se ivește din nou. Nu este această stare de veghe
o iluzie ce apare din somnul profund, care de fapt este ignoranță?
Așa se întâmplă. În somnul profund, brusc și spontan are loc o experiență de trezire și apare lumea
viselor. Această lume a viselor continuă atât timp cât se presupune că durează visul. Când procesul de
visare se oprește, ea dispare din nou fără urmă. Din această iluzie se ivește starea de veghe împreună cu
sentimentul individual al ființei tale. Cum poate fi real acel „Eu sunt” care apare din acest vis de veghe?
Dacă el ar fi real, ar trebui să fie veșnic și neschimbător. De aceea, această cunoaștere pe care o are cineva
în starea de veghe este o chestiune temporară. Ce importanță ar putea fi acordată meritelor sau lipsurilor
căpătate datorită unei astfel de stări iluzorii? Toate cunoștințele depind de hrana consumată de corp, deci
ele sunt lumești și au doar o valoare materială. Dacă n-ar exista hrană, atunci n-ar exista nici corp. Voi
existați datorită hranei.
Așa-numita prana sau forța vitală este dependentă de hrană și de jnana. Acestea-s susținute de corp,
corp care la rândul său depinde de prana. O astfel de existență nu-i deloc atrăgătoare. După ce-ai aflat că
acest lucru-i ireal, vei mai avea speranțe, dorințe și pofte? Răspunsul la această întrebare trebuie să vină
din adâncul inimii tale.

77. Împrietenește-te cu prima ta cunoaștere care se produce prin meditație

Conștiința noastră-i un produs al celor cinci elemente: pământ, spațiu, aer, apă și foc. Ea-i o expresie
minusculă a Conștiinței. Există doar manifestare, dar nu există o expresie individuală a ei. Nu există cu
adevărat naștere sau moarte. Afecțiunile inevitabile ale corpului datorate perturbării constituenților lui
cauzează conștiinței suferință. Conștiința poate suferi durere în orice moment și din orice motiv. De aceea
noi ne temem în permanență
Apa dă naștere plantelor, care la rândul lor dau naștere conștiinței. Această conștiință-și găsește cea
mai înaltă expresie în oameni. Conștiința-i latentă în uterul uman timp de nouă luni și acolo ea nu simte
nicio durere. Odată cu apariția conștiinței, copilul se naște. Bebelușul plânge și respiră, chiar dacă el nu-i
încă conștient de propria-i existență.
La fel cum avem nevoie de cel puțin patru sau cinci ingrediente ca să preparăm o rețetă delicioasă,
cele cinci elemente se combină pentru a forma cunoașterea, cunoaștere care-i gustul existenței noastre.
Acest gust este făcut din Sattva, ceea ce eu nu sunt. Cum eu nu sunt acest corp care-i doar din esență
alimentară, ce mai rămâne atunci de spus despre mine?
Cum putem să ne găsim adevărata natură în acest corp? Corpul se mișcă datorită pranei - forța vitală
- și apoi prin conștiință. Nu există nimic în acest corp care să aibă vreo identitate. Dar noi tocmai am
acceptat toate conceptele despre corpul nostru ca fiind adevărate.
O idee pare dificilă până-n clipa-n care ea-i observată, înțeleasă și înțeleasă corect în meditație.
Atunci când ești încântat de harul Gurului, treburile vieții nu mai sunt o problemă. Ideea fixă continuă să
existe atâta timp cât continuăm să acceptăm corpul nostru și lumea exterioară ca fiind adevărate. Unde
vor fi ele când va răsări înțelegerea despre natura noastră ireală? Întreaga existență-i un joc a chaitanyei
sau al celor cinci elemente.
59
 Calitatea Sattvei oferă longevitate vieții. Rajas și Tamas, pe de altă parte, îi întrețin activitatea.
Aceste gune sunt trecătoare, dar Acela care le precede este Eternul și Adevăratul. Acela care ne
luminează și este Martorul existenței noastre e mereu prezent și nu încetează să existe în nicio clipă.
Acest adevăr este evident de la sine doar prin atingerea stării de nivritti, stare-n care pierdem chiar și
sentimentul de-a fi. De fapt, primul lucru pe care ajungem să-l cunoaștem atunci când ne trezim este
propria noastră existență. Abia după aceea apare conștientizarea existenței celorlalți. Împrietenește-te cu
această primă cunoaștere care se produce prin meditație. Pe măsură ce meditezi, tu realizezi treptat scopul
final al meditației.
Apariția acestei lumi este doar un vis. Dar nu-i posibil să spunem cum a început totul și când. Chiar
această aparență a trezirii este falsă, fiindcă lumea durează doar un sezon. Conștiința este chaitanya
dinamică. Ea este dincolo de merit și greșeală. Dar atunci când cele cinci elemente se împletesc pentru a
forma un corp, începe suferința fricii, din cauza meritelor și păcatelor.

78. Toate conceptele tale vor dispărea

Domnul Brahma și-a cunoscut ființa și aceasta a fost iluminarea Sa. Cuvântul sanscrit karma
înseamnă acțiune. Noi credem că facem totul. Nimeni n-a avut de ales să se nască și să-și merite controlul
asupra existenței sale. Pur și simplu s-a întâmplat și trebuie să trăim prin asta. Acest corp este alcătuit
doar din materia care-și asumă o formă. Ideea că a fi religios îți va aduce beneficii este un mit. Nu sfinți
meritele și nu privi cu dispreț păcatele, fiindcă nimeni nu ia o formă văzând sau făcând vreo acțiune. Cui
îi sunt destinate aceste activități?
Desigur că teoria karmei, a meritelor și păcatelor din această viață este valabilă pentru cei care cred
cu tărie că ei sunt corpul. Cei care cred că sunt o ființă c-un corp, trăiesc în funcție de opinia și judecata
publică și ei continuă să se agațe de conceptele lor.
Imaginați-vă cum s-ar comporta un copil nenăscut în pântecele mamei lui? Ar visa el oare la propria-i
existență? Ar visa măcar la propria-i ființă? Gândiți-vă profund la acest lucru. Atâta timp cât tu crezi că
ești autorul acțiunilor tale, nu te vei cunoaște pe tine însuți. Conștiința noastră de-a fi este o mișcare
bruscă și fără motiv.
În momentu-n care conștientizezi acest lucru, tu știi că nici n-ai venit și nici nu vei pleca. Este un fapt
că-n realitate tu n-ai nicio castă sau titlu. La fel cum Mumbai nu-i afectat de nicio întâmplare, fie ea bună
sau rea, tot așa și Paramatman nu-i deranjat de întâmplările din univers. Asta-i ceea ce ești în realitate.
Cine-ți spune cum ar trebui să te preocupi de karma? Parabrahman, care-i dincolo de iluzie, El spune
acest lucru. Orice concept adânc înrădăcinat în tine nu va dura la nesfârșit. Ceea-i incomprehensibil și nu-
i o credință, va dura pentru totdeauna. Corpu-i un alt cuvânt pentru suferință, iar suferința nu-i adevărata
noastră natură. Prin urmare, noi nu suntem corpul. Conștiința care se află în lăuntrul corpului tău și
conștiința care străbate spațiul exterior nu sunt diferite.

79. Un înțelept este pacea însăși

Cuvântul sant sau Înțelept implică o pace nealterată, pace-n care toate dorințele au fost îndeplinite.
Literatura antică laudă din belșug beneficiile de-a fi în compania unor astfel de Înțelepți. Un discipol care
se delectează pe deplin cu cuvintele unui Înțelept nu prea mai are multe alte lucruri de făcut în cadrul
sadhanei sale. Ce cunoaștere te face să fii un Sadguru? Cunoașterea conștiinței tale. Cei care văd
învățăturile Sadgurului lor ca pe propria lor anubhava sau experiență intuitivă, n-au nevoie de vreo altă
sadhana. Sadgurul le spune: „Tu nu ești numele și forma pe care le-ai crezut că ești, ci ești acea
Conștiință Infinită, Neschimbătoare, Eternă”.
Tu ești Paramatman și nimic altceva. Iubește-l ca pe Sinele tău cel mai drag. Fă tot ce-ți cere viața,
dar nu te abate de la învățăturile Sadgurului care-ți spune că „Tu ești Absolutul!”.
Așa cum existența lumii este cunoscută datorită conștiinței, tot așa și existența Absolutului este
cunoscută în virtutea Conștiinței. De fapt, nașterea n-a avut loc deloc pentru mine. Cui i s-a întâmplat de
fapt se clarifică prin venerarea Sadgurului. Cum moartea noastră-i inevitabilă, de ce s-o facem nedemnă?
Fă un efort hotărât pentru a cunoaște faptul că: „Dacă totuși exist, atunci eu nu-s altceva decât Brahman,
așa cum mi-a sugerat Gurul”.
60
 80. Aliază-te cu conștiința ta

Domnul Krishna oferă o definiție precisă tuturor lucrurilor, de la Paramatman până la animalele și
insectele minuscule. Nașterea umană, deși ireală, face totuși parte din experiența noastră. Imaginea
soarelui este reflectată de-o picătură de apă, dar când picătura de apă se usucă, chiar și-un copil poate
spune că soarele nu-i acolo. În mod similar, cei ignoranți simt că o persoană nu mai există atunci când
corpul său moare. În realitate, Atman este etern și nu-i legat de naștere sau moarte. El este veșnic existent.
Sattva din corp pare să-i fi dat o formă. Pentru eliberare trebuie să ne dezidentificăm de corp și să fim în
alianță cu propria conștiință.
Calitățile durează atâta timp cât Sattva persistă în corp. Corpu-i clasificat ca fiind masculin sau
feminin datorită formei sale particulare. Corpul, la urma urmei, este o creație a Sattvei sau a hranei
consumate de persoană. Tot ce poate fi obiectivat nu poate fi tu. Pentru a realiza că tu ești doar un
cunoscător al experiențelor senzuale ale corpului, practică trăirea ca și când ai fi fără corp. După aceea îți
devine treptat clar că indiferent de experiențele pe care le ai, tu rămâi neatins de ele. Trebuie să ne
amintim de sfințenia Înțelepților și de faptul că adevărata noastră natură este cea a lui Paramatman și nu a
acestui corp. Corpu-i doar un vis urât. Trebuie să ai în minte că tu ești conștiința pură. Meditează mereu
asupra acestei idei și abandonează conceptul de individualitate. Cu o hotărâre fermă, tu trebuie să ai
convingerea că ești Brahman. Fixează-ți mintea în swaroopa, adevărata ta natură. De îndată ce-ți dai
seama de realitatea prezenței tale și de modu-n care s-a întâmplat ea, tu ești libertatea însăși.

81. Gurul tău și Dumnezeu sunt Sinele tău

Natura mea absolută este Brahman. Ceea ce rămâne atunci când toate celelalte sunt filtrate este
calitatea pură a Sattvei, calitate care-i iubirea de Sine. Acesta-i Ishwar Bhagavan fără formă. Atunci când
conștiința-i folosită pentru a medita asupra ei însăși, viveka strălucește. Lumina jnanei se aprinde cu
strălucire și tu-ți dai seama că Gurul și Dumnezeu sunt propriul tău Sine. Tendințele bazale ale lui Rajas
și Tamas însă domină și împiedică Sattva să strălucească.
Când cele trei trăsături ale unei persoane se contopesc într-o singură conștiință indivizibilă sau
conștiință non-duală, aceasta-i starea Vijnana, o stare dincolo de conștiință. Când Sattvaguna domină într-
o persoană, ea-și pierde interesul pentru plăcerile lumești și senzuale. Această lipsă de interes față de
obiectele senzoriale este adevărata renunțare.
Tu nu te-ai născut cu știința sau consimțământul tău. Atunci de ce să semnezi pe certificatul de
naștere? Nașterea ta s-a produs pe neașteptate. De asemenea, nu-i posibil să prezici când se va încheia
pentru tine această experiență a nașterii umane. Prin urmare, această experiență umană este una
tranzitorie. Analizează și evaluează realitatea acestei experiențe de viață umană și află dacă această
naștere a avut loc cu adevărat sau nu. Trebuie să te bucuri de a fi cu conștiința. Un astfel de adorator este
cunoscut sub numele de Radharaman. Cuvântul Radha înseamnă Sattva sau materialul alimentar, iar
Raman este cel care se bucură de-a fi cu conștiința.
Cel care locuiește liniștit în propria-i beatitudine lăuntrică cerească, n-are nevoie să tânjească după
plăcerile lumești, meschine, seci, palide sau împrumutate. Pe măsură ce conștiința noastră se contopește
cu ea însăși, aceasta-i adevărata nivrutti sau renunțare, iar samadhi nu-i altceva decât amintirea ființei
care se contopește în Sattvaguna. Pe urmă tu nu mai ești conștient de existența ta separată.

82. Nirguna înseamnă să nu știi dacă ești ființă sau neființă

Ceea ce suntem astăzi nu-i ceva ca minte sau suflet individual. Atunci când o persoană care-i
identificată cu trupul își dă seama că ea nu-i cea cu nume și formă, cunoașterea de-a fi una cu Dumnezeu
reapare și „Eu sunt”-ul persoanei se dizolvă. O persoană ignorantă urmează mintea și ea-și acceptă corpul
ca formă. Dar chiar definiția minții este doar o imaginație care depinde în totalitate de „Eu sunt”.
Comportamentul minții depinde de egoul unei persoane, de ceea ce se consideră a fi ea însăși. Când spun
că Parabrahman este imaculat și pur, înseamnă că El este dincolo de imaginație și de simțul ființei.
61
 Cel care nu-i subjugat de minte este liber de modificările mentale. El nu-i atașat de nimic. Un astfel
de om este necondiționat și fără calități. Principala problemă este că el se gândește la sine ca având o
formă. Cândva nu exista conceptul de-a avea un corp c-un nume și o formă și atunci nu exista nici
experiența timpului. Cel care asimilează această cunoaștere își dă seama în ultimele sale ore de viață că
prana părăsește corpul, iar conștiința devine fericită și lipsită de calități.
Cel care recunoaște că starea de veghe-i doar o stare de vis, vede prana părăsind corpul muritor, într-
o fericire perfectă și fără durere. În timpul ultimei ore a plecării, el experimentează fericirea care întrece
toate fericirile primite-n timpul vieții sale și frica-i complet absentă. Pentru cel iluminat, fenomenul morții
moare chiar și atunci când corpul său este viu. O astfel de persoană care-a experimentat această
cunoaștere vede sfârșitul timpului în așa-zisa sa moarte. Cel care s-a născut ca un prunc n-a fost el, ci
timpul. El a fost crescut de cele trei gune.
Cele trei calități Sattva, Rajas și Tamas sunt îmbibate în fiecare bucățică de mâncare consumată. Ține
minte acest lucru și îndreaptă-ți atenția către picioarele Gurului. Atâta timp cât Sattva fierbe în corp,
conștiința continuă să existe. Atunci când chintesența alimentelor se epuizează, conștiința devine
Nirguna, necondiționată. Când se produce moartea, un jnani este plin de fericire. Este un moment de
mare teamă doar pentru cei ignoranți, dar nu și pentru cei înțelepți.
Lucrurile bune sosesc mai târziu în viață. Trebuie să reflectezi acum la cum ar fi natura ta atunci când
ea va sosi. Cel înspre care indică în final conștiința este Paramatman. Când conștiința aude această
cunoaștere, ea-și dă seama că adevărata sa natură este anterioară ei. Nirguna înseamnă a nu ști dacă
cineva există sau nu. Numai astfel de persoane ating starea exaltată de iluminare.

83. Swami simte că nu-i nevoie să facă nimic

Dovada corpului, minții și pranei se întâmplă adevăratei noastre naturi, care-i fără nume și fără
formă. Totuși, din moment ce ea are acum un nume și-o formă, acestea trebuie puse în valoare. A rămâne
în adevărata natură și religie înseamnă a rămâne în adevărul arătat de Guru. Fii ferm în înțelegerea
faptului că tu ești ceea ce există înainte de-a se auzi vreun sunet, adică aceasta-i natura ta adevărată.
Atunci când înțelegi că așa-zisa naștere este un mit, atingi iluminarea și devii un siddha, un eliberat și
ajungi la scopul suprem. Când ești stabilizat într-o astfel de înțelegere a adevăratei tale naturi, karma din
trecut și efectele ei se diminuează. Pentru o astfel de persoană nu mai rămâne nimic de făcut sau de
realizat.
A-i vedea pe „ceilalți” este un semn de dualitate. Cel eliberat nu-i vede pe alții și nici nu există alții
care să-l vadă pe el, fiindcă nu există nimic altceva în afară de el. Cel care cunoaște Sinele din interior
este un Swami sau un iluminat. Este doar o imaginație faptul că el e popular în rândul prietenilor și-al
rudelor. Ne rătăcim în viață ascultând numeroase și diferite sugestii, încercând să urmăm multiple
instrucțiuni. Adevărata ta natură va fi întotdeauna aceeași ca cea de mai înainte de sosirea simțului tău de-
a fi. Ea-i aceeași chiar acum și va continua să rămână aceeași și după ce pleci, este la fel ca natura unui
prunc nenăscut. Putem noi compara fericirea unui prunc nenăscut cu cea a celui care se naște și crește? Fă
ce trebuie să faci, dar urmează sfatul Gurului și vei cunoaște adevărata fericire.

84. Cunoașterea se naște, dar nu și Cunoscătorul ei

Fiecare ființă vie se implică fără încetare în încurcătura relațiilor. Această boală a atașamentelor
provoacă sentimentul de-a fi incomplet și ea poate fi vindecată numai prin harul unui Sadguru. Unde
putem găsi un astfel de har? Reflectarea harului Sadgurului poate fi experimentată imediat prin închiderea
ochilor. Este o reflectare a mulțumirii și-a păcii. Acesta-i avantajul harului binevoitor al Gurului. Este
cunoscută sub numele de sahajaavastha, starea naturală de-a fi. Nu uita niciodată să vezi această
reflectare a harului Gurului. Atunci când îi recunoști importanța, întregul univers devine familia ta. Chiar
dacă o cunoști doar o singură dată, tu devii parte din familia universală.
Ceea ce consideri acum a fi bucuria fericirii este doar o concepție greșită. Fericirea de-a rămâne în
adevărata ta natură este singura fericire reală. Această fericire nu depinde de nimic din ce-i exterior.
Atunci când conștiința activă uită de ea însăși, există adevărata odihnă. Acordă atenție conștiinței
considerând-o ca fiind Ishwara.
62
 La fel cum o singură sămânță de porumb plantată într-un sol adecvat poate da o recoltă ce
proliferează într-o multitudine de boabe de porumb, tot așa și această cunoaștere, simțul propriei ființe,
dacă i se acordă atenție, poate produce rezultate mărețe de cunoaștere a Domnului Însuși. Conștiința-i
conștientă de tot ce se află-n câmpul său. Dar cum pot conștiința, intelectul și mintea să cunoască ceea ce-
i martor al absenței cunoașterii? Conștiința se întâmplă, dar Cunoscătorul ei există veșnic. Atunci când
apare conștiința într-un copil, ea nu-i inițial conștientă de sine. Atunci când se naște cunoașterea, ea nu
cunoaște inițial nimic, nici măcar conștiința existenței sale.
Este nevoie de nouă luni pentru a deveni conștient. După nouă luni de stare embrionară, este adusă pe
lume o formă care are o stare de cunoaștere. În această formă, suferința-i inevitabilă. Deoarece această
stare-i un produs al celor cinci elemente, chiar și așa-zisa mulțumire are o suferință pe care nimeni n-o
poate controla, fiindcă chiar controlorul însuși este un produs al celor cinci elemente. Așadar, nu-i nimic
de făcut. Trebuie doar s-o vezi și s-o recunoști așa cum este... ca jnana sau Conștiința universului.
Un jnani sau o persoană iluminată cunoaște conștiința. Cel care cunoaște conștiința n-are ritualuri,
obiceiuri religioase sau restricții de urmat. Atunci când jnana este cunoscută, apare liniștea și nu mai
există alte discuții sau raționamente referitoare la acest subiect. Ceea ce-i văzut de jnani este lumina
Cunoscătorului conștiinței. El nu face nimic, dar toate lucrurile se întâmplă prin el. Indiferent de ce este
conștient, prezența sa-i întotdeauna în fundal. Pentru el nu există conceptul de moarte, fiindcă un astfel de
concept se naște din discuții libere. Este doar o vorbă din auzite și ea-i complet falsă.
Pentru a realiza adevărata noastră natură, trebuie să devenim mai mici decât un atom, astfel încât să
ne pierdem numele și forma. Toată materia este o parte a universului. Adevărata formă a corpului tău este
acest univers și, cu siguranță, nu poate fi ceea ce ești tu. Corpu-i doar o simplă hrană consumată de noi și
este doar un produs al celor cinci elemente. În cadrul acestor elemente brute, unde-i locul nostru? Dacă te
consideri a fi corpul grosier, poți să te vezi și fiind universul, căci amândoi sunt produsul celor cinci
elemente. Condiționarea ta aduce o puternică convingere că ești un corp grosier. Cunoașterea finală a
adevăratei tale naturi este paramartha jnana, calea cunoașterii de Sine.
Cel care nu-și cunoștea propria sa existență a devenit brusc conștient de întregul univers. Când s-a
întâmplat nașterea, a fost ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc sau dintr-o uitare. Cunoașterea
adormită a fost activată brusc. În această stare de ființare sau de veghe, somnul se produce ca o uitare.
Trezirea și somnul profund, împreună cu cunoașterea, creează un sentiment de ființă continuă.
Această stare este de puțin folos, fiindcă ea-i o fază trecătoare și tocmai a apărut, deci trebuie să
dispară și ea într-o zi. Această stare de exprimare și manifestare ca entitate se datorează iubirii de Sine.
Deși această ajnana sau ignoranță este prezentă în etapele inițiale ale vieții, ea se maturizează cu timpul,
ca mai apoi să strălucească ca jnana mai târziu în timpul vieții. Adevăratul Cunoscător al acestei jnana
nu-i conștient de el însuși, dar este totuși iluminatorul acestei jnana. Un jnani este un Cunoscător al
conștiinței fără să încerce s-o cunoască.
Un iluminat este prietenul lui Nirguna sau cel fără calități. Corpul are o conștiință susținută de hrană.
Cunoașterea fără formă este doar o manifestare, dar forma apare datorită consumului de hrană care
creează o persoană, fiindcă mâncarea hrănește prana.
Trebuie să înțelegem adevărata natură a propriei noastre persoane prin meditație. Meditația este
benefică, dar în loc s-o practicăm, noi ne petrecem timpul îngrijorându-ne, ceea ce conduce la noi
obstacole suplimentare pe această cale spirituală. Odată ce mintea-i dependentă de calea indulgenței, nu
mai există scăpare de ea. Ea-ți controlează întreaga viață.
Corpul nu-i adevărata ta natură, el este doar o ofrandă pentru Sine. Tu nu ești această ofrandă, ci ești
Martorul stării de veghe și al celei de somn. Fără sentimentul de-a fi, n-ar exista nici Brahman și nici
iluzie. Alături de cele cinci elemente, există o cunoaștere universală care-i cunoașterea lui Brahman și
cunoașterea ființei datorată conștiinței. Conștiința a luat naștere din hrana consumată de persoană și nu
din ritualuri spirituale, ca de pildă postul.
Acest corp a luat naștere din neant. Ceea ce se naște nu-i o persoană, ci doar o colecție de plăceri și
dureri. Se spune că ceea ce nu s-a născut se naște și astfel viața continuă să se întâmple. Pentru toate
scopurile practice, Domnul Rama este foarte prezent. În realitate, însă, tot ce există este pacea eternă,
nemanifestată sau Paramatman care-i venerat chiar și de Domnul Shankara.

85. Brahmacharya înseamnă a trăi ca Brahman

63
 Procesul de trezire în fiecare dimineață ne deschide ușa către lumea exterioară și către cunoașterea
faptului că existăm. Aceasta-i iubirea de Sine. Vairagya sau detașarea constă în a înțelege că această
iubire de Sine este falsă. Conceptul de ființă vie este și el fundamental fals, iar acest fapt trebuie cunoscut.
Pentru a realiza acest lucru, încetați să vă mai preocupați de neliniștile voastre nefondate și gândiți-vă
doar la contemplarea constantă a Realității.
Am fi capabili să distingem câteva picături de apă stropite pe suprafața unui ocean vast? În mod
similar, cunoașterea unui individ n-are o existență independentă. Noi o considerăm în mod incorect ca
fiind independentă. Această cunoaștere-i atotcuprinzătoare și ea nu-i limitată la o singură persoană. O
persoană este doar o presupunere. Acolo unde există gânduri, există o dorință. Nu-i acesta un comentariu
trist despre viață?
Cunoașterea dă naștere acestui fenomen. Cât timp durează conceptul de corp și experiențele sale, voi
trebuie să vă dedicați cunoașterii ființei. Atâta timp cât aveți o experiență a unui corp, veți fi conștienți de
forma sa. Dar adevărul este că el nu este forma „noastră”. Trebuie să-nțelegeți că-i o experiență
tranzitorie și că nu-i adevărata voastră natură. Amintiți-vă că într-o zi acest sentiment de-a fi o existență
separată și independentă va dispărea. Ceea ce-i menit să se întâmple, lăsați să se întâmple. Încercați să
găsiți sfârșitul convingerilor voastre despre Sine. Totu-i un joc al pranei și-al conștiinței și nu al tău sau al
meu. Ceea ce nu s-a manifestat este adevărata noastră natură și tot ce-i tangibil, perceptibil și ceva despre
care putem fi conștienți este doar expresia noastră. Devotatul și devoțiunea sunt Dumnezeu însuși.
Conștiința rezidă într-o stare de nivritti sau renunțare totală, care-i destinația sa finală.
Calitatea Sattvei conduce celelalte calități ale vieții care sunt Rajas și Tamas. Iată de ce se spune că
jnana este de calitatea Sattvei. Universul funcționează de unul singur, alimentat de cele cinci elemente și
de cele trei calități. Nu există nicio relație între ele și voi. Prakriti și Purusha (manifestarea și divinitatea)
nu sunt indivizi, ci un miraj al chaitanyei. Noi credem în ceea ce credem că suntem. Aceasta-i ignoranță.
Lucrurile transpiră fără ca tu să faci ceva și asta-i o funcție a conștiinței tale.
Eu n-am nevoie de manifestare și nici de vasta expresie a ființei mele care-i omniprezentă.
Parabrahman este cel în care totul se contopește și în final dispare. Ceea ce funcționează și este activ în
acest moment este doar iubirea. Aceasta-i ceea ce cunoaștem sub numele de naștere.
Cel care devine una cu Brahman este fără conștiința de-a fi. Când te contopești în Brahman infinit și-
ți pierzi identitatea, cine-ar mai putea avea o amintire a individualității tale? Este o stare de-o puritate și-o
imuabilitate inimaginabilă. Sentimentul de-a fi este în principal o distracție. Recunoașteți natura voastră
imaculată, cea care-i dincolo de imaginație și nu vă bazați pe conceptul de ființă. Dacă înțelegeți această
înțelepciune, aceasta-i jnana. Vă dați seama că nu sunteți cel care s-a născut și nici cel destinat să moară
într-o bună zi. Încercați să vă cunoașteți nașterea care a umplut fiecare loc cu nume și forme.
Un copil nou-născut este numit în funcție de sexul său. Martorul acestui nume n-are gen.
Evenimentele din viață care-s atașate acestui nume se întâmplă în mod aparent, dar ele-s ireale. Viața
continuă să se-ntâmple pentru acea persoană pe baza forței și popularității acestui nume.
Atâta timp cât cunoașterea experimentează trăirea, cineva trebuie s-o sufere. Rezultatul acestei așa-
zise nașteri este complet lipsit de valoare. Brahmacharya înseamnă să-ți conduci viața cu înțelegerea „Eu
sunt Brahman”. În cele din urmă tu înțelegi că acest concept de Brahman nu-i altceva decât o iluzie.
Cunoașterea sau sentimentul de-a fi este un concept care depinde de prana. Conștiința-i doar o impresie a
acestui concept.

86. Totul este numai Acela

Cine-a fost Martor la pralaya sau la marele potop? Unde s-a întâmplat asta? Și cine l-a raportat?
Acela care locuiește acolo unde timpul se oprește. A fost un episod interesant din epopeea religioasă. Dar
eu, cel care vă înfruntă în această formă, eu n-am fost atins nici măcar de marele potop și am rămas
neafectat. Toate ființele percep plăcerile și durerile într-un fel sau altul. Eu, singur, sunt lipsit de orice
culoare sau formă și astfel sunt imperceptibil în adevărata mea natură.
Parabrahman este numit Vastu, adică ceea ce există. Eu port torța jnanei, dar nu sunt nici torța, nici
lumina care strălucește din ea. Eu sunt doar Cunoscătorul acelei lumini. Calitățile moștenite de la cele

64
cinci elemente conduc viața pe acest pământ. Vegetația și sucurile alimentare cresc pe pământ dând
naștere nenumăratelor forme de viață. Esența pământului conduce toată viața.
Sistemele meteorologice de pe pământ provoacă musoni care produc recolte. Acest lucru susține
viața pe pământ, care, la rândul ei aduce conștiința în formele de viață. În consecință, conștiința-i legată
de normele acestei lumi. Aceste norme se numesc prarabdha sau soartă. Sattva sau chintesența
alimentelor produse pe pământ conține atât simțul ființei, cât și prana. Deoarece Sattva revigorează viața,
ea este de primă importanță pentru viața pe pământ.
Cea mai importantă calitate a Sattvei este conștiința care susține viața în toate ființele vii. La început
apare prana, care mai apoi este urmată de conștiință. Conștiința-și dă seama de propria existență. O ființă-
i numită în funcție de forma sa. Conștiința manifestată este vastă, dar cea nemanifestată este lipsită de
orice conștiință.
Brahman nemanifestat este lipsit de orice calități sau adaosuri. Ca individ, cea mai proeminentă
calitate a Sattvei este Rajas. În realitate, toate cele trei calități - și anume, Sattva, Rajas și Tamas - sunt
una. Diferențele de culoare și formă care-s vizibile în ființe se datorează luminii Sattvei. Prana există
atâta timp cât există hrană și datorită pranei există conștiință. Viața are loc pe pământ, pământ în care
semințele-s potențial latente. Paramatman nu-l are pe „Eu sunt”. Totu-i doar Parabrahman și nimic
altceva. Ceea ce nu-i perceput de simțuri și nici nu-i simțit ca existând, este mereu prezent – Acela este
ceea ce suntem noi.

87. Fiți în conștiența de Sine

Voi îl venerați pe Dumnezeu și pe Guru cu cea mai mare devoțiune, dar nu cunoașteți adevăratul sens
al devoțiunii. Sunteți conștienți că ceea ce vedeți și simțiți este o iluzie. Dar atașamentul față de posesiuni
și relații nu scade. Acest lucru se datorează faptului că voi considerați numele și forma ca fiind adevărata
voastră natură. Bhagavan spune că dacă-i contempli prezența și splendoarea în tine, realitatea aparentă a
acestui corp cade și realizezi că acest corp nu este „tu”.
Bhagavan spune că toți oamenii sunt propriile lui expresii eminente. De aceea, multe persoane sunt
numite după zei. Conștiința este Bhagavan și ea-i alimentată de zeița Bhagavati. Dovada prezenței lui
Dumnezeu în noi este cunoașterea noastră că „suntem”, care de fapt este propria noastră conștiință.
Aceasta nu-i corpul. Bhagavan spune: „Fiți atenți la adevărata Mea măreție și cunoașteți ce este ea!”.
Trebuie să vă îndreptați atenția către conștiința voastră lăuntrică și să investigați natura ei. Conceptul
de merit și păcat este o lovitură dată identității noastre corporale. Dar păcatele sau meritele nu-l ating pe
un jnani al cărui conștiință a corpului a dispărut. Această jnana permite să vezi totul și să experimentezi
viața, dar jnana în sine este invizibilă pentru simțuri. Ea-i non-duală și există de la sine. Dacă ar avea
chiar și cea mai mică atingere de dualitate, atunci s-ar dezvălui. Ea-i chaitanya atotpătrunzătoare sau
Conștiința Cosmică omniprezentă. Chaitanya n-are limite și este atotpătrunzătoare. Această cunoaștere
care s-a întâmplat fără nicio permisiune este identitatea mea principală. Jnana este Sattva, iar ceea ce
experimentăm intuitiv este „Eu sunt”. Cunoașterea noastră că existăm se numește conștiință și ea-i
adevărata esență sau Marea Realitate. Este începutul tuturor începuturilor. Ea-i cea care-i face pe
MahAtmași să fie sfinți. Dovada directă a existenței lui Dumnezeu este cunoașterea propriei tale existențe.
Dacă tu știi că exiști, numai atunci Dumnezeu știe că există. Atunci când „Eu sunt” este prezent, această
alchimie este posibilă.
Această lume necontrolată, haotică și tulburată a început odată cu apariția moola-Mayei, a iluziei
primordiale. Există vreun loc pe pământ unde putem spune că nu există dezordine sau haos, chiar și
pentru o clipă? Conflictul și dezordinea sunt chiar familia moola-Maya. Cu excepția cazului în care
cineva uită de sine sau de sentimentul ființei sale, conștiința n-ar fi suportabilă. Prin urmare, nu încercați
să realizați nimic și fiți doar în conștiența de Sine. Tot ce se face pentru a evita conflictul nu face decât să
vă arunce la kilometri distanță de Sine și de pace.
Pentru a risipi identitatea corporală, Gurul vă inițiază ca Sine. Când universalitatea jnanei este
asimilată ca experiență proprie, se cunoaște aspectul de mărturie al jnanei. Atunci se realizează unirea cu
Parabrahman. Aceasta-i o stare de Vijnana. Conștiința Universală pune stăpânire pe o astfel de persoană.
Adăpostiți-vă la picioarele Gurului și cunoașteți Marea Realitate care-a luat o formă omenească în timpul
celor nouă luni de sarcină.
65
 88. Conștiința-i cea mai importantă

Ceea ce-i vizibil, fără a exista de fapt, va dispărea și el. Originea a tot ce-i vizibil și invizibil este
simțul nostru de-a fi, care-i de cea mai mare importanță. Această cunoaștere-i cea mai importantă, fiindcă
din lumina ei se naște lumea pe care-o vedem. În somnul profund, această cunoaștere sau sentimentul că
„eu exist” este absent. Asta-nseamnă că sentimentul existenței devine latent în timpul somnului profund.
Trebuie doar să înțelegi ce se află-n spatele a ceea ce luminează această cunoaștere. Întoarce-ți complet
atenția către ea și vei realiza că tu nu erai conștient de propria-ți existență.
În această stare, toate obiectele sunt adormite și ele n-au pierit. Această cunoaștere este sămânța
universului manifestat pe care-l experimentăm noi. O sămânță este mică, dar copacul ce răsare din ea este
colosal. Concentrează-te asupra conștiinței ființei care-i voalată în somnul profund. Avastha este un
cuvânt care desemnează stările de viață ce nu durează, cum ar fi starea de veghe, visul și somnul profund.
Asta înseamnă că starea cunoscută sub numele de „naștere” este doar temporară.
Din moment ce suntem conștienți de existența noastră, toate obiectele animate și inanimate sunt
cunoscute. Conștiința însăși este brahmajnana sau cunoașterea lui Brahman.
Cel care recunoaște conștiința-copil nu experimentează nicio moarte. Copilăria este balakrishna sau
momentu-n care simțul nostru de-a fi a apărut pentru prima dată și-n care trebuia să avem grijă de copilul
Krishna care-i propriul Sine. Balakrishna este esența Sattvei. El devine conștient de Sine și creează multe
nume noi pentru a comunica. Datorită conștiinței încep toate activitățile vieții și, în cele din urmă, ele
devin de neoprit.
Ceea ce-i observat devine subiectul nostru, subiectul inițial fiind Narayan, datorită lui Prakriti și
Purusha. Narayan este începutul vieții sau cauza principală a bărbatului și-a femeii.
Conștiința ta nu-i un atribut individual, ci ea-i viața lumii. Ea este moola-Maya sau o pată din acea
Mare Realitate. Datorită Sattvei din hrana consumată, se întâmplă toate activitățile. Acest grăunte este un
atom datorită căruia există cunoașterea. Corpul oricărei ființe vii este hrana sa. Calitatea acestui grăunte
este memoria existenței noastre. Activitatea sa indică moola-Maya. Datorită credinței noastre în
conștiință, noi avem grijă de el. Dar dorințele noastre încep odată cu sosirea conștiinței, cea principală
fiind dorința de-a fi în viață. Trebuie să cunoaștem originea conștiinței, care-i Sattva.
Aceste cerințe apar datorită sosirii simțului nostru de-a fi. Cunoscătorul conștiinței n-are nevoie de
nimic. El este neatins de cele cinci elemente. Toate activitățile se petrec în jurul lui. Ele nu-s activitățile
lui, ci aparțin celor cinci elemente, celor trei calități și lui Prakriti și Purusha. Acestea sunt cele zece
membre ale sale.

89. Eliberarea înseamnă că nimic nu rămâne

Iată o informație despre conștiința care-a atins emanciparea finală. Nirvana este pierderea ultimei
urme de ignoranță. Când ignoranța a dispărut, jnana atinge Nirvana. Starea de Nirvana n-are nicio
descriere. Este beatitudinea nealterată, fericirea non-duală. Nu există nicio altă experiență, cu excepția
experienței non-duale. Aceasta-i o descriere a ceea ce se-ntâmplă cu adevărat.
Un corp este util doar pentru a vorbi. Cunoscătorul stării de Nirvana n-are niciun folos după cele
cinci elemente care alcătuiesc acest univers. Vijnana, Cunoașterea Supremă, este neatinsă de cele trei
atribute care constituie lumea, deoarece ea-i Cunoscătorul celor trei calități - Sattva, Rajas și Tamas. În
aceasta, nu există nici măcar experiența Sattvagunei.
Când știm că această cunoaștere nu-i jnana? Asta se întâmplă când ne aliem cu cunoașterea de Sine.
Cel care cunoaște Prakriti sau substanța cosmică, știe că-i separat de ea.
Pe tărâmul Atmei există multe lucruri care pot fi descrise. Dar în ParmAtman nu există nici măcar
sentimentul de-a fi. Eliberarea înseamnă să nu lași nimic în urmă. Pentru Paramatman, eliberarea și cerul
sunt același lucru. Nu există nicio distincție precum „eu” și „ceilalți” în asta. Acesta-i beneficiul de-a fi un
jnani. Un jnani știe că această conștiință care-i calitatea Sattvei este universală, la fel cum un ornament
din aur nu-i nimic altceva decât aur. O pepită din aur este complet pătrunsă de aur. Există doar
manifestarea și nicio individualitate. Așa cum conștiința sau calitatea Sattvei conține întreaga lume, la fel
este și calitatea sa inerentă.
66
 Cel care adoptă în totalitate cuvintele Gurului devine una cu universul. Unii pretind că sunt Yoghini
Ashtanga și susțin c-au stăpânit yoga celor opt membre. Alții se numesc pe ei înșiși jnana-chaitanya sau
Cunoscătorul lui Brahman, dar nici unul dintre ei nu poate fi acceptat ca un adevărat jnani. Fără
cunoașterea de Sine nu există moksha. Ignoranța-i cea care te-a făcut ceea ce ești și ea trebuie separată de
tine ca să te eliberezi.
Un impostor a luat forma conștiinței personale și el funcționează sub forma egoului. Nimeni nu știe
cum a luat naștere acest hoț. Cum Parabrahman nu-i conștient nici măcar de propria sa existență, nu
exista nicio șansă ca el să știe de sosirea acestui hoț. Chiar și lumina unui milion de sori este slabă în
câmpul lui Paramatman.
O mică mostră a stării de Paramatman se află în somnul profund, unde tu nu ești conștient nici măcar
de propria ta existență. Unde mai există atunci posibilitatea unei experiențe? Plăcerile și durerile nu te
tulbură, fiindcă în Paramatman nu există experiența de-a fi ceva fizic sau mental. Trezirea și somnul sunt
experiențe în domeniul conștiinței și al celor trei gune, dar ele nu-s calitățile unui jnani.
Cele cinci elemente, cele trei calități, Prakriti și Purusha, toate cele zece membre sunt lipsite de-o
formă fizică, iar elementele precum focul, aerul și spațiul, nici ele n-au nicio formă fizică. Datorită formei
noastre fizice, presupunem că noi înșine suntem corpul nostru. Astfel începe problema noastră nesfârșită
de nefericire. Aderă la învățăturile Gurului și va răsări cunoașterea a ceea ce-i real.

90. Cunoașterea conștiinței este iluminarea

Știința realizării de Sine este profundă și subtilă și ea nu-i de neînțeles pentru cel care s-a supus cu
fidelitate învățăturilor Maestrului său. Care-i această învățătură? Ea proclamă că tu nu ești corpul, ci
conștiința pură. Cunoașterea faptului de-a fi conștient de Existență este cea care conferă evlavie tuturor
zeilor. Ascultând sfaturile Maestrului, un discipol devotat își oferă întreaga atenție conștiinței.
Cunoașterea universului este nelimitată, dar primul lucru pe care-l experimentează cineva este conștiința
sau cunoașterea propriei existențe. Adoptă această cunoaștere și meditează numai asupra ei, fiindcă ea-i
sursa tuturor lucrurilor care au nume și forme.
Toate dorințele unei persoane care adoptă această cunoaștere sunt îndeplinite. Ce înseamnă asta? Ea
implică faptul că n-are nevoie să danseze pe melodia minții sale. Persoana respectivă nu râvnește la
plăceri și ea rămâne întotdeauna în învățăturile Gurului său, la fel cum și tu ai adoptat fără efort numele
ce ți-a fost dat de părinții tăi. Învățăturile Gurului dezleagă nodul numit naștere. Acest nod a fost întărit
de identificarea greșită cu corpul și cu numele lui.
Pentru a rupe acest cerc vicios, tu trebuie să-ți conduci viața ca jnana și nu ca trup. Atunci Sinele se
cunoaște pe sine și tu recunoști acest Adevăr. Există multe religii în lume, dar a rămâne în adevărata ta
natură este adevărata svadharma sau calea spirituală personală supremă. Este cel mai mare păcat din
lumea de astăzi faptul că toată lumea se comportă ca și cum ar fi corpul.
Fără ca noi să fim conștienți, razele cunoașterii de Sine au emanat, ele s-au răspândit și au apărut ca
fiind lumea. Cel care respectă învățăturile Gurului vede clar că salvarea sa finală are loc prin propria-i
lumină. Amintește-ți că evenimentele se întâmplă spontan și că-n funcționarea universului noi nu facem
nimic. De exemplu, ia în considerare fenomenul unui vis. Ce efort ai făcut pentru lumea pe care ai creat-o
și la care ai asistat în liniște într-un vis? Lucrurile se întâmplă în mod automat, fără voia ta. Trezește-te la
adevărata ta natură și vei constata că același lucru se întâmplă și-n timpul stării de veghe. Atunci vei
descoperi natura onirică a lumii treze.
Chit înseamnă conștiință, iar noi asta suntem. Conștiința apare ca jiva, sufletul individual. A ști că
această conștiință-i atotcuprinzătoare înseamnă a-l cunoaște pe Brahman.

91. Cunoașterea este anterioară lumii

Aceasta-i o descriere a lui Parabrahman și-a locuinței sale. Atunci când un jnani Sadguru îți
vorbește, el știe că tu ești la fel ca el. El nu se preocupă de faptul că tu ești ignorant sau dacă-ți cunoști
adevărata ta natură. Atunci când asculți cu atenție instrucțiunile Gurului, există un efect pozitiv al
cuvintelor lui asupra cunoașterii de Sine, chiar dacă asculți din punctul de vedere al asumării corpului tău.
Chiar dacă cuvintele n-au fost clar înțelese, ele au totuși un efect. Atunci când mesteci mâncarea, aroma și
67
gustul ei sunt savurate temporar. Digestia ce urmează trece neobservată, dar totuși tu primești hrana
oferită sau uneori ai parte de efectele negative ale indigestiei.
În același mod, jnana, atunci când este dată de Sadguru și ascultată de cunoscători, ea transformă un
ascultător avid. Când vorbim ca și cum am fi corpul, noi știm foarte bine că-n realitate nu suntem asta. S-
ar putea să nu fie vizibil, dar Sinele lăuntric care ascultă este dumnezeiesc și El va fi cu siguranță
influențat de aceste discuții. Acest lucru se întâmplă treptat, în liniște și fără să-ți dai seama. Trebuie să
hrănești Jnana latentă, care-i deja prezentă în adâncul tău. A o hrăni înseamnă să te lași impresionat de
cuvinte și să descoperi conștiința lăuntrică, ferind-o de asaltul noțiunilor preconcepute. Aceasta-i
ascultarea corectă și adevărata închinare. Această cunoaștere-i întotdeauna disponibilă în minte.
Ascultarea atentă a cuvintelor Maestrului este o sadhana sau o practică spirituală importantă. Shravana
sau ascultarea atentă risipește influențele malefice și norii întunecați ai ignoranței. Adevărata penitență
este de-a păstra cunoștințele dobândite de la Guru și de-a reflecta asupra acestei înțelepciuni.
Prin filtrarea pietrișului și-a murdăriei din apă, se obține apă limpede și potabilă. În mod similar, prin
filtrarea conceptului de-a fi corp și minte și prin îndepărtarea impresiilor incorecte, cunoașterea mereu
existentă de-a fi Sinele este expusă la suprafață. Ceea ce-i tangibil și perceptibil de simțuri este natura, dar
ceea ce numim noi divin, insondabil și Absolut este ceea ce pătrunde în conștiința noastră. În viața de zi
cu zi, ființele cu nume și forme și alte obiecte sunt toate perisabile. Numai Parabrahman, care-i anterior
oricărei existențe, este nepieritor. Atâta timp cât numai Acela este, prezența sa nu-i simțită. Noi devenim
conștienți de ea doar datorită creației sale.
Acel fenomen datorită căruia tu te afli aici, este schimbător și este-n continuă schimbare. Dar sursa-n
care se contopește în cele din urmă - Parabrahman - este neschimbătoare și imuabilă. Ea-i imaculată, la
fel ca apa care chiar și atunci când e murdară, ea continuă să fie apă. Multe lucruri apar în conștiință și-n
cele din urmă dispar. Ceea ce rămâne este Unicul invizibil. Ceea ce rămâne după moarte n-are nicio
formă sau aspect. Atunci când acest fapt este clar înțeles, efectele pozitive și negative ale egoului se
diminuează.
Tu aparții neamului meu. Eu exist pentru că tu exiști. Nu mă refer la forma fizică. Numai atunci are
loc claritatea neobstrucționată a înțelegerii Realității. Evenimentele zilnice se întâmplă spontan. Nu le
considera ca fiind opera ta. Ține-te în mod conștient de tot ce se-aude aici. Nu-ți face griji dacă se
întâmplă fapte bune sau rele. La fel cum norii nu afectează soarele, așa și apariția lumii n-are niciun efect
asupra lui Parabrahman. Ori de câte ori cineva moare, el nu piere complet. El este absorbit în
manifestarea infinită. Efectul acestei învățături te exaltă și-ți purifică propria cunoaștere a Realității, fără
ca tu să-ți dai seama de acest lucru. Este acea cunoaștere care nu te lovește deloc, în ciuda acestei
învățături. Acest Adevăr nu dispare niciodată pentru mine, nici măcar pentru o clipă. Înainte de această
viață de 83 de ani, eu nu cunoșteam foamea, setea și nici n-aveam nevoie de medicamente. Acum a apărut
această boală numită corp și odată cu ea a apărut necesitatea tuturor acestor lucruri. Această experiență
este cu totul nouă. Această afecțiune a conștiinței a apărut brusc și ea a necesitat acest „spital” cunoscut
sub numele de lume. Totuși, aceasta-i o fază temporară. Eu nu sunt și nu voi fi niciodată legat de asta.
Fără să-ncerc să știu, eu sunt conștient de natura mea reală. Această boală care-a apărut este acum și o
ofrandă adusă lui Brahman. În afară de asta, ea n-are nicio valoare sau utilitate.
N-am făcut mare lucru, cum ar fi ore de meditație. Când a sosit adevăratul Maestru, ceea ce credeam
că sunt a devenit brusc de neconceput.

92. Un iluminat creditează totul lui Brahman

Un adevărat Guru este anterior apariției lumii. În realitate, el este nemanifestul și cel mereu împlinit.
Ishwara sau Dumnezeul personal conceput de noi îl servește. Gurul pare să aibă o formă omenească. El
își conduce viața ca o persoană normală. Dar în realitate, această viață n-are nimic de-a face cu el.
Aceasta-i înțelegerea, credința și determinarea sa. Gurul este Unicul. Gurul interior și Gurul exterior nu-s
diferiți. Toate acțiunile se întâmplă datorită cunoașterii care s-a născut ca un copil. O persoană iluminată
atribuie toate întâmplările din viață lui Brahman. El spune că lumea care-i vizibilă este situată în
deschizătura lui Brahman, brahmarandhra. „Eu sunt” din brahmarandhra strălucește ca lume, iar în lume
există corpul cu brahmarandhra. Acest lucru se întâmplă în mod repetat și infinit. Cel care vede că

68
această Conștiință Supremă se află în brahmarandhra, rămâne neafectat de lume. Guru-nseamnă jnana,
ceea ce imprimă lumii încrederea în existență. Aceasta se numește Parabrahman.

93. Recunoaște acea inteligență cosmică

Nu se poate cunoaște adevărata semnificație a Gurului, fiindcă cuvântul „Guru” transcende toate
descrierile din limba noastră. Vedele și scripturile sfinte sunt doar cuvinte, la urma urmei. Atunci când
cineva le ascultă cu seriozitate și le asimilează cu credință, efectele lor, fie ele pozitive sau negative, se
produc asupra ascultătorului. Adevăratul sens al cuvintelor trebuie îmbibat în propria anubhava sau în
experiența de viață intuitivă. Totuși, Acela care-i Sadguru nu se pretează la o astfel de explicație
rațională. Conștiința noastră care provoacă mărturia și ceea ce-i mărturisit, dispar în cele din urmă. Acest
lucru-i cunoscut sub numele de moarte. Așa cum în timpul stării de veghe, lumea viselor se contopește cu
propria ta conștiință, tot așa și conștiința se contopește cu adevărata noastră ființă.
Nu există cunoaștere fără diversele simțuri, cum ar fi atingerea, mirosul, vederea, gustul și sunetul.
Aceste facultăți funcționează în trei moduri diferite, și anume: Rajas, Tamas și Sattva. Un jnani știe
temeinic că în final simțul ființei va dispărea. Conștiința noastră este, de asemenea, trecătoare. Ea dispare
într-o zi și se produce un apus al ignoranței.
Un corp se naște și crește consumând boabe care, la rândul lor, cresc ca iarbă, dar conștiința ierbii n-
are un sentiment individual de-a fi. Un corp este etichetat c-un nume și apoi activitatea vieții se
desfășoară cu această identificare. Conștiința-i dincolo de orice astfel de legături. Din această cauză, jocul
moola-Mayei sau iluzia primordială, continuă. Pântecele de aur al acestei ignoranțe primordiale este
simțul tău de-a fi. De aici își are originea rădăcina întregii existențe. Trebuie să cunoști acest embrion din
care se naște simțul tău de-a fi și să recunoști astfel că tu nu ești altceva decât Parabrahman.
Sentimentul tău de-a fi aparține întregului univers. Nu este un bun personal al tău. Dorințele și
poftele tale te afectează pe tine și lumea din jurul tău, provocând suferințe nesfârșite. Nimeni nu se naște
independent. Întreaga lume-i necesară pentru ca acest joc să se întâmple. Trebuie să uiți să fii o persoană
individuală. Ceea ce există este doar ființa pură. Eu vorbesc despre ceea ce nu cunosc.

94. Swaroopa este adevărata noastră natură

A uita de swaroopa sau de adevărata ta natură este o invitație la iluzie. Dacă adevărata natură a cuiva
este reamintită și contemplată, aceasta duce la stabilizare-n Sine. Convingerea de Sine trebuie să fie
stabilizată-n mod constant în înțelegerea swaroopei tale.
Acest corp este doar un obiect material și nu-i adevărata noastră natură. Gustul acestui obiect lumesc
care-i făcut din Sattva celor cinci elemente este simțul nostru de-a fi. Așa cum nu suntem lucrurile
materiale, noi nu suntem nici calitatea lucrurilor materiale. Adevărata noastră natură-i independentă de
corpul nostru sau de conștiința noastră personală. De fapt, întreaga manifestare-i dependentă de swaroopa
noastră. Ceea ce n-a fost atins în timpul marii disoluții din trecut este swaroopa noastră, fiindcă ea-i
atemporală și eternă, cunoscută ca Adevăr. Orice altceva în acest univers este anitya sau nepermanent,
deci fals.
Cele cinci elemente depind de swaroopa noastră pentru existența lor. Cunoscătorul acestor elemente
este cunoașterea noastră. Dar cunoașterea nu-i adevărata noastră natură, fiindcă ea crește și descrește în
funcție de starea de veghe și de vis, deci este și ea nepermanentă. Mai mult, această cunoaștere-i susținută
de prezența Sattvei sau de chintesența alimentelor pe care le consumăm, deci depinde de cele cinci
elemente. Swaroopa noastră este cea în care noțiunile de „eu” și „al meu” sunt absente. Este realitatea
nemanifestată care-i lipsită de expresii sub formă de „eu”și „al meu” sau de lumea exterioară la care sunt
martor. Ea-i lipsită de conceptul de ființă. Nu uita nici măcar pentru o clipă această înțelegere despre
adevărata ta natură eternă. Lasă conștientizarea adevărului despre această experiență de viață să te
însoțească-n fiecare moment al vieții tale.

95. Găsește consolarea supremă prin tine însuți

69
 Cel care spune că nu există nici „eu”, nici Dumnezeu, a depășit tărâmul morții. O astfel de persoană
poate trăi și în acest mrityulok sau în acest tărâm al muritorilor, temporar. Mrityulok este un loc în care
corpul omenesc se naște și moare. Experiența de viață de acolo nu-i permanentă, fiindcă aceste experiențe
se bazează pe un corp cu sentimentul existenței unui univers exterior. Ele aparțin cunoașterii sau
conștiinței de-a fi.
La fel cum forța trupului se diminuează în timpul bătrâneții, tot așa și sentimentul de-a fi dispare în
cele din urmă. Ceea ce-i vizibil și tangibil în mod flagrant în acest moment, piere într-o zi fără urmă. Ceea
ce continuă să existe după aceea, este Totul și este Adevărul Etern. Ceea ce se află temporar acum cu tine
are doar o existență sezonieră.
Cel care cunoaște acum această cunoaștere a modului în care-i experimentată ființa noastră, va fi
neatins de toate conceptele. El nu va fi niciodată atins de concepțiile greșite ale robiei sau de faptul că
ceea ce există este ireal. Trebuie să ai o certitudine totală înăuntrul tău.
Plenitudinea înseamnă să fii liber de toate dorințele. Ambiția de-a obține ceva nu-i decât o iluzie.
Trebuie să-ți recunoști natura eternă aici și acum. Adevărata vairagya sau renunțare înseamnă să identifici
ceea ce nu există în realitate. Această lume exterioară este disponibilă pe raft. Nu-i acorda o atenție
nejustificată. Atunci când atenția ta-i deviată către propriul Sine și-i cunoști cauza, tu o depășești. Te vezi
pe tine însuți ca fiind nenăscut.

96. Devoțiunea este cunoașterea adevăratei tale naturi

Sfatul meu este să nu dezvolți sau să cultivi sentimentul de-a fi un corp. Ceea ce percepi ca fiind tu
însuți și ceea ce percepi ca fiind lumea de afară sunt unul și același lucru. Cele cinci elemente gestionează
activitățile lumești. Tu nu ești aceste elemente, ci conștiința sau calitatea lor. Nu asculta aceste discuții
presupunând că ești o persoană c-un corp. Plantele pe care le vezi în jur sunt de fapt strămoșii noștri.
Atunci când Sattva dezvoltă un dezechilibru, medicamentele extrase din plante sunt folosite pentru a
remedia orice afecțiune.
Veda înseamnă cuvinte. Prin înțelegerea incorectă a acestor cuvinte, oamenii s-au angajat în diverse
ritualuri karmice și-au fost aruncați departe de adevărata lor natură. Sunetul neînsuflețit împreună cu
simțul nostru de-a fi formează Brahman. Conștiința care-și cunoaște existența ar trebui să fie identitatea
noastră și nu o minte individuală.
Dacă simțul ființei-i studiat în lumina jnanei, se vede că mintea-i separată de adevărata noastră
natură. Dobândirea acestei cunoașteri duce la o stare de spirit atotcuprinzătoare. Cu acest cadru mental tu
nu poți ști dacă ești o mică personalitate sau o ființă infinită omnipotentă. Poți ști doar că-n realitate ești
unic, fără un al doilea și fără conceptul de dimensiune. Toate acțiunile din univers se întâmplă de la sine.
Nu te îngrijora de ele și nu te implica-n ele ca persoană. Odată ce cunoști ceea ce-i manifestat, nu va mai
fi nevoie să cunoști nemanifestatul sau Brahman fără calități. Nu există cuvinte sau sentimentul de-a fi în
nemanifestat, la fel ca și-n somnul profund.
Adevăratul sens al ParamAtmei bhakti sau al devoțiunii față de Dumnezeu este cunoașterea
adevăratei noastre naturi. Aceasta-i adevărata bhakti non-duală sau Advaita bhakti. Nemanifestatul, care-i
lipsit de calități, a devenit conștient de ce-a fost manifestat, fapt ce-a condus la dualitate. Trebuie să
cunoști ce-i manifestat sau sensul de-a fi care rezidă în tine. Raiul și iadul sunt concepte false. Poate fi
posibil chiar să se despartă cerul într-o zi, dar este imposibil să se elimine aceste noțiuni incorecte de la
dualiștii nebuni.

97. Conștiința-i comună tuturor

Cel al cărui minte este îndreptată spre sursa „eu” nu-i preocupat de plăcerile și sacrificiile vieții. Dar
pentru a întoarce mintea către sursa ei este nevoie de harul unui Guru. Numai cel care-a asimilat și-a
urmat întocmai instrucțiunile Gurului primește harul Maestrului. Un astfel de om este liber de activități,
chiar dacă pare că-i implicat în ele. Ceea ce-i adevărata noastră natură nu cunoaște locul și timpul nașterii
noastre sau orice alt neam. Este la fel cum un copil n-are nicio cunoștință despre ființă și abia atunci când
crește, mama sa-i prezintă concepte precum „eu” sau „al meu”. Atunci când renunți la noțiunea incorectă
despre tine însuți, realizezi și adevărata natură a celorlalți.
70
 98. Fii asemenea propriului tău Sine

Atman sau Sinele este complet în sine și este dincolo de naștere și moarte. Noi suntem Acela. Cel
care m-a îngrijit și-a avut grijă de mine când eram un embrion și m-a hrănit în timpul stadiului neajutorat
al ignoranței infantile este Atman-ul meu. Ar trebui să acționez în viață cu sentimentul și credința că
Atman este Dumnezeul meu. Rareori însă se adoptă o astfel de poziție. Pe cel care m-a scos în siguranță
din pântecele mamei mele, nu fac decât să-l venerez. Odată ce Sinele-i înțeles în acest mod, o persoană va
fi îngrijită în mod automat, așa cum a fost îngrijită și-n pântecele mamei sale.
Dumnezeu nu-i altceva decât cunoașterea existenței noastre. Adoră doar un astfel de Dumnezeu! Să
nu crezi în ideile trecătoare ale minții. Fii Atman, ignorând pălăvrăgeala mentală și trăiește ca atare. Nu-ți
urma tendințele mentale, spune Paramatman, dezvăluindu-ne adevărata sa natură. Mintea mă definește
doar ca fiind corpul meu, făcându-mă să cred că nașterea și moartea-mi aparțin, dar realitatea-i diferită.
Dacă aș avea naștere și moarte, eu aș avea experiența mea personală în acest sens. Întrucât n-am această
experiență, eu nu cred în ea. Cel care înțelege acest lucru este eliberat de răutățile minții. Ce-i mintea?
Este pur și simplu o aglomerare de gânduri. Aceste gânduri continuă perpetuu să ne irosească timpul
prețios din viață. Cel mai bine este să respingem gândurile fără să le primim sau să le acceptăm.
Prețuiește doar gândul care spune că tu ești Atman și nu corpul și respinge-le pe cele care spun
altceva. Atunci când exiști fără minte, tu ești una cu Sinele. Faptul de-a fi liber de dictaturile minții îți
permite să-ți înțelegi adevărata ta natură. Absența minții este sahaja avastha sau starea naturală. Nu
trebuie să rostești cuvântul „eu”, pentru că atunci el trebuie urmat de-o afirmație de genul „eu sunt această
persoană”. Evită folosirea cuvântului „eu” și folosește în schimb cuvântul „noi”. Mintea poate recunoaște
corpul, dar nu și Sinele. Sinele n-are dimensiuni, deci nu-i nici mare, nici mic. Tu treci tot timpul prin
diverse tipuri de suferință, fiindcă crezi asta-n mintea ta și te abandonezi ei. Trebuie să te distanțezi de
minte. Numai atunci știi că noțiunea de naștere este falsă.

99. Jnana-i atotcuprinzătoare

Starea de veghe, somnul profund și sentimentul de-a fi se datorează celor trei calități, și anume
Sattvaguna, rajoguna și tamoguna. Aceste calități aparțin celui care se naște. În realitate, însă, eu nu sunt
niciodată născut. Sattva sau chintesența hranei care cuprinde acest complex corp-minte și care-i alcătuit
din cinci elemente, dă naștere noțiunii de naștere și cunoaștere. Locul nostru în acest moment este în
Sattva.
La fel cum plăcuța cu numele de pe casă nu suntem noi, nici chiar această casă nu este noi, deci nici
Sattva nu este noi. Sattva este doar chintesența hranei, care, la rândul ei, este un produs al celor cinci
elemente. Prin urmare, trebuie să concluzionezi că tu nu poți fi Sattva. Numai atunci vei ști că tu nu ești
născut deloc.
Pe de altă parte, dacă te consideri un organism corp-minte, atunci ești obligat să-nduri durerea
nașterii și-a morții. Numai atunci când nașterea se dovedește a fi falsă, teama de moarte poate dispărea.
Nu există moarte în experiența nimănui. Există doar o teamă de moarte, team[ care-i plină de durere.
Durerea-i o experiență care se întâmplă brusc, nepoftită și nesperată. Leacul pentru durere este înlocuirea
ei c-un fel de fericire. Iată de ce nașterea sau viața nu-i decât o activitate intensă și-o neîncetată zbatere a
Sattvei!
La fel cum un copil crește spontan, așa și Sattva funcționează-n lume din proprie inițiativă. Jnana,
deși este latentă, ea pătrunde în toate direcțiile. Acest fenomen misterios de manifestare este o calitate
spontană a Conștiinței Supreme. Cele cinci elemente care constituie această întreagă manifestare sunt și
ele tot un rezultat al acestui Principiu. Nu există niciun creator sau administrator al acestuia. Jnani sau cel
care și-a cunoscut propria sa natură adevărată, înțelege acest fapt în mod intuitiv.

100. Discriminarea asigură cunoașterea de Sine

71
 Nu există pace eternă fără Atmajnana sau cunoașterea de Sine. Cunoașterea de Sine înseamnă a avea
experiența directă a adevăratei tale naturi (aparoksha anubhooti). Pentru ca aceasta să fie cunoscută, tu
trebuie să te ții de picioarele Gurului. După aceea, din ignoranță ia naștere înțelepciunea și din
înțelepciune ia naștere discriminarea. Aceasta te ridică la cunoașterea supremă a Sinelui. După aceea,
stăpânul nebuniei devine un Înțelept exaltat al înțelepciunii supreme.
Sentimentul nostru de-a fi apare fără a fi nevoie să-l memorăm. De fapt, dacă ne amintim ceva,
acesta-i uitat din nou. Odată ce Sinele te cunoaște și credința ta în acel Atman este ferm stabilizată,
aceasta-i iluminarea, după care împlinirea se produce de la sine. Tot ce trebuie să faci este să te dedici
Gurului.

101. Atman există înainte de sentimentul nostru de-a fi

Sunetul spontan auzit de yoghini în timpul meditației se numește anahat naad sau sunetul neatins.
Când cineva se trezește dintr-un somn profund, înainte de a spune „eu sunt treaz”, există conștiința de-a fi
treaz. Nu există nicio amintire a ideii de corp în acel moment. Doar atunci când se întâmplă limbajul,
apare conceptul „eu sunt corpul”. Respirația are loc fără efort, de la sine. Acesta-i un semn al prezenței
minții. Vorbirea are loc atunci când cineva expiră. Înainte de a spune „eu sunt treaz”, conștientizarea sau
sentimentul de-a fi treaz se produce spontan. Meditează asupra prezenței acestei naturi pure care se
întâmplă spontan. De fapt tu ești deja Acela asupra căruia meditezi, adică propriul Sine. Atman este ceea
ce există înainte de-a ști că exiști. Gândul că „eu exist” apare odată ce-ți cunoști ființa. Este dificil să
rămâi cu tine însuți fără cuvintele „Eu sunt”. Viața-i doar o acumulare de zile. Nașterea-i momentu-n care
acestea încep să fie adunate și se termină atunci când se încheie ultima zi plină de evenimente.
Acolo unde nu există experiența zilei, nu există nici sentimentul de-a fi. Atunci când nu putem dormi
sau nu putem mânca, recurgem la medicamente. Aceste medicamente ne conduc practic viața care începe
odată cu nașterea. Hrana și medicamentele-s similare. Cunoașterea noastră-i dependentă de această
admisie furnizată corpului nostru. Sentimentul nostru de-a fi, adică ideea că existăm, depinde de sfera
Sattvei, care, la rândul ei depinde de cele cinci elemente care constituie lumea. Activitățile noastre se
desfășoară în conformitate cu sugestiile și credințele noastre mentale. Cum am putea atunci să lăudăm sau
să criticăm schema lucrurilor? Cauza principală a ființei tale este Ishwara. Cunoscând acest lucru, tu devii
mai atent și te concentrezi asupra neconceptibilului și imaculatului, asupra Absolutului.

102. Nu există desăvârșire, ci creștere

Apa strânsă pe câmpuri după ploi se usucă în cele din urmă, dar efectul ei este vizibil prin observarea
creșterii culturilor. În același mod, cunoștințele dobândite aici curg spre propria ta natură reală și ajută la
eliberarea ta finală. S-ar putea să simți că-n timp aceste cuvinte-s uitate. Totuși, efectul lor continuă să
crească în fundal. Swaroopa ta nu poate fi realizată prin conștiință. Doar Parabrahman, care-i conștient
de toate, ia aminte.
Experiența lumii percepută de noi este de fapt experimentată de Parabrahman. Singurul instrument
de percepție pe care-l ai este conștiința. Acesta-i în prezent scopul tău și impulsul pe care-l ai pentru a
continua. Totuși, n-are nicio legătură cu Cunoscătorul său. Spațiul oferă spațiu pentru ca toate activitățile
să se desfășoare, dar Cunoscătorul său rămâne neatins de ele.
În același mod, karma se întâmplă datorită lui Parabrahman, dar el rămâne neatins de ea.
Parabrahman nu poate fi descris prin cuvinte sau prin semnificația lor. Fiindcă noi nu putem înțelege
ceva fără un nume, de aceea un nume – Parabrahman - este atașat acelui lucru. Toate începuturile se
întâmplă și curg din Parabrahman și totuși nu rămâne nicio urmă de nimic. Parabrahman este așa cum
este, neschimbat, neatins și nepăsător.
Atunci când nu exista cunoașterea existenței, nu exista nici cunoașterea non-ființei. Această stare
imaculată și pură este starea unui jnani. Este aceeași stare ca și cea a unui copil, fiindcă un copil nu-i
conștient de existența sa, iar toate nevoile sale-s îngrijite și satisfăcute. Un copil n-are dorințe sau aspirații
și nici un jnani nu are. Acțiunile unui jnani se întâmplă spontan, ca urmare a convingerii sale ca Sine.
Sentimentul tău de-a fi este prezent în prezent, dar el nu va dura.

72
 A trecut vreme de eoni. Mai există acum cineva din trecut? Care-i starea actuală a oamenilor care-au
trăiit atunci și au realizat lucruri mărețe-n viața lor? Starea-n care se află ei astăzi este perfectă, pură și
imaculată. Această stare-i eternă și ea-i într-adevăr adevărata noastră natură.

103. Privește adevărata ta natură care-i Parabrahman

Observă că acest corp este identificat din moment ce tu exiști. S-ar putea să nu poți accepta cu
ușurință acest fapt, dar Brahman nu depinde de acceptarea sau neacceptarea ta. Pentru un jnani, acest
lucru este diferit, fiindcă el este identificat cu Parabrahman. Pentru el, tot ce-i înăuntru și-n afară este
doar o expresie a lui Brahman impersonal. Pe de altă parte, atunci când sondezi în adevărata ta natură,
abia treci dincolo de-a te vedea ca pe-un corp.
Identificarea ta cu corpul nu va dura la nesfârșit, fiindcă această credință-i falsă. Chiar dacă această
cunoaștere despre Brahman pe care tu o asculți acum nu-i înțeleasă imediat, ea nu se irosește, fiindcă
expresia lui Parabrahman se referă la realitatea ta. Interesele individuale ale fiecărei persoane se bazează
pe ideea pe care ea o are despre identitate. Întrucât această idee este reală, cine poate beneficia de astfel
de interese individuale? Prin urmare, interesul principal trebuie să fie acela de-a ți realiza adevărata ta
natură.
În primul rând, tu trebuie să-ți cunoști adevărata ta natură. Apoi îți dai seama că trupul tău și toate
acțiunile depind de conștiința ta. Adevărata ta natură este nemanifestată, ea este cea care susține viețile
tuturor. Nu-ți trăi niciodată viața presupunând că tu ești un corp. Trebuie să privești în adevărata ta natură
și să-l găsești pe Dumnezeu în tine. Se spune că asimilarea acestor cuvinte este ca și cum l-ai vedea pe
Dumnezeu. Trebuie să-l privești pe Dumnezeu ca pe propriul tău Sine.
Corpu-i alcătuit din chintesența hranei, datorită căreia există conceptul de-a fi un individ. Totuși,
aceasta nu-i adevărata ta natură. Prakriti și Purusha sunt eterne și ele n-au început. Ele-s invizibile și sunt
dincolo de culoare și descriere. Dar funcționarea lor are loc neîncetat, fiindcă potopul de manifestare este
aici, afară. Cunoscătorul acesteia este Purusha și tot ce poate fi văzut este Prakriti. Purusha nu poate
exista fără Prakriti și viceversa. Acest joc al creației, al menținerii și-al dizolvării este doar un joc al lui
Purusha și Prakriti. Atunci când adevărata natură a cuiva este realizată, Văzătorul devine asemenea lui
Parabrahman. El știe că ceea ce se naște este doar un joc al celor cinci elemente și-al conștiinței. Nu
există niciun rol de „tu” sau „el”. Lumea s-a născut atunci când te-ai născut tu. Corpul nu-i adevărata
noastră natură. Cel care locuiește înăuntru și care spune că „eu nu sunt corpul”, adică sentimentul de „eu
dinăuntrul tău” este adevărata ta natură; ia asta ca pe-un indiciu. Amintește-ți că gustul conștiinței este
amintirea că „noi suntem”.

104. Cel care experimentează omniprezența este Purusha

Sattva este una singură, dar ea cuprinde trei calități, anume Sattva, Rajas și Tamas. Sattva pură este
cunoașterea noastră sau cunoașterea faptului că existăm. Toate cele trei calități sunt cantonate în Sattva
sau în amintirea propriei existențe. Amintirea faptului că „suntem” există în Sattva. Ea-i conținută în
forma corpului. Dar acel „Eu sunt” care trăiește în interior este fără formă. Sattva oferă cunoașterea
ființei, rajoguna induce activitatea, iar tamoguna pretinde săvârșirea tuturor acțiunilor. Bineînțeles că
toate activitățile-s doar imaginație. Purusha nu-i un individ, ci este Acela care pătrunde tot și prin care se
experimentează tot ce există. El este dincolo de cele trei calități.
Tradiția este de-a da un nume lui Parabrahman. Nicio recunoaștere sau chestiune ca rugăciunea nu-i
posibilă fără un nume. Acesta-i motivul pentru care, atunci când este rostit un nume, noi dăm din cap în
semn de recunoaștere și înțelegere. Dar ce-i aceea care-a fost recunoscută? Este recunoașterea faptului că-
i imposibil să cunoști ce-i real. Suntem prinși în capcana concepțiilor greșite de-a fi un produs al celor trei
gune, adică suma totală a corpului și-a minții făcute și hrănite de alimentele pe care le consumăm.
Dar cel care l-a ascultat cu ardoare pe Sadguru și înțelege adevărul nu-i prins în capcana unor astfel
de concepții greșite, chiar și atunci când el pare a fi o persoană. Părinții noștri sunt folositori pentru
întâmplările din viața noastră conștientă de care nimeni nu-i conștient. Conștiința însă nu-i un individ. Ea-
i chintesența hranei consumată de noi, care, la rândul ei este alcătuită din cinci elemente. Aceste

73
elemente-și au originea în moola-Maya, dând naștere Sattvei. La rândul său, Sattva dă naștere chintesenței
alimentelor. Trebuie să înțelegem că nimic din toate acestea nu reprezintă adevărata noastră natură.

105. Conștiința iubitoare este Laxmi Raman

Trebuie să avem convingerea fermă că noi nu suntem corpul, ci Acela care nu-i afectat de ce se
întâmplă în jurul nostru. Tendințele noastre mentale creează diverse idei. Suntem blestemați cu această
cunoaștere a ființei. Înainte de-a avea această cunoaștere a existenței noastre, noi n-aveam nevoie de
nimic. Nașterea înseamnă perceperea lumii exterioare, iar moartea implică absența unei astfel de
percepții. Este ca și cum s-ar fi întâmplat o trezire iluzorie și ca într-un vis, aceste experiențe n-au
realitate. Când visul se termină, obiectul experienței se ofilește în acea clipă. Poți găsi pe cineva care să
nu fi alternat între starea de veghe și cea de somn?
În acest joc al vieții, ce te consideri tu a fi? Când a început această stare de veghe, respectiv de somn?
Cum s-a întâmplat? Trebuie să ne gândim serios la aceste aspecte. Nici măcar Dumnezeu nu mă poate
ajuta atunci când mă aflu dincolo de stările de veghe și somn, fiindcă nici măcar nu-i nevoie de vreun
„eu” în acea stare. Prin urmare, cunoașterea-i o stare de ignoranță și ea începe cu nouă luni mai înainte ca
un prunc să se nască. Lumea se naște din ignoranță. După ce se naște copilul, cunoașterea are nevoie de
câțiva ani ca să se maturizeze. Percepția lumii care-a apărut datorită nașterii noastre se va sfârși într-o zi.
Conștiința noastră n-are nicio formă și niciun nume. Ea-i liberă de ego. Este o experiență care nu
poate dura la nesfârșit, dar cum ar putea ceva să moară dacă n-are formă? Gândește-te la acest lucru și
renunță la frică. Mii de nașteri au loc, dar ele sunt ale chaitanyei și nu ale vreunui suflet individual.
Atunci când chaitanya primește o formă, noi o numim jiva, sufletul. Prin discriminare, noi trebuie să-
nțelegem ce suntem și ce nu suntem. Întrucât dorințele noastre n-au sfârșit, pentru a rezolva această
problemă nu te gândi la ceea ce dorești...ci gândește-te la Acela care se află în spatele acestei dorințe, iar
în final dorințele se diminuează.
Conștiința care-a apărut nu indică prezența mea, ci a părinților mei, cei care-au fost responsabili de
ea. Eu existam înainte de sosirea acestei conștiințe, dar am făcut cunoștință cu părinții mei mult mai
târziu. Noi suntem prezenți chiar și înainte de această înțelegere. Rememorarea evenimentelor din trecut
este o calitate a Mayei. Paramatman este lipsit de calități. Maya este total falsă. Acestea nu sunt decât
cuvinte care duc la alte cuvinte rostite de cei care n-au nicio înțelegere a adevăratei lor naturi.
Parabrahman nu-i conștient de propria sa existență. Prin urmare, cum pot fi adevărate informațiile pe
care le oferă el despre Maya și Brahman?
Eu mi-am dat seama de existența mea care era plină de bucurie și sunt ocupat cu ea. Unul dintre
numele Domnului este Laxmi Raman, cel care-l implică pe cel bucuros de conștiință.

106. Credința înseamnă să ne cunoaștem existența

Guru Purnima este o zi dedicată în fiecare an Sadgurului. Este considerată a fi ziua-n care ne regăsim
propria natură ca fiind deplină. Mulți oameni spirituali se deghizează în sfinți sau înțelepți, dar niciunul
nu se poate deghiza în Paramatman, întrucât acesta-i prin definiție fără formă și calități. Trebuie să știm
că Paramatman n-are nici măcar un corp pentru a se deghiza și n-are nevoie de niciun fel de costum.
Sadguru-i același Principiu ca și Paramatman.
Sadgurul nu poate fi cuprins de conștiință, fiindcă el se află dincolo de cunoscut și de ceea ce poate fi
cunoscut. Doar cei care au o credință intensă-n Sadguru și care cugetă repetat asupra cuvintelor
Maestrului prin incantarea mantrei sale, ale căror inimi s-au aprins datorită identificării cu Principiul
Infinit, îl pot înțelege pe Sadguru. Dar nici măcar aceștia nu pot descrie adevărata natură a Gurului. Poate
o păpușă făcută din sare, care încearcă să sondeze adâncimea oceanului, să reușească vreodată să facă
acest lucru? Sau va rămâne ea separată de ocean? Acțiunile din această lume care depind de cunoaștere
vor pieri, fiindcă ele se schimbă tot timpul.
Gurubhakti sau devotamentul față de Guru nu înseamnă venerarea unei persoane care are un corp
omenesc. Adevăratul Guru este fără formă și el este imaculat. Stabilizarea-n această înțelegere și trăirea
pentru realizarea Sinelui este adevărata Gurubhakti. Ai credință fermă în propria ta conștiință, cea în
prezența căreia toate îndoielile dispar!
74
 Întreabă-te cum s-a născut dintr-o singură celulă un corp omenesc atât de elegant, care n-a fost făcut
de tine. Bineînțeles că totu-i o întâmplare spontană și tu trebuie să te afli la baza ei. Maya este cea care
acceptă cu ușurință ignoranța cu privire la Sine. Lumea-i vastă, dar cum ne raportăm noi la ea? Află că
lumea există datorită cunoașterii tale. Conștiința-i creată de îndată ce tu ești, iar tu ești conștient de ea.
Asta nu-i altceva decât iubirea de Sine. Toată lumea venerează această cunoaștere. Această cunoaștere se
manifestă în fiecare dintre noi. A lua asta ca fiind un individ ne-a cauzat probleme. Adoră-ți adevărata ta
formă, Atman, și vei ști că pacea și fericirea supremă au fost întotdeauna în tine. E ceva spontan, care n-
are nevoie de niciun efort pentru a se produce. Un corp omenesc este hrană pentru un rug funerar. Focu-ți
poate arde corpul până la cenușă, dar ție el nu-ți poate face niciodată rău. Doar atunci când ne cunoaștem
adevărata noastră natură, putem nega falsa manifestare văzută și putem ști că noi suntem dincolo de tot ce
poate fi văzut.
Viziunea noastră depinde de credința noastră-n existență. Identificarea conștiinței cu trupul pare să
facă Sinele impur, deși în realitate el este mereu pur și imaculat. Credința sau necredința noastră în
conștiință este în perfectă ordine. Sinele este întotdeauna pur și perfect.

107. Lumea se află în cunoașterea noastră

Cei care discern între bine și rău, suferă cel mai puțin. Svadharma sau cunoașterea adevăratei noastre
naturi este corectă. Cunoașterea propriului Atman lăuntric este Swaroopa dharma. Cunoaște acest lucru și
agonia ta va fi redusă. De fapt, cel care și-a cunoscut Atman-ul nu-i afectat de nenorocirile lumești. La fel
cum razele de lumină se răspândesc în toate direcțiile, așa și experiența lumii se răspândește în toate
părțile datorită cunoașterii noastre. Conștiința care se manifestă în toate formele de viață, de la o furnică
la o ființă omenească, este natura noastră. Diferitele corpuri par să fie separate unul de celălalt, dar
conștiința pură este indivizibilă.
La fel cum spațiul infinit nu poate fi rupt în bucăți, tot așa și Conștiința Universală nu poate fi
segregată în ființe individuale. Ea-i indivizibilă și aceasta-i natura noastră. Atunci când substanțele
nutritive care-ți susțin viața se epuizează, Atman rămâne latent, ca un foc stins, dar care de fapt nu se
stinge niciodată în totalitate. La fel cum o albină absoarbe o singură picătură de nectar dintr-o floare și
nimic mai mult, așa și un adevărat adorator al Domnului Sri Hari soarbe doar jnana sau esența acestei
învățături. Atenția sa este mereu îndreptată spre conștiință și prin aceasta el devine pur și nenăscut,
primind eliberarea. Conștiința devine una cu atenția lui și atenția lui nu se îndepărtează niciodată de
conștiință.
Se spune că a cânta o mantră este important. În timp ce cânți, acordă-i atenție sursei de cunoaștere și
atunci nu mai rămân prea multe de făcut.

108. Existența ta este conștiința

Pentru Parabrahman, universul și tot ceea ce se întâmplă în el este ireal. Cine-i acela care consideră
că-i real? Doar cel care-i ferm înrădăcinat în conștiința corpului. Nevoile care apar din cauza dorințelor și
aspirațiilor fac din această lume o realitate. Orice ai face, viața lumească continuă, dar ea-i la fel de ireală
ca și pruncul unei femei sterpe. Se pare că această lume a răsărit din apă. Toată viața primordială a fost
creată în apă. Chiar și până în ziua de azi, apa susține viața pe pământ. Plantele și vegetația există atunci
când există apă. Această Sattva sau esența hranei care-i produsă este cea care face posibilă conștiința.
Când această hrană se usucă, conștiința dispare. Lumea-i mereu însoțită de conștiință. Putem avea diverse
nume, dar noi suntem întotdeauna conștiința. Când îl cunoaștem pe Brahman, noi vedem această existență
lumească ca fiind temporară. Conștiința noastră și cunoașterea lui Brahman depind de cele cinci
elemente. Prin urmare, toate acestea-s în esență false, așa că nu există niciun motiv de supărare atunci
când ce era fals se dovedește acum a fi tot fals. În somnul profund nu există conștiință de sine. Conștiința
de sine din starea de veghe sau din cea de vis a devenit un motiv de supărare. Din conștiința de sine se
naște falsitatea vieții de veghe. Eu sunt doar un martor al acestui fenomen ciudat și nu experimentez
faptul că fac parte din el.

75
 109. Conștiința noastră este Bhagavan

Ce anume ne face să ne comportăm în viață așa cum o facem? Conștiința, care-i inevitabilă și este cea
care acționează cu adevărat în această lume și nu tu sau eu. Conștiința apare fără să știe și ea-i nectarul de
la picioarele Domnului. Să cunoști motivul acestei conștiințe este ca și cum ai bea acel nectar. O astfel de
persoană este eliberată de influența minții. Conștiința este în întreaga existență. Ea-i prezentă în fiecare
ființă vie ca sentimentul „Eu sunt”.
Capacitatea noastră de-a scrie sau de-a desfășura orice activitate se datorează cunoașterii faptului că
„suntem”. Pentru a înțelege acest lucru, noi trebuie sacrificat sentimentul individual de-a fi, simțământ pe
care-l avem în mod incorect considerându-ne a fi. Lumea și activitățile ei există în interiorul și-n afara
cunoașterii noastre. Aceste activități au loc datorită celor cinci elemente, celor trei gune, precum și lui
Prakriti și Purusha, alcătuind astfel o chestiune de zece feluri.
Un adevărat adorator al Domnului este cel care-a băut nectarul de la picioarele Domnului. Pentru a te
elibera de conceptul de moarte, tu trebuie să ai un control complet asupra minții. Există patru tipuri de
vorbire care-și au originea în picioarele Domnului. Cu ce fel de cerneală ai putea scrie cuvintele „Eu
sunt”? Este cerneala (shayi) cu care Domnul Sheshashayi (Vishnu) se odihnește pe șarpele Shesha.
Când bem nectarul de la picioarele Domnului, noi observăm că pălăvrăgeala goală a minții noastre
este toată falsă. Aceasta-i victoria lui Atman al nostru. Fericirea ce urmează este independentă de orice
sursă externă, spre deosebire de plăcerile experimentate prin intermediul simțurilor noastre. Cei care
tânjesc după adevărata beatitudine a Sinelui trebuie să caute rădăcina existenței lor. Apa care se ridică
dintr-o fântână se înalță-n aer și apoi ea cade înapoi pe pământ. În același mod, conștiința noastră cade
înapoi la sursa sa și nu mai susține această dramă a lumii.

110. Îndreaptă-ți atenția spre ceea ce se află înainte de concepte

De ce au nevoie organele noastre de simț? Ele iubesc conștiința noastră. Conștiința care mai înainte
era necunoscută, acum este acum cunoscută. Ea a adus conștiința de sine în corpul care-o susține, iar
universul apare ca rezultat. Cele 11 organe de simț - și anume cele cinci organe de cunoaștere, cele cinci
organe de acțiune și mintea - toate acestea funcționează de dragul conștiinței. Iată de ce, pe măsură ce
trece fiecare zi, această iubire de-a exista continuă să crească.
Această conștiință sau iubire de Sine este asemenea formei Domnului Krishna, iar modificările
noastre mentale sunt gopișii sau lăptăresele devotate lui Krishna, care-i conștiința. Cei care l-au văzut pe
Krishna au devenit conștienți de gloria Lui și s-au contopit în El. Acest lucru implică faptul că ei erau
total absorbiți de conștiință. Când iubirea cuiva pentru Krishna devine mare, ea-și pierde treptat interesul
față de obiectele senzoriale și realizează adevărata natură a lui Krishna, care-i Sinele. Acela devine
convins că adevărata lui natură nu-i alta decât Krishna.
Fii atenti la ceea ce-i anterior conceptelor. Ceea ce vezi fără efort când ochii tăi sunt închiși, nu-i
nimeni altul decât Krishna. Datorită tenului său întunecat, el este cunoscut sub numele de Ghanshyam sau
Savalaram, ceea ce înseamnă „cel întunecat”. Nimic nu se poate întâmpla în absența lui. Krishna se
bucură de tot și totuși el rămâne distant de toate activitățile. El reprezintă ceea ce-i real și ceea ce se
numește odihnă. Dacă el nu-i văzut, atunci nu există nicio vedere. Ceea ce vezi cu ochii deschiși este
lumea. Dar când ochii tăi sunt închiși, ceea ce vezi este Krishna. Asta înseamnă să-l vezi pe Krishna cu
chipul său întunecat, fără să privești de fapt. Fă o pauză chiar acolo și contopește-te în El. Experiența ta se
va baza pe convingerea ta. Noi primim experiența pe baza convingerilor noastre. Dar odată ce-l observi,
vederea ta continuă în ciuda tulburărilor exterioare.
În alfabetul sanscrit, cuvântul Shri este prima literă și el este considerat „cel mai sacru”. Prin urmare,
acesta-i un prefix adăugat tuturor numelor sfinte, ca de pildă Shri Krishna. El este văzut ca fiind ceea ce-i
anterior tuturor lucrurilor, anume cunoașterea de Sine. Întâlnește-l mai întâi pe El, înainte de-a face orice
altceva. Cel care ascultă continuu gloria măreției lui Krishna, îl iubește din ce în ce mai mult. Unui astfel
de adorator al Domnului nu-i pasă prea mult de recunoașterea publică sau de onoare, căci în Krishna el își
găsește împlinirea deplină.
Krishna strălucește în plină glorie în cei care-l văd ca pe propriul lor Sine. Văzătorul din ei devine cel
văzut. Atunci se termină nevoia de-a consulta pe altcineva pentru cunoașterea de Sine. Până atunci,
76
urmează cuvintele Gurului tău și unește-te în Ghanshyam, „ Cel cu tenul smead”. Privește-l cu ochii
închiși.

111. Căută-ți singurătatea cu conștiința

Într-o persoană care și-a cunoscut adevărata natură nu există nicio urmă de ego sau sentiment de-a fi.
O astfel de persoană și-a recunoscut unitatea cu toate ființele vii - mobile și imobile. Ea știe că această
conștiință-i substratul. Natura acestei cunoașteri sau a sentimentului de-a fi este de așa natură încât nu se
poate ține la ea la nesfârșit și nici nu se poate renunța la ea atunci când se dorește. Când identificarea
corporală dispare împreună cu dorințele, ceea ce rămâne este cunoașterea pură. Procesul de trezire din
somnul profund și de revenire la acesta este unul spontan și el nu necesită niciun efort fizic sau
intelectual. La fel cum sentimentul de-a fi se ridică din Sine, așa și atunci când această cunoaștere dispare,
swaroopa sau adevărata ta natură continuă să existe.
Chiar și atunci când cunoașterea conține totul, ea continuă să nu experimenteze în mod intrinsec
niciun sentiment de plăcere sau durere. Totuși, doar când această cunoaștere-și asumă rolul unei entități
sau al unei persoane vii conștiente, ea experimentează plăcerea și durerea. Cel care-și cunoaște conștiința
nu se identifică cu persoana care-ar trebui să fie. Pe de altă parte, Cunoscătorul conștiinței este dincolo de
sentimentele de plăcere și durere. Un astfel de Cunoscător este Martor la tot ce se-ntâmplă, fără nicio
dorință sau efort. Acele chestiuni la care noi putem fi martori nu rămân, ele dispar în timp util. Pe cel care
n-are nevoie de această cunoaștere, voi îl puteți numi Sadguru.
Cunoscătorul cunoașterii rămâne necunoscut cunoașterii. În cunoaștere apare lumea împreună cu
corpul. Odată cu experiența unui corp, apar și experiențele de plăcere și durere. Un jnani n-are experiența
de-a intra sau de-a ieși din samadhi.
Adevărata ta natură nu-i conștientă de sine. Ea se află într-o stare numită Vijnana, ceea ce-i dincolo
de toate. Cunoașterea-i un produs al naturii celor cinci elemente. Se numește teertha sau cel venerat.
Acesta poate fi motivul pentru care noi ne adresăm părinților noștri cu teertharoop. În mod similar,
fratelui tatălui i te adresezi cu „teertha swaroop”. Numele Domnului, Keshav și Vaman sunt sfinte și
venerate. În absența germinației sucurilor alimentare, predomină Absolutul care-i total liber și complet.
Poorna sau Sinele, care-i complet, este lipsit de cunoașterea propriei sale existențe. Prin urmare,
brahmajnana sau cunoașterea lui Brahman se află încă pe tărâmul ignoranței. Dar Cunoscătorul-l
cunoaște indirect. Acum eu înțeleg pe deplin cum am ajuns să fiu și cum sunt în prezent, fără să am
nevoie de niciun alt sprijin și fără ca altcineva să fie prezent. Până când o experiență nu-i cunoscută, nu
apare dorința de-a o dobândi, dar în momentu-n care ajungi s-o cunoști, apare dorința. Prin urmare,
cunoașterea-i iubită și dorită doar după ce ea-și face apariția. Lumea din afară, văzută de tine, se
datorează acestei cunoașteri. Pentru un jnani, lumea nu-i altceva decât cunoașterea sa.
Rămâi cu această cunoaștere în izolare. Înțelege că această cunoașterea a ta este atotcuprinzătoare și
ea nu-i limitată la individul pe care-l numești „eu”. După aceea, cunoașterea nu se va limita la „eu”, ci ea
va deveni Conștiința Universală, „eu”-ul omniprezent. Această cunoaștere limitată nu va rămâne pentru
totdeauna, ea va dispărea în cele din urmă.

112. Om implică faptul că tu ești prezent

Atunci când incantăm o mantră precum Om Shiv, noi ne dăm seama de propria noastră prezență.
„Om” înseamnă „prezență”. În marathi, cuvântul „shiv” implică „atingere”. Atunci când apare-n noi
conștientizarea faptului că suntem neatinși de corp, se întâmplă ceva ca și cum am ucide demonul
cunoscut sub numele de Shankasur sau demonul îndoielii. La fel ca și suflatul în scoica Domnului Shiva,
asta-nseamnă anunțarea unei victorii. Acest sunet sfințește universul. Aceste două cuvinte ale cunoașterii
de Sine, care curg din partea înțelepților, purifică și transformă pe oricine le aude.
Eternul suspect care se îndoiește de „cine sunt eu” este eradicat definitiv de Sadguru. De acum
încolo, acest corp este condus de Domnul care-a ucis acest demon al îndoielii. Sinele sau conștiința se
manifestă-n mine sub forma stării de veghe a conștiinței ce apare sub forma lumii. Trăiește cu această
convingere și aceasta-i adevărata trezire la adevăr. După aceea, alții vin să se-nchine numelui și formei
tale ca fiind Domnul. Nimeni nu trebuie să-i întrebe pe alții despre ce-i cunoașterea. Un jnani nu-i
77
niciodată dependent de ce apare din cunoaștere. Cunoașterea-i forța ce conduce-n mod spontan universul
și susține toată viața din el. Aceasta-i chiar natura cunoașterii.

113. Dumnezeu este încrederea noastră în ființă

Lăudă-l pe Parabrahman oferindu-i identitatea ta. Cel care-l întâlnește pe Parabrahman devine
Parabrahman. A-l cunoaște pe Dumnezeu înseamnă să devii Dumnezeu. Înseamnă să renunți complet la
ideea de-a fi altceva decât Dumnezeu. Un adevărat căutător al lui Parabrahman își predă identitatea lui
Dumnezeu și el devine la fel ca Dumnezeu, văzându-și adevărata sa natură. El dezvoltă certitudinea de-a
fi Sinele. Un astfel de om merge dincolo de amintirea sau uitarea Sinelui. Orice altceva este abandonat.
Din cauza răutății minții noastre, noi vizualizăm și experimentăm nenorocirea sau nașterea în această
lume. Corpul, lumea exterioară și experiența vieții sunt doar aparențe care nu există în realitate. Ceea ce
există în realitate este adevărata noastră natură. Tu cunoști și simți Unicul din tine. Este Acela pe care am
vrut să-l întâlnim și căruia îi cerem harul. Existența lui devine existența ta, iar existența ta devine
existența lui. Când te abandonezi total lui Dumnezeu, reușești, pentru că aceasta-i cea mai mare
abandonare ce poate fi făcută. Cunoașterea adevăratei tale existențe este Dumnezeu și nimic altceva.

114. Diferența dintre Saguna și Nirguna dispare

Am încetat să mă mai rog lui Saguna Brahman sau lui Dumnezeu cu calități, dar această metodă de
închinare nu-i gata să mă părăsească. În această lume, cel mai dificil lucru este să întâlnești un Sadguru și
să-l urmezi. Eu m-am contopit cu cuvintele Maestrului și am fost eliberat. Pentru discipolul unui Guru, nu
mai este nevoie de niciun alt Dumnezeu. O astfel de persoană nu-i descrisă de literele din numele său și
ea nici nu se mai consideră un corp.
Înainte de-a părăsi corpul, identifică-te cu Sinele tău. Atunci nu vei mai experimenta moartea. Nu
confunda mitul karmei cu subiectul realizării Sinelui. Pentru prima dată, concentrează-ți întreaga atenție
asupra cunoașterii de Sine. După aceea, diferența dintre Saguna și Nirguna dispare. Tu vei fi atins scopul
nașterii umane.
Deși experiența durerii nu cruță pe nimeni, pacea interioară a înțeleptului este netulburată. Cele mai
mari realizări și calificări ale tale nu-s nimic altceva decât ignoranță. Nu polua cunoașterea de Sine cu
chestiunile corpului și-ale minții. Conștiința-i nelimitată. Cum ar putea ea să conțină nenorocire sau
fericire? Oare oceanul se umple sau se golește odată cu mișcarea valurilor lui? Corpu-i doar hrana
conștiinței. Pune-ți toată încrederea în cunoașterea de Sine!

115. Prin practică, stabilizează-te în cunoașterea de Sine

Cel care răspunde la chemarea numelui său este Shiva sau Domnul universului. Conștiința noastră-i
dovada existenței Domnului. Ceea ce se identifică și trăiește ca trup este jiva, iar ceea ce-și cunoaște
adevărata natură ca și conștiință este Shiva. Ambele-s unul și aceeași lucru. Diferența aparentă se
datorează doar identificării cu corpul.
Lumea și Shiva nu-s diferite. Practicând, tu te stabilizezi în această cunoaștere și o cunoști ca pe-un
fapt. În momentul de față, tu te identifici c-un corp, deci persistă teama de moarte. Conștiința ar trebui să
se cunoască pe ea însăși ca fiind conștiință. Conștiința ta-i de natura lui Ishwara, Domnul. Cel care
cunoaște acest lucru cu convingere îl întrece chiar și pe Brihaspati, miticul Guru al Cerurilor și stăpânul
Cunoașterii. Se spune că odată ce ceva-i donat, n-ar trebui să se mai aștepte nimic în schimb. Donează-ți
identitatea corporală Domnului Shiva și nu-ți mai considera niciodată corpul și mintea ca fiind ale tale.
Atunci Domnu-ți conferă domnia identității cu Sinele universal. O astfel de conștientizare trebuie să
devină naturală pentru cel iluminat. Discipolul care-i astfel devotat Gurului său nu simte nevoia de alte
învățături sau sfaturi din partea altora. Erudiția sa despre cunoașterea de Sine decurge din această
înțelegere, chiar dacă el rămâne în unitatea cu Absolutul.

116. Yoga înseamnă să-ți pierzi sentimentul de-a fi

78
 Așa cum te trezești din somn dimineața, la fel și ceea ce vezi fără ochi este imaginea reală a lui
Dumnezeu. A vedea această imagine este adevărata trezire, ceea ce face ca drumul tău pe calea spirituală
să nu presupună niciun efort și ca procesul de viață lumească să fie tolerabil. Această înțelegere se face
fără utilizarea intelectului.
În ciuda nenumăratelor potopuri devastatoare din trecut, nemanifestatul nu-i distrus. Prin urmare, el
este adevărata mea natură. Și cu ce te deosebești tu de asta? Adevărata noastră natură nu-i nimic altceva
decât ceea ce Maestrul spune că noi suntem.
Adevărata renunțare este să știi și să afirmi că trupul nu-i adevărata ta natură. Cel care înțelege acest
fapt rămâne mereu mulțumit. Albastrul închis, cel care se vede când ochii-s închiși, conține tot potențialul
existenței. Când ochii-s deschiși, Domnul face loc lucrurilor să fie văzute. Lucrurile pe care le percepi în
lumea exterioară sunt perceptibile doar atunci când Domnul nu-i la vedere sau când prezența Lui este
uitată. Trebuie să fii atent la acest fapt. În acest moment, tu te-ai pierdut din vedere tine însuți, tu însuți
fiind adevărata ta natură. Când vei observa cum ai ajuns să-ncepi să te pierzi pe tine însuți, treaba-i gata.
Absolutu-i Martorul conștiinței tale în care se vede lumea. Ca urmare, ceea ce se vede nu-i adevărat
și Adevărul nu-i niciodată văzut. El se manifestă din esența celor cinci elemente. Acest simț al ființei se
naște în pântecele mamei. Așadar, el este produsul obiectelor materiale realizate din cinci elemente. În
Parabrahman nu există sentimentul de-a fi. Atunci când simțul ființei se pierde în meditație, apare Yoga.

117. Cuvintele nu rămân

Înțelept este cel care, ascultând aceste cuvinte de înțelepciune de la Guru, este capabil să se
debaraseze de identitatea sa corporală. Cel care-a atins cunoașterea supremă a Sinelui are această
convingere de nezdruncinat. Aceasta-i cea mai înaltă stare numită sahajavastha, starea naturală. Ceea ce
există fără efort și veșnic este adevărata ta natură. În această natură adevărată, nu există inteligență sau
imaginație. Tu știi că lumea viselor ia naștere, prosperă și dispare fără să folosească vreo inteligență sau
imaginație anume.
Albastrul închis care se vede cu ochii închiși nu-i văzut ca atare, ci este ceea ce vezi fără să vezi
efectiv. Atunci când se naște convingerea că acest Ghanshyam este adevărata noastră natură, toate
cuvintele devin liniștite și pașnice.
Conștiința noastră, cea pe care o credem individuală, este în realitate o expresie a lui Brahman. Este
același fundal albastru sau negru profund care se vede cu ochii închiși.
Este dificil de suportat această conștiință nou apărută atunci când ea apare, fiindcă fundamentul ei
este ignoranța, iar ignoranța detestă cunoașterea. Lumea-i plină de concepte, care toate dispar în Samadhi.

118. Natura noastră spune că nimic nu-i „al meu”

Sat-chit-ananda sau existența-conștiința-beatitudine este o stare stabilă, nu trecătoare. Atunci când

are loc trezirea, apare sentimentul de-a fi și se produc acțiuni care se identifică cu corpul. Un jnani își dă
seama de existența sa, fără identificare. Pentru el este pur și simplu conștiință-beatitudine, iar lumea-i
doar experiența de existență. Adevărata fericire este să fii tu însuți. Acela care-i Martor al corpului este
adevărata noastră natură. Conștiința noastră conține cunoașterea secretă care imaginează binele și răul.
Acesta-i simțul ființei tale care-ți scrie destinul, miticul Chitragupta. Viitorul n-are niciun sens pentru un
iluminat. Pentru el, totu-i în ordine perfectă și nimic nu poate merge prost.
Bhagavan spune: „Eu locuiesc fără efort în starea de sat-chitananda”. Cunoscătorul vede universul ca
făcând parte din viziunea lui. Actul de-a vedea sau obiectele văzute nu sunt Cunoscătorul; Cunoscătoru-i
Conștiința Martoră, adică Văzătorul. Apariția conștiinței se datorează Sinelui care-i denumit Jagajethi.
Jaga este lumea, iar dethi implică tulpina. Așa cum un fruct atârnă de ramura unui copac prin intermediul
unei codițe, în mod similar, lumea atârnă de conștiința noastră.
Nu te identifica pe tine sau bunurile tale cu conținutul conștiinței. În conștiință există blândețe sau
repaos. Toate activitățile noastre și actorul imaginat dispar în conștiință. A existat o anihilare totală în
timpul marii disoluții a universului și totuși eu am rămas nevătămat. Adevărata noastră natură nu permite

79
niciun nume și nicio formă. Atunci când realizarea „Eu sunt Brahman” are loc cu convingere, tu ești unit
cu lumea. Dar adevărata mea natură este dincolo de orice idee. Pentru mine, chiar și ideea că „Eu sunt
Brahman” este un concept.
Adevărata detașare constă în a vedea totul ca fals. Când spun că ceva nu-i „al meu”, există totuși
cineva care pretinde această detașare.

119. Conștiința-i fundamentul tuturor lucrurilor

Cel care adoptă învățăturile unui maestru spiritual este neatins de karma sau de situațiile limitative ce
provoacă robie și suferință. O astfel de persoană nu se poate raporta decât la conștiință. Întrucât karma se
află-n domeniul celor trei calități - satvaguna, rajoguna și tamoguna, noi nu suntem cu adevărat legați de
ele. Noi nu suntem Sattva sau evenimentele ce se petrec în cadrul ei. Viziunea și scopul nostru este jnana,
deci tot ce-i perceput de noi din toate direcțiile trebuie să ne dezvăluie faptul că noi nu suntem altceva
decât conștiința care-i martoră la toate.
Dacă un ulcior de apă este turnat în ocean, el devine chiar oceanul. Nu-i nevoie să traversezi oceanu-
n lung și în lat ca să devii oceanul. Similar, chiar dacă un jnani apare fizic în fața noastră, el este
atotpătrunzător, nu trebuie să se deplaseze. Oriunde s-ar afla, el este chiar Parabrahman. Mărturisirea are
loc în timp ce există sentimentul de-a fi într-un complex corp-minte. Când cunoașterea dispare în moarte
sau somn, nu mai există nici martor, nici actul de-a fi martor. Pot exista infinite aparențe în existența
manifestată, dar ele nu-s de niciun folos pentru Cunoscătorul Adevărului. Parabrahman n-are dorințe. În
absența conștiinței, nu se pune problema niciunui nume sau forme.
Odată ce această cunoaștere-i insuflată în tine, ea înflorește treptat pe măsură ce tu continui să te
stabilizezi în acest Adevăr. La fel cum un mango necopt se coace în timp, așa și transformarea ignoranței
în cunoaștere de Sine se produce în mod constant și cu răbdare. Cu credință, toate petele din conștiință
sunt îndepărtate.
Cauza care-a conferit conceptul de naștere și individualitate dispare atunci când se caută serios
originea ei. Ce te-a determinat să-ncepi această cercetare a Sinelui? Este cunoașterea care-i rădăcina a tot
ce s-a întâmplat vreodată. Această cauză-rădăcină este vizibilă sub diferite înfățișări și-n diverse moduri
pentru cel care se interesează de originea ei. În cele din urmă, ea dispare spontan împreună cu mărturia.
Dacă convingerea adevăratei tale naturi este stabilizată, atunci sentimentul existenței sau sentimentul de-a
fi este îndepărtat fără urmă. Cel care-i lipsit de impresii este Parabrahman. Impresia de existență este cea
a ignoranței primordiale, moola-Maya. Aceasta te ademenește c-o momeală de fericire, atâta timp cât o
persoană este în viață.

120. Clarifică toate îndoielile cu privire la conștiință

Din cei mulți care-ascultă aceste discuții, doar câțiva dezvoltă credință în ceea ce spun eu. Gurul este
cel care are o cunoaștere completă a Sinelui. Ascultătorii pasionați ai acestor discuții sunt adevărații
adoratori ai lui Bhagavan. Un discipol care realizează advaitabhakti sau devotamentul non-dual față de
Guru, știe că dacă gândește după modelul Maestrului, el ajunge să se cunoască pe sine. Conștiința ta-i
adevăratul tău Guru, Dumnezeu și totodată adevărata ta natură (Sinele). Trebuie să meditezi asupra
acestei trinități ca fiind una. Acest lucru-ți conferă cunoașterea de Sine.
Mulți s-au născut și-au murit, dar Sinele a rămas neschimbat. Nu există nicio cauză pentru această
manifestare datorită căreia noi existăm. Cel care-nțelege acest lucru, consideră lipsa de cauză ca fiind
marea cauză. În realitate, această manifestare-i făcută fără vreun motiv justificabil. Pentru a cunoaște
acest adevăr, trebuie să fii conștient de conștiința ta. Practica spirituală constă-n investigarea
sentimentului tău de-a fi și-n ștergerea îndoielilor preexistente. Apoi, cunoașterea conștiinței noastre
apare în mod inconștient și apare și credința lăuntrică în propriul Sine. Ea nu poate fi cultivată și vine
neinvitată. Este Domnul Vishnu care locuiește în ființa ta.

121. Ascultătorul face parte din natura Sadgurului

80
 Existența ta și existența lui Dumnezeu sunt identice. Nu asculta doar pentru supraviețuire sau pentru
bunăstarea ta. Tu-ți iei corpul ca pe un servitor credincios, dar nu-i deloc așa. Acest corp este ceva
perisabil. Un ascultător adevărat se află-n unitate cu conștiința Sadgurului. Existența ta apare din neant,
mai înainte de-a te naște și ea se termină tot în neant. Tu ești dincolo de ambele.
Nevoia ta de-un Dumnezeu personal este pentru treburile tale zilnice și nu-i pentru scopul tău final în
viață. Adevărata ta existență nu-i conformă cu poruncile din shastras sau scripturi. Meditează renunțând
la conceptul de nume și formă. Bineînțeles, continuă să folosești mai departe corpul pentru a duce o viață
normală pe pământ.

122. Dezvoltă o convingere profundă

Trebuie să-ți amintești că tu ești Parabrahman, fiindcă memoria existenței tale se datorează lui
Parabrahman. Având o convingere adevărată, conștiința ta trebuie să-și cunoască semnificația și sursa.
Fundamentul unui corp este doar conceptul tău de-a fi un corp. Când acest concept este abandonat sau
negat, ceea ce rămâne este Parabrahman.

123. Credința slabă depinde de corp

Cuvântul „dulceață” are sens atunci când arătăm spre Oceanul de Lapte. Legătura care-apare din
cauza identificării cu corpul, trebuie să dispară de la sine. Credința-n propria ta existență este eternă și ea
se creează de la sine. Această conștiența referitoare la propria-ți existență este independentă de cele cinci
elemente care constituie lumea. Mintea trece prin milioane de modificări, dar conștiința sau credința a
rămas neschimbată, constantă și completă. Cunoscătorul minții reușește-n toate activitățile.
Cel care crede că această conștiință rămâne doar atâta timp există un corp arată că credința sa-i slabă.
Nu te implica în chestiuni ce se desfășoară prin uitarea unității cu Sinele. Lumina lunii pline a
conștientizării Sinelui provoacă un val în oceanul păcii și beatitudinii mele lăuntrice. Eu aparțin seminției
Conștiinței Eterne. Niciun rău nu poate fi făcut vreodată acestei credințe. Conștiința pe care-o ai,
împreună cu „Eu sunt”, este doar ceva limitat la corpul tău, din cap până-n picioare. Conștiința pură sau
credința pură a ființei este însă anterioară acestui corp. Aceasta dansează-n inima ta ca fiind cunoașterea
ta pentru eternitate. Cel care cunoaște această Conștiință Eternă sau credința de-a fi adevărata sa natură,
este mereu cufundat în oceanul fericirii. Încă dinainte de-a gusta existența ca trup și minte, în calitate de
copil, tu te-ai bucurat de fericirea de-a fi acea conștiință pură, în lumina Sinelui. Aceasta-i chiar forma
originară a lui Dumnezeu. Această mică existență divină devine apoi Mahadeva sau Marele Domn.

124. În viață, emoția se diminuează

Pe această cale a cunoașterii de Sine, pe măsură ce continui să primești tot mai multă claritate și
liniște în cunoașterea adevăratei tale naturi, implicarea și entuziasmul în chestiunile lumești se
diminuează. Ce se-ntâmplă în cele din urmă? Dispare dorința de-a zăbovi în acest corp. Nimeni nu știe
dacă identitatea corpului a existat în timpul nașterii, dar probabil că nu. În mod similar, atunci când se va
întâmpla momentul de-a părăsi corpul, forma acestuia nu va fi reținută. Bineînțeles că acest lucru se
întâmplă numai dacă meditezi în mod constant la învățăturile Gurului.

125. Conștiința de Sine este neîntreruptă și nepieritoare

Eu nu accept și nu onorez pe nimeni cu atenția mea fără să fiu convins de devotamentul și iubirea lui.
Numai atunci când mă interesez de-o persoană, ea devine adevăratul aspirant. Adevărata noastră
convingere de existență este nepieritoare, dar în asociere cu complexul corp-minte, ea devine divizată.
Această convingere-i contemplarea lui Ishwara, fără a vedea în mod deliberat. Ființa experimentată de
tine este experiența lui Dumnezeu. Cunoaște acest lucru ca pe-un fapt. Atma ta te hrănește și te protejează
în mod continuu. Trebuie să crezi că experiența ta-i cea a lui Parabrahman. Experiența și cel care-o
experimentează sunt amândoi El.
81
 126. Conștiința liberă este independentă de durere și plăcere

Sinele n-are nicio plăcere sau antipatie. Atâta timp cât nu există dualitate datorită Sattvei, nu există
nenorocire sau fericire, este la fel cum valurile oceanului se izbesc cu ferocitate unul de celălalt fără să
simtă vreo durere, fiindcă ambele-s aceeași apă în ocean. Atunci când nu există sentimentul diferenței, ce
rezultă ca experiență? Ceea ce nu rămâne cu noi pentru totdeauna este Maya.
La fel cum lumea trează, somnul profund și starea de vis sunt toate temporare, așa și vigoarea unui
ignorant este și ea limitată în timp. Când s-a produs agitația vieții, ea a avut nevoie de susținerea care-a
fost asigurată de conceptul unui Dumnezeu personal și astfel au fost creați zeii. Noi vedem lumea datorită
stării noastre de veghe. În același mod, sentimentul de-a fi aduce concomitent egoul și apariția lumii.
Nașterea dualității creează cadre nesfârșite de viziuni. Când conștiința se eliberează de acest corp,
experiența plăcerii și-a durerii dispare. Atunci nu mai există nici posibilitatea de-a fi martor la ceva.
Această stare este Paramatman.

127. Nimeni nu se folosește de alții

Găsirea sensului Sattvei este adevărata practică spirituală. În orice aliment pe care-l consumăm există
Sattva, dar ceea ce reprezintă esența noastră este Conștiința Supremă. Scopul hranei este de-a susține
corpul și de a-l hrăni. Toate calitățile pozitive pe care le găsim sunt rezultatul Sattvei.
Natura hrănește în mod activ fenomenele de naștere și moarte pe pământ. De la o furnică minusculă
până la cea mai mare formă de viață, toate se nasc și, în cele din urmă, mor. Poveștile mitice despre
ridicarea-n rai și coborârea-n iad sunt doar niște invenții ale imaginației. Ceea ce-i produs pe pământ va
pieri la fel ca și pământul. Dincolo de pământ nu există loc pentru creaturile create aici. Poveștile pe care
le auziți despre viața de după moarte sunt toate ficțiune.
Sentimentul nostru de-a fi sau Atmayoga este rezultatul unirii părinților noștri. Chiar și-un jnani are
nevoie de hrană pentru a-și continua existența c-o formă fizică. Prin urmare, identificându-se cu Sattva, el
își simte prezența în toate formele.
Fiecare întâmplare este spontană și n-are nevoie de nicio intervenție din partea ființelor omenești.
Nimeni nu poate să intervină în schema lucrurilor. Poate focul să se opună aprinderii sale mai înainte de-a
fi aprins? Nu! El s-ar putea opune abia după ce-a fost aprins. Activitățile ce au loc pe pământ sunt opera
Sattvei. Un idol de cult este sfințit în virtutea mitului care-l înconjoară, la fel cum idolul Domnului Rama
este venerat de cei care-au citit Ramayana. De aceea semnificația unui idol are sens. Pentru Acela însă nu
există nicio diferență între un idol de cult și această brichetă pe care-o am în mână!
Când esența care produce și susține o formă de viață se epuizează, povestea ei se termină.
Spiritualitatea oferă o stare de sațietate permanentă, stare-n care nu mai există dorințe. Sentimentul de-a
dori este o prostie. Nimeni n-are nevoie de nimic de la nimeni. Acesta-i punctul culminant al
spiritualității. Cele trei calități, Sattva, Rajas și Tamas se personifică ca ființă omenească. Tot ce se-
ntâmplă se datorează acestor trei calități. Tot ce observi în toate religiile nu-i nimic altceva decât
divertisment mental și conflict, fiindcă ceea ce-i definit ca Sattva într-un loc, poate fi numit Marea
Realitate într-altul, iar în al treilea loc ar putea fi considerat un nonsens absolut. Numai credința
invincibilă aduce împlinirea.

128. Cunoscătorul corpului este Sinele tău

Pentru cel care cunoaște, ceru-i conținut în adevărata lui natură. Avyaya înseamnă ceva ce nu-i
nicicând cheltuit și nu se va epuiza niciodată. Acela-n care Sinele sau cunoașterea de Sine se contopește
în unitate se numește vijnana. Cunoscătorul ignoranței - Jnana și vijnana - este un jnani. Martorul
corpului tău este adevărata ta natură. Învățăturile Sadgurului ar trebui să devină identitatea ta și modul tău
de viață. Rămânând în acest adevăr, tu devii adevărul însuși și cunoști ce-i Jnana și vijnana. Când Sinele-
i realizat și stabilizat, ceea ce rămâne este vijnana. Pentru cel care și-a cunoscut adevărata sa natură,
prezența sa pe pământ este suficientă și toate funcțiile sale se întâmplă prin voința divină.
82